Social workers in Norway ‘took children into care for eating too much chocolate’

child-sad_2161224b

Social workers in Norway took two young Sri Lankan children into foster care because they shared a bedroom and were given too much chocolate, their parents have claimed. Continue reading “Social workers in Norway ‘took children into care for eating too much chocolate’”

Povestea voluntarilor din Cluj care își sacrifică din timpul propriilor familii pentru a le face viața mai frumoasă unor copii sărmani

 Eveniment caritabil la Cluj Napoca

Membrii unei fundații s-au gândit să îi distreze ei pe cei mici, în timpul liber.

Mai și mici, mari amici

Copiii din familiile dezorganizate sau foarte sarace au parte de un strop de bucurie datorita unor voluntari din Cluj

Îi duc la teatru, la librărie, sau fac mișcare.

Continue reading “Povestea voluntarilor din Cluj care își sacrifică din timpul propriilor familii pentru a le face viața mai frumoasă unor copii sărmani”

PROBLEMELE ROMÂNILOR CARE MUNCESC ÎN ITALIA, LUATE ÎN DEZBATERE LA BAIA MARE

Problemele cu care se confrunta cei peste 1 milion de români din Italia, dar si cele pe care le isca acestia în tara unde îsi desfasoara activitatea au fost temele fierbinti abordate în cadrul mesei rotunde cu tema “”enomenul migratiei si criza de identitate”, care a debutat ieri, la Facultatea de Litere a Universitatii de Nord din Baia Mare. La eveniment, moderat de senatorul conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, au luat parte si italieni implicati efectiv în munca cu imigrantii români.

În câteva date statistice, oferite de dr. Antonio Ricci, reprezentant al IDOS Caritas Migrantes Roma, fenomenul migratiei românilor în Italia arata astfel: peste 1 milion de români care traiesc în Italia, dintre care 700.000 sunt muncitori înregistrati legal. Din acestia, unul din 5 lucreaza în constructii, unul din 7 lucreaza în sectorul casnic, iar unul din 10 munceste în hoteluri si restaurante. La accidentele de munca, românii sunt pe primul loc în Italia: anual se înregistreaza, în medie, 18.500 de astfel de accidente.

Exista peste 50.000 de întreprinderi mici si mijlocii ale românilor în Italia. În ceea ce priveste reclamatiile înregistrate în Italia, cele mai multe privesc români: numai în 2008 au fost înregistrate 40.000 de astfel de sesizari la politie. În ultimii 10 ani, în Italia s-au nascut circa 80.000 de copii români, care nu au primit înca cetatenia italiana. Alti 15.000 de români au primit cetatenia prin alte cai. Un român din 7 are dificultati în a-si plati chiria.

Românii care muncesc în Italia trimit acasa, legal, anual 824.000.000 euro. La rândul lor, în ceea ce priveste investitiile straine în România, italienii sunt cei mai activi, detinând peste 20.000 de IMM-uri în tara noastra, la ora actuala. Cu toate acestea… „Stiu ca va convine sa aveti un esantion fixat în milioane de imigranti, dar ati importat nu numai date, ci si probleme”, a tinut sa atraga atentia dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene “Petre Dulfu”, institutie coorganizatoare a evenimentului, care a precizat ca “În fata realitatilor contemporane, cel mai sedentar popor al Europei se dovedeste a fi cel mai migrator”. Românii constituie cea mai importanta comunitate de straini din Italia, iar problemele acestora sunt numeroase, nu doar cele iscate de integrarea în tara de adoptie, ci, adesea, si faptul de a fi lasat acasa sotia, sotul sau copiii. Cu toate acestea, “Relatiile dintre români si italieni nu sunt atât de dure, atât de aspre cum le «picteaza» mass-media. Va asigur ca Italia nu e o tara rasista. Toate aceste dificultati de dialog se nasc din cauza politicii. În general, românii din Italia respecta legile si nu sunt golani”, a tinut sa precizeze dr. Luciano Lagamba, presedintele sindicatului muncitorilor imigranti în Italia din regiunea Lazio. Iar ca imaginea sa fie completa, redam vorbele senatorului Bârlea: „În România exista o comunitate de 20.000 de italieni veniti aici la începutul secolului XX, care are reprezentare în Parlamentul României. Asteptam ca si românii sa fie reprezentati în Parlamentul italian”.

Evenimentul continat în aceeasi zi de la ora 12,30, la Biblioteca Judeteana. Masa rotunda a fost organizata în cadrul proiectului „Societatea bazata pe cunoastere – cercetari, dezbateri, perspective”, cofinantat din Fondul European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Anca GOJA,
Baia Mare
martie 2011

PENTRU UN TEATRU ÎN SLUJBA OMULUI

International Theatre Institute ITI
World Organization for the Performing Arts
UNESCO, 1 Rue Miollis, FR-75732 Paris Cedex 15
iti5@iti-worldwide.org / www.iti-worldwide.org
 
Mesaj de Ziua Mondiala a Teatrului 2011
Ziua Mondiala a Teatrului, 27 martie
Pentru un teatru în slujba omului
Jessica A. Kaahwa, Uganda

Întâlnirea de astazi este o adevarata imagine a imensului potential al teatrului de a mobiliza comunitati si a construi punti. V-ati închipuit vreodata ca teatrul poate fi un puternic instrument al pacii si reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriase de bani pe misiuni de mentinere a pacii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeste putina atentie ca alternativa în modificarea si gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetatenii planetei Pamânt sa ajunga la pacea universala, când instrumentele folosite vin dinspre forte externe, aparent de represiune?

Teatrul patrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teama si suspiciune, transformând imaginea sinelui si deschizând o lume de optiuni în fata individului si a comunitatii. El poate conferi sens realitatilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple si directe. Fiind atât de cuprinzator, teatrul poate constitui o experienta capabila de a depasi vechi neîntelegeri.
 
În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire si promovare a unor idei pe care le împartasim si pentru care suntem dispusi sa luptam atunci când sunt încalcate.

Pentru a avea pace în viitor, trebuie sa începem prin a folosi mijloace pasnice care cauta sa înteleaga, sa respecte si sa recunoasca contributiile fiecarei fiinte umane la obtinerea pacii. Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace si reconciliere.

Prin antrenarea activa a participantilor, teatrul poate determina muti indivizi sa demonteze perceptii anterioare dând, în acest fel, sanse individului sa renasca pentru a face noi alegeri, bazate pe realitati si cunostinte regasite. Pentru ca teatrului sa-i mearga bine, printre celelalte forme de arta, trebuie sa facem un pas curajos înainte si sa-l integram în viata de zi cu zi, unde sa trateze probleme grave precum conflictele si pacea.

Urmarind transformari sociale si reforme în cadrul comunitatilor, teatrul exista deja în zone ravasite de razboi si în sânul unor popoare care sufera de saracie cronica si boli. Exista un numar crescând de povesti de succes, în care teatrul a reusit sa mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor razboiului si a le ajuta. Sunt deja în functiune platforme culturale precum Institutul International al Teatrului, al carui scop este „consolidarea pacii si prieteniei între popoare”.

De aceea, ar fi o farsa daca, cunoscând puterea teatrului, am ramâne tacuti în vremuri ca acestea si i-am lasa pe mînuitorii de arme si aruncatorii de bombe sa se ocupe de pastrarea pacii în lume. Cum ar putea uneltele înstrainarii sa actioneze si ca instrumente ale pacii si împacarii?

Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, va îndemn sa reflectati asupra acestei perspective si sa promovati teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare si reforma sociala. Natiunile Unite cheltuiesc sume uriase de bani pe misiuni de mentinere a pacii prin intermediul armelor în toata lumea, în vreme ce teatrul este o alternativa spontana, umana, mai putin costisitoare si cu mult mai puternica.

Chiar daca nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranta inclus ca un instrument eficace în misiunile de mentinere a pacii. ‘

Dr. Jessica A. KAAHWA
actor, regizor, scenarist
cadru universitar
Makerere University
Kampala, Uganda
martie 2011
Traducere în limba româna de Adrian Solomon
http://www.oradetimis.ro

EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) IN ROMANIA: DA SAU NU?

