SUFLET DE DECEMBRIE

Alina ARBAJTER

 

 

(POEM)

 

Am urmarit orice reactie,
am închis pâna si zgomotul acela
de nestapânit al inimii
si-am încercat sa patrund
în aceea lume de vis a fintei tale.
Am coborât imaginar treptele acelea
împaienjenite de bratele sufletului
încercând din rasputeri sa ma-nfirip
în camaruta pe jumatate luminata a inimi.
Mi-am scos pâna si pantofi acestia
plini de pietre stralucitoare,
fiindu-mi teama ca am sa te orbesc.
Mi-era teama ca voi redeschide
umbrele trecutului.
Mi-era frica de primi pasi desculti
pe coloana infinitului ce ti-a pecetluit soarta.

Am patruns sfioasa si tacuta
n intimitatea sufletului tau.
Am gasit pasiuni ravasite de viata,
obloane trase, culoare întunecoase,
anotimpuri târzii si iubiri ascunse.
De fiecare data când îmi întorc privirea
ma izbeste lumina ochilor tai,
mirosul toamnei târzii,
Fântâna izvorâta din picatura lacrimilor tale.

Intrând în acel lacas sfânt al sufletului tau
am încercat sa te cunosc mai bine,
am dat la o parte obloanele trase,
picurul lacrimilor si cutia pandorei.

O parte din mine îmi spunea „Opreste-te ”
dar cealalta îmi spunea „Continua”.
Am ales sa ma strecor cu sensibilitatea femei
în cufarul amintirilor
si sa ma aplec în genunchi în fata vieti tale.
Am vrut sa-ti deschid acele ramasite ale vieti
si sa restabilesc aceea parte
a tinereti care ti-a fost furata.
Am dat la o parte voalul anilor
si te-am regasit într-o iarna cu priviri de nea.
Erai acel om care cerea iertarea anilor pierduti,
erai tineretea uitata din vremuri de demult.
Speriata am trântit acel cufar cu amintiri
si m-am ascuns pentru o clipa
în spatele acelor coloane de frunze moarte.

As si putut sa urc si mai sus în casa mortii
sa desprind de pe fundalul nopti
panza aceea de nenoroc, dar…
cuvintele, vorbele, lacrimile erau de prisos.

M-am prins cu îndârjire de coloanele vieti
si în genunchi m-am rugat la îngerul iubiri
sa îti dea puterea sa depasesti ceea ce
nici macar nu ai început sa traiesti.
Am privit în urma cum picaturile vieti
se închid odata cu retragerea pasilor mei
din lacasul sufletului tau
si reînviind am realizat ca viata este atât de frumoasa,
ca primii fulgi de nea mi-au acoperit sufletul pribeag
acum la început de DECEMBRIE.
Un suflet ratacit în palma vieti tale!

Alina ARBAJTER
29 noiembrie 2011

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.