BIU SAU DESPRE POEZIA CA REVERIE A SEMNIFICATIILOR

Cristina NECULA

Vorbind despre scriitura Imaginarului, Jean Burgos demonstreaza ca exista o posibila ruptura a cuvântului cu limbajul semnificatiei. Ea „este cea pe care o înfaptuieste suita cuvintelor organizându-se într-o sintaxa care nu trimite la o gândire, ci modeleaza treptat o imagine sau o serie de imagini purtatoare de sensuri multiple si creatoare a unei noi realitati”.(1)

Cuvintele intra în diferite alcatuiri, joaca nenumarate „roluri”. Fiecare demers poetic nou, fiecare tenativa de a lua în stapânire universul limbajului ar avea nevoie – sugereaza Jean Burgos – de un prealabil act purificator: o purificare a cuvântului de toate rolurile lui precedente care îl codifica, îl fixeaza între anumite limite; o purificare din vechile lui fagasuri, sa-l sustraga conditiei lui de semn („semnul de oprire” va spune Michaux), pentru a-l darui unei noi vieti. Imaginea nu reprezinta propriu-zis un semn, ci, dupa cum sustinea Bachelard, „un sens în stare nascânda“. Imaginea devine ea însasi o reverie de un tip special, capabila sa dinamizeze textul poetic.

Poeta Eugenia Taralunga ne ofera revelatia reveriilor semnificatiilor concentrate metaforic în biu, care poate fi considerat fie un alter ego, fie o ipostaza narcisica a autoarei. Se reveleaza parca o dedublare a Eugeniei Taralunga. Asistam la un dialog, poate, la un dialog al autoarei cu sine însasi ca în piesa Iona de Marin Sorescu, dar în locul sinuciderii interpretata ca o înviere amânata, autoarea, închisa în capcana propriei carti, evadeaza prin „explicatii” metaforice si prin „justificari” care sugereaza afectivitatea, dar si intentia cognitiva în raport cu cititorul: „Ma gândeam, biu drag, ca ar fi cazul, la un moment dat, sa îti spun de ce ti-am ales acest nume. Tu, biu, care n-ai apucat sa fii viu, sa fii botezat si n-ai primit un înger pazitor din simplul motiv ca eu n-am apucat sa te am, te întrebi poate: de unde si pâna unde <>?! Uite, o sa încerc sa-ti explic. Trebuia sa am si eu cu cine sa vorbesc, nu?!, în fata cui sa ma justific. Poate ca nu ma justific – cica! –, dar explic, spun, însir pe hârtie ce si cum, vreau sa stiu ca am facut, macar asa, macar acum, tot ce îmi era omeneste posibil sa fac ca sa ajung pâna la tine. Chiar daca nu te cunosc foarte bine si abia de te ating pe dibuite, eu cred ca ai si tu un suflet, poate esti suparat pe mine si, cine stie, poate chiar tu m-ai facut sa ma gândesc la aceste rânduri, la aceasta forma de penitenta, la acest fel de a face cuvintele sa ajunga pâna la tine.”(2)

Consoana „b” si vocalele „I”, „U” se decodifica prin forta cosmica a iubirii eterne, amintind de legea iubirii din Noul Testament, mai exact de Epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „Si acum ramân acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (cap.13,13)(3)

Explicatiile scriitoarei se reveleaza ca un ritual teologic al predicilor; în spirit religios, biu este echivalentul biblic al versetului: „Dragostea nu cade niciodata.” (cap.13, 8) Fiecare explicatie valoreaza cât o exegeza, cât un capitol biblic cu un singur verset: „Capitolul“ I: „I este vocala verticalei, a iubirii, si am zis ca ea va ajunge sigur pâna la tine, oriunde vei fi tu acum. Sau oriunde vei fi (infra-)fiind tu acum, cum eu nu am reusit sa-ti dau fiinta altfel decât asa, tintind niste cuvinte spre tine. Si daca altcineva îti va da vreodata fiinta, se cheama ca nu esti copilul meu.“

„Capitolul“ U: „U este o urma, o ultima vocala, un urlet spre luna, o uitare , o uimire, dar, uite!, IU este chiar începutul iubirii, unde mai pui ca astea doua, aici de fata, sunt vocalele numelui celui care mi-a fost cel mai drag de pe lumea asta, nu-i asa ?!“

„Capitolul“ B: „Ei, cu vocalele am scos-o cumva la capat, sa vedem ce facem cu b-ul, B-ul care nu e A, nu e alfa, iar omega nici atât!), nu e Aleph, ci este o închidere, ca orice consoana, e un secund a lui A, e o contrazicere a ceea ce am început sa spunem sau sa facem sau sa stim («ba da!, ba nu!»), dar este, în acelasi timp, începutul binelui, începutul unui botez – cum as putea eu oare sa nu iubesc B-ul?!“

Erosul îsi gaseste aici o conotatie religioasa prin iubirea în duh, cele trei capitole-„explicatie” sunt „lectii” despre iubirea ca sens unic al vietii, despre iubirea care se întemeiaza ontologic oferind valoare existentei: „Sa-ti mai spun: stii cum se citeste acel «Be You!» din engleza?! Cam asa..bi-i-iu. Adica fii tu însuti!“ regasim, poate, aici, îndemnul lui Socrate: Cunoaste-te pe tine însuti !

Dar la Eugenia Taralunga, cunoasterea devine o modalitate de autocunoastere, de a gasi explicatii pentru sensul iubirii în „viata ei bifurcata”: „Atât cât poti, desi eu nu te-am lasat sa fii. Am ajuns la o bifurcatie, la o despartire a drumului real de cel visat al vietilor noastre. A mea si a ta. Degeaba m-am gândit si ma gândesc la tine de când ma stiu. Asa a fost sa fie, baby, sa nu te am niciodata de-adevaratelea. Asa ca te alint si eu cum pot, cu sufletul meu bezmetic, ajung de la bi-iu la iubi, la iubi-scooby-dooby, sau poate, într-un fel, aici am vrut dintr-un bun început sa ajung, ca doar tare drag mi-a fost acest nume, acest tri-nume…“

Prin scriitura, dragostea nu ramâne un simplu sentiment, ci devine o Fiinta, devine vie, se întemeiaza ontologic în universul cosmologic al viului, are propria ei existenta, reusind sa împace scriitoarea cu propriile sale aspiratii, cu propria sa viata bifurcata, cu sufletul ei ratacit printre rândurile cartii: „E un alint acest nume, biu, în loc de tot ce as fi vrut sa-ti daruiesc, nu am putut decât sa-ti dau acest nume, pe care – pe deasupra – îl mai scriu si cu litere mici, ca sunt mai smerite. Si, asa, smerite, sunt mai potrivite pentru un copil ca tine, care nu a mai apucat sa existe si sa creasca mare. Care nu a apucat sa intre în lumea cu dimensiuni, a ramas dincolo de aceasta lume. Poate, biu, cine stie, cândva îmi vei da si tu un semn. Si poate si un nume. Unul cu care sa ma împac. Si care sa ma împace cu viata mea bifurcata. Si sa-ti mai spun ceva, biu e viu. Acum nu mai are cum sa fie altfel…”

Firul Ariadnei care strabate aceasta carte în care Viata ca bifurcatie are continuitate pâna în centrul labirintului este BIU. Ruptura se anuleaza prin strategia acelui „semn de oprire“ numit de autoare „insert”: „…viata mea compartimentata navaleste în afara hotarelor sale, se zbate sa se împlineasca sa devina UNA, neputinciosa totusi în fata granitelor pe care altadata le spulberam si plateam, desigur, prin pârjolire, prin arderea pe rug a trecutului meu, ardere care ma desfigura, desigur, ca femeie, dar ce oare puteam face?! carei voci interioare ma adresez acum? de ce nu e a mea vocea interioara? sau cât de «a mea» este vocea mea interioara? de ce se napusteste nauca, mereu spre un altul pe care mi-l doresc, mi-l închipui a fi un eu-frate. Eufratul meu, fluvial meu în care ma pierd si ma regasesc totodata? un eu al sufletelor pierdute si salvate, mântuite prin chiar zbaterea lor neostoita, fara speranta de salvare, fara mântuire, asta caut eu? un eu al sufletelor fara trup, fara sex, un eu al sufletelor care nu se îndragostesc, ce nu au derapaje afective, nuantari sentimentale infinit reluate, duse la paroxism, pâna ce pregnanta culorii nu se mai lasa ascunsa, estompata, si izbucneste în întreaga sa deplinatate, mai mult sau mai putin vinovata de nuditatea ei, trufasa stiind ca si-a platit pretul suferintei, ca a consumat pâna la capat durerea, ca a consumat pâna la capat capatul drumului, pâna dincolo de toate rascrucile, (…) urmarind exoftalmic capatul drumului, tinta, apoteoza, hierofania, împotriva tuturor si chiar împotriva mea însami.”(4)

Labirintul eurilor poetice reveleaza o poetica a imaginarului. În acceptia data de Burgos, imaginea „da de vazut altceva si da de vazut altminteri. Ea da de vazut altceva în masura în care se constituie ca expresie a unei realitati nicicând traite pâna atunci, netrimitând la nimic anterior ei însesi si creatoare a unei fiinte de limbaj ce se adauga realitatii si faureste un sens.”(5)

Eul ascensional „dansând în lumina creatiei” instituie o realitate poetica luminoasa, stralucind în reveriile semnificatiilor metaforice ale BIU-lui.
—————————————–
NOTE
(1) Jean Burgos – Pentru o poetica a Imaginarului, Editura Univers, Bucuresti, 1988, p. 8
(2) Eugenia Taralunga – biu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, p. 90
(3) Noul Testament cu Psalmii, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, p.209
(4) Eugenia Taralunga, op.cit., p.70-71
(5) Jean Burgos, op. cit., p. 5-6

Cristina NECULA
Bucuresti
10 iulie 2011

——————-

Nota redactiei: Redam mai jos una dintre poeziile din volumul „biu” de Eugenia Taralunga:

Gilbert Bécaud carînd de colo-colo steaua Poetului mort

ramasese ca totul era pe furate
pe nestiute
pe sferturi de ora
necesar si suficient
secvente sacadate stroboscopic

tot atunci descoperisem muzica vedetelor
stii, trecusem nepasatoare pe lînga stelele oarbe
ale lui Paris Hilton
pe lînga Beyoncé
si Gilbert Becaud carînd de colo-colo steaua Poetului mort
nu crezusem
asa cum nu acceptasem ca smacurile de la Nivea
razbateau pe piata dupa ani de asidue cercetari stiintifice netrucate
platite cu bani grei

ani îndelungati – nu sferturi de ora
brusc, muzica si smacurile veneau spre noi din alta parte
unde sufletul
unde mintea iscoditoare
unde spiritul – ei bine, nu!
Spiritul scapase

si nu numai eu îmi imaginam
cu mare claritate
sferturi de ora în care ai acces stroboscopic
la un spirit supracortical
supracomercial
suprasexual
departe de toate tentatiile si sulemenelile
de templele-tuturor-cumparaturilor
rasarite ca ciupercile
ca topazul mistic
ca mînastirile moldovenesti dupa razboaiele cu turcii
ramase neschimbate sub stelele oarbe

(din volumul biu. poeme si texte-bloc, Editura Limes, 2011)

Fost preot dus in atelierul lui Dumnezeu

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

I s-a propus functia de Mitropolit al Olteniei daca renunta la pocainta

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 5

In acest episod, fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a fost tras la raspundere pentru ca predica din Biblie si nu din sfânta traditie (ca datina omeneasca), dar si alte intâmplari neasteptate.

NECHITA IOAN: Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul  bisericilor evanghelice, sectare.

Arhiepiscopul Clujului, ma cheama si ma intreaba:

– Parinte, ce predicati acolo?

– Ce-as putea sa predic, decât dupa rânduiala calendaristica!

– Adica?

– Dupa rânduiala calendaristica!

– Faceti rabat de la dogme si traditii?

– Absolut, nu, il incredintam. Si aceasta a durat cam doi ani, dupa care mi-a cerut:

– Parinte, vei scrie predicile si mi le trimiti scrise!

Dar una vorbeam, si alta scriam arhiepiscopului. Pentru ca aveam in vedere ca eu daca-i voi spune adevarul, voi fi trimis in Consistoriu. Consistoriu fiind tribunalul bisericesc. Si in conformitate cu canoanele, dreptul canonic, in momentul in care ai adus alte invataturi decât cele prevazute si reglementate de sfânta traditie esti adus si esti taxat eretic, ai creat apostazie, schisma in biserica. Si acestea sunt catalogate ca pacate indreptate impotriva Duhului Sfânt si nu ai iertare, nici in veacul acesta, nici in veacul cel ce va sa vie!

