De ce-ți sunt ochii plini de lacrimi, copilul meu?

Rușine să le fie că, pentru nimic, te ceartă iar!

Pe când scriai – cu ce migală! –

Ți-ai pătat degetele și obrajii cu cerneală,

Si pentru-aceasta-ti spun “murdar”?

Rusine lor! Ar

Cuteza să-i zică Lunii-pline că-i “murdară”,

Când s-a mânjit pe față cu cerneală…?

Pentru-o nimica toată te-nvinuiesc cu toți,

Copilul meu,

Si-s gata să te-acuze toți pentru nimic, mereu!

La joacă, hainele de ți le-ai sfâșiat,

Iti spun că ești “neastâmpărat”?

Rușine lor!

Cum ar numi atunci ai toamnei zori,

Care zâmbesc prin zdrențele de nori…?

Copilul meu, la ceea ce-ți zic ei, tu n-asculta!

Si-au intocmit o lungă listă, asa,

Cu fiece greșeală de a ta.

Toti stiu că după dulciuri mi te prăpădești –

Si pentru asta “lacom” ești…?

Rușine lor!

Atuncea, nu știu zău,

Cum ne-ar numi pe noi,

Care ne prăpădim de dragul tău?

.

(Trimisă de: Jianu Liviu-Florian)