Interventia pe care AFR a facut-o acum o saptamina la CEDO in sprijinul drepturilor parentale, in special acela de a-si educa copiii acasa, a atras atentie. Atit in Romania cit si in media crestina internationala http://www.lifesitenews.com/news/pro-family-group-puts-pressure-on-european-court-over-notorious-homeschooli/ Ca atare gasim potrivit sa discutam astazi despre homeschooling (adica aducatia la domiciliu) in Romania.
AFR sprijina dreptul parintilor de a-si educa copiii acasa. Acest drept face parte, afirmam noi, din manunchiul de drepturi fundamentale pe care parintii trebuie sa il aibe in relatia cu copiii lor. Notiunea de homeschooling, insa, este destul de noua la romani si ca atare mai putin inteleasa. In Romania deja exista o miscare in favoarea educatiei la domiciliu. La nivel european, insa, situatia e mai complexa si oscileaza intre doua extreme. In Marea Britanie, unde mai mult de 100.000 de copii sunt educati acasa, se poate vorbi despre un drept autentic al parintilor de a-si educa copiii acasa. Pe de alta parte, anul trecut Suedia a adoptat cele mai draconice legi din Europa impotriva educatiei la domiciliu, interzicind-o in toate circumstantele cu exceptia celor „extraordinare.” Iar in Germania unii parinti care au incercat sa-si educe copiii acasa au fost arestati. De fapt, anul trecut, Statele Unite au acordat azil politic unei astfel de familii.
In afara Europei, SUA si Canada sunt tarile cu cei mai multi copii educati acasa. Recent au fost emise statistici in SUA dupa care la ora actuala peste 2 milioane de scolari americani, sau 4% din toti elevii de varsta scolara, sunt educati acasa. In Canada numarul este cu mult mai modest, in jur de 70.00, dar in crestere. Acum 30 de ani doar 20.000 de copii americani erau educati acasa. http://www.christianpost.com/article/20110106/homeschooling-community-grows-beyond-2-million/
Cui se datoreaza cresterea aceasta vertiginoasa a numarului copiilor americani educati acasa? Motivele sunt multiple si pragmatice. Multe din scolile publice americane sunt infesatate de droguri, imoralitate, relatii sexuale ilicite, propaganda homosexuala, pornografie, pedofili, invatatori homosexuali, violenta, bullying, sau presiunea de grup (peer pressure) care rezulta in comportamente vicioase, etc. Parintii preocupati de educarea morala a copiilor lor, in special cei crestini, isi educa copiii acasa intr-un mediu alternativ, moral, departe de droguri si imoralitate. Care sunt rezultatele? Extraordinare. Fara exceptie toate studiile facute pe acest subiect indica ca scolarii educati acasa sunt mai bine pregatiti si dotati academic decit cei educati in scolile publice. Un exemplu remarcabil sunt copiii educati acasa in Canada. Ani la rind echipele de dezbateri (debate teams) britanice, formate la Oxford, au detinut titlul mondial la dezbateri. In ultimii ani, insa, an dupa an titlul mondial a fost cucerit de elevi canadieni educati acasa. Iar in SUA s-a format o universitate speciala pentru copiii educati acasa, prestigiosul Patrick Henry College din Virginia. Absolventii acestei universitati sunt mult cautati ca stagiari sau angajati (staffers) in cercurile parlamentare conservatoare din Washington.
Va prezentam 3 comentarii pe marginea subiectului de astazi. Primul e din partea AFR si a fost pregatit de catre d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. Celelalte doua constituie o dezbatere pe aceasi tema publicata de HotNews pe 13 septembrie 2009 si care a avut loc intre doi protagonisti, d-l Stefan Vlaston, argumentind impotriva educatiei la domiciliu, si d-l Mircea Platon, argumentind pentru. Din motive de spatiu redam doar citeva paragrafe din argumentele fiecarui expert, iar aici puteti citi ambele articole in intregime. http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html

Educatia la domiciliu (homeschooling)
Un material realizat de Alianta Familiilor din Romania (Bogdan Mateciuc)
In Romania, legea prevede ca obligatoriu si gratuit invatamantul de 11 clase (patru ani de invatamant primar, cinci ani de gimnaziu si doi ani de liceu). Ca si alte domenii, cum ar fi cel al sanatatii, Statul social porneste de la dorinta de a-i ajuta pe cetateni, de a veni in intampinarea lor punandu-le la dispozitie servicii si facilitati care, undeva pe parcurs, au devenit obligatorii. Educatia, ca si asigurarile sociale (pensie si sanatate), nu le mai sunt oferite acelor cetateni care, in lipsa de alternativa, ar dori sa apeleze la serviciile Statului, ci le sunt impuse pe considerentul ca Statul administreaza si presteaza cel mai bine aceste servicii.
In realitate insa, atat in domeniul educational, cat si in cel medical, se pot vedea marile probleme cu care se confrunta sistemul gestionat de Stat si servit cu titlu obligatoriu cetatenilor. Pe de-o parte, serviciile de sanatate sunt ineficiente, de o calitate indoielnica, corodate de coruptie si spaga. Prin sistemul asigurarilor obligatorii de sanatate, cetatenii sunt fortati sa cumpere aceste servicii proaste, desi astazi exista disponibile servicii private de sanatate. Pe de alta parte, sistemul de invatamant, mostenitor in mare masura al sistemului comunist in care se punea accent pe cantitate, nu pe calitate, a devenit dupa lovitura de stat din 1989 tot mai rupt de realitatile socio-economice ale tarii si ale mapamondului. Invatamantul romanesc actual produce, in cel mai bun caz, olimpici ale caror merite de pe bancile scolii nu influenteaza in nici un fel performantele economice ale companiilor romanesti dupa absolvire. Statele cele mai dezvoltate ale lumii nu au sisteme de invatamant cu atat de multi elevi olimpici, dar au specialisti capabili sa sustina cu cunostintele lor economia nationala – privata sau de stat. Invatamantul romanesc nu este in masura sa produca specialistii si profesionistii care sa asigure dezvoltarea economica a tarii. Volumul de informatii predate in scoala este foarte mare si reprezinta o povara pentru copii. Directorii scolilor, in intelegere cu unele edituri scolare, le impun invatatorilor si profesorilor sa foloseasca anumite manuale. Acei elevi sau studenti care, ajutati din alte directii – eventual de familie – reusesc sa asimileze cu discernamant acele informatii si cunostinte utile din uriasul bagaj informational de tip balast promovat de invatamantul de stat, parasesc tara indreptandu-se spre alte orizonturi unde considera ei ca au sanse mai mari sa aplice acele cunostinte invatare. Noua Lege a invatamantului promovata in anul 2010 nu a adus o reforma substantiala in domeniu, ci a implementat doar unele schimbari de suprafata.
Expresia „educatia la domiciliu” a aparut pentru prima data in Dreptul roman in anul 2003, in Legea Invatamantului, dar se refera la educarea acasa a copiilor care se nu se pot deplasa. In alte state insa, expresia defineste acea educatie pe care parintii o asigura copiilor lor acasa, prin ei insisi sau prin terti. Conceptul a aparut in secolul XIX in Statele Unite, unde astazi reprezinta o forma legala de educare a copiilor. Aproximativ doua milioane de copii sunt educati acasa in SUA. In Europa, sistemul este legal in Austria, Franta, Irlanda, Slovenia si Marea Britanie.
Atitudinea statelor fata de educatia la domiciliu variaza. Statele cu o atitudine mai liberala le recunosc parintilor dreptul de a dispune de educatia copiilor si de a alege forma considerata de ei potrivita. In cazul educatiei la domiciliu, manualele scolare greoaie sunt inlocuite cu lectii practice si vizite pe teren (la muzee). La final, dupa un numar de ani in care au fost educati acasa, copiii merg si sustin aceleasi examene la institutiile superioare de invatamant, ca si elevii proveniti din scolile de state. Filosofia este una practica: conteaza ce cunostinte ai, nu de unde le ai.
Acest sistem are niste avantaje certe. Ca parinte, cunosti cel mai bine inclinatiile copilului si ritmul in care invata el. Predarea fata in fata permite intrarea in profunzime, acolo unde este nevoie. In acelasi timp, avand in vedere manifestarile periculoase din ultima vreme din scolile romanesti, educarea acasa a copiilor pare o alternativa mult mai sigura.
Statele cu o atitudine mai „sociala” nu doar ca nu le recunosc parintilor dreptul de a-si educa la domiciliu copiii, dar au si o legislatie in baza careia parintii sunt trasi la raspundere pentru aceasta „infractiune”. Mentionam aici doar exemplul Suediei[1] si al Germaniei[2]. Desigur, autoritatile din aceste state au propria explicatie atunci cand interzic educatia la domiciliu, explicatie care este rezonabila intr-o masura limitata. Ele pretind ca, interzicand educarea copiilor la domiciliu, in cadrul familiei, previn astfel formarea unor persoane inadaptate social sau cu comportamente antisociale, care ulterior pot crea probleme societatii si Statului prin atitudinile extremiste sau segregationiste pe care le-au dobandit in cadrul educatii la domiciliu. Acest rationament nu este neaparat corect pentru ca nici sistemul educational de stat nu este in masura sa asigure integrarea sociala a elevilor ca cetateni ai tarii.
Pentru acei parinti ce doresc sa-si educa copiii la domiciliu, pozitia Statului de a-i obliga sa-si trimita copiii la scoala de stat este un abuz. Statul isi aroga dreptul de a le educa copiii nu dupa valorile pe care le impartasesc parintii, ci dupa setul de valori creat de Stat, valori care nu intarzie sa vina in conflict cu valorile din familie, odata ce copilul incepe sa se miste intre educatia si valorile de acasa si educatia si valorile de la scoala. Pentru a fi mai specifici asupra acestui conflict, mentionam doar Educatia pentru sanatate (unde copiii afla despre perversiunile sexuale), Biologia (unde copiilor li se spune ca omul a evoluat din maimuta) si Educatia civica (unde copiii invata despre o morala si o etica artificiale si discutabile, care nu izvorasc din morala crestina, ci din spiritul trecator al epocii).
In Romania, conceptul de educatie la domiciliu ramane cvasi-necunoscut. Exista o asociatie care are ca obiect de activitate promovarea educatiei la domiciliu, insa progresele realizate sunt foarte reduse. Singura initiativa legislativa in acest domeniu, ramasa fara rezultate, a apartinut deputatei Carmen Axenie (PD-L) in cursul anului 2010. Potrivit declaratiilor ei, „homeschooling-ul este formula care lipseste din lege… Este necesara legiferarea pentru a avea o reforma reala. Trebuie stimulat pluralismul educational prin sustinerea invatamantului particular, confesional, a alternativelor educati¬ona¬le.” Doamna Axenie a luat decizia de a promova acest concept dupa ce a aflat ca o familie crestina dintr-un sat refuza sa-si mai trimita copilului la scoala cu autobuzul pentru ca in statia de autobuz sunt expuse reviste pornografice.
In afara de motivatia religioasa, unii parinti ar opta sa-si educe acasa copiii din cauza calitatii proasta a invatamantului de stat si din dorinta de a-si feri copiii de influenta unei educatii puternic ideologizate si de mediul violent prezent in multe scoli publice.
In incheiere, va prezentam cateva date din Statele Unite, tara de origine a educatiei la domiciliu.
O cercetare realizata in 2009 a aratat ca acei copii educati acasa au obtinut scoruri cu 34%-39% mai mari decat elevii din scolile publice la testele de cunostinte. Ei frecventeaza bibliotecile mai des, au mai multe activitati de socializare, folosesc computerul mai mult, se uita la TV mai rar, 71% merg la universitate, fata de 69% dintre absolventii din scolile publice, performantele sunt mai putin influentate de venitul parintilor si de educatia acestora, iar rezultatele la teste sunt la fel de bune in statele cu control ridicat din partea autoritatilor ca si in cele cu cerinte minime. Nu in ultimul rand, costul educatiei la domiciliu este de zece ori mai mic pentru un elev decat intr-o scoala publica (550 de dolari pe an, fata de peste 5.300 de dolari).