Si mai mult decât atât, in plan social, imi puneam intrebarea nu numai ca voi fi trimis si voi fi catalogat cum am spus, ca eretic, ma dau afara din serviciu, imi pierd locuinta, ce ma fac?

Dupa doi ani ma cheama arhiepiscopul de urgenta, sa ma prezint la cabinet. Si ma prezint. Ii dau salutul cuvenit.

Parinte, luati loc!

De fiecare data arhiepiscopul ma chema lânga el, de aceasta data aud: stati acolo!

– Parinte, dosarul dumitate a venit mai gros decât Biblia. M-am gândit sa te protejez. Având in vedere vârsta, contributia pe care ti-ai adus-o la altarul Bisericii Nationale, bisericii stramosesti, ca sa nu te trimit in consistoriu, m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocaiesti putin! Ca ai adus schisma, ai adus erezie, mi-ai creat acolo o serie intreaga de probleme. Ai incalcat in mod flagrant canoanele sfintilor parinti. Si m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocaiesti.Ca nu ti-ar strica putina pocainta.

– Inalt preasfânt, sunteti prea generos. Multumesc! Va apreciez, dar stiti care e problema? Va rog, eu n-as vrea sa fac o pocainta numai pentru doi ani, ci as vrea sa o fac pentru toata viata!

– Acuma te-ai prins singur in lat! Esti eretic! Spune-mi, ce credinta ai?

– E o intrebare nonsens! E ridicola! Dupa 35 de ani de slujire, imi puneti intrebarea Ce cred? Credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna! (Ep. Iuda, 3).

– Al doilea lat in care te-ai prins! Esti sectar in toata regula! Predai Catedrala in termen de 3 zile, cu inventarul la zi si pleci in Manastire!

– La aceasta decizie, nu subscriu, si nu-i dau curs de indeplinire!

– Din momentul asta ai cazut sub al doilea pacat: neascultarea, pacat adamic!

Candidatii la preotie, inainte de a se pune mâinile pe capul lor, declara acolo, in incheierea declaratiei: Voi fi supus intru toate, episcopului meu, si o sa-i dau ascultare neconditionat pâna la moarte! Deci, sa asculti de oameni si nu de Dumnezeu (vidi Faptele apostolilor, 4:19 si 5:29 „Trebuie sa ascultati mai mult de Dumnezeu, decât de oameni!”).

 – Asculti, sau nu?

– Nu! (De Dumnezeu ascult mai intai! Sa nu contravina Cuvantului lui Dumnezeu.)

– Din momentul asta te dau diavolului. Toate blestemele din Sfânta Scriptura sa vina asupra sfiintiei tale si, când vei muri, sa nu mai putrezesti!

– Inalt preasfintite, cât priveste blestemul va priveste, pentru ca in cele 5 carti Moise enunta: Blestemat este cel ce blesteama. Va privrste. Iar, ca nu voi putrezi, ca nu-mi va intra corpul in descompunere, nu va intra in procesul de putrezire si ca-si va pastra forma biologica, ori se sustine ca pamantul e in permanenta schimbare si transformare, si, producandu-se peste ani, vreun seism voi fi scos la suprafata, si când ma vor gasi, vor constata cu totii, omul acesta este un Sfânt!

Si astfel voi fi beatificat, canonizat. Voi ajunge si eu un sfânt ca Ioan cel Nou de la Suceava, cuvioasa Paraschiva de la Iasi, ori un sfântul Dimitrie de la Bucuresti, ori Iosif din Catedrala Timisoreana! Voi fi dus in procesiune, dintr-o parohie in alta, voi aduce binecuvvntari, voi inlatura efectele secetei.

Iesi afara, ca esti dat diavolului! Dar te instiintez: Pentru ceea ce ai facut, eu nu te voi ierta, vei ajunge nima-n drum si plin de praf, cum zice banateanu, boschetar!

La doi ani, auzind Marturia tânarului preot din Episcopia Caransebes, protopopia Oravita, parohia Sasca Montana, Cristian Florea, am ramas profund impresionat.

M-a fascinat. Am plecat in cautarea lui. Dupa multe obstacole si peripetii, l-am intâlnit.

I-am pus intrebarea:

– Regreti, privind in urma ce ai lasat, statutul de preot, onoarea si celelalte binefaceri pe care le aveai?

– Nicioadata!

– Cristi! Eu, credeam ca si Ilie, ca sunt singurul pe planeta, in situatia aceasta. Dar cum Ilie s-a inselat, nu era singur, mai erau inca 7.000 de suflete. Si când am auzit ca este un al doilea preot l-am cautat.

– Niciodata, nu regret!, i-a spus fostul preot Cristi Florea. Aceluiasi Dumnezeu ma inchin in duh si in adevar, aceluias Isus care a platit pretul pacatului la Crucea Golgotei, ma inchin si eu si tu, pentru iertarea pacatelor.

– Vreau sa ramân slujitor cu tine, impreuna.

Si de atunci am ramas la Biserica Baptista Efrata Lugoj.

La data de 7 august 2007, m-am adresat Sfântului Sinod, concomitent având si chemarea sa dau darea de seama sa spun ce s-a intâmplat cu mine. Le-am cerut Cartea de munca, Gramata de hirotonire, Cartea canonica si iesirea din sânul Bisericii.

Actualul patriarh Daniel Ciubotea nascut la Dobresti, Lugoj, si fiind bun prieten cu fratele lui care e padurar si sora lui care e cadru didactic, mi-a spus ca v-or interveni pe lânga Dani, ca numele lui de botez e Dan, doar va cunoasteti. Da, ca am si liturghisit impreuna.

Am fost catalogat de enoriasii din Cluj: „Parintele paroh, de la Catedrala, a innebunit! S-a stricat de cap. Biblia l-a ametit complet!

 Sfântul Sinod a ramas profund impresionat, cei 42 de episcopi.

 Episcopul Teofan, Mitropolitul al Olteniei pe atunci, de care am fost foarte apropiat, a spus si el: Parinte, nu se poate!. M-a ajutat si in plan spiritual si in plan economic si administrativ. Mi-a spus: Parinte, eu plec la Iasi. Daca nu ocup scaunul de patriarh, ma asez la Iasi (pe functia avuta pâna atunci de viitorul patriarh Daniel).

 Dam drumul dosarului tau, la dl Iorgulescu, in 20 de zile ajunge la Presedentia României in vederea de a obtine recunoasterea celei mai inalte trepte, Mitropolit al Olteniei. Ai o armata de preoti in subordine, masini, 129 de manastiri, ce nu ai? O avere intreaga. Paduri, s-au retrocedat terenurile agricole, cirezi de vite, turme de oi, ai manastirile, ateliere, o avere. Totusi 7 milioane ai salariul. E unica ocazie, ratezi sansa, iti inscrii numele in analele sinodale, ramâi in istoria poporului, in istoria Mitropoliei Olteniei, in istoria Sinodului.

 Dar dintrodata, pe când eram gata sa fac târg, sa negociez cu Dumnezeu(!), m-am simtit electocutat! Si mi-am adus aminte:Alegeti astazi cui vreti sa slujiti.  Cât despre mine, eu si casa mea, vom sluji Domnului!

 Apoi declaratia lui Rut, la o doua interventie a lui Naomi, soacra ei, Rut se tine in continuare de Naomi, care se intoarce din straini, pe unde viata a dus-o, inapoi la poporul lui Dumnezeu: Faca Dumnezeu ori ce va vrea, casa ta va fi si casa mea, poporul tau va fi poporul meu, Dumnezeul tau va fi si Dumnezeul meu!

 M-am intors inapoi in Banat. Dar d.p.d.v. Social, au inceput sa apara probleme timp de 3 luni de zile. Parca se confirmau spusele, parca erau fraze profetice ale arhiepiscopului de Cluj. Vei ajunge asa, asa, asa.

 Am intrat in obiectivul Organelor de interne, Judecatorie, Justitie, Primarie si mi se spune: Dumneata esti nebun.  Te asteapta postul de Mitropolit al Olteniei si el doarme in parc in gara! Pocaitii astia nu-i dau nici o atentie.

Stilul banatenilor,  ei sunt putin mai glaciali, mai indiferenti, mai distanti. Si, timp de 3 luni de zile, Dumnezeu m-a trecut prin atelierul Lui!

 Si acele Organe locale de stat, mi-au pus in vedere doua alternative, doua sanse: Iti dam o locuinta. Nu vrei sa te duci preot, nu vrei, esti nebun, esti stricat de minte!

(Prima varianta): –  Nu vrei? Domnul primar, ce facem? Ii dam o garsoniera aici, dar sa dea o declaratie ca renunta la pocainta. Ii dam o masa la o cantina sociala, 4…5 milioane, subzistenta de zi cu zi.

(Varianta a doua):  -Domnu Deceanu, prim procuror, ii faceti dosarul de bolnav irecuperabil, mental, il internam definitiv la Stei, fostul oras Dr.Petru Groza, judetul Bihor. De acolo, nu mai iesi! Ai ragaz pâna mâine dimineata!

N-am ales …..

VA URMA !!!

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3   Ep.4  Ep.6

FETITE SCHIMBATE IN BAIETI

O crima impotriva umanitatii si a naturii

O crima odioasa dar nepedepsita de  nimeni. O crima impotriva celor mai firave si inocente fiinte umane. O crima comisa de adulti impotriva copiilor lor. O crima cu consecvente enorme pentru prezentul si viitorul umanitatii. E vorba de uciderea intentionata a fetitelor nenascute, iar in unele cazuri chiar a celor nascute, pentru simplul motiv ca Dumnezeu le-a creeat fetite nu baieti. Despre aceasta crima am scris des in vara aceasta dar revenim privind o crima asemanatoare: in loc sa-si ucida fetitele inainte de nastere sau la nastere, parintii care-si doresc baieti in loc de fete isi transforma fetitele in baieti prin proceduri chirurgicale. Ati citit bine: micute fetite indiene sunt transformate in baieti la o varsta frageda pentru ca parintii, din diferite motive, isi doresc baieti in loc de fete.

 Suntem obisnuiti cu traditii si obiceiuri barbare si necrestine care provin sau au provenit din India de-a lungul secolelor. Ne-au socat atunci cind am auzit sau citit despre ele prima data si continuam sa fiti socati. Iar ori cind citim sau aflam despre un obicei barbar nou avem aceasi reactie – una de dezgust, soc, repulsie. Practica despre care scriem astazi nu e mai putin barbara si inumana – schimbarea sexului biologic al fetitelor din feminin in masculin. O practica atit de inumana incit aproape ca iti dau lacrimile. Si te intrebi, cum de este posibil asa ceva in lume la inceputul Mileniului III? Iata ca se poate. Si asta in ciuda faptului ca traim in mult trimbitata epoca a „drepturilor omului,” cind „dreptul la viata” este consfintit in nenumarate tratate internationale, in epoca post-Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in epoca in care chiar si animalelor li se acorda „drepturi.” [Nota AFR: pe aceasta tema va recomandam comentariul alaturat publicat pe 27 iulie in Climate Imperative ce catre filozoful american Steven Best] http://drstevebest.wordpress.com/2011/07/28/minding-the-animals-ethology-and-the-obsolescence-of-left-humanism-2/ India insa nu e singura tara in care se comit astfel de crime barbare fara ca societatea mondiala sa ia atitudine. In Brazilia inca exista triburi native care isi ingoapa copiii de vii pentru aplanarea dumnezeilor pagini carora se inchina.

Citind astfel de stiri mintea te duce inevitabil la pasajul binecunoscut din Bilblie care descrie starea omenirii inainte de Potop: „Pamantul insa se stricase in fata lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicie”. (Facerea 6:11) Ratiunea iti spune ca retraim ceasurile de dinaintea acelui mare cataclism. Ca undeva, cindva, si cumva omenirea va trebui sa dea socoteala si pentru aceasta crima. Si nu doar cei care o comit, cit si cei care stiu despre ea, nu iau atitudine si o lasa nepedepsita. Uitat-va doar la chipul firavei fiinte umane din imaginea de mai jos. Este fiinta aceasta fetita sau baiat? Dar totusi ea zimbeste. Dar intr-o zi va plange si nu va intelege, asa cum nici noi nu putem intelege astazi, cruzimea „celor mari” care supun pe micutele fetite unei astfel de practici inumane. 

