OCTAVIAN D. CURPAȘ: Titi Filip – Fost campion la polo, pribeag pe trei continente

TitiFilipTiti Filip – Fost campion la polo, pribeag pe trei continente

De vrei să-ţi începi cartea, măi Mitică, atunci vei scrie aşa: vei începe cu Constantin Filip (Titi) din Bihor, campionul român la înot pe spate, căpitanul echipei de polo din Oradea în 1945-1946, cu mine adică! – îi spunea Titi Filip lui Dumitru Sinu (Phoenix, Arizona), într-o convorbire telefonică ce se consumase cu ani în urmă între cei doi prieteni, atunci când nea Mitică se gândise că ar fi bine să aşeze în file de carte, toate amintirile sale din viaţa de refugiat. Cu tatăl medic şi mama evreică, nefiind dispus să suporte consecinţele originii sale semite, într-o societate ostilă, condusă de comunişti, Titi Filip îşi caută norocul în lumea liberă, pribegind pe trei continente şi încercând să-şi împlinească destinul departe de România. Continue reading “OCTAVIAN D. CURPAȘ: Titi Filip – Fost campion la polo, pribeag pe trei continente”

Realitatea, memoria şi documentul istoric în armonia cuvântului

AncaNegr1by Anca Negru

Această carte se încadrează undeva la confluența a trei mari domenii: documentul istoric, memorialistica și beletristica surprinzând cu nonșalanță și dezinvoltură într-un stil jurnalistic aparte elemente din toate cele trei arii de cunoaștere mai sus-menționate. Este document istoric prin faptul că notează acte istorice și vine cu date, evenimente, situații ale exilului românesc și diasporei respective, este memorialistică pentru că amintirile lui nea Mitică (Dumitru Sinu) sunt liantul, motorul, pretextul și conglomerantul întregului excursus, este beletristică pentru darul de a povesti, adică pentru povestirile cu șarmul lor implicit prezentate în această operă. Cartea debutează prin întâlnirea cu personajul-liant și a celor secundare (exilul, prietenii de exil, satul românesc, tradițiile, România și românii) subînțelese mai întâi, abia apoi redate, descrise în amănunțime atât în privința vieții, cât și a carierei lor (p. 5 „Nea Mitică, pe numele său Dumitru Sinu, părăsise România în 1948, avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din țară. Continue reading “Realitatea, memoria şi documentul istoric în armonia cuvântului”