by Mraconia

Învăţăm copiii multe lucruri… Să facă una-alta, dar să se roage nu-i prea învăţăm… Cei care ne-au spus nouă  că e bine să ne rugăm, nu ne-au spus  cum să ne rugăm… Poate că mulţi preoţi nu sunt prea expliciţi cu enoriaşii. Nu e suficient,  pentru o minte iscoditoare ca a omului, un răspuns: aşa e bine! aşa trebuie! (…)  Părintele Arsenie Papacioc ne spunea că putem spune simplu: Doamne, Doamne, Doamne ! La fel de simplu este :

„Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împaraţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Căci a Ta este Împarăţia şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.’’

„Tatăl Nostru” este dintre toate rugăciunile cea mai uşor de înţeles, pentru că „pe cât este de restrânsă în cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare” (Tertulian).

Rugăciunea este alcătuită din trei părţi: chemarea, cererile şi încheierea, fiecare parte având rostul şi semnificaţia sa.

Chemarea ne pune în adevărata stare de rugăciune: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”.

Cele şapte cereri –  cuprind năzuinţa credinciosului ca numele Tatălui să se sfinţească în el („Sfinţească-se numele Tău”), ca împărăţia Lui să fie „printre noi şi în noi” („Vie împărăţia Ta”), iar rugătorul să fie vrednic de a împlini voia lui Dumnezeu pe pământ, aşa precum îngerii o împlinesc în cer: („Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”).

Cererea – „Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă, astăzi”, cea de-a patra cerere, înseamnă că dorim a primi de la Domnul tot ceea ce ne trebuie pentru întreţinerea vieţii trupeşti şi sufleteşti. Iertarea păcatelor noastre, este în aceeaşi măsură în care şi noi suntem în stare să iertăm celor ce ne greşesc, o cerem atunci când spunem „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

Cerem Tatălui ca „harul Lui să ne ferească de ispitele, care întrec puterile noastre” atunci când invocăm „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, ca, în finalul rugăciunii, să formulăm către Dumnezeu şi cea de-a şaptea cerere: „Ci ne mântuieşte de cel rău”, cel rău fiind „diavolul cel potrivnic”, cum zicea Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Ultima parte a Rugăciunii Domneşti, a treia, „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin”, exprimă nădejdea că vom primi cele pentru care ne-am rugat. Cuvântul „Amin”, cu care se termină Rugăciunea Domnească, este un vechi cuvânt evreiesc, pe care îl întâlnim, numai în Evanghelia Sfântului Apostol Matei, de 31 de ori, cu el încheindu-se toate rugăciunile şi are înţelesul de „aşa să fie”, cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, exprimând încrederea neclintită a credinciosului că Dumnezeu dă tot ce-i cerem cu credinţă.

Prin rugăciune, omul se orientează către Dumnezeu, iar Dumnezeu coboară şi pătrunde în sufletul omului. Rugăciunea este indispensabilă dezvoltării noastre depline.

Nu trebuie să cădem în greşeala de a considera, cu naivitate, rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi de minte, cerşetorii sau cei laşi… De fapt, nu este mai ruşinos să te rogi decât să te hrăneşti, decât să bei apă sau decât să respiri…

O modalitate bună pentru a-ți aduce aminte  acesta rugaciune este să te gândești la cuvântul R.O.A.G.A.-te cu urmatoarea semnificatie: Recunoaște-L ca Tatal tău, Onorează-L, Ascultă voia Sa, Glorifică-I numele, Așteapta ca El să-ți împlinească nevoile.

Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, etc. Dar ne putem ruga şi mai bine pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există, de asemenea, rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte omului, decât dacă acesta face linişte deplină în sine însuşi.

“Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împaraţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă  dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Căci a Ta este Împarăţia şi Puterea şi Slava, a Tatălui și a Fiului şi a Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.’’

_____________________________________

Sursa: http://mraconia.com/2014/04/03/tatal-nostru-r/

Textul Rugăciunii TATĂL NOSTRU – Evanghelia lui Matei, 6: 9-13