Materialul care-l publicam astazi a aparut initial in publicatia britanica The Telegraph pe 27 iunie. A fost tradus si prelucrat pentru noi de catre dl Radu Ionita, voluntar AFR Danemarca. Ii multumim. Articolul original poate fi citit in intregime aici: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/india/8601488/Indians-pay-surgeons-to-turn-girls-into-boys.html 

Indienii platesc chirurgi pentru a-si transforma fetele in baieti 

 Medicii indieni sunt acuzati ca desfasoara operatii de schimbare de sex pe fete tinere ai caror parinti doresc sa îmbunatateasca perspectivele financiare ale familiei. În prezent, in India exista cu sapte milioane de baieti mai mult ca fete sub sub sase ani 

  Guvernul statului indian Madhya Pradesh investigheaza date si informatii care afirma ca pâna la 300 de fete au fost transformate chirurgical in baieti într-un oras din stat. Se pare ca parintii lor au platit  aproximativ 2.000 de lire pentru fiecare operatie. Militantii pentru drepturile copiilor si ale femeilor numesc aceasta practica o “nebunie sociala”, o “bataie de joc la adresa femeilor din India”. Echilibrul intre sexe in India a fost deja afectat drastic în favoarea baietilor din pricina acestui feticid impotriva sexului feminin (numit in cercurile medicale avort selectiv de sex). Ce sta in spatele acestei practici? Familiile care se tem de costurile ridicate de casatorie si zestre pe care vor avea sa le plateasca la casatoria ficelor lor. În prezent, in India exista un excendent de sapte milioane de baieti in raport cu numarul de fete sub sase ani. Militantii declara ca utilizarea chirurgiei pentru redesemnarea sexului biologic dupa nastere înseamna ca fetele si identitatea lor sexuala nu mai sunt sigure, nici macar dupa nastere. Acest articol a aparut dupa ce ziarele au aflat despre copiii din India ce au fost operati de catre medicii din Indore, Madhya Pradesh. 

  Medicii supusi anchetei sustin ca doar fete cu anomalii genitale sunt trimise la clinicile orasului sa fie “corectate chirurgical” si ca numai copiii nascuti cu caracteristici sexuale nu bine definite, adica si masculine si feminine, au fost supusi procedurii de schimbare a sexului. Militantii insa spun ca parintii si medicii au indentificat gresit conditia copiilor tocmai pentru a-si transforma fetele în baieti. Operatia, cunoscuta sub numele de genitoplastie, modeleaza un penis din organele de sex feminin, iar copilul este injectat cu hormoni de sex masculin pentru a crea un baiat. [Nota AFR: expertii in domeniu afirma ca exista doar un caz la 400.000 cind un copil se naste fara ca organele sexuale sa-i fie bine definite la nastere]

 Dr. Goswami VP, presedintele Academiei Indiene de Pediatrie din Indore, admite ca dezvaluirile sunt cu adevarat socante si a avertizat parintii ca procedura are potentialul de a le lasa copilul impotent si infertil la varsta adulta. “Genitoplastia este posibila, pe un copil normal de ambele sexe, dar mai târziu aceste organe nu vor creste cu influente hormonale normale si acest lucru va duce la infertilitate si impotenta. Este o veste socanta si vom tine cont de ea si vom lua masuri” a spus el. “Parintii trebuie sa ia în considerare impactul social, precum si cel psihologic al acestor proceduri asupra copilului” continua el.

 Comisia Nationala a Indiei pentru Protectia Drepturilor Copilului a ordonat guvernului Madhya Pradesh sa investigheze informatiile si sa produca constatarile sale în termen de 15 zile. Ranjana Kumari, de la Centrul pentru Cercetare Sociala si una dintre militantii de frunte ai Indiei împotriva feticidului feminin, a declarat ca transformarea chirurgicala a fetelor în baieti, fara consimtamântul lor informat este un semn ca in India „nebunia sociala” e in crestere. Spune ca uraste faptul ca educatia scolara si civica din India nu a reusit inca sa eradicheze atitudinile sociale care privesc fetele ca fiinte umane inferioare lipsite de valoare umana sau sociala.  

 “Cifrele se agraveaza”, spune ea. „În 2001 doar 886 de fetite s-au nascut  pentru fiecare 1.000 de baieti în Delhi. Astazi sunt doar 866. Cu cat esti mai educat si bogat, cu atat exista mai multa ucidere de fete”, a spus ea. “Oamenii nu vor sa-si împarta averea ori proprietatea sau sa investeasca în zestrea fetelor sau in scolarizarea lor. Este clasa mijlocie care e lacoma dupa bani. Asta este atât de socant cit si o încalcare fatisa a drepturilor copiilor.” Guvernul trebuie sa abordeze problema, subliniind valoarea spirituala a unei fete sau femei pe care o aduce intr-o gospodarie si în cultura hindusa. “În India se spune ca Dumnezeu locuieste în casa aceea în care exista o femeie, dar aceasta idee s-a evaporat din cauza tuturor acestor lacomii. Avem nevoie sa subliniem bogatia spirituala pe care o fata o aduce intr-o familie. Dar avem, de asemenea, nevoie de a le sprijini cu subventii financiare si locuri de munca , “a mai adaugat ea. 

 UN BESTSELLER

  V-am informat acum citeva saptamini despre publicarea recent a unui bestseller despre originile, justificarile si dimensiunile avortului selectiv pe baza de sex in societatea internationala contemporana. Este vorba de cartea luiMara Hvistendahl:Unnatural Selection: Choosing Boys Over Girls, and the Consequences of a World Full of Men. (“Selectia Nenaturala: Alegind baieti in loc de fete si consecintele unei lumi pline de barbati”)

Va recomandam o recenzie in limba engleza a cartii  http://www.lifenews.com/2011/08/03/legacy-of-population-control-163-million-missing-women/ Cele 314 pagini ale ei sunt impartine in XV capitole, pe linga un prolog si un epilog. Ele redau importante date statistice despre avortul selectiv, cit si perspectiva diversilor experti asupra problemei: doctorul, economistul, parintele, demograful, studentul la medicina, feminista, etc. Cartea e remarcabila si datorita varstei autoarei – doar 24 de ani. Nepoata unor fosti misionari protestanti americani in China, Hvistendahl vorbeste curent diferite dialecte chinezesti si e evident ca a cercetat mult pentru a-si scrie prima carte. A calatorit de-a lungul si de-a latul intretinindu-se cu personalitati influente din tarile implicate. A adunat date imense si le-a aranjat intr-o forma usor accesibila oricarui cititor. De aceea se zice ca aceasta carte e cea mai bine informata asupra genocidului impotriva fetitelor nenascute care a fost publicata la zi.

 

Lipsita de simtaminte religioase si neafiliata denominational, o feminista si o militanta a dreptului femeii la avort, Hvistendahl insa pune punctul pe I:

Intreaga societate e responsabila pentru acest genocid ale carui dimensiuni sunt nemaiauzite in istoria omenii, atit cei cu credinta in Dumnezeu cit si cei fara, atit miscarea feminista cit si cea pro-viata, atit cei care promoveaza controlul populatiei cit si cei care i se opun, atit ONU si structurile internationale cit si guvernele nationale, atit doctorul cit si preotul, pastorul si liderii spirituali ai societatii.

 De-a lungul istoriei demografii au observat ca in mod normal tot la 105 de baieti se nasteau 100 de fete si ca doar de-a lungul Ecuatorului se nasc mai multe fete decit baieti. Misterul acesta insa nu-l intelege si nu-l poate explica nimeni. Excedentul de baieti moare in timp, ei fiind si mai firavi decit fetele la nastere. Mor pentru ca sunt prin natura lor mai agresivi ca fetele, traiesc o viata mai riscanta, beau si fumeaza mai mult si se implica in actiuni antisociale cu consecinte fatale mai mult ca fetele. Nici chiar Darwin nu a putut da o explicatie evolutionista echilibrului relativ dintre sexele umane. In ultimii 30 de ani insa, echilibrul a fost denaturat prin interventia intentionata a factorilor umani. Nu mai putin de 160 de milioane de fetite au fost avortate in China si India in acesti ani doar pe motivul ca apartin sexului feminin. Alte 3 milioane au fost avortate, tot intentionat, in alte tari, printre ele Vietnam, Armenia, Georgia, Azerbaijan, Albania, si Bosnia-Hertegovina. Uciderea fetitelor nenascute in China e la moda, spune Hvistendahl, pentru ca e la moda sa ai baieti. Toata lumea in China vrea baieti, spune ea, citind afirmatiile interlocutorilor ei chinezi. Dar chiar daca feticidul ar inceta astazi, restaurarea echilibrului dintre sexe in aceste tari va lua incia citeva generatii pina la 2050. Ceea ce demografii numesc “masculinizarea” populatiei globale este pentru moment o realitate de netagaduit. In Azerbaijan raportul la nastere este de 115 baieti la 100 de fete, in Georgia de 118 la 100, in Armenia de 120 la 100. In Albania e de 115 la 100 si in continua deteriorare. Intre 2004 si 2009 discrepanta intre baietii si fetele de pina la 5 ani a crescut la 120 de baieti la 100 de fete.


Avortul selectiv e comun tuturor religiilor: Hindu, Budism, Islam si Crestinism, cu toate ca se practica mai mult in civilizatiile Hindu si Budiste. Hvistendahl dezvaluie participarile ei la servicii religioase crestine in China comunista unde pastorii propovaduiesc impotriva avortului si mai ales al avortului selctiv. Femeile, spune ea, pling si isi marturisesc faptele. Altele isi indreapta calea si inceteaza sa mai avorteze. Dupa ce devin insarcinate “dispar”, iar dupa mai multe luni revin acasa cu inca un baiat sau o fata. Lunile absente le petrec la tara, ascunse prin locuri mai putin frecventate de autoritati, la bunici, la rudenii si la prieteni de incredere unde dau nastere copilului in ascuns.

  

Cum de a inceput acest genocid in masa tocmai acum 30 de ani? A coincis cu introducerea aparatelor ultrasound in China si India, fiind propulsat de acestea. Aparatele ultrasound dezvaluie si sexul copilului nenascut cu mult timp inainte de nastere. In India anilor 70 avortul selectiv era atit de raspindit incit medicii si infirmierele intrebau femeile insarcinate, dupa ce le informau ca vor avea o fata, daca vor sa avorteze, o intrebare care nu se punea daca fetusul era baiat.

  Hvistendahl insa explica ca feticidul nu este un fenomen nou in India. A fost practicat acolo de sute de ani poate chiar de o mie. Cind britanicii au inceput sa penetreze interiorul Indiei cu sute de ani in urma au dat peste aceasta practica pe care au numit-o barbara si in timp au interzis-o prin lege. Pe atunci insa era practicat pe o scara mult mai restrinsa si era cauzat de motive economice si de  dorinta de a mentine separarea intre caste.. Era practicat mai mult in zonele rurale de catre saracii tarii. In ultimii 30 de ani insa feticidul a devenit la moda cu preponderenta la clasa mijlocie si la cei bogati, fiind mai prevalent in Delhi si Mumbay, zonele urbane cele mai bogate ale Indiei. Zestrea care trebuie platita, dupa traditia indiana, la casatoria fetelor devine exhorbitanta. Mai bine sa cheltui, zic ei, citeva sute de rupii pentru a avorta fata decit sute de mii sau milioane de rupii sa o casatoresti. Rezolvi problema inainte de nastere, fara mare bataie de cap si cu bani putini.

 

 

La inceput medicii indieni avortau selectiv cu multa tragere de inima si fara remuscari.

In anii 70 guvernul indian ducea o politica oficiala de reducere a populatiei. Ce mijloc mai bun decit uciderea fetelor si reducerea fecunditatii? Avortul fetitelor nenascute devenise o datorie patriotica pentru tinerii doctori indieni. Pe linga asta, guvernul SUA, guvernele Europei Occidentale, si marile fundatii americane (Rockefeller, Ford si altele) finantau din abundenta programul de reducere a populatiei in India, si in special avortul fetitelor. In doar citiva ani Suedia a investit in aceasta practica sordida 60 de milioane de dolari, Banca Mondiala 66 de milioane de dolari, Fundatia Rockefeller 1.5 milioane de dolari, etc. In citiva ani guvernul Indiei a sterilizat cu forta si 6.2 milioane de barbati, de 15 ori mai multi decit numarul de persoane sterilizate de nazisti. In plus, sume enorme erau investite in dezvoltarea si producerea pe scara larga a tehnologiilor de detectare a sexului fetusului inainte de nastere. Hvistendahl relateaza amintirile unui medic care studiase medicina in anii 70. Pe vremea aceea isi amintea el, ciinii si pisicile umblau libere prin spitalele publice in care se avorta, si nu o data a vazut fetusuri umane in gura pisicilor care fugeau prin holurile spitalelor cu prada in gura. Scirbit de ce a vazut, a devenit, in timp, un militant impotriva feticidului in India.

