„Fără chemare, scrisul rămâne fără sens și fără culoare” (Vasile Radu Ghenceanu)

În ziua fierbinte de 3, a lunii lui Cuptor, Anno Domini, 1935, pe la amiazi, am venit pe lume în casa parohială greco-catolică din Silvașul de Sus/ Hațeg / Hunedoara, din Munții Poiana Ruscă unde tata era preot.

În apa luată cu lighianul din pârâul Silvașul, ce trece pe lângă casă înconjurând dâmbul bisericii și lăsată să se încălzească la soare, tata mi-a făcut prima baie! Când mai târziu l-am întrebat, ce curaj a avut să facă asta?  Nu i-a fost teamă că mă voi îmbolnăvi? Mi-a răspuns cu durere: „ce știi tu, draga  mea, la vremea aceea Românul trăia după legile  strămoșești nescrise; natura era  casa lui ecologică pe care o îngrijea „ca ochii din cap” iar râurile și  toate apele erau curate căci din ele bea și în ele se scălda”! – și nu m’am îmbolnăvit  se pare însă că am rămas legată strâns de Natură pentru toată viața. Continue reading “TERESIA BOLCHIȘ TĂTARU: CEVA DESPRE NOI” →