DIN NOU DESPRE SCOALA ACASA –DEZBATEREA HOTNEWS (13-9-2010)
http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html

Contra –  de Stefan Vlaston, profesor, presedintele Asociatiei Profesionale pentru Educatie si Cercetare – Edu Cer
Discutia aceasta este veche si pasionala. Cel mai vehement studiu contra educatiei de stat este Impotriva socialismului educational, scris de Murray N. Rothbard. Autorul argumenteaza ca invatamantul public gratuit este un mijloc utilizat de guvernanti pentru a indoctrina si modela tineretul unei natiuni in directia dictata de interesele pe care acestia le slujesc.
Care este, totusi, rolul statului?
Statul este  responsabil in fata cetatenilor de legalitatea, calitatea sau cel putin nenocivitatea bunurilor si serviciilor aflate in piata la un moment dat. De exemplu a serviciilor medicale si farmaceutice. Cu serviciile de educatie si formare profesionala  este mai simplu, ca din lipsa de educatie nu se moare. Statul mai este responsabil de o egalizare, pe cat posibila, a sanselor, a echitatii accesului la educatie, a solidaritatii sociale. Faptul ca anumiti copii s-au nascut si traiesc in familii sarace nu este vina lor, fara interventia statului ar trebui sa refaca destinul parintilor, adica sa traiasca si ei in saracie si ignoranta. Solidaritatea sociala ii ajuta sa depaseasca aceasta conditie.
Prin instrumentele pe care le are la indemana, statul inlocuieste (sau ar trebui sa inlocuiasca) parintii, in alegerea traseelor educationale ale copiilor. In functie nu de dorinte, de sperante si iluzii desarte ci de inclinatiile, talentele, potentialele copiilor, cerintele pietei muncii, adesea ignorate de parintii cu mai putina educatie. Statul certifica studiile, prin examene de absolvire. Sau da dreptul institutiilor de invatamant private acreditate sa le certifice. Fara diplome de absolvire, care sa confirme obtinerea unor competente specifice programelor de studii urmate, este greu de vazut cum se pot continua studiile la un nivel superior, respectiv intrarea in piata muncii.
Experienta invatamantului superior privat.
Profitand de explozia cererii de diplome universitare dupa 1990, invatamantul superior privat a devenit o afacere profitabila, indiferent la rezultatele activitatii, profitand de naivitatea tinerilor, de lipsa de control din partea organismelor de stat, de complicitatea parlamentarilor, ministrilor si  decidentilor, direct interesati prin bani si influenta in transformarea universitatilor private  in “fabrici de diplome” si de bani. Fenomene negative, de genul universitatii Spiru Haret au distrus increderea publicului in invatamantul superior privat, mai ales de cand diplomele emise de aceasta universitate, la programele de studii neacreditate, nu sunt recunoscute in piata muncii.
Invatamantul prescolar privat
Gradinitele private au avut si au un nesperat succes, banii mai multi provenind din taxe si controlul nemijlocit, aproape zilnic, al parintilor au  condus la o prestatie multumitoare. Lucrand adesea cu un numar mic de copii, rezolvand criza de spatii pentru invatamantul prescolar din sistemul de stat, oferind solutii pentru parintii ocupati toata ziua la slujbe grele dar bine platite, invatamantul prescolar privat reprezinta o poveste de succes in plina dezvoltare. Inclusiv prin oferta de “after school” pentru elevii din invatamantul primar sau gimnazial.
Ce s-ar intampla in situatia in care educatia ar deveni un sistem in intregime privat?
(a) Fara un control institutional, din partea statului sau poate a unor agentii independente, fara competitia generatoare de calitate, interesele materiale ale furnizorilor ar predomina si ar transforma tot invatamantul in ceeace este acum cel superior: o fabrica de diplome. (b) Este posibil sa nu functioneze solidaritatea sociala, astfel incat copii proveniti din familii sarace sa nu poata depasi conditia sociala a parintilor lor. (c) Parintii fara prea multa educatie ar fi tentati, in multe cazuri, sa nu-si trimita copiii la scoala, condamnandu-i la munca de supravietuire in sanul familiei, in special in mediul rural. (d) Un curriculum national, instrumentat si controlat de stat, daca ar urma modelele europene de succes, ar fi mai eficace, obligand scolile sa-si upgradeze resursele umane si materiale pentru a face fata obiectivelor scolare europene. Suntem in situatia de a arde etapele, nu ne permitem sa evoluam liniar, pentru ca n-am ajunge niciodata din urma statele cu un invatamant si economie performante.
Concluzii
Statul are obligatia de a supraveghea in continuare, cu mai multa fermitate, sistemele de educatie si formare, sa protejeze cetatenii de actiuni nocive, precum cele intamplate la Universitatea Spiru Haret, sa autorizeze, acrediteze si sa controleze  unitatile furnizoare de astfel de servicii. Util ar fi ca evaluarea periodica a calitatii sa fie de terta parte, realizata de agentii independente, pentru a micsora tentatia statului, ca furnizor principal de servicii educationale, sa inchida ochii si sa ascunda gunoiul sub pres, cand e vorba de prestatia propriilor unitati. Gestionarea de catre societatea civila a acestor agentii si evaluatori independenti ar fi binevenita, ca o garantie a corectitudinii, profesionalismului si credibilitatii.
Totusi, invatamantul superior si o parte din invatamantul preuniversitar, cel de foarte buna calitate, ar putea fi concesionate sau privatizate cu avantaje evidente. Alaturi de finantarea de la stat, prin vouchere educationale sau prin alte mijloace, invatamantul superior ar beneficia de o piata libera nedistorsionata de diferenta de finantare, s-ar instaura competitia generatoare de calitate, totul sub un control al agentiilor de stat si private de evaluare a calitatii, autohtone sau europene, inscrise in EQAR, Registrul European al Agentiilor de Evaluare a Calitatii in Educatie. Elevii si studentii performanti, dar lipsiti de resurse materiale ar urma sa beneficieze de burse sociale, care sa le asigure taxele si intretinerea completa pe parcursul scolaritatii, conditionat de promovarea cu note mari a examenelor sau obtinerea de credite. S-ar elibera astfel importante resurse pentru asigurarea unui invatamant obligatoriu de buna calitate.
O dezbatere publica pe aceste teme trebuie inceputa si continuata, 20 de ani de invatamant care ne trimite la coada clasamentelor internationale fiind deja prea multi.
PRO:de Mircea Platon, scriitor, istoric
Dupa 1989, in loc sa recladim un sistem de invatamant clasic, al carui scop ar fi educarea elevilor in spiritul a ceea ce are mai bun traditia culturala romaneasca si universala, s-a trecut la un invatamant alternativ, facultativ, futurist si vag. Scoala de acasa e o alternativa la “alternativa” care, dupa 1989, a transformat sistemul de invatamant romanesc intr-o centrifuga furnizoare de vata de zahar pe bat. Scoala de acasa e o forma de rezistenta si de protest impotriva unui sistem de educatie care nu isi mai indeplineste menirea.
In conditiile existentei unui invatamant normal, bazat pe un curriculum si pe metode pedagogice clasice, pe gramatica, logica, retorica, istorie universala, limbi clasice, asa cum era scoala in Romania anului 1947, scoala de acasa nu si-ar avea rostul decat in cazul unor comunitati etnice, religioase sau ideologice inchise, care ar dori in acest fel sa-si perpetueze identitatea. Dar acolo unde scoala promoveaza continuu, deliberat sau involuntar, prin programa sau prin atmosfera din scoala, analfabetismul si imoralitatea, atunci scoala de acasa devine un mod legitim al majoritatii de a protesta impotriva caderilor sistemului educational public si de a asigura transmiterea acelor valori care ajuta la perpetuarea unei natiuni de oameni integri. Scoala de acasa e deci o forma de protest si un remediu. Ea nu poate inlocui sistemul de invatamant public, dar, ca forma de invatamant privat, poate ajuta copiii sa scape urmarilor nefaste ale unui sistem de invatamant public nociv din punct de vedere intelectual si moral. Scoala de acasa nu e un mod de a dezerta de la batalia pentru un sistem de invatamant public sanatos. Din contra, scoala de acasa e un mod de a rupe cercul vicios care sustine invatamantul public de proasta calitate.
Scoala de acasa e redescoperirea invatamantului la scara umana, un refuz al modului in care sunt “procesati”, pe banda rulanta, elevii de azi. Scoala de acasa nu creaza consumatori si nici rotite ale sistemului, ci oameni care pot sta pe propriile picioare, educati sa fie liberi si responsabili. Scoala de acasa nu submineaza insidios relatia dintre parinti si copiii in folosul profesorului-agent de indoctrinare (comunista, neoliberala, politic corecta etc.). Ceea ce nu inseamna ca scoala de acasa consta intr-o mama, fanatica religios, facand intr-o debara exercitii de aritmetica cu patru copii desculti.
De regula, scoala de acasa, in S.U.A. si in Europa de Vest, presupune efortul concertat al mai multor familii care se grupeaza pentru a-si educa impreuna copiii, mai ales cei din clasele I-VIII. In acest fel, copilului nu ii lipseste socializarea. Dar aceasta socializare se face organic, in comunitatea centrata pe familia exinsa, intr-un mediu ocrotitor, fara droguri, sex si violenta. Copilul, si parintii, descopera astfel virtutile comunitatii, ale vecinatatii, lucru important intr-o lume altminteri dominata de solidaritati mecanice, nu organice, de mobilitate motivata economic (te duci unde gasesti de lucru) care distruge familii si comunitati.
Anchetele si studiile efectuate in Occident arata ca scoala de acasa e practicata de parinti de cele mai diverse optiuni politice si identitati etnice si religioase: de la evrei sau atei la musulmani si crestini, de la ecologisti la baptisti, de la stanga anarhista la dreapta traditionalista. Copiii educati acasa obtin de regula rezultate cu 15-30 la suta mai bune la examene decat copiii educati in scolile publice. Materiile, obiectivele asumate si examenele sunt aceleasi. Difera insa calitatea programei si unghiul de abordare. Daca parintii nu se pricep la anumite materii, pot angaja preparatori, mai ales in cazul in care se grupeaza mai multe familii. Statul ofera reduceri de impozite familiilor care isi educa acasa copiii. Scoala de acasa e un mod de a redeveni responsabili in privinta educatiei copiilor nostri. Cred deci ca ar trebui tratat cu toata seriozitatea si legalizat ca forma de invatamant nu alternativ, ci de rezistenta.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI GAVRIL CORNUTIU