 

 Astazi avortul selectiv e interzis atit in China cit si in India – in teorie. Tehnologia ultrasound a fost si ea interzisa, iar la inceputul saptaminii guvernul Chinei a anuntat ca va intensifica campania de eradicare a avortului selectiv http://hosted.ap.org/dynamic/stories/A/AS_CHINA_GENDER_GAP?SITE=AP&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT&CTIME=2011-08-08-08-37-04 Avortul fetitelor insa continua in ambele tari. In India bogatii merg din spital in spital pina dau de cineva binevoitor care sa le avorteze fata. Oficial, medicilor li se interzice sa dezvaluie parintilor sexul fetusului, dar au aflat modalitati indirecte pentru a o face. Baietilor le spun “brosaca testoasa” iar fetelor “sandwich.” Ori pe fisa medicala scriu in culoarea albasta daca fetusul e baiat ori in roz daca e fata. Asa parintii inteleg ce au de facut. Costul avortului selectiv a crescut. Lacomi dupa bani, inca sunt multi doctori care continua sa ucida fara remuscari.

  

Dar la consecinte nu se gindesc parintii? Da, se gindesc. Multi. Dar atunci? Isi aplaneaza constiinta nadajduind ca cindva si cumva problema se va rezolva de la sine. Altii nadajduiesc ca vor afla mirese pentru baietii lor in alta parte. Ca le vor putea atrage datorita bogatiilor pe care le au, bogatii care, in cultura lor, se mostenesc prin baieti nu fete.. De unde insa sa vina miresele? Pentru ca si numarul lor scade. Mii de nepaleze au fost duse in India ca mirese in ultimii ani, dar si in Nepal numarul femeilor de varsta casatoriei se imputineaza.

APEL DE CONSTIINTA DIN PARTEA UNUI MEDIC 

Luni am primit din partea unui medic din Bucuresti, dna Maria Dunca-Moisin, materialul de mai jos. Am mai scris si noi despre nevoia unei treziri morale la medicii din Romania pentru stoparea avortului in tara. Ne bucuram sa stim ca pe linga dna Moisin mai sunt multi alti doctori in Romania care refuza sa presteze servicii de avort si isi consiliaza pacientele sa nu avorteze. Felicitari dinsei si celor ca ea. 

 

APEL DE CONSTIINTA DIN PARTEA UNUI MEDIC: CATRE ALTI MEDICI PENTRU APARAREA DREPTULUI LA VIATA AL COPILULUI NENASCUT, PRIN CONSTIENTIZAREA ÎN ACEST SENS A VIITOARELOR MAME 

 Dr. Maria Dunca-Moisin 

  Astazi, cînd scriu aceste rînduri, parintii micutului Marc m-au invitat sa fiu „parte importanta” din viata lui, adica sa-i fiu nasa la botez. Este o forma de multumire – mi-a spus mama copilului – pentru tot ceea ce a însemat participarea mea cu sfaturi si încurajari la venirea pe lume al celui de-al doilea copil al ei. Ma întorc cu gîndul în urma cu mai bine de treizeci de ani, la începutul activitatii mele de medic la tara. Pe usa cabinetului meu intra framîntata si speriata o femeie maruntica, mama a opt copii; dorea sa îi completez fisa de întrerupere a sarcinii, asa cum prevedea legea pe vremea aceea (dupa al patrulea copil se dadea „dreptul” de a face „întrerupere legala a sarcinii”). A avut loc o discutie scurta despre eroismul de a aduce pe lume opt copii si despre voia lui Dumnezeu. Dupa un timp, mama aceea s-a întors la mine cu cel de-al noualea copil si mi-a spus cu chipul luminat de bucurie, dar parca si cu putin naduf: „Îl vedeti? Este al dumneavoastra.” 

  Am considerat întotdeauna ca este de datoria mea sa nu ezit niciodata sa stau de vorba cu o femeie framîntata de aducerea pe lume a copilului ei. Mi s-a întîmplat de multe ori sa simt ca nu stiu ce sa raspund la „argumentele” unei asemenea persoane. Ma rugam ca Spiritul Sfînt  sa-mi „sopteasca” în ce fel sa o încurajez, apoi ma rugam pentru fiecare mama ca Dumnezeu sa-i dea puterea de a alege pastrarea vietii copilului. Si rezultatele s-au vazut. 

  Eram deja medic la Bucuresti cînd o tînara mamica, studenta, a intrat în cabinet cu un baietel de doi ani, Andrei, caruia i-a spus: Uite-o pe mama ta”. Venise sa-mi multumeasca pentru sfatul pe care i-l dadusem. În urma cu un an, fiind în metrou, o doamna a venit la mine si m-a salutat zîmbitoare. Nu stiam cine este. A scos din portofel o fotografie cu fiul ei de zece ani, Alexandru, si mi-a spus, între doua statii, povestea lui. „De-ati sti, doamna doctor, de cîte ori v-am pomenit în anii acestia, la cîta lume am povestit cum a venit pe lume Alexandru!” Mama copilului venise la mine la cabinet adusa de cumnata ei, care-mi era pacienta, pentru a-i face o ecografie. Era însarcinata si hotarîse sa faca avort. Trebuia sa-i duca medicului ginecolog ecografia. Discutia pe care am avut-o cu ea a fost, se vede, suficient de convingatoare pentru ca fiul ei, Alexandru, sa devina „lumina vietii ei”.  

  Micuta Andreea, acum scolarita, ma viziteaza des la cabinet, împreuna cu mama ei. Povestea ei? In urma cu sapte ani, intrînd în cabinetul unei colege, vad o tînara cu un bilet de trimitere în mîna, gata sa plece la ginecolog pentru a-si face întrerupere de sarcina. Am oprit-o ca sa stam putin de vorba. Raspunsul ei a fost ruperea biletului de trimitere în fata mea si decizia de a renunta la avort. Raspunsul lui Dumnezeu a fost venirea pe lume a unei fetite superbe, casatoria tinerei, obtinerea unei locuinte. 

 În urma cu un an, consultînd un site medical am gasit urmatorul mesaj: „Am nevoie de ajutor”. Era strigatul unei tinere absolvente de liceu, gravida în cinci saptamîni. Dorea sa fie sfatuita ce alegere sa faca, deoarece tatal copilului ei o îndemna sa avorteze. „Argumentele” lui îmi erau arhicunoscute. Am contactat-o telefonic, apoi au urmat discutii la telefon sau prin e-mail. Într-o seara, apoape de miezul noptii, primesc un mesaj pe telefon: „Buna seara! Sînt X din orasul B., sînt terminata! Mîine dimineata prietenul meu ma duce sa fac avort. Nu stiu ce sa fac. Mi-a zis ca daca nu fac avort ma paraseste. Nu am cum sa cresc singura copilul. Psihic sînt terminata.” Au urmat încurajari, argumente, rugaciuni din partea mea. Pe 19 martie, anul acesta am primit un e-mail: „Sînt X. din orasul B. Am nascut un baietel. Dumnezeu v-a trimis si am avut noroc deoarece eram tare disperata si dumneavoastra mi-ati dat putere si încredere sa merg mai departe. Ati avut dreptate,  acum sînt mamica si sînt tare fericita. Acest pui este totul pentru mine,  este viata mea. X. s-a casatorit cu tatal copilului si alcatuiesc o familie normala. 

  Nu-mi atribui niciun merit prin toate aceste istorisiri deoarece stiu clar ca Dumnezeu este cel care a lucrat în inima acestor mame. Ramîne doar ca fiecare sa raspunda chemarii lui Dumnezeu si sa respecte viata, care este expresia vointei Lui. Ma adresez colegilor medici cu urmatorul apel: consiliati-le pe femeile însarcinate sa renunte la intentia avortului. Din experienta proprie pot spune ca, în mod sigur, peste 50% dintre femeile care vor sa avorteze se razgîndesc si pastreaza copilul daca sînt sfatuite serios de un medic. Este un mare merit în fata lui Dumnezeu ca pe aceasta cale sa fie salvate vieti nevinovate. 

 AM AVUT DREPTATE! 

 

In 2010 12 ambasade straine, printre ele si cea a Cehiei, au emis o Declaratie de sprijin a marsului homosexual de la Bucuresti. Va amintiti probabil ca AFR a luat atitudine emitind note de protest catre unele dintre ambasade, inclusiv Ambasadei Cehiei. Ministerul de Externe al Cehiei a raspuns demersului nostru cu aroganta, dupa cum v-am informat la vremea potrivita. Iata insa ca in 2011 un eveminent identic s-a petrecut in Cehia. Cu prilejul marsului homosexual de la Praga 13 ambasade straine au lansat o Declaratie de spijin a marsului. Reactia Ministerului de Externe Ceh si al Presedintelui Cehiei insa, a fost prompta. Ambasadorii straini au fost criticati si acuzati de amestec in treburile interne ale Cehiei. Detalii aici: http://www.washingtonpost.com/world/europe/czech-president-condemns-13-western-diplomats-for-support-of-1st-gay-festival-in-prague/2011/08/08/gIQAt6KO2I_story.html Morala acestui incident este zicala romaneasca: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! 

COMUNICAT DE PRESA AFR 

 Comunicarea informatiei ca Alianta Familiilor din România (AFR) îi va furniza consiliere lui Doru Iuga, fostul director OTV arestat pentru implicare într-o retea de homosexualitate pedofila, i-a inflamat pe activistii homosexuali. Aparitia în presa a unui interviu cu unul dintre psihologii AFR a declansat o avalansa de mesaje de amenintare si intimidare. Aceasta reactie a homosexualilor nu este prima de acest fel si, de altfel, ea se manifesta si în alte tari. „Speranta si vindecare pentru homosexuali” este un proiect care a fost lansat în mediul online în anul 2004. A început ca o informare privind cauzele homosexualitatii si posibilitatea consilierii pentru reducerea si eliminarea acestor atractii nedorite din viata persoanei.  

 Marturiile publicate ale unor oameni care si-au schimbat orientarea de la homosexualitate la heterosexualitate se doreau a fi o încurajare pentru cei ce se confrunta cu asemenea probleme.

 Cresterea volumului de informatii de pe situl proiectului, www.homosexualitate.ro, si faptul ca a început sa devina cunoscut au facut sa atraga, pe de-o parte, strigate de ajutor din partea unor homosexuali care voiau o schimbare în viata lor, dar, pe de alta parte, si reactii virulente din partea altor homosexuali care îsi simt agenda politica amenintata prin distribuirea informatiei ca homosexualitatea nu este înnascuta, se poate schimba si deci nu poate reprezenta o baza pentru drepturi civile (casatorie, adoptii…). Prin amenintarile si mesajele de intimidare, transmise atât online, dar si telefonic, coordonatorului proiectului, s-a dorit abandonarea proiectului. AFR arhiveaza toate aceste mesaje si, în unele cazuri, am identificat si persoanele care se afla în spatele lor. În acelasi timp, raspunsul pozitiv primit de la cei ajutati prin acest proiect – români din tara si din diaspora – ne-a determinat sa mergem mai departe. 

 Activistii homosexuali au aceeasi politica în toate tarile. Ceea ce fac si vor sa faca în România este similar cu ceea ce fac în SUA, Canada, Italia… De aceea, observarea actiunilor lor din acele tari poate fi un indiciu asupra intentiilor lor din România – legalizarea „casatoriilor homosexuale”, dreptul de a adopta copii, propaganda homosexuala în scoli, interzicerea oricarei critici la adresa comportamentului homosexual. Deocamdata însa, în România ei încearca sa îi intimideze pe cei ce nu le cânta în struna ca homosexualitatea ar fi un comportament normal. 

 Actiunile activistilor nu se rezuma doar la intimidarea oponentilor. Cu sprijinul fondurilor UE, ei organizeaza periodic „cursuri de instruire” pentru psihologi. Pentru câteva zile, acestia se bucura de cazare si masa la un hotel dintr-o statiune, iar la „curs” li se spune sa îi consilieze pe homosexualii care vin sa le solicite ajutor în sensul acceptarii conditiei proprii si nicidecum a schimbarii catre heterosexualitate, chiar daca aceasta este dorinta clientului. Mai mult, li se spune ca orice încercare de reducere a atractiilor homosexuale ale clientului este periculoasa! 

Nota de plata”, din punct de vedere emotional si medical, platita de cei prinsi în acest stil de viata este uriasa. Statisticile arata numarul celor afectati de probleme emotionale, psihologice si medicale în rândul homosexualilor – de aceea unii vor o schimbare. A închide ochii la implicatiile tragice ale comportamentului homosexual ne transforma în complici. Cu toate acestea, în luarile de pozitie pe tema homosexualitatii, mesajul oficial e cel al tolerantei si nediscriminarii fata de acest comportament. Numai daca ne referim la politicieni, acestora le este pur si simplu teama sa graiasca altceva. Aceasta este moda actuala. Cineva se poate întreba de ce n-am fi la fel de toleranti si nediscriminanti si fata de alte comportamente sexuale, cum ar fi cel pedofil sau zoofil. Românii, conservatori din fire, nu subscriu însa prea usor la tema tolerarii perversiunilor. 

