Nu exista o apreciere unanima despre arta zisa naiva. Unii o considera o expresie a inocentei, proprie copiilor si neprofesionistilor autentici. Altii o categorisesc ca  fiind o  expresie deliberata, de traire sincera a sentimentului comuniunii  originale cu natura si cu supranaturalul.  Icoane si picturi naive, ceramica naiva sau picturi pe sticla au existat din alte veacuri si e interesant cum iubitorii de arta, colectionarii se grabesc sa le achizitioneze.

Pentru ca, de cele mai multe ori, pictorii “naivi” sunt oameni de la tara, cu putine studii, ei au o viziune originala asupra satului si a naturii, subiectele se concentreaza pe muncile cimpului, pe animale, pe peisajul schimbator al anotimpurilor, dar si pe costume populare, simboluri, povesti si elemente folclorice sau fabuloase.

In principiu, se poate spune ca artistii naivi, de cele mai multe ori autodidacti, nu respecta nici una din regulile de aur ale picturii culte. Ei se  distanteaza de curentele artistice, fie prin vointa, fie pentru ca le ignora. Ei nu respecta regulile perspectivei (diminuarea marimii proportional cu distanta), atenuarea culorilor din planurile indepartate, diminuarea preciziei detaliilor la distanta. Rezulta efecte de perspective geometrice eronate, folosirea culorilor vii pe toata suprafata tabloului, minutiozitatea detaliilor pe toate planurile. De aceea, unii au numit arta naiva “arta indisciplinata” …Dar tocmai aici se ascunde farmecul si atractia.

Artistii naivi sunt foarte numerosi, chiar daca nu intotdeauna ajung sa fie cunoscuti. Cel mai faimos este  Rousseau- vamesul care, desi primit in cercul unor pictori si poeti  celebri ai Parisului inceputului de veac XX, refuza cu incapatinare sa respecte perspectiva. Ceea ce nu a impiedicat ca tablourile sale sa atinga cote incredibile. Se povesteste ca adresindu-se mostenitorilor lui, un colectionar a ramas uimit de pretul cerut pentru un tablou. Nu i s-a facut nici o reducere, dar i s-a propus un bonus: sa aleaga gratuit unul din tablourile unor prieteni, azvirlite in pod. Nu mica i-a fost acestuia uimirea constatind ca podul era plin de tablouri ale unor maestri.

Arta naiva ramine , oricum, viziunea cea mai apropiata de realitate. O realitate simpla, neinfluentata de scoli si curente, de tehnici si subtilitati. Daca pictorii naivi nu se incadreaza in nici o scoala sau curent artistic, s-a inimplat adesea invers, cite un profesionist incercind sa picteze in maniera lor.
                                                                                   Dr. DOREL  SCHOR