Cand citesc sau aud ceva interesant, imi place sa si meditez putin pentru a putea capta oarecum gandul celui care a scris sau al aceluia care vorbeste. Astfel, dintr-o sala plina care il asculta pe dl Teodor Baconschi vorbind la Ambasada pe data de 19 octombrie 2010, eu am fost singurul care a inteles, ce vrea sa „construiasca” pdl-eul domniilor lor(?), cand a spus (il citez exact): „Am ajuns sa cerem partidelor politice sa CREEZE oameni de Stat! Toti ceilalti s-au pierdut in discutii, chiar si glume, caci era acolo si un reprezentant al «ciorditorilor» (dupa cum s-a exprimat el), un urmas al rromei care i-a animat putin. Sa reconstruiesti, ce a fost descentralizat haotic pentru a face posibila fraudarea fara masura din Bugetului Tarii, cu actualii fraudatori politicieni, nu este ca si cum ai incerca dintre lupi sa faci caini pentru o stana de oi?”

Multi englezi, pana la venirea la tron a Regelui James, au spus: „Ne este rusine ca suntem englezi!, sau Nici nu-mi vine sa ma mai intorc acasa!” Odata cu acest rege au fost imbunatatite si conditiile in Colonii. Vedeti? Cand ”CAPUL” vrea binele unei natiuni, natiunea nu se mai ”impute”, ca si pestele! Ei au populat Statele Unite fara a se mai intoarce acasa, in Anglia.

Multi germani, deasemenea au spus asa, dupa terminarea Razboiului. Unul mi-a marturisit chiar mie aceasta: „Imi este rusine ca sunt german, de douazeci de ani cutreier lumea, lucrand, fara sa fi mai respira nici aerul din tara mea!”, la Immanuel Hostel-Jaffo (din Tel-Aviv), unde l-am intalnit. Era un sculptor renumit care a primit aprobarea de a executa o lucrare in Israel, in semn de recunoastere a ceeace a facut, nu el, ci natiunea lui, condusa de un descreerat, a carui femeie a fost chiar o evreica, Eva Braun.

Nici noi, cei plecati in afara granitelor Tarii la munca, chiar daca unii dintre noi nu ne vom mai intoarce acasa, nu am facut nici un rau Natiunii noastre, ba, chiar ii facem bine, in multe privinte, in limita posibilitatilor care ne stau la indemana si de care ne putem folosi. Iar din Romania de azi, romanii sunt goniti sistematic in ultimii douazeci de ani pe motiv ca – declara presedintele actual al ei: „Statul nu are resurse sa se ingrijeasca de fiecare cetatean!”
 
Presedintele Traian Basescu a explicat ca statul si Guvernul nu pot fi responsabile pentru fiecare cetatean in parte, intrucat nu exista resursele necesare. Asadar, doar noi (toti!) nu suntem „cetateni ai Tarii”, ci doar politicienii intocmesc conditiile de a fi ”cetateni”, motiv pentru care Statul iata ca si respecta Constitutia fata de ei: ARTICOLUL 47 din Constitutia Romaniei:

• Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
• Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.

Cand un roman care lucreaza in afara tarii, afirma suparat: „imi este rusine ca sunt roman!”, in nici un caz nu vrea sa zica ca ii este rusine de originea sa, de bunii si strabunii sai, sau de marii sai domnitori si regi (de aceasta 99,9% dintre noi suntem mandri!), ci de cei care i-au condus sau ii conduc Tara, facandu-l de ras si de ocara in fata intregii lumi, timp de atata amar de ani!

Pe de alta parte, cand intelectual care il aude vorbind asa pe romanul care lucreaza in afara Tarii (poate de rand, poate intelectual si el), si ii interpreteaza aceasta durere ca pe un mobil de parasire a Tarii, ori este ”politician”, ori din alte motive are interesul de a semana dispret, discordie, ura…, intre romani. De asa ceva, nu mai avem nevoie in libertate, caci suntem satui de acestea, din cei patruzecisicinci de ani de lagar comunist!

*

Distinse domn, Gavril Cornutiu,

Nici un banuiti dvs ce placere imi face sa citesc articolele pe care le scrieti. Sunteti profesionist ADEVARAT in cercetarile pe care le faceti, iar gandurile ce le asterneti pe hartie rascolesc pe orice roman, daca este om intre oameni educat de parintii lui cu cinste si demnitate.

Totusi, undeva gresiti grav, poate din necunostinta, poate si din alte motive, caci personal nu va cunosc.  STIU BINE, insa, ca nimenea un poate cuprinde intregul adevar: toti vedem in parte, intelegem in parte si asa vom si cunoaste o vreme, tot in parte, si adevarul, si orice lucru, fiinta sau idee, indiferent de cat de profund ne-am adanci intr-un studiu asupra lor (parafrazandu-l pe Apostolul Pavel). Studiul dvs asupra originii limbii si a neamului nostru este GENIAL, eu si sotia am facut un SCOP din a va colectiona aceste articole – ADEVARATE VALORI! ? dar cateodata (poate de durere!), cand ajungeti prin dreptul romanilor de rand… Eu sunt unul dintre ei, si afirm asta cu mandrie, nu din modestie, caci fiecare om serios si cinstit este o valoare la urma urmelor. Nu o fac nici cu siretenie subtila, caci nu tintesc nici un interes la dvs, ci pentru ca toti am ajuns ”de rand” dupa 1945, din pacate. Asadar cand ajungeti in dreptul acestora, faceti unele afirmatii ”grosso modo”, pe care enorm de multi dintre noi, cei plecati de acasa, covarsitor de multi, nu le meritam catusi de putin. V-as indemna, cu permisiunea dvs, sa folositi un ton prietenesc (presupunand ca il aveti deja insusit, de mult timp), pentru ca nu vedeti pe nici unul dintre noi atunci cand faceti referinte si nici nu cunoasteti bine majoritatea noastra pentru a va permite luxul tragerii unei concluzii definitorii generalizate, convins fiind ca tocmai felul dvs de a fi ”cercetator” implica o astfel de obligativitate.

A caracteriza un om sau o grupare intr-un fel anume (sa zicem chiar pe un roman care si-a ”parasit” Tara, sau pe mai multi), cere obligatoriu o cunoastere temeinica, caci altfel, ce caracterizare va iesi? Nu m-as face cu acel om sau acea grupare, dusman degeaba si fara sa vreau poate? Dar ce credeti, daca as cataloga cu superficialitate, necunoscand practic motivele, drept om/oameni de nimic, care-si dispretuieste/ dispretuiesc – va citez ? ”propria origine”, as cladi sau as darama ceva in sufletul acelui om???, …ceva de care poate ca nici nu am dreptul sa ma ating.

