POEME ÎN OGLINDA (1)

Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE

Ion VANGHELE:

E VIATA O CONTINUA OGLINDA

E viata o continua oglinda
Privesc în ea cu ochii tai cei verzi
Si fruntea sprijinindu-se de grinda
Când eu ma uit, tu, oare, cum ma vezi?

Deschide-ti gândul risipind fereastra
Spre universul celor patru zari
Si ai sa vezi din nou fecioara asta
Cu-amurgurile nechezând calari.

În foamea ta de patime închide
Un labirint de raiuri ce se ?terg
Si ziua pe taraba de voi vinde
Spre noaptea noastra pribegind eu merg

În mine o fecioara patima?a
Emotiile mi le-opre?te-n crâng
Molatec când desface din cama?a
Doi îngeri de mireasma care plâng.

Georgeta RESTEMAN:

TE VAD OGLINDA-N TRUPUL DEPARTARII

Te vad oglinda-n trupul departarii

Pe tâmpla de fecioara plânge clipa

Esti lacrima-nsetata-n gustul sarii,

Un pescarus ce-si arcuieste-aripa

În zbor sublim spre piscul neuitarii.

Deschid ferestrele drapate-n vise

Nadejdi târzii ivite-n pleoapa zarii

Renasc dorinti de-nchipuiri ucise.

Fecioarei din oglinda-i simt fiorul

Când gândurile împletesc cununa

E viata piesa-n care joaca dorul,

Un rol tivit pe-un coltisor de luna.

De-acolo se revarsa-n lume, tainic,

Si-ascute-n spinul rozelor simtirea

Oglinda sparge, dorul cel navalnic,

În ochii-i verzi înmugurind iubirea.

***

Ion VANGHELE:

IARNA CA O COAPSA DE FEMEIE

Iarna-i ca o coapsa de femeie
Si ma joc în nopti pe derdelu?
Luminând în cerul ei scânteie
Ursulet cu lacrime de plu?.

Iarna vine-n mine valurita
Si se leapada de feregea
O iubesc de patimi stapânita
Si-o sarut pe pleoapa de margea.

Se lumina totul, când, bezmetic
Carnea rece, dulce, o ating
Când iubind tacerile frenetic
În fereastra viselor ma sting.

Este între noi o sanioara
O speranta duce catre poli
Îngerii care în ceruri zboara
De iubirea iernii sunt matoli.

Beat ?i eu stau neclintit de veacuri
Somnul ei în mine îl rastorn
Gura ei de înghetate lacuri
Viu trozne?te-n pa?i de unicorni.

Zânele în alb iar se drapeaza
Trec tacând padurea de argint
Si la vara care-o fi viseaza
Scuturându-?i stelele de mirt.

Hai sa ne iubim în noaptea lunga
Eu pe tine alb-al lunii sol
Sa-ti sarut suflarea ta profunda
Si tot jarul trupului tau gol.

Dar tu ai plecat iara?i departe
De plecari parca nu ostene?ti
Si apoi îmi la?i ca semn de carte
Când îmi spui ce tare ma iube?ti.

Poarta a-nghetat astazi cu totul
Peste pomi a nins cu fulgi, mocnit,
Voi mânca de ziua mea eu, tortul,
De-amintirea visului pocnit.

Neaua se va strânge jucau?a
La fereastra stelelor ce mor
Am sa las zavorul de la u?a
Poate vii cu noaptea în pridvor.

Ne-om iubi imaginar prin basme
Tu, o zâna stând la rasarit
Eu, o umbra ratacind fantasme
Într-un colt de casa încalzit.

Georgeta RESTEMAN:

MAI CERNE IARNA TIHNA, FULGI SI VISE

Mai cerne iarna tihna, fulgi si vise

Când se-aprind luminile-n tacere

Cu roi de fluturi albi, aripi deschise

Peste noian de gânduri – mângâiere.

Zvâcnesc în trupul iernii începuturi

Sperante înghetate-n haina-i alba

Când fulgii dau vazduhului saruturi

La gât purtând dorinte prinse-n salba

Pasim într-un meleag de prospetime

Umplând potire de clestar cu doruri

Freamat de clipe-n ceas de curatime

La geam, iubire lina-n loc de storuri

Pervazuri de argint, o floare albastra

Ce se-oglindeste-n licar de scânteie

Clipiri de fulgi peste trairea noastra

Când iarna-i ca o coapsa de femeie.

