O poveste de viata care inspira si revigoreaza într-o carte autentica: "EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX"

EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX
“Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, de Octavian Curpas, Editura „Anthem”, Arizona, SUA, octombrie 2011, 282 p.

Din Lumea Noua, jurnalistul american de origine româna Octavian Curpas scrie un volum despre exilul românesc de la jumatatea secolului trecut. Judecat în ansamblu, volumul de fata este o poveste a explorarii, a modului în care un om obisnuit reuseste sa depaseasca obstacolele puse de viata si sa ramâna în contact permanent cu sine si cu valorile pe care le are. Personajul principal al cartii semnate de Octavian Curpas este Mitica Sinu (Mike), un român fugit peste hotare în vremuri dificile, în 1948, la scurt timp dupa instaurarea la putere a comunistilor.

Mitica Sinu este naratorul. Relatarile lui despre sine si despre românii cu care a avut ocazia sa interactioneze sunt puse cap la cap cu maiestrie de Octavian Curpas, autorul reusind sa refaca la modul concret, cu realism, o întreaga epoca. Munca sa de reconstituire este realizata în volumul de fata cu talentul, minutiozitatea si daruirea unui restaurator.

Dumitru Sinu – Un român cu satul natal în suflet

Nascut pe 30 noiembrie 1926 într-un sat aflat „la poalele muntelui Suru, la 6 kilometri de Avrig, în Sebesul de Sus, judetul Sibiu”, nea Mitica va fi bântuit întreaga viata de dorul dupa locul natal. (El „mereu foloseste butade din lumea aceea patriarhala, a satului ce-l poarta în suflet…”) Refugiat în Iugoslavia, acesta ajunge mai întâi în Italia, apoi în Franta, la Paris, pentru ca destinatia unde îsi va gasi fericirea – în primul rând pentru ca aici o întâlneste pe Nicole, sufletul sau pereche, cea cu care Dumitru Sinu se si casatoreste – sa fie Canada.

În relatiile cu sotia si cei doi copii – un baiat si o fata – nea Mitica este un om implicat, care face tot ce îi sta în putinta pentru ca familia sa sa prospere. Mitica si Nicole „s-au descurcat de fiecare data. Încet, încet, Nicole si-a dat seama ca are în el un sprijin, ca este un om de încredere si a înteles ca totul va fi bine. Mitica facea ce facea si obtinea pâna la urma o slujba. Peste tot pe unde a fost, în Canada, în Italia si în Franta, el si-a gasit de lucru.”

„N-ai voie sa cedezi”

Mitica Sinu se remarca prin puterea vointei, este genul de om cu care cititorul ajunge sa simpatizeze chiar de la primele pagini lecturate. Forta morala ce îl caracterizeaza pe acesta, dar si motivatia pe care o are de a învinge („Perseverenta lui Mitica se datora exemplului parintelui sau, de la care stia ca n-ai voie sa cedezi”), fac din Mitica Sinu un pamântean nascut pentru a învinge. De altfel, viata sa este o istorie a supravietuirii, în care omul este stapân pe propria soarta.

Silit de împrejurari sa faca pasul decisiv de a-si parasi tara, Mitica Sinu îsi descopera cu aceasta ocazie gustul pentru aventura si pasiunea de a calatori, care se transforma în cazul sau într-o veritabila chemare a destinului.
La Paris, în 1950, de Ziua Mamei

Mitica Sinu evoca evenimente importante, a caror descriere da impresia de viata, de bogatie spirituala, de vigoare si naturalete. Un asemenea episod este Festivalul românesc de la Sala Odeon din Paris, din anul 1950. De Ziua Mamei, „un mare numar de emigranti români aflati la Paris…, învatati si fosti oameni politici, români din toate sferele sociale, de toate categoriile si toate confesiunile religioase” participa cu emotie la o serbare, încercând în acest fel sa îsi regaseasca specificul national, sa retraiasca o farâma de autenticitate din România în care s-au nascut.

În cinci tari, pe doua continente

De altfel, în aceasta carte grupul exilatilor (români stabiliti în Franta, Canada si Statele Unite) formeaza o societate în miniatura, cu trecut, prezent si viitor, cu triumfuri si esecuri, cu dureri si bucurii, cu melancolia si dorul fiecaruia dupa patria natala. Astfel„ „despre prietenii si cunoscutii lui nea Mitica Sinu se poate vorbi, fara doar si poate, ore întregi fara sa te plictisesti, iar de scris, poti scrie atât cât te tine condeiul, pentru ca ai despre ce!… 460 de persoane contine lista de cunostinte a octogenarului înca plin de vigoare, dornic de a-mi destainui o viata palpitanta, petrecuta în cinci tari, pe doua continente!”, spune autorul Octavian Curpas.

Aproape fiecare capitol al volumului de fata are ca titlu numele unui exilat, urmat foarte pe scurt de un detaliu care esentializeaza povestea de viata a acestuia. Astfel, Radu Bumbaru este „omul care nu s-a certat niciodata cu nimeni”, Ion Ritivoi este „un liberal de miloane”, Vasile Târa, un om pe care dragostea de carte l-a dus pâna la Sorbona etc.

„Exilul românesc la mijloc de secol XX” – o carte autentica

„Exilul românesc la mijloc de secol XX” este un volum sinteza, plin de culoare, în care conflictele sunt prezentate în locuri diferite si ne sunt descrise medii diferite. Cartea scrisa de Octavian Curpas reflecta realitatea în mod autentic si aduce în atentia cititorului personaje robuste, care sunt obligate sa traiasca si sa actioneze în împrejurari atipice. Eroii sai, pe care acesta îi prezinta cu obiectivitate si detasare dau valoare realista acestui volum. Prin intermediul lor, autorul acopera o paleta vasta de întâmplari care dovedesc preocuparea scriitorului pentru viata sociala, politica si culturala a acelor vremuri, cu moravurile si tipologiile ei. Nimic nu este idealizat în volumul semnat de Octavian Curpas; eroii sai sunt portretizati cu forta, cu entuziasm, cu stil.

O poveste de viata care inspira si revigoreaza

Povestea lui Mitica Sinu este interesanta, iar modul în care este spusa îl angajeaza direct pe cititor, dându-i impresia ca participa la o conversatie cu personajul principal. Farmecul si pitorescul celor relatate, nota subtila de umor ce se îmbina cu robustetea povestitorului, dar si optimismul care strabate întregul volum dovedesc un stil eficient, obiectiv, spontan, dramatic pe alocuri, plin de temperament si energie.

În cartea scrisa de Octavian Curpas nimic nu este simulat, detaliile sunt redate firesc, Adevarul devine supra-personaj, trairile interioare sunt sincere, astfel ca implicit, cititorul participa la framântarile eroilor. Interesul cititorului este mentinut treaz pe tot parcursul lecturii si datorita atitudinii pozitive si pline de încredere a naratorului, care inspira si revigoreaza.

Corina Diamanta Lupu
26 ianuarie 2012
Bucuresti

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.