Cineva scrie istoria literaturii,

Cineva scrie pentru istorie,

Cineva nu scrie nimic,

Cămila ne poartă frumos armonia,

Dar mare-i pustiul și grea e mânia,

În leu se preface, distruge în cale

Muzee, palate și locuri natale,

Apare copilul, el pacea aduce

Cu jocul și focul ce-n ochi îi străluce,

Astfel a grăit Zarathustra-n vechime,

Ce cauți pe meleaguri abstracte, străine?

Nu sunt atotcunoscător, nu am o conștiință perfectă,

Nu sunt omniprezent, ich bin ein Tor,

Dar mă ascund în inimile voastre.

E timpul azi să mă rostesc,

Să mă despart de propriul trup de gheață,

Cunosc virtutea și păcatul , orice gest,

Dar sunt același ignorant , onestitate.

Cunosc atracția, repulsia și ard,

Dar sunt același ignorant, mereu,

Nu am nici telefon, nici card,

Cred doar în Poezia-Dumnezeu.

Și nor de nor se-adună peste noi,

Căci nebunia predică în lume,

E totul pieritor, am fost eroi,

Acum ne fericim cu glume.

Nu sunt atotcunoscător,

So stehe ich als alter Tor.

 

BORIS MARIAN