Minciuna ca regulă, într-o țară creștină

Nicolae Iorga.Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi […] daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu. (Luca, 11.42)

Nimeni dintre români nu zice că n-am fi o țară creștină. Dar e o mare problemă  faptul că nu mulți sunt și informați pentru a putea vorbi în cunoștință de cauză, ce anume  înseamnă a fi creștin.

Ce spuneți, minciuna îi caracterizează pe creștini? De ce majoritatea parlamentarilor și a celor înălțați în diferitele dregătorii, din România, mint cu nerușinare ori de câte ori au impresia că demersul de acest fel îi avantajează. Și asta se întâmplă de obicei în demersul lor de înavuțirie, printr-o politica care să le aducă cât mai mari beneficii materiale în plan personal. Căci nimeni nu se putea altfel îmbogăți prin muncă cinstită și atât de repede, dar și atât de mult.

Corupția (minciuna) face legea mai peste tot, ea insinuându-se acolo unde se iau decizii,  unde judecată este esențială și este imperios necesară în activitatea instituțiilor statului român.

Cu toții am fost dezamăgiți de prea multe ori de nedreptatea actului de justiție. Cum spunea cineva, pentru aceeași cauză primești astăzi o rezoluție, iar mâine-poimâne o alta, de același colectiv de judecată sau de un altul, în timp ce datele problemei nu sunt schimbate. Ba mai mult, rezoluțiile altor organe de justiție sunt adesea diferite pentru aceleași situații supuse judecății. De fapt, toate cauzele rămân a fi încadrate juridic după voia celor care au „dreptul” să se pronunțe.

Nicolae Iorga a dat și acest verdict: „Un om mare e acela care se poartă la fel cu fiecare.

De obicei un rege bun împlinește mai bine această afirmație, poziție în care îl putem așeza, poate, pe regele Mihai, deși excelența sa fusese scos de aceeași propagandă securisto-comunistă, defăimându-i numele și activitatea, pe nedrept.

Dar, gândiți-vă la mai marii noștri, se înscrie vreunul în această cursă? Majoritatea lor se înadrează într-un context neonorant:

Viclenia nu cere pricepere, ea se reazimă pe minciună și pe îndărătnicie, însușiri pe care le poate avea oricine.” (Nicolae Iorga)

Din întreaga pleiadă de oameni politici contempoani, e greu să poți indica ca pozitiv pe măcar unul dintre cei aflați la vârf. Dintre miniștri, probabil îi putem menționa pe Andrei Pleșu, Mona Muscă, Ecaterina Andronescu.

Sigur, alții, la fel de sinceri, probabil vor găsi de cuviință să promoveze alte nume și, pe acestea, să le apese mai jos. Așa cum de altfel a și făcut cu succes propaganda securistă rămasă în activitate până în zilele de azi, care, prin defăimare i-a îndepărtat cât de mult au putut, – exagerându-li-se greșelile mărunte și inerente societății românești, pentru o logică normală, unor oameni care erau îndreptățiți să aspire la cele mai înalte poziții în România, referindu-ne doar la persoanele publice.

Dacă cei care judecă și cei care sunt înălțați în dregătorii, ar avea frică de Dumnezeu, cu totul alta ar fi situația din România și viitorul acesteia.

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!” Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s