V-ati gandit vreodata, cinci minute macar inainte de a scrie despre ”problema identitara a romanilor”, asa: cum pot atrage eu pe roman catre aceasta idee?, sau cum pot eu inflacara pe roman, astfel incat sa pot reface (sau mentine cat de cat macar) unitatea romanilor? Vedeti, Eminescu nu ar fi procedat astfel! Prin felul cum le vorbea romanilor, el a devenit de temut pentru dusmanul vesnic, reusind sa adune in jurul sau o adevarata armata de peste douasute de mii, in Ardeal! Odata, a intalnit un om inferior lui, dar nu a procedat cu el asa cum procedati dvs cu noi, folosind astfel de ”tonuri”, ci altele (nu le enumar caci le stiti bine), care au nascut in acel om gustul unei creatii originale si au montat intre ei o prietenie asa de stransa, incat acel om, de atata durere, s-a stins si el la putina vreme dupa ce a aflat ca iubitul lui PRIETEN si FRATE ROMAN, Eminescu, a fost omorat…

Am certitudinea ca dvs stiti mult mai bine decat mine, de cate feluri sunt oamenii, de aceea m-am revoltat cand ati ”strigat” la noi, in primul articol din 1.Nov.2010: Neam de tarla si de slugi! Un astfel de ton nu va uni niciodata pe nimeni, ci va dezbina lovind in suflete. Pe de alta parte, gandindu-ma numai la englezi, canadieni, australieni si americani, si la cel de-al II-lea Razboi Mondial, vad cel mai clar ca a fi unita o Natiune, nu inseamna neaparat a locui toti impreuna in aceeasi tara permanent. Intorsatura acestor lucruri firesti cam pana pe la sfarsitul lui 1917, si care va doare pe dvs, a pornit-o ”cineva” atunci din Rusia, insa romanii find tinuti, priponiti de tarusul gliei prin puterea cizmei staliniste (dar nu si ruseasca, imi permit eu sa sustin) au pierdut startul, si ajungem astazi sa ne speriem de faptul ca patru-cinci milioane de romani s-au stabilit in strainatate (sau poate ca NU, caci doar cativa din cei plecati insista). Atunci ce sa mai zicem de evreii de care pomeniti, care sunt in afara granitelor lor, in numar de peste cincizeci de milioane? O astfel de conceptie nu este nici macar adiacenta cauzei care a provocat dupa 1945 exod romanesc, si care, dupa 13 iunie 1990, a devenit cu adevarat anarhic si ingrijorator pentru Tara, dar nu si pentru politicienii care o conduc, caci ei in loc sa se ingrijoreze, au gasit in acest fenomen o ideala posibilitate de spalare a unor sume enorme de bani de la Buget, motiv pentru care au si constituit mult trambitata ”diaspora” care nici nu exista in mod real, politic vorbind, atasata de vreun partid anume.

Intreb, caci vad ca stiti cate ceva despre ei (evrei): Cam ce credeti ca s-ar fi ales de evrei, daca cineva, incercand sa descopere cauza dezradacinarii lor, pentru a-i atrage la origini ar fi ascutit asa pana, ca dvs, impotriva celor care au fugit care incotro de faraonii cotropitori, de romani, de greci, etc.?, … catalogandu-i drept renegati care isi schimba identitatea ca pe haina ? va citez iar ? ”la gunoi cu vechiturile!” Ori credeti, ca evreii nu au fugit niciodata, in istoria lor, din Tara, pentru a se salva, de foamete? Daca credeti si una ca asta, atunci eu, dupa ce am trait patru ani consecutivi in Israel, intr-o mare biblioteca a unui colegiu biblic din Yaffo, va spun ca va inselati rau! Iacob, al treilea Patriarh al lor, a plecat la fiul sau Iosif, in Egipt, cu saptezeci de suflete si apoi ei au iesit de acolo in numar de saptesute de mii! Dar stiti cat a stat acolo? Scrie in Biblie!
Statul Evreu, lucrand circa douamii de ani in diaspora, a impamantenit intre ei o lege a ajutorului reciproc (zeciuiala), dar si un fel de respect al semenului, pentru Statul Evreu, astfel ca nici macar acela care trage prin Olanda droguri pe nas, nu este ”renegat” sau ”parvenit intelectual”. Dar accentuez inca odata: Statul lor a facut aceasta!!! Si, pentru ca sa nu-l piarda nici macar pe un astfel de evreu care se drogheaza, i-a creat si lui, deopotriva cu ceilalti, conditiile politice de a-si castiga cetatenia olandeza (sau alta, sau chiar altele), fara a o pierde pe cea natala. Mai mult, ei ofera protectie chiar si unui criminal, daca este evreu. Intreband acolo ”de ce si unui criminal?”, mi-au raspuns: pentru ca au murit prea multi in al doilea Razboi Mondial. Nu vreau sa intru in astfel de discutii caci, si criminalul care va primi protectie, nu va scapa nejudecat, dar nici nu-l va da repede pe mana unui Hugo Chavez, sau a unui Ceausescu, sa zicem. Vreau totusi sa va mai spun ce am citit odata intr-un ziar cum ”o vechitura”, un homeless evreu hai-hui prin Australia, a donat Statului Evreu suma de un milion de dolari, promitand ca restul averii sale i-o va dona prin testament, atunci cand ei au intrat in razboi cu irakienii, pe atunci eu fiind acolo, in Kibutul Kefar Menachem. Vedeti cum castiga un Stat, o Tara, un Neam, daca-si iubeste cetateanul? Sa stiti ca oamenii, evreii, se mai fac uneori prin publicatii si cum ii faceti dvs pe romani, insa exista Statul care echilibreaza balanta. Acel Stat, ca si aparat al puterii, nu-i format din tarle de slugi aservite comunismului moscovit, desi generalul armatei britanice, Ben Gurion, care a pus bazele acualului Stat, a fost.

Dar sa revenim la ai nostri… Refuz sa cred ca o personalitate ca a dvs, atata de interesata in cercetarea provenientei noastre, sufera de patimi ”tismanesi” sau” patapievicesti”, pentru simplul motiv ca nu v-au decorat inca presedintii Tarii si pe dvs. Daca va decorau, nu va mai scriam, caci m-as fi gandit ca faceti aceasta denigrare ca si el, pe vreo 5-6000 de euro pe luna, nu gratis…

Continuand sa va lecturez articolul din 2.Nov.2010, in care reveniti la problema identitara, raman consternat cand vad ca romanul care pleaca sa munceasca in strainatate si poate ca se si hotareste sa nu se mai intoarca in Romania, este catalogat de dvs drept unul care (va citez) ”scuipa in capul parintilor sai, a bunicilor sai, a sperantelor lor, a credintelor lor, a suferintelor lor…?” Oare nu gresiti prea grav, distinse domn? In Germania, cat eu am stat patru ani ca azilant, in Israel alti patru ani, iar in Spania iata ca fac anul acesta sapte ani, si inca nu am auzit asa ceva! Ba am sesizat la toti acestia ca Statul isi educa cetatenii cam asa: ”Sunteti parte a unei Natiuni Libere. Puteti calatori si munci oriunde doriti voi, va puteti stabili sau casatori oriunde simtiti voi ca va fi bine. Fiti mandri de Natiunea voastra si nu faceti fapte antisociale pe nicaieri, pentru ca si Natiunea voastra sa se poata mandri cu voi!” Adaug, ca datorita ratei somajului din Spania, oficial de 22%, si exodul fortei de munca a depasit cifrele istorice!!! Pasivitatea guvernului socialist de aici, este identica cu a celui din Romania, ca doua picaturi de apa semanand, dar, in nici un ziar nu am citit ceva asemanator cu ce scrieti dvs, in toti acesti sapte ani. Cei ce se preocupa de soarta Tarii, si la momentul potrivit fiti siguri ca si intervin, sunt Militarii! Armata! Nicidecum cetateanul care, pe oriunde s-ar duce sa munceasca, PLATESTE intr-un fel Tarii, pentru asa ceva. Eu simt ca la noi in Tara, prin acea zona triumfa acel neam de tarla si de slugi, si prin Parlament, caci suntem (nu pentru ca a cerut poporul asa ceva) REPUBLICA PARLAMENTARA!

Sunt doua emisiuni televizate la care eu ma uit, pentru ca imi place sa aflu despre alte tari, popoare, datini, etc.: ”Madrileños en el mundo!” si ”Españoles en el mundo!”, care aduc in prim plan o multime de spanioli stabiliti care pe unde au vrut prin aceasta lume, indemnand parca la un si mai mare exod acum, caci este Criza, dar inca nu am auzit astfel de cuvinte spuse, nici macar la adresa acelora care s-au stabilit prin tarile inamice arabe, cum ar fi Iranul si altele.
 
Asta nu inseamna ca nu exista si dintr-aceia care ”scuipa” si pe ce este al lor, si pe ce este al altor Natiuni chiar! Tare mult as vrea sa ii cunoasteti si sa va si referiti exact la ei, caci merita. De pilda, in Germania am intalnit dintr-astia si m-am dus la Politie sa-i denunt, caci stiind romaneste si intelegandu-i, credeam ca pot ajuta Politia sa ii starpim mai repede, insa capitanul care m-a primit, m-a intrebat:
?Her Toma, aveti copii, familie?
?Da!
?Unde sunt ei?
?Cu mine, aici!
?Atunci duceti-va acasa si aveti grija de ei, caci de hoti ne ocupam noi. Asta-i treaba noastra!

