Un gând de despărțire – Școala Gimnazială din Uriu (Bistrița-Năsăud)

Scoala Ginnaziala Uriu

ONORAȚI PROFESORI,

dragi părinți și colegi,

.COPLEȘITĂ de emoția momentului festiv al despărțirii, permiteți-mi ca în numele clasei a VIII-a B să împărtășesc cu dumneavoastră succinte impresii de adio,  în urma celor  patru ani de școală petrecuți cu drag și mult folos, aici, în Școala Gimnazială din URIU (județul Bistrița-Năsăud).

Chiar dacă așteptam nerăbdători această zi, acum parcă suntem cu aripile frânte și tânjim la încă un timp în care să mai fim purtați de brațele ocrotitoare ale dascălilor noștri.

 Această ȘCOALĂ, cabinetul de biologie, băncile, sălile de clasă, spațiile de recreere, toate acestea, sunt pline de amintiri scumpe, adunate pe parcursul celor patru ani de învățătură.

 Patru ani pe care nu-i vom da uitării, după cum nici pe profesorii nostri nu-i vom uita. Cât de măreață e menirea de-a fi dascăl, cu sacrificii de sine pentru a-i modela și învăța pe cei în devenire, să te oferi, consumându-te și asumându-ți toate consecințele unor copii care poate nu te vor respecta, care poate nici “Bună ziua” nu-ți vor da!

 Cu toate acestea, ca profesor și educator, timp de patru ani  te străduiești să estompezi din lipsurile copiilor elevi, să le modelezi  comportamentul, și, dacă e posibil, însuși caracterul acestora,  să le formezi limbajul, o comunicare adecvată timpurilor pe care le trăim  și câte și mai câte altele de felul acesta…. Câtă povară, câtă responsabilitate asumată!

Dar noi? Noi elevii deseori nu înțelegeam de ce trebuie să învățăm cutare sau cutare lucru, de ce trebuie să facem tema asta sau pe cealaltă, în timp ce profesorii nostri oftau mergând mai departe, cu “greutatea” noastră în spate.

 O tempora! Amintirile ne împresoară de peste tot, ele vin din toate părțile puhoi…, însă timpul rămas, pentru aici se apropie de un neîndurător sfârșit.

 În numele clasei, doresc să-i mulțumesc celui care timp de patru ani ne-a fost profesor de biologie, diriginte și în același timp părinte spiritual, ZSOLT KOVÁCS. Purtarea sa de grijă și sfaturile sale –  chiar dacă pentru unele încă nu vedem care ar fi rostul lor, însă acelea așteaptă cuminți să le fie descoperite în viitor, când ne vom aminti cu drag: Despre asta ne-a vorbit “așa” dirigintele nostru! – ne-a îndrumat și întărit pașii pe drmul învățării și al absolvirii cu bine al unui ciclu foarte important pentru fiecare elev.

 Îi mulțumim și îndrăgitului nostru profesor András Ioan care ne-a introdus în lumea fascinantă a chimiei, profesoarei Gál Terezia care ne-a dezvăluit din tainele subordonatelor și ne-a pus pe urmele Vitoriei Lipan; îi multumim profesorului Alexandru Balázs, pe care oricât l-am enervat și dezamăgit, niciodată nu ne-a lăsat baltă, ci a continuat să ne îndrume către toate ecuațiile x-ului.

De asemeni, îi mulțumim profesorului Attila Márton, care ne-a introdus în deslușirea tainelor limbii materne (maghiara), cât și minunatei profesoare Rodica Mate, care ne-a învățat limba engleză jucându-ne împreună. Îi mulțumim dlui Szabolcs Kovács, profesorul cu care orele de istorie și geografie au devenit cele mai interesante pentru noi, dar și dnei Ana Barta care cu pricepere ne-a îndrumat la îngrijirea sănătății corpului, prin instruire și mișcare.

 Andrei Mate a fost și va fi profesorul preferat, de tehnologie, de fizică și de cultură civică, după cum la fel i-am îndrăgit pe profesorii Maria András, Balázs Gál Humor, Julia Kovács, și, într-un cuvânt, ținem să aducem ofranda noastră de mulțumiri tuturor celor care ne-au îndrumat și susținut pașii spre o luminoasă absolvire.

Fără aportul lor îndatoritor, fără nici o umbră de îndoială, de pe alte poziții am fi privit nu doar în urmă, cât mai ales în viitor. Iată de ce recunoștința noastră se îndreaptă către dascălii noștri, dar și spre minunații noștri părinți – care acum ne privesc cu lacrimi curgânde, părinți care de-abia acum realizează că copilul lor chiar a crescut și pașii lor intră tot mai adânc în viață.

 Vă promitem tuturor, solemn, că niciodată nu vom renunța la visele noastre și că vom căuta să luăm cele mai potrivite decizii în viață pentru a onora educația primită.

Promitem că niciodată nu vom uita anii de gimnaziu petrecuți împreună cu voi toți, acum când lacrimi fierbinți ale despărțirii mă fac să închei, cu aceste cuvinte: ORICE SFÂRȘIT, ESTE UN NOU ÎNCEPUT!

 Fie ca acest început să fie unul luminos!

Fie ca Dumnezeu să vegheze asupra viitorului nostru!

A VIII-a B, nu vă va uită niciodată!

Adio!

Silvia Füleki

*

NOTE

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s