  În toate aceste dezbateri, polemici, retorici si intimidari, prea putin si chiar deloc nu se vorbeste despre ce spune stiinta. Unii cred ca homosexualii asa s-au nascut, însa nu pot spune de ce cred asta. Si aici, proiectul „Speranta si vindecare pentru homosexuali” face lumina. Nu exista nici o gena a homosexualitatii. Cercetarile stiintifice indica rolul major al mediului familial si de viata în formarea atractiilor homosexuale. Daca vorbim despre caracterul înnascut, homosexualitatea este cel mult o predispozitie, influentele externe fiind, ca si în cazul altor comportamente, cele ce o pot transforma în realitate sau nu. Alianta Familiilor din România va continua sa îi ajute pe cei ce solicita ajutor în lupta cu atractiile homosexuale nedorite. Activistii homosexuali pretind toleranta, dar sunt intoleranti fata de aceia dintre ei care vor sa rupa lanturile acestui comportament, si fata de cei care îi ajuta. Relatii: BogdanMateciuc, Director Executiv AFR, Tel. 745-783-125. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.900, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, inca mai avem putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Haideti sa ne continuam alergarea cu curaj si persistenta! Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.     

  Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)    

 Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”     

  Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim. 

 

 Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

PLOAIE DE VARA

Cârdei V. Mariana

Se frang copacii de furtuna,
si praful alb pluteste-n zari,
cu geamat scurt ofteaza vantul
si lacrimi are bolta-n nori.

Ce ravasita e natura,
nimic din ce era sublim,
se zvarcoleste-n agonie,
o, Doamne sfinte, ce destin!

Cu serpi de foc se-ncinge cerul
si clocoteste-n spume marea,
in tunet hohoteste zarea,
doar muntele-i nebiruit.

Lacrimi calde cerul cerne
si in liniste le-asterne-n noapte,
pe fereastra-n lungi suvoaie
se preling lacrimi de ploaie
si e liniste-n odaie.

In culori de smalt pestrite
se trezesc poienele,
mandrul Soare le surade,
mijind usor genele.

JURNAL LONDONEZ (1)

 Lavinia IANCU

 

 

 

Plecarea.

Gata! Mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarât sa plec! Viata e cam grea la noi acasa. (din mai multe puncte de vedere pentru mine!) .Asa ca de ce sa nu încerc sa vad cum sta treaba asta cu emigrarea. Stiu ca nu e usoara! Dar de ce sa nu îmi încerc si eu norocul!? Am auzit ca in Europa cel mai bine se câstiga în Marea Britanie si Germania, dar cum cu limba germana nu ma prea împac, Marea Britanie câstiga în detrimentul Germaniei, ca la un meci de fotbal… Asa ca… directia Londra!

*

Dupa un drum putin obositor cu microbuzul spre aeroport si cu avionul, iata-ma ajunsa în tara ploilor United Kingdom”!Pe parcursul zborului am trecut printr-o zona de turbulenta… nu prea placuta pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregatea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de multumire pentru dexteriatea pilotilor de a aduce aparatul la sol. Cu aceasta ocazie, am facut cunostinta si cu adevaratul gentalman britanic si anume un domn” care împreuna cu prietenii lui ne-a facut pe toti pasagerii „idiots”... deoarece am îndraznit sa batem din palme!

 Prima impresie.

În fine, aceasta a fost doar prima dintre ciudateniile traite aici, pe aceste meleaguri. Ca sa nu mai spun ca… deseori am avut impresia ca sunt în Asia, Africa sau poate Orientul Mijlociu. Este plin de oameni de culoare de diferite nationalitati.Dar nici asta nu ar fi o problema… Adevarata problema este mizeria de nedescris pe strazi! Credeti-ma! Nu va puteti imagina cât de curat este orasul de pe malul Crisului Repede, de unde am plecat… pe lânga vestita Londra. Si pedeasupra mai si pute a urina destul de desAm dedus ca acest „fenomen” este cauzat de faptul ca toti beau, foarte mult, mai ales bere. Imediat dupa ce ies de la serviciu merg in pub-uri la baute si e posibil ca nusuntsuficientewc-uri publice asa ca se usureaza pe unde apuca! Deci cam asta a fost „Wellcome to London” pentru mine!

Unde locuiesc?

 Londra e împartita pe 6 zone, iar eu stau în zona 2, adica una din cele bune zone, cica. Zona1 e centrul, unde e situat Wesminster Abbey, Big Bensi alte atractii turistice pe care le stim cu totii de prin filme sau reviste! Zona 6 se afla în afara Londrei, si se remarca prin case si strazi mai curate, iar urmatoarea comparând calitatea si curateniaeste zona 1 unde se face curatenie zilnic. Zona 4 e plina de români, bulgari, albanezi, tigani si alte rase…. Oricum am facut poze sa vedeti, din zona 2. Numai spun ca în metrouri am vazutpersoane care beau sau manânca ceva”. O bere, un suc,o cafea si apoi lasa pe jos, pe marginea geamului, sau pe bancheta: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonalds, ziare… Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Asa ca la capitolul curatenie toate zonele stau foarte prost.

 Si culmea… ma întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganti, galagiosi, încrezuti si indiferenti la tot ce misca din „alte tari mai putin neaose”. Nici nu pot sa va descriu… Oare acestia ne învata pe noi ce înseamna bunul simt…? Hm! Mai au foarte mult sa ne ajungaSincer! Dar, desigur, avem si noi foarte multe capitole unde ni se pot da lectii

 În cautare de munca.

  Oricum, eu iau viata asa cum este, încerc sa nu ma stresez si chiar sa nu bag în seama prea mult lucrurile negative. Încerc sa ma adaptez din mers. Ieri am aplicat on-line pentru toate job-urile posibile în zona de est, sudest si centrul Londrei (pentru ca eu locuiesc în zona de est si vreau sa fiu mai aproape de casa). Astept raspunsul lor, dar oricum mai aplic si în seara asta pentru alte job-uri si nu numai în domeniul cosmeticii… la care (zic ca) ma pricep! Am sa verific pe internet si site-ul comunitatii de români de aici. Între timp am sa ma interesez de un curs bun de machiaj… Nu am intentia sa stau prea mult fara servici, asa ca mâine ma duc la o agentie a unor polonezi (sunt foarte multi aici) care au ajutat-o si pe o prietenade-a mea pentru a obtine „National Inssurance Number” (NIN), adica un fel de carte de identitate. Fara NIN, ca emigrant, nu poti facenici o miscare...

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

13 iunie 2011

La cumpana dintre cele doua lumi

Trecerea pe tarâmul celalalt, in vesnicie!

Ana Tatar-Andras

1 Cronici 29:28

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile,

de bogatie si de slava.

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Te pregatesti pentru marele pas al trecerii dincolo?

 [pullquote]„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Epistola lui Pavel 1 Corinteni, 13[/pullquote]

Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Poate te crezi inca copil si gândesti ca un copil. Un copil vorbeste ca un copil, simte ca un copil si gândeste ca un copil.

Poate te consideri matur, dar deseori vorbesti si simti ca un copil. Gândesti nu odata ca a unui copil.

Ai vazut vreun copil sa se gândeasca la … moarte? Sa se gândeasca: oare ce va fi cu mine când voi incheia aceasta viata?

Sigur, copilul se gândeste la celelalte etape ale vietii omului: copilaria, scoala, adolescenta, profesia, poate la casatorie? Dar mai departe nici vorba sa mearga!

Nu cumva esti si dta un copil, nu te gândesti nici la moarte, dar, si mai grav, nu te gândesti ce se va intâmpla cu dta dupa moarte? Unde te vei afla si ce vei face?


Sa fim seriosi si sa recunoastem: de multe ori ne credem copii, si g
ândim si simtim copilareste.

Sigur, vedem ca la trup, nu mai aratam ca niste copii!

 La vârsta pe care o am, undeva pe la 50, mai gândesc uneori si ca un copil, mai simt si ca un copil, mai si vorbesc ca un copil!

Dar Pavel zice ca el a lepadat ceea ce era copilaresc, atunci când s-a facut om mare.

Trebuie ca si noi sa ne venim in fire si sa gândim si sa traim matur.

Clipa plecarii noastre de pe acest pamânt poate veni oricând: viata noastra e ca un ghem de ata nevazut, si nu stim când se va termina sau când se va rupe!

Nu stim daca mâine dimineata ne vom mai trezi. Sunt atâtea cazuri când omul s-a culcat sanatos si s-a „trezit” dimineata mort!

Oricând putem avea un accident de masina sau de avion sau de tramvai sau de tren! Doamne apara si pazeste! Dar se intâmpla des.

Asa ca trebuie sa gândim matur, sa lepadam ceea ce e copilaresc si trebuie sa luam in serios cea mai sigura si cea mai importanta problema: moartea.

Moartea, nu e altceva decât modul prin care trecem din aceasta lume, vazuta, in cealalta lume, nevazuta, unde vom si ramâne pentru eternitate!

E ceva cât se poate de sigur: vom ajunge si vom fi in vesnicie!

Dar, ori cu Dumnezeu, daca am fost salvati si mântuti prin credinta si har, ori in chin si durere, in iadul pregatit pentru satana si ingerii lui. Asta daca n-avem credinta si daca nu iubim Calea, Adevarul si Viata (ISUS).

Ce a spus Dumnezeu la moartea lui David?

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile, de bogatie si de slava.”

Daca am pune pret doar pe viata aceasta, de aici, când suntem in acest trup trecator, am considera, poate, ca e foarte important ce lasam in urma noastra, un nume (faimos), o invatatura pentru urmasi (carti scrise de noi) si eventual un monument (vesnica pomenire).

Nu putem lua cu noi nimic, nici macar o scama! Cum scrisese cineva de curand. Toturi, acel ceva care trece din”noi”, dincolo, e sufletul!

Iata o definitie pe care am aflat-o recent: „Sfântul numeste sufletul constiinta.” (Cuviosul Agaton).

Pe taramul celalalt va trece doar ce tine de constiinta ta. Daca ti-ai acordat constiinta pe notele ingeresti ale lui Dumnezeu, vei ajunge la El, in Cer. Daca, dimpotriva, ti-ai potrivit pasul gândirii dupa mersul lumii acesteia, dupa stâpanul ei, al diavolului, cu regret spun ca vei ajunge acolo unde-i destinat lui locul (in iazul cu foc si pucioasa).

Dar, la trecerea lui David in nefiinta, acele cuvinte scrise in insasi Cartea Vietii, au fost: satul de zile, fericit la batrânete (semn ca si-a rezolvat problema vesniciei) si satul de slava, adica a intrat in acea stare de a fi inca din aceasta viata un om dupa inima lui Dumnezeu.

Când David a gresit, s-a pocait (vezi Psalmii, 31 si 50 (Biblia Ortodoxa,), respectiv Ps. 32 si 51 (Dumitru Cornilescu). Si David a scris celebrul Psalmul Pastorului in care isi arata credinta si dependenta si ascultarea de Dumnezeu (Domnul este Pastorul meu).

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.”

Trebuie ca omul sa-si marturiseasca pacatele lui Dumnezeu (sa vina prin lumina constiintei, cu viata sa, cu faptele si gândurile sale inaintea lui Dumnezeu), prin singurul Mijlocitor, Isus Hristos.

 [pullquote] „Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si în El nu este întuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam în întuneric, mintim si nu traim adevarul. Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Epistola lui Ioan, 1:1.5-2:2 [/pullquote]

Si apoi, ne straduim sa nu mai pacatuim, sa nu mai gresim. De iertare avem nevoie in fiecare zi. Slava Domnului ca El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.! Glorie Domnului Isus!

Ce vrei sa spuna Dumnezeu la moartea ta?

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Va spune ca esti fericit, satul de zile, de bogatie si de slava?

Fericit, ca ai credinta in Dumnezeu!
Bogat, prin faptele credintei si ascultarii de Dumnezeu!

Bogat, prin roadele Duhului Sfânt: dragostea, bunatatea, bucuria, facerea de bine, pacea …!

Plin de slava, de dragoste si bunatate, de smerenie, de evlavie si mila pentru cei aflati in nevoie!

Pe maica Tereza (de care avem cunostinta cu totii), o dam ca pilda de urmat. Privind la viata ei, ne verificam oarecum viata. A trudit pentru cei saraci si bolnavi. Ea a fost foarte bogata si fericita si plina de acele virtuti laudate de Dumnzeu (fericire, smerenie si slava), inca din tinerete, pâna la batrânete.

