Adrian Botez – RĂBDARE

Adrian Botez

RĂBDARE

n-am eu atâta viaţă – câte pot să
rabd

pot să rabd chiar să fiu adus – clipă de
clipă – în faţa
procurorului – şi să recunosc că – de câte ori am
dormit – am fost
vinovat

nu mi-a fost uşor – dar m-am obişnuit chiar să
rabd a mă trezi – în fiecare
zi

şi cât de urât mi-a fost şi
încă îmi este – dar am devenit maestru în a
disimula precum că pot a
răbda – calm – să-mi curgă prin trup – în
toate direcţiile şi
sensurile – un lichid
straniu – un lichid străin de
orice obişnuinţă şi vis – un lichid pe care am fost
învăţat să-l numesc – de către alţii – la
fel de păţiţi şi nemulţumiţi ca şi
mine: sânge

dar îmi vine cu totul peste mână şi
nu cred că voi mai răbda mult a sta
închis în bezna trupului – un trup tot mai
străin – tot mai indiferent depărtat de
atenţia mea – când – nu mai târziu decât
ieri – stăteam în
lumină – la portiţa
lumilor – cu un pahar
Graal în faţă – privind vrăjit la
vecinul meu cel de toată
isprava şi cu vorbe înalte şi
curate – cât
soarele luna şi
toate stelele

îmi vine din ce în ce mai greu să
rabd ca eu să fiu despărţit de acest minunat
prieten – descătuşător al
tuturor cuvintelor mele cele mai sprintene
neaşteptate inspirate şi mai
năzdrăvane – prin care
încalec toţi armăsarii cabraţi ai
adevărului – şi urc – într-o clipă
muntele cel de dincolo de oricare
clipă – muntele care duce la
încoronarea împăraţilor verii şi la
popasul cel desfătat din răcoarea
ierbii de raze-a grădinii şi
serii – grădina pe care o
simt de la naştere – cum îmi foşneşte
fără de nicio vină ori
durere – prin toate cele
artere – mai adânc mirată în
mine decât orice
rădăcină – şi-mi dezmiardă toate
mădularele cu
soarele – îmi trece cântând ca o
lebădă străpunsă – prin
toate gândurile ascunsă – iar de la o vreme – trece prin toate
sănătăţile şi bolile văzduhului şi văzului – plutirii şi
iubirii – necunoscutului fremătător şi
firii

…cred că voi mai răbda numai cât
un spin şi un
început de vaier – numai cât
se râde vesel în cer de-o
altă schimbare – de-o înnobilare de
caier – dar apoi
voi zbura prin toţi norii – luându-mă la harţă cu ei
lunaticii – cu ei
pripăşiţi prin toţi
porii: cu nebunaticii
muţi – cu ei
cocorii
***

ADEVĂR ELEMENTAR

cu cât eşti mai depărtat de
tine – cu atât eşti mai
apropiat de
Tine
***

FRUMUSEŢEA FELINĂ

frumuseţea – felină
crudă – necruţătoare: dar
trebuie să accepţi
riscul – trebuie să înfrunţi
moartea – dacă vrei să
admiri – cu răsuflarea
tăiată – minunea
***

BUCUREŞTIUL DE ALTĂDATĂ

dimineaţa (zori
cu lumini ascuţite şi
tari – precum aerul de pe
un munte care nu se putea
vedea din josul
bulevardului) – însemna
lapte proaspăt în
sticle groase – ori iaurt în
translucide borcănaşe – de la
lăptăria din
colţ – şi
pâine – subţire şi lungă – cât toată
ziua ce urma

însemna – la
cozi – vorbe iuţi precum
şoarecii din pivniţe – şi – mai ales
apoi – necruţătoare
graba către
tramvaiul chinuit de un continuu
vaier zdruncinător – tramvaiul care
precum lucrătorul din
măcelărie – te şi
lua – strivindu-te-n
mulţimea damnată – fără istov şi
chip
***

PICTOR PROST

aş vrea să vorbesc despre
atâţia oameni din
viaţa mea – dar sunt un
pictor prost: nu ştiu să
redau chipuri însufleţite de
crimă – şi e prea
târziu să mai
învăţ
***

SEMANTICĂ

eu spun „Dumnezeu” – căci e
prietenul meu – iar nu
„divinitate” – care ar însemna
cineva văzut de la
spate
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s