Am vazut mai tarziu o familie (mai serioasa, credeam eu), a carui copil se juca cu ai mei, asteptand la Politie sa-si ia pasapoartele, sa predea Ausweiss-urile si sa plece in Tara:
?De ce plecati? O sa piarda copilul anul scolar…
?Da-o-n (…) de Germanie! Asta-i Tara? Azi sa furi si maine sa te prinda!…

Altadata m-a chemat altul, vazandu-ma intr-un supermarket, sa-i traduc ceva ce scria pe un produs, si numai ce ii cade un baton de salam (ca acela ”de Sibiu”, de pe la noi) pe cracul pantalonului in jos:
?Ce faci ma, furi?
?A-a-a, nu-u-u, …ca este voie sa iei alimente!…
?Dar daca ar fura cineva din magazinul lui maica-ta, tie ti-ar conveni? Pe mine sa nu ma mai cunosti de azi inainte! Bine?

Acum cinci ani, tarla asta care ne face de ras doar pe noi, nu si pe Basescu vad, i-au taiat sotiei poseta cu lama si ne-a costat 800 de euro refacerea actelor, caci era pe vremea cand la Consulat se putea intra numai cu spaga, de la portari si pana-n… Iata-i, acestia scuipa pe orice, mult stimate domn!

Mai spuneti ca noi, romanii, am ajuns minoritatea cea mai raspandita, dintr-un popor care a fost cel mai stabil si originar… Nu-i adevarat! Am specificat mai sus: primii sunt evreii, la ambele capitole! Dar englezii de pe cele trei continente? Apoi exodul tarilor africane? Dar proportional vorbind, si ungurii, si polonezii chiar ne-au depasit. Eu nu am fost in Londra, insa intreband o femeie de aici, spaniola, ”de ce nu se duce acolo sa munceasca?”, caci stia foarte bine engleza iar aici nu avea de lucru, mi-a spus ca a incercat, dar nu se poate ”din cauza ca acolo este mafie poloneza”, peste care ea nu a putut trece!!! Si aici a fost o mafie de acest gen, romaneasca, dar Criza i-a indepartat.

Mai repetati si in acest articol ca ”nici o alta natie nu isi paraseste cu atata usurinta si seninatate ceeace fiecare popor numeste patria sa…”  Am sa va rog sa imi permiteti sa va corectez putin, pentru ca am un exemplu special in familie, zicand eu putin mai altfel: In nici o alta natie de pe acest pamant, nu a prins, de la vladica pana la opinca, cum a prins la noi acest indemn (inoculat special de comunistii sovini si dezbinatori) de a-ti ponegri, desconsidera si umili aproapele, fratele tau roman prin ”maxime” de genul ”nimeni nu-i mai smecher, mai hot, mai pungas…, mai parasitor de patrie (poftim!), ca romanul”, desi romanul acela care a furat batonul de salam, de la un neamt a aflat ca nu pateste nimica daca il prinde furand un aliment sau tigari!!! Dar ce sa mai zic de milioanele de evrei, italieni, spanioli, englezi, olandezi…, incetateniti in Statele Unite, Canada si Australia? Si acum exemplul din familie. Eu si sora mea, ne-am trezit in 1963 ca avem un frate, dupa tatal ei, de origine germana. Ne-am trezit cu el la poarta, pur si simplu! Mama stia ca primul ei barbat a stat peste doisprezece ani in Germania, dar ca a mai facut si pe acolo copii, nu. Avea douazecisicinci de ani si era militar in termen in ”areea engleza”, iar in vacanta acelui an a vrut sa-si cunoasca tatal. A venit in Romania, s-a dus la militie, ei i l-au gasit, dar a mai aflat ca mai avea o sora, un frate si un altul prin alianta (pe mine). In 1965, el a revenit la noi, special pentru a o scoate din Tara pe sora noastra (pentru ca numai ea era majora), sa o ia cu el in Australia, unde el pleca sa munceasca (si unde s-a si casatorit si a ramas douazecisicinci de ani!!!, cu toate ca germanii pot trai foarte bine si fara servici acasa, pe ajutor social, dar el a motivat ca nu-i place sa traiasca ca ”proletarii”). Ma rog, asa se vedeau poate din RFG proletarii, tinuti de comunisti pe ajutor social…

Si i-a spus sora-mi sa vina cu el:
?Eu nu-mi parasesc Tara! – a fost raspunsul ei, ea fiind prima generatie de ”soimi ai patriei(!)”.
?Dar cine ti-a cerut sa faci asa ceva?
?Tu! Acuma.
?Eu? Tu crezi ca daca eu plec in Australia, imi parasesc tara? Tara mea de origine este Germania si cu originea asta voi muri indiferent ce-as face, insa eu mai am o tara, pe care si un caine o are, daca vrea, dara-mite un om: ACEASTA LUME INTREAGA, TOT TARA MEA ESTE, surioara scumpa!
?Nuuuu…, eu nu parasesc Romania!
?E alegerea ta! Faci cum crezi, dar iti spun, doar acuma te pot ajuta, mai tarziu nu, pentru ca voi nu-l cunoasteti pe Ceausescu, cu adevarat!
…Si a avut dreptate! Eu la 38 de ani, cu capul spart de minerii chemati de Iliescu, dar copiii, unul la 14 si altul la 8 ani,  asa am ajuns sa cunoastem prima tara civilizata: Germania a fratelui meu prin alianta, Klaus! Fortati de presedintele ales cu 90% de voturi, am luat si eu loc la Agentia de Bilete din str. Doamnei, la coada infermal de lunga (de tineri, baieti si fete, studenti si studente, loviti ca si mine), in spatele unei domnisoare cu fusta rupta, violata in graba de mineri chiar in microbuzul lui Dan Iosif… Totusi in Germania si-a ales sa ramana, indragostit de o nemtoaica, doar copilul cel mare. Cel mic este avocat in Romania.

Vedeti? Eu cred ca trebuie sa va schimbati putin opinia, unghiul prin care sa ii priviti pe cei din afara Tarii, si atunci concluziile va vor fi altele! Cercetati mai bine exodul romanilor motivat de saracia crunta in care ne-a impins MASONERIA COMUNISTA. Eu declar cu mana pe inima ca, toti romanii care spun ”imi este rusine sa spun ca sunt roman” si se si reincetatenesc care pe unde doresc, spre exemplu, nu se refera la originea lor si nici nu fug de ea (sunt ferm convins ca de aceasta sunt MANDRI!), ci se refera, si poate si fug chiar, la/de hotii din fruntea tarii, care vrand-nevrind ne reprezinta SI NE FAC DE RAS!!! Exprimarile de acest gen, tin de subtilitatile oricarei limbi (sunt expresii!), insa noi romanii stim exact ce vrea sa spuna cel ce le foloseste. Sau ce dumnezeu, numai noi cei din afara mai stim azi ce vrea sa spuna zicala ”unde dai si unde crapa!”, cei de-acasa nu?

Poate ca trebuie sa motivez marea deznadejde in care am cazut dupa ce am scapat de gloante, la Eva, si eram LIBER. Zona mea, de proiectare si urmarire a executiei lucrarilor, a fost Albia raului Buzau, cu salba de micro-hidrocentrale Candesti, Vernesti si Simileasca. Imediat dupa Revolutie, colegii de-acolo imi ziceau:
?Daca nu se ridica si Bucurestiul, nimic nu s-ar fi intamplat! Sa tot multumesti Cerului pentru o asa recunostinta…
Cand Bucurestiul a pornit Demonstratia de la Universitate, pentru a-i da jos pe primii doi mincinosi, care au declarat: prima data ca ei nu vor participa la alegeri ci doar se vor ingriji ca acestea sa se desfasoare cinstit, iar a doua oara au declarat ca ei nu au spus niciodata ca nu vor participa la alegeri(!), colegii mei de la santiere (intelectuali!), imi spuneau altfel:
?Ce dracului mai vreti, ma, acuma?
?Sa-i dam jos pe astia ca sunt MINCINOSI! Cand un nea gheorghe minte este una, dar cand minte un presedinte de Tara si un prim ministru, este alta: Astia ne fac Neamul de ras! Uite aici amandoua interviuri ale lor! (eu umblam cu cele doua petice de ziar la mine)
?Fac pe dracu! Lasati-i sa conduca. Daca-i libertate, de ce sa nu participe si ei la alegeri.
…La birou, in lacul Tei, eram toti oameni cu studii (tehnicieni, ingineri, cercetatori), …intelectuali, dar si comunisti pe deasupra, unii(!), care ne strigau celor care nu simpatizam cu FSN: PeNeTe si PeNeLe, sa ne pupe-n FeSeNe! Ce frumos! Nu?
Iata TARLA, distinse domn! Dar nu punctati spre ei, din pacate.