Sa ne uitam in oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, si sa vedem cum ne e viata si sa aflam prin Duhul Sfânt daca suntem pregatiti!

 Deci, dragi români, cititi Biblia si innoiti-va viata zi de zi!

Sa fim pregatiti pentru Cer!

Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa umblam si sa traim  dupa pilda Domnului Isus, care a fost blând si smerit!

Doamne ajuta-ma, sa ma pregatesc zi de zi pentru clipa plecarii din acest trup, in eternitate!

Aleluia! Amin.

Parastase pentru un loc vesnic cu verdeata

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj  si  preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 4

In acest episod fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a primit treptat intelepciune de la Dumnezeu, si intelegerea biblica  privind  traditia omeneasca a parastaselor. Vom vedea daca „asigura” sau nu pot asigura pe cei morti de locuri vesnice cu verdeata!

NECHITA IOAN: … Acum, intram in planul doi de slujire, liturgical.

Vedeam adesea venind la oficiul parohial oameni cerniti, cu sufletul plin de durere, impovarati, cu fetele intristate, mimica fetei ii trada ca poarta o durere in sufletul lor, imbracati in acele haine de doliu.

[pullquote] Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om.

Paisie Olaru [/pullquote]

– Ce s-a intamplat?

– Parinte, x, y, cel mai drag sufletului nostru ne-a parasit!

Cautam sa le aduc o raza de speranta, o raza de lumina, sa le incalzesc sufletul.

– N-am venit in aceasta lume toti deodata, si nici nu vom pleca toti deodata. Mai devreme sau mai trâziu, toti vom pleca, la rândul cetei noastre. Dar si raspunsul lor venea imediat:

-Parinte, problema este tragica si ne framânta. A plecat. Stim ca vom pleca toti. Dar durerea care este si ne framânta este asta: el a murit nespovedit, neimpartasit si fara de lumânare. El va avea parte de lumina invierii lui Christos?

[pullquote] Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Oscar Wilde [/pullquote]

– Desigur!, le dadeam eu incredintarea:

“Prin aprinderea cât mai multor lumânari, un numar cât mai mare de lumânari, veti aduce lumina in sufletul lui, in viata lui. Apoi, sa pregatiti 6 kg de ceara fara parafina, sa confectionati o lumânare de inaltimea defunctului si in noaptea invierii, acolo, când voi striga pentru prima data „Veniti de luati lumina!”, aprinzând de la mine, pentru prima data, veti aprinde lumina in sufletul lui.”

Dar, dupa aceste indemnuri, iata ca am sesizat ca evanghelistul Ioan vine si prezinta ce spune Isus : „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla in intunerec si va avea lumina vietii.

Apoi, in cele 3 zile când se indeplineau formele actului de deces, ora plecarii, procesiunea de inhumare, veneau si imi cereau consultanta si asigurarea:

– Parinte, el a dus o viata cam necanonica, cam neortodoxa, i-a placut si paharul si desfrânarea si hotia si a fost si clientul penitenciarelor si Internelor, oare el va avea parte de imparatia lui Dumnezeu? Asta ne intereseaza.

– Desigur, prin moliftele pe care le voi da eu citire la data inhumarii. Si-n una din molifte, se zice asa: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, care ai calcat moartea, pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale…; pâna aici textul era valabil, biblic. Dumnezeu a surpat moartea, a daruit si vrea sa daruiasca viata lumii Lui.

Numai ca de aici textul schimba intelesul biblic: Pe robul Tau, pe roaba Ta, plecata de la noi, ea a cazut sub pacatul lui, sub pacatul mamei ori al tatalui, ori pe un preot a amarât si a luat de la el legatura nedezlegata, eu il dezleg de pacatul trupesc si sufletesc in veacul acesta si in cel ce va sa vie si-l asez in loc de verdeta, in loc de odihna unde nu este durere, chin sau intristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

Ca viata e fara de sfârsit, adica ireversibila, era un adevar. Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, preotul paroh isi saluta enoriasii, el primul, din noaptea invierii, pâna in Duminica Tomii:

[pullquote] Sfântul numeste sufletul constiinta.

Cuviosul Agaton [/pullquote]

– Christos a inviat! Enoriasii raspundeau:

– Adevarat, a inviat!, imediat venea confirmarea.

– Iubiti credinciosi, aveti incredintarea ca aveti parte de lumina invierii lui Christos?

– Nu stim, parinte! Dumnezeu stie!

– Dar nu ati dori sa stiti?

Parinte, mai are vreun rost sa stim? Pentru ca de când ati venit in Cluj-Napoca d-voastra si altii inaintea d-voastra, slujbasi ai altarelor, mereu aud, indiferent de viata lui, de traire si de rugaciune, de viata lui cu Dumnezeu, de a fost pacatos, de a fost nepacatos, dvs. tot in sânul lui Avraam ii ingramaditi, acolo.

– ?!

– Si când vin enoriasii la dv. si va intreaba: Parinte, va avea el parte de imparatia lui Dumnezeu, dv. ziceti:  „- Desigur, pentru ca daca veti savârsi cât mai multe parastase, numarul parastaselor il aseaza pe mort in pozitia cea mai favorabila!

– ?!

– Dar unde e mai potrivit, parinte, in dreapta, ori in stânga lui Avraam? In fata, mai in spate, in centru, unde e locul mai potrivit si va fi mai bine?

– Depinde de dumneavoastra, de numarul de parastase pe care le faceti!

Dar iata ca imputatia si reprosul pe care mi-l aduceau enoriasii, erau indreptatite!

Retragându-ma in biblioteca cancelariei Parohiei, deschizând Sfânta Scriptura, intâlnesc urmatoarele, in Ezechiel: „Tatal, nu raspunde de nelegiurea fiului. Fiul, nu raspunde de nelegiurea tatalui. Sufletul care pacatuieste, negresit va muri.

Apostolul Pavel vine si enunta in Epistola catre romani: „Plata pacatului este moartea.” Si deodata parca imi dadeam raspunsul. Punându-mi intrebarea, se cerea sa-mi dau si raspunsul.

Deci, tatal, nu raspunde de nelegiuirea fiului, fiul nu raspunde de nelegiuirea tatalui. Din a cui autoritate, din a cui incredintare, din partea cui am primit eu aceasta autoritate, aceasta incredintare de a-i ierta pacatul (unuia, altuia, mortului etc), pentru ca gasim scris in Biblie: ” Ia aminte Israele, Eu iti iert pacatul si-ti indepartez nelegiuirea ca pe un nor.”.

Eu îti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” – Isaia, 44:22

ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, când îti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” – Ezechiel, 16.63.

Apoi, ca:  in Ceruri s-a deschis o carte de aducere aminte si in ea au fost scrise faptele oamenilor. Fericiti de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza! Cei morti au fost judecati dupa faptele lor.

Apoi, evanghelistul Ioan, in Apocalipsa scrie: nimic spurcat, pacatos, intinat, defectuos, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor auzi si au facut cele bune vor iesi in invierea vietii, cei ce au facut cele rele, in invierea osândei.

Acestea versete enuntate aici, mi-au rascolit atât de puternic inima, incât, sufocat de intrebari, ma vedeam ca sunt intr-o pozitie nebiblica!

Dar totusi imi venea in gând sa decupez aceste versete citate, aceste capitole si versete din Biblie, pentru ca-mi sunt potrivnice! Pentru ca aveam (pâna atunci) incredintatrea, ca, prin punerea mâinilor episcopului, aratându-ma in fata opiniei publice, in fata bisericii, in fata asistentei in serviciile acelea liturgice solemne, ca am incredintarea, puterea de a ierta si de a dezlega pacatul.

Si iata ce am constatat, ca rezolvarea pacatului nu era acolo, prin molifte sau in scaunul de spovedanie, dupa ce audiam neputintele, scadentele celor ce-si marturiseau lacunele din viata lor.

Si unii veneau cu toata sinceritatea, dorind eliberarea, dorind usurarea si deindata le dadeam: „- Te iert si te dezleg de toate pacatele tale!

Am constatat ca toate acestea, in plan liturgic, si in plan liturgical, nu-si au asezarea biblica, nu-si au temelie scripturistica.

Ca si in celelalte planuri de slujitre in ce priveste cultul sfintilor, cultul icoanelor, sunt atât de potrivnice, ca practica, desi le practicam cu sinceritate si credinciosie, cu toata incredintarea, erau potrivnice Sfintei Scripturi, Bibliei – singura autoritate divina.

Nutream acea incredintare ca sfintii sunt mijlocitori, sfintii sunt cei care ne reprezinta, cei care intervin, ei sunt ca o casa de avocatura in fata lui Dumnezeu. Si ei te reprezinta, daca te rogi lor, ei te absolva de orice penalitate, de orice responsabilitate a pacatului.

Dar iata ca deschid in Faptele apostolilor capitolul 4 cu versetul 12, unde Apostolul Luca relateaza cum atunci cand Petru a fost chemat in fata mai marilor rabini si preoti, incultul si fricosul de altadata, Petru, acum, când li s-a pus in vedere sa nu mai predice mântuirea in Numele lui Isus Christos, el va spune cu mare indraznela si apasat: “In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.!”

Apoi in 1 Timotei, 2:5, apostolul Pavel vorbeste si mai clar: „ Nu este nici un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu decât Omul Isus Christos.

Si asa am constatat ca rezolvarea pacatului s-a facut acolo la Golgota, pretul pacatului, nota, s-a achitat pe Crucea de lemn prin rastignirea lui Isus, cel neprihanit. Si,  preotia, pe care eu o predicam si o profesam nu avea nici cel putin fundament din punctul de vedere al Vechiului Testament, al preotiei aaronice.

Când Isus a spus pe Cruce „Sfarsitu-s-a”, „Savarsitu-s-a”, Evanghelistul Matei (27.51) arata: „catapeteasma Templului s-a rupt de sus pâna jos. Una din editiile biblice, din vremea diaconului Coresi, a Noului Testament de Balgrad, iesite din teascurile Târgovistei,  arata foarte clar (nu stim cum de corectorii sinodali au permis acest fapt): Catapeteasma Bisericii s-a rupt in doua de sus pâna jos, aratând incheierea si caderea preotiei.

Si, despre incheierea acestei preotii o arata atât de clar apostolul Pavel in Epistola catre Evrei, capitolele 7, 8 si 9. Acolo se arata ca preotii erau multi, pentru ca moartea ii impiedeca sa ramâna pururea.

Dar astazi avem un Mare Preot, pe Isus Christos. Pâna atunci era un mare preot pamântesc, care intra odata pe an in Sfinta Sfintelor cu jertfe de sange pentru pacatele sale si ale poporului. Dar, de-acum, odata cu Invierea Domnului Isus, avem un Mare Preot, care S-a adus pe Sine ca Jertfa fara cusur odata pentru totdeauna si care sta la dreapta lui Dumnezeu (fara pacat) si Mijloceste pentru sfinti (oameni) dupa voia Sa. S-a terminat cu acea preotie, acolo si atunci (in Ierusalim, la Cruce). Lucrarea marelui preot din VT directiona spre ce avea sa vina prin Domnulm Cristos, prin Jertfa Lui, il prefigura pe El.

Constatând toate acestea, am inceput sa renunt la o parte din patristica, sa renunt la o parte din sfânta traditie, din randuielile bisericii, la predanii (datina, obicei, traditie) si sa aduc Cuvântul lui Dumnezeu cât mai aproape de enoriasi, eliberat de obiceiurile acestea atât de stufoase, de tenebroase, atât greu de suportat (nebilice fiind), sa-i indrept catre Christos Domnul.

Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul  bisericilor evanghelice, sectare…

VA URMA !!!

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3   Ep.5

IMPRESII DE VANCANTA

Gigi STANCIU

Ceea ce voi scrie în continuare va fi cu totul altfel decât v-am obisnuit pâna acum, poate va fi exact asa cum as vrea sa scriu eu mereu, reactie la realitatea imediata, traita subiectiv si fara urma de teama, sau, cum spunea cineva, tocmai datorita sentimentului de teama, aparând ca o înfruntare a lui…

 Zilele trecute am cristalizat gânduri si impresii variate, provenite din presa româneasca, din cartea pe care tocmai am început-o si v-o recomand tuturor: „Polemici cordiale” de Octavian Paler, din cotidianul existentei mele, adica din frânturile de gând ale unor oameni simpli, observati, audiati întâi fara voia mea, apoi cu interes, în parcul în care îmi petrec orele de relaxare si de racorire în fiecare vara, parcul din apropierea locuintei, care în treacat fie spus este jalnic si aproape pe cale de disparitie gratie grijii edililor locali pentru acest gen de amenajari urbanistice.

 Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, pareri, opinii, doctrine si paradigme vreau sa fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teama de mine însami, teama de neputinta exprimarii ego ului meu, de neputinta definirii mele asa cum ma vad eu în totalitate…

 Ce sa va spun, mai întâi am fost socata de misoginismul imbecil al unor batrâni care stiau istorie tot atât cât elevii contestatari de la bacalaureatul din acest an; tinerii aspiranti la titlul de absolventi de liceu scriau aberatii de genul: „Ceusescu a fost mare preot si sef al politiei”, „Alexandru Ioan Cuza a unit Transilvania, Moldova si Tara Româneasca în anul 1948”, batrânii defineau legionarismul interbelic gasind o etimologie caraghioasa, cuvântul legionar înseamna slujitor al legii, are radacina „legea”, deci legionarii erau clar niste oameni cu intentii foarte, foarte bune pentru tara…

 De ce le spun misogini acelor batrâni pe care ar trebui sa îi respect pentru vârsta lor si firele lor albe, fiindca îsi caracterizau cu dispret consoartele: ce stiu ele decât sa faca mâncare si copii, la politica si istorie de unde sa se priceapa, noi însa stim multe…

 Reactia Moscovei la declaratia presedintelui Basescu facuta fara intentii, doar judecând istoria trecuta, o judecata cred eu nevinovata prin care afirma ca Antonescu a procedat corect, acest lucru spunea declaratia de fapt, reactia rusa a fost dura, aproape de neînteles si replica presedintelui ca URSS nu mai exista si ca azi sunt toate diferite de atunci mie mi s-a parut foarte binevenita. Declaratia domnului presedinte se referea doar la momentul trecerii Prutului de catre armata româna. Antonescu a fost o personalitate controversata spun unii istorici, a fost un patriot spun altii, a fost un tradator spun unii, în opinia mea Antonescu a fost un om al timpului sau, al epocii totalitarismelor, al nationalismelor extremiste, al razboiului.

 Apreciez ideile referitoare la razboi scrise de Octavian Paler într-un capitol al cartii pe care, cum va spuneam, o citesc acum, nu va dau multe indicii si nici nu dau citate din carte cu trimiterea de cuviinta cum se obisnuieste în lucrarile stiintifice care se respecta, voi scrie în acest stil semiliterar, semistiintific, stilul meu propriu si poate foarte criticabil, fiindca nu se încadreaza în canoane, dar voi scrie…e o mare victorie când scrii ceea ce gândesti fara teama cenzurii sau fara teama ca fii tai vor suferi în urma celor scrise de tine, ei nevinovati de toate gândurile tale, tu curajos fara rost într-o lume care se ascunde dupa vorbe frumos alese …

 Ideile despre razboi, despre nazism ale lui Paler sunt clare, scrise atât de convingator, dezaprobare totala, neîntelegere a mecanismelor care au declansat aceste razboaie si aceste doctrine, blamare a lor, repulsie pâna la greata aproape…

Prin frunzisul unuia dintre putinii copaci care mai umbresc zilele noastre toride în parcul invadat de o biserica si de o catedrala, prima deja functionala, a doua în constructie, de câtiva ani buni asteptând o Ana sa se sacrifice pentru a fi gata constructia, prin acest anemic frunzis parca aud o lume trecuta, o lume de soldati, de victime, de regi si de presedinti, de dictatori si de democrati, o lume care se repeta ca într-o roata a norocului învârtita la nesfârsit si care în scurte opriri aruca celui ce o rotea monstrii jucariilor de plus, ori de cauciuc negru si dizgratios…sperantele noastre de mai bine…

 La Mamaia au loc festivaluri de care alegorice si de alge care duhnesc la propriu a cadavru; poate ca turistilor nu le place, nici noua localnicilor, dar nimic nu se va schimba decât daca vor vrea cei care trebuie…

Suntem într-un perpetuu razboi cu noi însine si din prea multa delicatete nu mai reactionam în niciun fel la aceasta realitate cruda, privim doar algele cu miros de hoit, frunzisul anemic, bisericile, cimitirele, aberatiile despre legionari si despre trecut, si gândim la omul religios în sensul dat de Eliade, nu la acela care merge la biserica sa îi fie iertate pacatele: IARTA-MI, DOAMNE, TOATE PACATELE AZI, CA MÂINE FAC ALTELE, nu la acela care cumpara indulgente, gândim la omul religios care toata viata sa se calauzeste dupa precepte morale, care face din divinitate un concept viu si parte integranta din existenta sa, la acel om religios care îsi respecta semenii ca pe el însusi, care respecta natura ca pe divinitatea însasi, acel om care stie ce înseamna razboi, atentate, poluare, constiinta, demnitate, generozitate, altruism…

Prof. de istorie Gigi STANCIU

Colegiul National de Arte „Regina Maria”

Constanta

 

DESPRE REGASIREA ÎNSTRAINARII

Mihai PASTRUGAS

 

Volumul de proza intitulat astfel, aparent da impresia unui paradox, desi autorul nu si-a propus abordarea subiectului de pe aceste pozitii. Paradoxala e doar situatia eroului principal al scrierii, tatal autorului, Ioan, care desi în tara lui, partea rapita din România prin Pactul (secret) Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, îl pune în situatia sa redevina strain în propria-i tara. Ei bine, autorul, Mihai STIRBU, îsi focalizeaza energia scriitoriceasca cu toata paleta de instrumente pe framântarile sociale care au rezultat sau au precedat aceste evenimente provocatoare de destin. Volumul în cauza a rezultat din cooperarea eroului cartii, care a lasat mostenire copiilor sai si urmasilor câteva însemnari despre evenimentele traite, cu scopul de a restitui adevarul asupra acestor framântari dramatice traite în mediul sau de viata – ca intelectual si apoi militar-patriot.

Volumul Regasirea înstrainarii, semnat de fiul eroului cartii, scriitorul Mihai Stirbu, a aparut la Editura PIM, Iasi în anul 2010. Desi lucrarea nu are o extindere prea mare (112 pagini) i se poate aplica adagiul latin multum in parvo si poate fi categorisit ca fiind un scurt roman modern din genul memorialisticii. Raportata la marea epopee traita de populatia Europei, si nu numai, în preajma si în timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, scrierea ar putea fi comparata cu o nota de subsol, dar foarte importanta pentru istoria populatiei românesti, mai ales din partea basarabeana.

Daca acceptam categorisirea propusa, atunci, potrivit schemei clasice, romanul de tip jurnal literar cu accent memorialistic, în mod logic, contine o introducere – expozitiune, un punct culminant si un final care se numeste deznodamânt – un echivalent în plan literar al unui rationament (premisa majora, premisa minora si concluzia). In cazul naratiunii de fata, autorul, scriitor cu experienta si har incontestabil în arta constructiei epice, a închegat cele trei momente într-o unitate organica, iar prin limbaj a conferit scrierii o savoare aparte, care da cititorului satisfactia ca traieste aievea evenimentele si se afla implicat afectiv în vâltoarea acestora.

Din Introducere aflam ca actiunea epica se desfasoara în timp în preajma si în perioada celui de al II-lea Raboi Modial, iar ca spatiu literar – România dupa Marea Unire din 1918, cu toate provinciile sale istorice. In avenimente se contureaza distinct atmosfera dintr-un sat de pe malul Nistrului – Mateuti, unde un tânar cu înclinatii intelectuale, Ioan, se lupta cu prejudecatile familiei si cu conditiile materiale modeste pentru a-si depasi conditia. În final, dupa multe peripetii, reusete sa devina elev bursier la Scoala Normala Vasile Lupu din Iasi. Simtind handicapul provenientei sale, reuseste sa învinga relativ usor obstacolele, devenind un elev eminent si visând în conditii de normalitate sa acceada la statutul de intelectual de prestigiu pentru familia si mediul sau de formare. Destinul însa, care de cele mai multe ori se configureaza din împletirea factorilor externi, îi va fi potrivnic, lui si celor din generatia sa. Dupa scurt timp de la finalizarea studiilor mult visate, Ioan –tânar învatator, va face o scoala militara de ofiteri de rezerva si va primi însarcinari militare, din fatidicul an 1940 pâna în 1944, când destinul sau se confunda cu destinul României amputate de „Intelegerea” dintre Reichul brun si Imperiul rosu. Scriitorul nu eludeaza subiecte dificile din episodul retragerii armatei române din Basarabia, când la pierderile materiale si umane (dezertarile) s-au mai adaugat (vezi cazul Hâncesti) si pactizarea unor comunitati de romni cu invadatorul sovietic. Desi finalul naratiunii consemneaza învingerea României si consolidarea pentru moment a fortelor malefice ale raului, autorul este optimist în ce priveste viitorul mai îndepartat. Prin logica bunului simt, statuarea raului este doar o pauza pentru maturizarea si dezvoltarea fortelor binelui, dupa care acestea îsi revin si restabilesc cursul normal al istoriei.

Mihai Stirbu se dovedeste un autentic continuator al idealurilor generatiei tatalui sau – actorul central al lucrarii – dar si un foarte bun narator, care da cititorului un important punct de sprijin în întelegerea acelor evenimente traumatizante si pentru contemporaneitate. Ca scriitor cu experienta, îmbina în mod fericit în actiunea narativa descrierea, dialogul, interogatia, povestirea, proverbele, faptele istorice, judecatile de valoare si adecvate figuri de stil pentru a da scrierii nerv si sustinere logica, încât în final, romanul îsi atinge scopul si, urmând firul logicii putem spune ca plecând cu succes de la Quod erat demonstrandum (ceea ce era de demonstrat) a ajuns cu succes, prin mijloace literare, la Quod erat demonstratum (ceea ce s-a demonstrat).

 

SCRISOAREA A 15-A „LA UN PRIETIN”

SCRISOAREA A 15-ALA UN PRIETIN”: RICCARDO MUTI SI …TIRANIA!

 

…Pentru prima oara, dupa zeci de ani, primind un e-mail de la amicul meu, dl. M.D. (pe care e-mail, apoi, l-am identificat pe Internet, la zeci de adrese electronice, ceea ce înseamna ca i-a “miscat” si pe altii!) – am simtit ca omenirea nu numai ca nu e moarta, ci, mai ales, ca…ARE DE GÂND SA ÎNVIE, DE PE UNDE CU GÂNDUL NU GÂNDESTI (sau, ai uitat de ROSTUL SACRU al acelor locuri)!!! În cazul de fata – din Italia tiranului Sylvio Berlusconi:

 

MOMENT MAGIC LA OPERA DIN ROMA

 

 Silvio Berlusconi – lovit de Giuseppe Verdi 

 

12 martie 2011. Italia a sarbatorit aniversarea a 150 de ani de la unire si, cu acest prilej, a fost organizat, la Opera din Roma, un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco, de Giuseppe Verdi. Dirijor: RICCARDO MUTI. 

Nabucco, de Verdi, este o lucrare muzicala politica: ea evoca povestea de înrobire a evreilor în Babilon, si celebra piesa “Va pensiero” este cântata de corul sclavilor oprimati. În Italia, acest cântec este simbol al cautarii libertatii poporului, care, în 1840 – anul în care opera a fost scrisa – era asuprit de catre Imperiul habsburgic, luptând pâna la crearea  Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru  un discurs ce denunta REDUCERILE DIN BUGETUL CULTURII, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernamânt si fost ministru în guvernul Berlusconi.

Aceasta interventie politica, într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neasteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol …

În The Times

Riccardo Muti, dirijor, spune ca a fost o reactie de revolutie: “La început, am fost ovationat de public. Apoi, am început spectacolul de opera. Totul mergea foarte bine, dar când am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionata, în audienta. Exista lucruri pe care nu le poti descrie, dar le simti. Anterior, tacerea publicului era preponderenta. Dar, atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero  va începe, tacerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simti reactia viscerala a publicului, la lamento-ul sclavilor, cântând <<OH TARA, ATÂT DE FRUMOASA SI DE PIERDUTA!>>“.

În timp ce corul se apropia de sfârsit, audienta deja striga “Bis! “Publicul a început sa strige:” TRAIASCA ITALIA!” Si “VIVE VERDI!” Oamenii din balcoane au început sa arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: “MUTI, SENATOR PE VIATA”!

Desi acesta a mai acordat doar o singura data, la La Scala din Milano, în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda “a doua oara un bis” . “O opera ar trebui cântata de la început pâna la sfârsit si nu am vrut sa se interpreteze un bis“, a declarat Muti.