Se zbate gându-n pleoapele-nserarii

Lasând pe scutul clipei urme frânte

Si-mbratisând fantasma departarii

Când în ninsori i-e dat sa se-nvesmânte.

***

Ion VANGHELE:

PRIN MINE CAD TARDIVELE ÎNGHETURI

Prin mine cad tardivele îngheturi

Cu degete-mbracate-n staniol

Din versuri scot uitate întelesuri

Ca din vesminte trupul tau cel gol.

Ma-ngâna basmul cu povestea rara

Si ninge alb, cu furii de poet,

În nostalgia ta crepusculara

Ce înfloreste arborii încet.

Aripa ta s-a leganat la poarta

Cuvintele s-au prabusit troian

În clipa care, alba ca o moarta,

A început solfegiul ei la pian.

Pagâni ne ducem undeva, aiurea,

Prin noptile de patime si dor

Unde din umbre va cânta padurea

Si licuricii stelelor în cor.

Ne musca crivatul plin de ninsori

Cu turturii cuvântului ce-ngheata

Îti spun acuma, între doua flori,

Ca e schimbarea gerului la fata.

Cai negri ne gonesc întru galop

Spre înaltimea muntelui Parnas

Chiar daca uneori mi-e versul schiop

Si ninge cu colinde fara glas.

Georgeta RESTEMAN:

ALUNG-ACUM ÎNGHETURI ÎN ABIS

Alung-acum îngheturi în abis

Si lasa-ti inima-n caldura lina

Sa împletim cuvinte-n paradis

Tesute-n doruri fine de lumina.

Te-ntoarce-n basmu-acela ostenit

Al viselor meleag care te-mbata

De-n brate-ti tremur, poate-am ametit

Ma iarta-n palma lunii preacurata.

Strivindu-ma-n decor înnametit

În alb de nea si-o stea nevinovata

Ne cânta clipa valsul nesfârsit

Pe-o ciutura de vremuri înghetata.

Lasa-vom noptii vraja de argint

Când umbrele padurii se-nfioara

Din cer ne curga-n taina dulce-alint

Doi îngeri tristi si-o struna de vioara.

De gerui-va crivatul prin noi

Cu limbi de foc îi risipim popasul

Viclean, de vrea sa vina înapoi,

În zeghe-si va afla de-a pururi masul.

Din basmul nostru ninge în cuvânt

Cu nestemate de trairi sublime

Nu sunt o sfânta, tu nu esti un sfânt,

Dar ne-mbatam cu-a iernii prospetime.

***

Ion VANGHELE:

RUP HIENELE DIN MINE

Rup hienele din mine, carnea dulce – aburinda
Cerul noptilor, în cruce, cu dizgratii ma colinda
Numai tu, pierduta-n vreme calci prin iarna mea saraca
Sa-mi saruti iubito, gura, cu mustati de promoroaca

Si în sal de umbre moarte,si în frunze care nu-s
Umbra mea, tacut o poarta în sarutul din apus.
Cu îmbratisari ma plimba în oglinda ta de lacuri
Printre tot atâtea clipe, care curg prin noi ca veacuri

Când de doruri si dorinte, ca o salcie se-ndoaie
Inima mea nevazuta în penumbra din odaie
Tu sa vii calcând, prozaic, cu conduri de poezie
Si sa-mi darui calda, gura cu sperante, numai mie.

Georgeta RESTEMAN:

VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE

Vin cu fulgi de nea în plete si-ti aduc în seara tihna

Peste munti îmi arcui gândul cautâdu-ti azi odihna.

Umbre reci alung din juru-mi si pe jar de clipa dulce

Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce

Într-un leagan de visare pe-un tapsan al nesfârsirii

Sa ne cânte-un lied vioara savârsind versul iubirii

Si-ntr-o limpezime sacra, cotropiti de-atâtea doruri,

Sa scapam de-ncatusare si tristeti, în dulci fioruri.

Gurii tale sa-i fiu roaba, bratului sa-i fiu alintul

În nepamântesti dorinte, tâmplelor-lucind argintul-