Vreau sa inchei declarand ca noi, cei plecati, pe care politicienii ne numesc ”diaspora”, iar dvs ”tarla si slugi” suferim si aceste jigniri din partea dvs, si injosirea de principiu a perioadei de adaptare, si lipsuri, caci ne restrangem de la multe pentru a putea strange un ban destinat tot Romaniei, in care speram sa ne construim o casa pentru anii de batranete (zic asta in numele majoritatii, in mijlocul careia imi duc veacul zi de zi), sau speram sa ne-o achitam pe aceea pe care o avem de platit (sau apartamentul), ajutandu-ne odata cu aceasta si rudele din Tara, care nu au avut curajul testarii muncitului in alte tari sau nu au putut chiar. Acesti bani ai nostri aduc beneficii Tari, doar ca la omul de rand nu se simte aceasta. Totusi pentru contributia noastra ne lauda doar politicienii, deoarece doar ei beneficiaza de comisioanele ce le platim, si tot ei ne spurca, cam ca dvs, cand pierd alegerile din cauza noastra: ”CAPSUNARII! Din cauza lor am pierdut alegerile. (Nu din cauza ca ei, hoti notorii, au inrobit Tara!!!) Iata TARLA!!!
Uite aici am dorit sa ajung, caci probabil va doare faptul ca nu suntem toti in Tara sa-i dam jos, adica sa votam la unison cu totii altceva. Daca credeti ca aici e hiba, iar va inselati! Pe fruntea unui om NU scrie: e cinstit sau e necinstit! Iata ca Basescu a si confirmat-o, chiar. Fiind bucurestean, stiindu-l cum a fost la Primaria Capitalei, eu am crezut ca este cinstit si patriot, dar ca presedinte a schimbat foaia, magarindu-se, declarand neconstitutional decurand ca ”Statul nu este obligat sa se ingrijeasca de traiul fiecarui cetatean in parte!”. Totusi doar aici in Spania am avut certitudinea ca este si el tot o apa si un pamant cu hotii ca Nastase, Vantu, Iliescu…, pentru ca (atentie!) am vazut cu ochii mei, cum mana lui dreapta diasporizata, deputatul Branza Gabriel (plus William, dupa Revolutie), fura din banii destinati campaniei electorale. Am facut reclamatie la presedentia Tarii si a intregului Birou executiv al pdl, si pentru ca nu am primit nici un raspuns, abia atunci(!) am inceput sa scriu despre asta, exact cum scriu si acuma. Intreb: dvs chiar aveti certitudinea ca romanii plecati din Tara isi schimba identitatea asa, cam ca deputatul Branza Gabriel care s-a facut William (roman de five o’clock), ca si cum si-ar fi schimbat o haina ”la gunoi cu vechiturile”, cum ziceti?
Am un coleg bun aici care si-a inaintat actele pentru cetatenie si mi-a zis:
?Suntem mai prost condusi decat aia din America Latina!
?De ce?
?Aia NU trebuie sa renunte la cetatenia lor, daca o vor si pe asta spaniola, noi DA!!!
Vedeti neamul de tarla, care stie sa faca ne-legi? A ajuns la Cotroceni, la Palatul Victoria si in Parlament! Dar sa nu spuneti ca i-am votat noi, ca iar va voi contrazice, si nu mai vreau.

PROBLEMA ROMANILOR. La noi o mica problema este, dar foarte greu de rezolvat: iubirea semenului! Si aceasta ni se trage de la anii acestia in care am fost rupti total de ceeace se cheama coeziunea de Neam, in care intra si Tara. Toti am fost rupti, cu preoti cu tot (90% influienta comunista), exceptie facand doar Martirii, atat ai ortodoxiei cat si ai celorlalte culte. Cititile cartile si va veti convinge. Mai mult preotia de dupa 1945, uita ca noi suntem romani si pe noi ne intereseaza mai putin ceeace depaseste isoria lui Noe, spre exemplu, din Vechiul Testament. Cultele nu mai spun, …canta tare si cu forta:
Daca Duhul Tau, Doamne, ar fi-n mine,
As canta ca si David!
… apoi as lupta, …m-as ruga, …as juca, …si cam atata, ca nu trebuie sa faca si crestinul tot ce facea David cu cele 365 de femei pe care le-a avut. Dupa Stefan cel Mare, spre exemplu, cultele nu-l invata pe crestin sa se ia, acesta fiind un prea ”mare curvar”: a avut doar trei-patru femei! Ori pentru atatea doar (cred ei), nu merita sa fie cantat si predicat in Bisericile lor. Or mai zice probabil ca s-a inchinat si la idoli…, cu toate ca habar au ce-s aceia, motive pentru care nu mai conteaza cat a luptat pentru Moldova sau cat a suferit pentru a o lasa urmasilor sai LIBERA si INTREAGA. Pentru ei doar David are fapte care merita sa-l predice si sa-i inalte osanale.

Iata un alt loc, si o alta tarla de slugi, distinse domn, Gavri Cornutiu! Si mai exista una si prin Politie, ochii mei vazandu-i pe politisti prin piete, zilnic intinzand punga goala amaratului nostru taran, spunandu-i cu tupeu: Fa-i plinul! Fara sa-i si plateasca… Voi incheia amintind-o pe cea mai mare: TOATA MASSMEDIA DIN TARA, cu unele prea mici exceptii doar!

Alexandru TOMA
Madrid, Spania
25 anuarie 2011

IMPOSTURA CA PRINCIPIU VALORIC SUPREM IN PROMOVAREA OAMENILOR

Un lucru cu cat este mai scump cu atat este mai ieftin. Vorbesc de valoarea reala a lucrului. Aceasta deoarece un lucru scump, de valoare reala, nu doar ca are fiabilitate, avand durata de utilizare cu mult mai mare decat cel ieftin, dar el creste eficienta in atingerea scopului.
 
Deci cel mai valoros lucru este cel ce se potriveste cel mai bine scopului propus, rolului pe care trebuie sa il joace. Fiecare a avut o masina careia la un moment dat a trebuit sa-i schimbe o piesa. Toata lumea stie ca piesa originala care se potriveste perfect ofera o functionare optima si protectia restului pieselor masinii, iar piesa neoriginala cu cat e mai indepartata de standarde cu atat genereaza o functionare mai proasta si poate uza celelalte piese, defectand mult mai profund masina. Asa este si cu oamenii.
Considerati ca fiecare om este o piesa intr-un sistem institutional, intr-un sistem social. Omul potrivit la locul potrivit garanteaza o maxima eficienta in rolul profesional si social presupus pozitiei ocupate, crescand armonia functionala a sistemului si performantele celor din jurul lui. Atunci cand este vorba despre loc de decizie, efectul va fi in functie de raza de aplicabilitate a acesteia.

Un bun conducator de intreprindere sau institutie poate performa sau poate falimenta respectiva institutie ori intreprindere. Pana aici cam toata lumea gandeste la fel, daca este de buna intentie si sincera. De aici incolo apare intrebarea: bine, dar care este piesa originala, avand toate standardele, sau in cazul nostru omul potrivit la locul potrivit? In primul rand, trebuie sa cunoasca, la nivel profesional, scopul, mijloacele si metodologia de obtinere a efectului de rol profesional si social. Cu cat va fi mai putin profesionist in aceste trei directii cu atat eficienta lui va fi mai mica, trecand in efect negativ. Adica, daca vei pune un inginer de tractoare sa creasca pesti, pestii vor muri, iar daca vei pune un agronom sa repare avioane, atunci doar cei care au hotarat acest lucru sa se urce in acestea.

Am dat exemple extreme. Dar toti cei numiti sau alesi pe un post de decizie se inscriu undeva pe linia ce leaga extremele: performanta – slaba eficienta. Orice individ ajuns pe un post de decizie pentru care nu are calificare in domeniul in care ia decizia produce paguba, pana la distrugerea intreprinderii sau institutiei in cauza. in al doilea rand, fiecare profesie are un tip particular de gandire. Cu totul altfel gandeste un inginer, un jurist, un medic sau un preot etc. In timpul formarii lor, indivizii se amprenteaza definitiv cu un mod specific domeniului de a gandi. Recalificarile ulterioare, fara a porni de la acel mod de a gandi in care s-a format, sunt carpeli care au valoarea carpelilor de tipul: din costumul unui om scund si gras vreau sa fac un costum pentru un om inalt si subtire. Sigur ca va iesi un costum cu care poti grebla prin gradina, dar nu poti frecventa cu el saloane cu pretentii.
 
Asa-zisa sansa democratica a recalificarii din slujba in slujba se refera la oameni care sa faca si ei ceva ca sa castige o paine, dar nu la oameni de performanta, care sa performeze institutia, sa duca lumea inainte. Oamenii de performanta cresc in propria profesie, din nivel in nivel, tinzand spre competenta maxima posibila. Un om care nu a fost performant in propria meserie in care s-a format, care nu a fost capabil sa traiasca din meseria in care s-a format acela nu va fi performant in nicio alta activitate in care se va reprofila. Un asemenea om neperformant in meseria lui, daca va fi in pozitie de decizie in alta activitate, va necinsti prin incompetenta scaunul pe care sta, facand rau domeniului, prin aceasta contribuind la inrautatirea generala a societatii, de aici facandu-si rau siesi si familiei sale, chit ca prostul se crede intotdeauna genial.
Nu sunt pareri la un taifas. Acestea sunt afirmatii exacte ale unui om de specialitate. Sunt specialist in esecuri umane.

Parerea atat de invocata, de fapt o scuza, cum ca politica este singurul domeniu in care nu trebuie sa ai o pregatire deosebita este un fals si praf pentru orbirea celor care nu vad cu ochii lor. In societatile performante, ca sa te apuci de politica, trebuie sa fi fost absolvent, dar nu orice absolvent, al celor mai prestigioase universitati. Cititi biografiile oamenilor politici occidentali. Daca nu poti dovedi ca faci parte din elita generatiei tale, din cei 3-5% nascuti, iar nu facuti si antrenati (scoliti) la sange nu ai ce cauta in politica. La noi diluviul politic si social a scos la suprafata repetentii si gunoaiele, iar prostul nu numai ca nu poate accepta, dar nici macar nu poate intelege ca este prost. El va numi in functii de decizie indivizi care ii seamana.
 