Dar în public se trezise, deja, sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confrunta, atât cu publicul, cât si cu Berlusconi, aflat în sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[Dupa ce apelul pentru un “bis” din “Va Pensiero” s-a oprit, s-a auzit în public: “Traiasca Italia!”]
Dirijorul Riccardo Muti:
Da, sunt de acord cu <<Traiasca Italia>>, dar …” [Aplauze]
Muti: “Am peste 30 de ani de cariera si am trait ca un italian care a calatorit în întreaga lume, de multe ori. Mi-e rusine de ceea ce se întâmpla în tara mea. Asa ca voi aproba cererea dvs. de bis, pentru “
Va Pensiero“. Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care îl încerc, ci pentru ca în seara asta, dirijând corul cântând “O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,” m-am gândit ca, daca vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, tara noastra – am deveni, cu adevarat <<O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,>>[Aplauze, inclusiv ale artistilor, pe scena]
Muti: “- Eu, Muti, am tacut prea multi ani. Permiteti-mi, acum … ar trebui sa dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastra, pe scena capitalei, împreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, daca nu va suparati, va invit sa va alaturati, pentru a cânta, împreuna, cu acest cor.

“Am vazut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Si, de asemenea, corul. A fost un moment magic de opera“. 

 

În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaratie dura la adresa politicienilor” – cf. scmdmedia.blogspot.com, www.ovidan.ro, www.portalulrevolutiei.ro.


***

Stimate domnule M. D.-

Va multumesc, cu tot sufletul, pentru aceasta trimitere internetistica!!!
…Ei, vedeti, asta înseamna sa pastrezi elitele unui popor – si asta înseamna sa aiba, un popor, elite:

a-“a pastra elitele“- înseamna a pastra potentialul de reactivitate vitala, al unui popor, la/fata de rau, de ticalosie, de tiranie… – …a tine treaza si activa, în stare incandescenta, constiinta poporului, prin “Vicarii Lui Dumnezeu pe Pamânt” – elitele!; nu stiu daca s-a sxchimbat ceva în structura bugetului culturii, din Italia – DAR ACESTE ELITE AU TRAS SEMNALUL DE ALARMA: “N-am disparut, n-am murit – suntem aici, vii si la posturile noastre de veghetori ai Duhului! Daca veti continua cu tirania si cu dispretul fata de Duhul Italiei, se vor gasi oameni vii, care sa va pedepseasca, exemplar, pentru atitudinea voastra de sfidare mârsava, la adresa unei tari care a devenit, în lume, de secole, port-stindardul CULTURII MUZICALE!!!”;

b-iar “a avea elite” înseamna a avea oameni de mare si autentica autoritate spirituala, precum dirijorul acesta fascinant si patriot, Riccardo Muti…Multimea din sala de Opera din Roma – ca si “multimile“, în general! – are/au încredere în AUTENTICELE elite si le urmeaza, prin foc si sânge… – …ba chiar multimile sunt cele care impulsioneaza elitele, pentru ca simt ca elitele îi pot calauzi sa duca la capat, acea lucrare pe care ele doar o întrevad!

Da, uneori (de cele mai multe ori!), elitele sunt “Vicarul Lui Dumnezeu”, pe Pamânt – mai importante chiar decât…Papa!!!
Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta! ” – cât de potrivit  este, acest stih, si pentru România! Dar România nu mai are elite autentice…”intelighentia” noastra, într-o majoritate zdrobitoare, este falsa, artificiala, prefabricata si chiar “inventata”, la televizor – o “elita de carton”!!! Asa-zisii nostri “elitisti” sunt niste lingai si yesmani gretosi si, deseori, tâmpiti! …de tipul acelui Traian Ungurenu, “frate mai mic” al patapievicilor si liicenilor si plesilor: “Gândirea politica a presedintelui Traian Basescu a de depasit granitele Galaxiei“…Ptiu!!! – …dar sa stiti, stimate domnule profesor, ca avem si printre noi, “intelighentia” cea din Moldova, “oameni” (?!), de fapt, niste struto-camile, care afirma (citez): “Singura tara din Europa care a luat masurile cele mai oportune, care sa evite criza, este România, gratie lui Basescu, pe care tu îl  tratezi cu tot felul de cuvinte grosiere (…). Basescu e deasupra oricaror interese personale. Nu va mai candida si nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI“.


…Poate ca avem undeva, ascunsa, prin colturi de tara, AUTENTICA ELITA, “in status nascendi“… – iar nu momâile astea slugarnice si oligofrene! Dar cei de la putere fac totul s-o sufoce! – s-o faca uitata sau s-o alunge din tara (desi, adevaratii “reactanti/reactionari” refuza, cu obstinatie, sa paraseasca Locul Sacru al Patriei!).
…Comunismul bolsevic s-a dovedit infinit mai periculos si distructiv si demoniac, decât însusi fascismul italian, cu toate greselile, exagerarile si chiar crimele lui! Fascismul italian nu numai ca a prezervat aristocratia italiana (si, prin ea, o mare parte dintre elitele Italiei!), ci ÎNSASI aristocratia italiana a sprijinit si a facut posibila ideologia fascista…! Nu stiu daca e bine sau rau (fascismul nu este chiar atât de demonic, pe cât îl prezinta propaganda iudeo-masonica: Riccardo Muti este (dupa câte-mi amintesc eu) nepotul lui Claudio Mutti, un scriitor fascist, care admira nu fascismul italian, ci…legionarismul codrenist („Ramîne admirabila, dincolo de controversata latura ideologica, extraordinara acuitate cu care Claudio Mutti – ca si pagânizantul Evola odinioara – intuieste elementul spi­ritual al legionarismului, de o puternica si declarata tenta ortodoxa; faptul pare cu atît mai curios cu cît avem de-a face cu un om nascut si format în traditia catolicismului roman, iar ulterior reorientat [dupa modelul Guénon] spre islamism [chiar daca nu într-un spirit radicalist, ci mai degraba pe linia acelei “unitati transcendente a religiilor” propovaduite de un Frithjof Schuon]. Desigur, si aici, în aceasta perceptie spirituala a <<aven­turii legionare>>, se simte influenta catalizatoare a autorului Crizei lumii moderne, dar si a celui al Revoltei împotriva lumii moderne; totusi, cel putin în egala masura, se simte întîl­nirea cu duhul lui Codreanu sau al lui Mota, cu vizionarismul lor jertfelnic si cu febra lor eschatologica, în care respira Traditia ignorata a Rasaritului [pe care Guénon însusi a murit cu regretul de a nu o fi cunoscut la vreme]”– cf. Razvan Codrescu, Cine esti dumnata, dle Claudio Mutti?) – tocmai pentru ca vedea cum fascismul italian elimina elementale spiritualiste, din ideologia sa aplicata, pe când legionarismul lui Corneliu Zelea Codreanu dezvolta, catre sublim, TOCMAI spiritualismul românesc: „Într-o natie de slugi, el a introdus onoarea si într-o turma fara vertebre, orgoliul”   spune Emil Cioran, în 1940, despre Misiunea Mihaelica, asupra poporului român, a lui CZC…Si avea perfecta dreptate, atunci, Cioran, pentru ca, de la CZC încoace, nu s-a mai vorbit de ONOARE, în astfel de termeni, precum în Porunca a 5-a: „Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta, si nu fi niciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decât sa învingi printr-o infamie, mai bine sa cazi luptând pe drumul onoarei” .

…Niciodata nu vei gresi, mergând pe CALEA ONOAREI. Chiar daca, pe moment, vei pierde totul, chiar viata!

Iata cum Ungaria, onorând o alianta (buna-rea, n-are importanta: CUVÂNTUL DAT are importanta, SA TI-L TII!), pâna la capat (cea cu Hitler!) este, azi, dupa 70 de ani, respectata! (si doar ungurii n-au nici a mia parte din calitatile spirituale si talentele Neamului Românilor!) – …iar România, care înfige cutitul, prin spate, aliatului german (în noaptea de 23 spre 24 august 1944, prin Ordin REGAL! – …tatal meu a fost la un pas de a-si urma sute de camarazi-ofiteri, care si-au tras un glonte în cap!…ca si Klapka, al lui Rebreanu, tatal meu si-a amintit, în ultima clipa, ca are, acasa, trei copii si…ca este crestin!) – da, România este, azi, dispretuita (nu i se iarta si, deci, nu i se uita TRADAREA, de acum 70 de ani!) si nimeni nu o ia în serios, si nimeni n-o respecta (desi, istoriceste si tinând cont de factorul etnic, este cea mai demna de respect, pentru ca numai prin Neamul nostru, al Românilor, de la Nord si de la Sud de Dunare – au capatat identitate actualele state europene…si nu ma refer numai la Thraci, ci si la actiunea aromânilor/Românilor din Sudul Dunarii, scapati de macelul din Voshopole, din veacul al XVIII-lea! – …prin ei exista, azi, un stat modern, numit Ungaria, sau alt stat modern, numit Grecia, sau Serbia, sau Albania etc. etc.!). Dar pedeapsa i-a venit României aproape imediat, prin invazia sovietica si dezastrul (unic în Europa de Est!) DE A-SI PIERDE, ÎN ÎNTREGIME, PRIN EXTERMINARE CONCENTRATIONARA, AUTENTICA “ELITA” (pentru ca cei din “intelighentia” tradatoare nu pot fi socotiti, cu tot respectul pentru talentul lor [tip Sadoveanu…] – “elita/elite”! N-a avut nimeni încredere în ei, nu i-ar fi urmat, nimeni, în iuresul Cântecului Robilor – din NabuccoVa piensero…: Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta!
…Azi, la noi, în România cea Vaduva de Elite – este valabila a doua “solutie”, oferita de panseurile amar-glumete, pe care mi le-ati trimis, în e-mail: “Daca toata lumea este de acord cu tine, probabil ca esti foarte inteligent… Sau s-ar putea sa fii… seful“. Valoare de Duh, meritocratie? Aiurea! “Sa crape!!!” – suiera unii/majoritatea guvernantilor tradatori de Duh Românesc – precum Basescu, Boc, EBA si toti complicii lor becisnici… – …dar nu mi-e rusine nici ci asa-zisa “Opozitie”, plina de hiene!!!
…Mâine dimineata voi pleca…”în Nord” – conotatia poate fi, la rigoare, si sacra: în Bucovina mea cu sihastri si mânastiri voievodal-musatine, dar si la mama mea, care are aproape 90 de ani. Sunt locuri, acolo, unde nu se “prinde” celularul, d-apoi sa se foloseasca “scula” asta internetistica. Deci, regretând mult conversatiile noastre internetistice, schimburile noastre prietenesti de idei si opinii…trei saptamâni ma voi “debransa” de la lumea asta…poate pentru unele “strafulgerari” ale celeilalte…mai bune si, în orice caz, mai luminate!!!

La buna si curânda re-vedere! – si:
Doamne,-ajuta!


Cu, mereu, aceeasi pretuire si calda prietenie,
Adrian Botez

Marturia fostului preot Nechita Ioan

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj  si  preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca


Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 3

In Episodul 3, fostul preot ortodox Nechita Ioan, vorbeste cum a primit Lumina si intelepciunea lui Dumnezeu privind intelegerea biblica a botezului , in concordanta cu scrierile Sfintelor Scripturi.

NECHITA IOAN: Am inceput sa studiez Biblia cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc intr-o ordine normala, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Si m-am vazut atât de controversat. M-am vazut cum tot ceea ce faceam e pus sub semnul de intrebare: pozitia pe care stau eu si slujirea pe care o fac eu.

„Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea.” (Albert Camus)

Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu. Continue reading “Marturia fostului preot Nechita Ioan”

O profesiune de credinta

PRIMA SI CEA MAI IMPORTANTA CARTE A LUMII

Comunicarea spirituala

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

 Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

*** Continue reading “O profesiune de credinta”

Nevoia de iubire si solidaritate

In publicatia CAPITAL de marti 12 iulie a.c. citim un titlu alarmant:

Noua Ordine Mondială- Lumea ramâne fără mâncare.


Când voi închide cerul si nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor sa manânce tara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul si-i voi tămadui tara.” –   BIBLIA, 2 Cronici, 7.13-14

„… zeci de mii de familii africane sunt în cautare disperata de hrana. Sute de mii de animale de ferma au murit din cauza secetei din Somalia, Etiopia si Kenya, care este cea mai mare din ultimii 60 de ani.

În fiecare zi, mii de oameni ajung în cea mai mare tabara de refugiati din lume, la Dadaab, în speranta ca vor fi acceptati, desi a fost construit pentru 90.000 de oameni, iar acum sunt deja 360.000 de persoane.

Mai mult, 30.000 de oameni stau în afara taberei, care înca nu au fost acceptati în tabara din lipsa de spatiu. Continue reading “Nevoia de iubire si solidaritate”