.            Boris Marian

Preclasice

 

1.

O turmă inumană prin timp mergea încet,

Sălbaticele coame, ca flamuri în deșert,

Cerșea lumină turma, copte-n glod lovind,

s-a prăbușit asupra fulgerător bolid.

S-au ridicat strămoșii, a fost întâia zi,

Cum farul într-o noapte din valuri s-ar ivi,

Apoi un altul, sute , milioane, eu credeam

Că omenirea poartă lumina ca pe-un hram.

De-aceea mi se pare ciudat să văd, s-aud

Un bocănit de ură din glod și din străfund.

 

2.

Voi , ce turnați în slove

Frumoase simțăminte,

Nu vă uitați în urmă,

Ci mergeți înainte.

Cuvintele trădează,

Se pot citi oricum,

din stânga și din dreapta,

se năruie în scrum.

Nu încercați a crede

Că deveniți stăpâni

Misterelor ce scapă

Ca șerpii printre mâini.

Cuvintele-s ca norii,

ca stelele căzând

în miezul verii calde,

redevenind pământ.

Niciunul nu-i maestru,

Iar fala n-are loc,

Voi scrieți înainte,

Cum arde jertfa-n foc.

 

BORIS M. MARIAN