Jianu Liviu-FlorianTrec carucioare singure spre piata,
Si singure se-ntorc apoi in cer –
Tot goale, si de sensuri, si de viata,
Tot scartaind din rotile de fier –
Stiu drumul singure, naveta asta hoata
De aruncat uleiul in neant,
Un du-te vino de la cer, in piata,
Si inapoi, in mersul lor perdant –
Ce carucioare sunt acestea, oare,
Ce duc si-aduc nimica, de niciunde,
Ducandu-si existenta la plimbare
Doar, doar, in propriul mers, sa nu se-afunde?
Au ingeri pazitori langa manere,
Si heruvimi, si sfinti, in ochiuri rare,
Si nimeni, nu le-mpinge, in tacere,
Doar ele misca clipa-n calendare –
Un cer intreg, de n-ar fi ele, inca,
S-ar prabusi peste pamant, si toate
S-ar face una-n bezna cea adanca,
In Geniala Inutilitate –
Din cand in cand, un carucior dispare,
Vin altele, la rand, de nicaieri –
Trec, singuratic, simple carucioare,
Ducand spre maine , golul lor de ieri…
Revista ARMONIA - Saltmin Media 