Imaginea ilustrează plastic îngrămădirea românilor “credinciosi” la evenimentele organizate, înspre legendele populare care le manipulează buna credință nativă a omului sărman din România, manipulați cu o ușurință demnă de o cauză mai bună. Continue reading “Credința la români!”
Credințele cu care L-am înlocuit pe Dumnezeu
Deși trăim într-un lume seculară, în care Dumnezeu este împins la marginea societății, iar creștinii nu fac risipă de nicio ocazie să spună acest lucru, prea puțini bagă de seamă că ei înșiși Îl împing pe Dumnezeu la marginea religiei, punând un preț din ce în ce mai mare pe experiențele mistice. Continue reading “CREDINȚA ÎNLOCUITOARE”
by Laurențiu Nica
Toată lumea apreciază tradiţiile, le adoră, le pomenesc, le ţin, le transmit mai departe… Au devenit parcă împământenite la aşa mulţi dintre noi. Cu toate acestea… multe tradiţii sunt nişte obiceiuri inventate de oameni, care nu au nimic în esenţa lor.
Unele tradiţii şi sărbători au ajuns să fie superstiţii la români. Unii cred că dacă nu ţin o anumită tradiţie, o să fie rău de ei. Şi culmea e că toate aceste “ameninţări ascunse” sunt doar nişte feelinguri pe care le-au transmis alţii, de la om la om, ca să sperie pe alţii. Pentru ce oare? Continue reading “Pericolul în care se află creștinii “tradiționaliști””
Tradiția lumii ortodoxe “bate“ adevărul istoric și biblic al Sfintelor Scripturi
Paradigma identificată în Faptele apostolilor ai Domnului Iisus nu se mai regăsește la Biserica Ortodoxă. Cititorii sunt invitați să compare și să vadă diferența crasă între doctrina, credința și practica lăsată de tiparul Sfintelor Scripturi, față de ceea ce s-a ajuns astăzi să se propovăduiască și să se practice de biserică.
Dacă în vremea scrierii Faptelor apostolilor și a creștinilor din primele secole, credința, lauda și glorificarea era adusă numai Singurului Dumnezeu și Mântuitor, Iisus Hristos, Celui care Și-a jertfit trupul la Golgota (înlocuindu-ne în moarte), astăzi tot ceea ce înseamnă Biserică Ortodoxă leagă certitudinea și afirmarea ei prin particularități specifice, care nu sunt altceva decât superstiții și neadevăruri, inventate pentru a da faimă locului, atracție și beneficii. Continue reading “Superstiții. Minciuni și Adevăr.”
by Laurențiu Balcan
Parchez astăzi undeva în Geneva și, când mă întorc la mașina, mă abordează un cetățean de vreo 75 de ani, în limba română: ”Ce fac românii la Geneva, domnule?” Probabil mi-a văzut numărul de România și era curios care-i treaba cu mine pe aici.
Intru în vorbă cu el, aflu cu plăcere că avem cunoștințe comune, că a fost președintele comunității de români din Geneva și, din vorbă în vorbă, ajungem la subiectul ”religie”. Mă întreabă dezinvolt, dar am sesizat – din limbajul trupului – șmecheria pe care o pregătea, dacă noi suntem ”ăia cu regele Cioabă” și dacă ”ne schimbăm sângele.” Mă prefac surprins de întrebare și îl întreb la ce se referă. ”Păi”, îmi spune cetățeanul Continue reading ““Lumină” de la Geneva!”
„Dumnezeu vorbeşte, însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.”
Iov 33:14
.
Oamenii cred mult mai ușor niște iluzii, închipuiri și vise, sau superstiții, care nu sunt nimic altceva decât minciuni ticluite de Cel rău și slujitorii săi, însă sunt cât se poate de sceptici și tari la cerbice în fața adevărului și-a evidenței. Dacă se svonește că s-a întâmplat cutare sau cutare lucru, omul e înclinat să creadă deîndată că chiar așa o fi fost. Se aud povești cum că ba la o Mănăstire, ba la alta, sunt icoane sau rămășițe de sfinți care aduc beneficii celor care se încred în astfel de lucruri, iar oamenii speră că ar fi posibil și adevărate ca acele lucruri moarte să le aducă binecuvânatarea dorită de ei. Dar cineva cu scaun la cap, cum se zice, despre astfel de oameni și lucruri, ar avea certitudinea că nu sunt în regulă, că nu poate materia să-l înlocuiască pe Dumnezeu – Singurul care face minuni. Continue reading » Armonia Magazine USA
In GARDIANUL din 18 sept.2009, sub titlul “Vesmintele Domnului. Cele doua camasi ale lui Hristos”, Dumitru Manolache readuce in atentia cititorilor un subiect mai mult decat controversat.
Pe linia bisericilor traditionale, cum se intampla adesea, accentul si pledoaria nu se pun pe adevar, ci pe legenda. Nu se aduce in prim plan ceea ce este certitudine si valoare. Centrul de greutatea al religiozitatii e mutat pe ceva nesemnificativ si putin important.
Autorul incearca o saracacioasa lamurire a ceea ce e efemer. In esenta, spune: “Exista in Germania si in Franta asemenea sfinte relicve despre care presa locala scrie contradictoriu de fiecare data cand acestea sunt scoase spre inchinare. Nu este de mirare acest lucru, pentru ca, aproape de fiecare data, multi fac o confuzie intre hainele lui Iisus si camasa Acestuia. Noi vom vorbi astazi despre camasa lui Hristos si despre alte cateva haine ale Domnului.” Continue reading “Adevar si Legenda”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 