Boris Marian – CĂDEREA DIN RAI

Boris Marian

.           Boris Marian

Căderea din Rai

Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil, …
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,
Cerșetorii sunt frați și cu regii,
Doamne, fă-ne iar oameni. Amen.
Aruncați măști și vorbe deșarte,
Poezia e numai un semn
Că mai e o speranță, o parte
Ce-a rămas din pustiul Eden.
*****************************************
Vom fi pulbere de stele
Din Bangul Mare risipiți,
Serbările au fost și ele
Doar stații pentru cei muriți.
Vom înota în alte ape,
Pe alți curenți, reunduind,
Vom fi departe sau aproape,
Wer reitet schnell durch Nacht un Wind?
Bătut în cuie numai Domnul
Ne privi plutind pe veci,
Cine va ști ce a fost Omul?
Eroarea Neîntinatei Legi?

BORIS MARIAN

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.