Jianu Liviu-Florian – NEA MARIN ȘI FASCISMUL – Revista ARMONIA

Nea Marin și fascismul

Mă fraților,

Nu vreau să vin lung la aterizare. Așa spunea o fătucă. Merișor. O pusese Victor Ion Popa să conducă o “Sfârlează cu fofează”.

Fusei la Șomaj, mă fraților. Să-mi iau viza. Știi? Să-mi iau viza de tranzit. Prin viață. Pentru încă o luna. Când colo, acolo, doi bulibași. Discutau. Ce ne facem noi, că mai avem mult până la pensie, și n-avem de lucru.N-avem cu ce ne plăti monumentele funerare. Iote, zâsăi. Iote comedie. Păi, o groapă în țărână, nu e bună? O cruce de lemn? O cămașă de pânză pe tine? Se minunară, știi. Se minunară. Nu se gândiseră. Nea Marine, da cu slujbele ce facem? Cu pomenile? Că râde satul de noi, că n-avem ce sa le dăm la toata lumea. . Că e intrecere socialistă, acolo știi, socialistă. Care dă mai mult. Mă fraților, zisăi, nu puneți la inima. Că au murit atâția fără lumânare. Fără o floare. Fără o lacrimă. Prin atâtea locuri străine. Că la câți au murit ei de bine, ca să ne apere sărăcia noastră națională, dacă dați preotului o hârtie, și îi scrieți pe ia 40 de liturghii, și prenumele, cu tot neamul lui, și îl rugați să o treacă odată peste sfântul antimis, in care stau visele unui sfânt, eu cred că nu are inimă să nu o facă. Pe gratis. Și dacă nu știți să scrieți, ori el, să citească, puteți comunica oral. Liber. In limba română. Că asa ne-a vorbit și parintele Cleopa Ilie. In rest, vedeți, e o nuvelă “Popa Tanda”. A scris-o Slavici. Din Ardeal. Era prieten cu Eminescu. Din Moldova. Care era prieten cu Creangă. Tot de acolo. Si mai era prieten și cu Caragiale. Era un popă care a încercat un sat de oameni leneși să-l facă fericit, și frumos, și bogat. Întâi, cu predicile. Fugeau ăia de el, ca de tamâie. Apoi, cu înjurăturile. L-au înjurat și ăia. Apoi, i-a lăsat popa în pace, și s-a apucat să facă el, în casa lui, în grădina lui, raiul, cum îl știe. Și leneșii au vazut că Raiul e frumos. Măi, au zis, popa nu e prost! Ia să facem și noi, ce face el! Și au ajuns în Rai, toți.

Tăcură bulibașii. Știi, tăcură. Luară vizele, și plecară, cu durerile lor. Impresionați.

Da gospodarul de la ghișeu zisă: Să intre Filiașul! Veni o fătucă. Cum era Merișor, când era tineră. Cu altă femeie. Alte vize. Și îmi luai sama, mă fraților. Știi, îmi luai sama. Mă, cu ăștia bătrâni, bulibașii aveau dreptate. De ce nu îi scoate statul la pensie, când nu mai pot? Pe cine să mai conducă? Că au tot condus, și li s-a luat tot. Și au rămas cu mâna întinsă.

Dar cu tineretul de la Filiași… Ce să munceasca ei, ca să le asigure pensile la bulibasi? Agricultura? Vița de vie? Legume? Fructe? Călătorii de plăcere, in muzeul ITME Fuiliași? Transformatoare și Motoare Ermetice? Cu trinul? La Clinica Goala de Ginecologie? La Organizația Națiunilor Lipsite de Armament? La Fabrica de Mirosuri de Cherestea?

Știu, mă fratilor. S-ar buluci turiștii din toata lumea, să le vadă. Dar n-am mai avea cu ce combustibil să arăm pământul, să le dăm si lor de mâncare.

Erau odată două cadre. Care se băteau pe grade. Una, de-a locului. Altul, de la noi, din Băilești. Prima voia să exporte motoare, si banii să-i ia filieșenii. Altu, voia să exporte motoare, și să ia bani și Băileștiul, pentru atestarea calității.

Eu, ce să mai zic.

Cred că femeia e pensionară, acum.

Bărbatul e Astronom. În Băilești.

Eu sunt șomer. Dacă nu era Fabrica de Cherestea, și ITME-ul, unde șomam? Că Veta face din învățămant, nopți suplimentare?

În Biserică? Ce să fac acolo? Cântarea cărui neam?

În Biserică merg să nu înnebunesc în limba română.

( pleacă trăgându-și piciorul în ghips; revine )

Uitai să dau onorul.

( ridică brațul stâng, în sus, cu degetele rășchirate )

Ăsta este fascismul copilăriei.

Nu mai pot să fac cu ochiul, măi fraților.

Mi-a încremenit.