De aceea institutional Romania este condusa, cu rare exceptii, de impostori. Impostori nenorociti de trei surcele aflati ca, in afara celor ca voi, intreaga populatie va dispretuieste si isi bate joc de voi pe la spate, chiar daca pe fata, in mod prefacut, pastreaza o aparenta de deferenta.

Prof.Univ.Dr. Gavril CORNUTIU
Universitatea Oradea
28 ianuarie 2011

MINCIUNA RETORICA

Motto:
„… sa piara mai bine credinta decat buna credinta” (din Legea 128)
„Nu ridica securea asupra copacului sadit de tatal tau” (Legea 141) Pitagora

Retorica este stiinta argumentarii intr-un discurs. Ea a fost dezvoltata de marii oratori ai antichitatii si a fost folosita de catre demagogii tuturor timpurilor. Adevarurile evidente nu au nevoie de retorica. Un demagog cu cat este mai mincinos cu atata are nevoie mai mare de retorica, de „Arta de a vorbi convingator, printr-o argumentatie bogata, riguroasa si printr-un stil atragator” (definitia din Dictionarul General al Limbii Romane). Nu este arta de a minti. Este arta de a convinge. Dar depinde ce vrei sa convingi.

Atunci cand lucrurile sunt clare este suficient un discurs cat cel al lui Avram Iancu: „No, hai!”. Toata lumea stia unde si de ce. Atunci insa cand vrei sa trisezi, sa minti o multime, pentru a-i manipula convingerile, nu in sensul adevarului, ci in sensul intereselor ascunse, caci date pe fata ar starni furie, atunci demagogul trebuie sa inventeze minciuni pe care sa le promoveze retoric in numele unor valori nediscutabile. Va aduceti aminte de cei „60.000″ de morti ai bulibaselii din Decembrie? O minciuna ordinara, precum a aflat toata lumea, ulterior, dar pe care cei din umbra au promovat-o pentru a distruge emotional orice impotrivire la ideea impuscarii lui Ceausescu. Ceausescu trebuia inlaturat. Era deja un chin pentru popor. Dar modul in care a fost lichidat este o crima politica. De aceea era nevoie, intre alte minciuni, de minciuna retorica apta de a genera emotii: „60.000 de morti”.

Va aduceti apoi aminte de minciunile altuia, „tot din Damaroaia”, cu mormanele de fier vechi. Trebuia ca tot ce era viu in industria romaneasca sa ajunga proprietatea altora si tot ceea ce ii putea concura pe altii sa fie distrus. Este acelasi gen de minciuna retorica, folosita pentru a infrange o gandire corecta. Dar fiecare adult de azi poate culege din amintire zeci de exemple de minciuni retorice, minciuni care sa insele vigilenta, gandirea si minima reactie de aparare.

De ce aceasta lunga introducere? In ziarul “Crisana” din 31 decembrie 2010, la pagina 16, citesc: „Integrarea romilor, o prioritate a presedintiei ungare a UE”, in care Romania apare ca avand cei mai multi tigani din Europa, 2.000.000 de oameni si, departe de noi, cu 800.000, Bulgaria si Spania. Stiam ca procentual cei mai multi tigani din Europa ii are Bulgaria, apoi Serbia, Ungaria, Spania, iar noi, departe de ei. Dar nu ma intereseaza acum, desi ar trebui „sa ne intereseze” ce au altii. Ma consider un om de stiinta si vreau sa stiu exact cat avem noi. Iau Recensamantul Populatiei si al Locuintelor (din 18 martie 2002) si deschid volumul I, la pagina 680, capitolul Populatia dupa etnie – regiuni, judete si medii, citesc cifra exacta „rromi (tigani) = 535.140″ in toata Romania.

Fiecare s-a declarat ceea ce este ca etnie, iar tiganilor nu mai le este rusine ca sunt tigani. Asadar, diferentele de numarare, si daca admitem greseli, ar fi ca la alegeri, de cateva sute sau mii. Asa, diferenta este de 4 ori mai mare. Adica in loc sa fim procentual cu 2,768247% pe locul 7-8 in Europa, suntem plasati pe locul intai. Macar sa aiba bunul simt de a nu-i declara mai multi decat maghiarii. Nu sunt rasist si dispretuiesc orice forma de rasism, dar ma deranjeaza minciuna. A confunda dragostea de ai tai cu ura fata de altii denota ori o mare prostie, ori o rea intentie. Ma intorc si ma intreb de ce se greseste intotdeauna doar in sens negativ noua.

Sun la redactie si apoi ma duc la redactie. Domnul Matea imi pune pe masa un extras de articol provenind de la Uniunea Europeana, extras de pe site-ul http://www.lalibre.be
(Libre Belgique), in care situatia tiganilor pe continent se prezinta asa cum era scrisa in „Crisana”, care a preluat-o de pe Mediafax de la Budapesta, material semnat de un oarecare Mihai Draghici. Individul este ori un repetent, ori un mercenar, dar problema este alta. De ce se minte la toate nivelele in dauna interesului national? In primul rand, de ce se minte? In al doilea rand, de ce tiganii din Ungaria se declara romani? De ce se minte? In al treilea rand, cine ne reprezinta ca stat si ca popor? Adica declari 9,2% tigani, 6,6% unguri, mai umfli pe ici, pe colo pentru a ajunge spre 20% neromani si ai dreptul de a nega ideea de stat national? O obsesie mai veche a unor revizionisti. Asa, doar cu 10,52249% neromani nu este posibil. Atunci ar trebui declarate state nenationale toate statele europene.

A tacea in fata minciunii inseamna a o promova. Ce vor sa promoveze aceste minciuni retorice. Consider necesara integrarea sociala si culturala a tiganilor. In numele acestei valori se promoveaza aceasta minciuna retorica. De fapt, dincolo de minciuna, ce interes obscur zace? Nu exista minciuna fara interes, altfel ar fi mitomanie. Cat se va umfla aceasta minciuna? Nimic din ceea ce se spune si se scrie azi sa ramana scris nu este pentru prezent, ci pentru viitor.

Prof. univ. dr. Gavril CORNUTIU
Universitatea Oradea
Ianuarie 2011

DUPA 21 DE ANI… sau: PENTRU DISPARITIA STATULUI MASONIC

PRELIMINARII

…Cine priveste „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) – nu doar romanesc, ci chiar european si mondial, dupa acesti 21 de ani, de la revolutia „omagial”-masonica, din 1989 („sarbatorirea” implinirii a doua sute de ani de la Revolutia „Franceza” Regicida, 1789-1989 – revolutie „franceza”, de fapt, iudeo-masonica, prin care Francmasoneria a adus la putere, in Franta, in Europa si in lume, PLUTOCRATIA IUDAICA…si, politic, a „fatat”  si, implicit, a marcat extremele –  intersanjabilitatile Chipului Demonic al Lumii, de fapt!  – …”solutiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” – ziceau ei… – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL si LIBERALISMUL”!!!) – vede ca nimic nu se potriveste cu propaganda iudaica…furibunda si triumfalista, pana prin anii „basisti pur-sange” – 2009-2010:

1- in loc de „BUNASTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATA SI MAI  DUBIOASA, din intreaga istorie moderna… – …somajul endemic, saracirea „maselor” pana la genocid…!, CORUPTIE GENERALIZATA! – de la nivel de ghiseu si pana la nivel prezidential… (inca din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, in lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea ca semnele cele mai clare pentru disparitia/moartea „fizica” a imperiilor si statelor este stufosenia aparatului birocratic si, pe cale de consecinta, coruptia ajunsa la stadii delirante…); umilinta a atins cote maxime: fosti profesori de liceu si fosti universitari-pensionari (din Bucuresti, Constanta etc.) stau la cozi nesfarsite, la „mana si generozitatea” (ei, care au creat, in amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea intreaga!) unui „sponsor analfabet”si teribil de umflat de generozitatea lui, invelit in propria-i grasime si care-si trambiteaza „mila” sa nemaivazuta, la toate posturile TV… – stau, bietii pensionari (care trebuie, cat mai degraba, „sa iasa din sistem”!) ca sa capete O paine, de care sa „traga” … o saptamana…!!!

2-in loc de SPIRITUALIZARE – LINSAJUL ELITELOR SI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (…acestea se realizeaza prin moartea/asasinarea civila si chiar fizica a oamenilor de AUTENTICA valoare de Duh ai Neamului Romanesc, prin distrugerea sanselor de afirmare si crestere intru Duh, ca spiritualizare luminoasa si senina, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT SI HAITUIT SPRE INAFARA DINTRE GRANITELE „GRADINII MAICII DOMNULUI”…SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! – ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeste, esential, este masca sub care se pregateste „ecumenismul”, de catre „Preafericitul Antihrist”!!!  – …prin distrugerea Cercetarii, prin manipularea, selectarea perversa, rastalmacirea, falsificarea si amalgamarea halucinanta a Informatiei…: pe Internet, stau, plasati cu intentii vadit demonice,  SFINTII LANGA CURVE, instinctele cele mai josnice si mudare sunt preaslavite, aberatiile sexuale impotriva Sfantului Duh, precum INCESTUL, sunt laudate si promovate ca LUCRURI FIRESTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATA SI LUPTATOARE INTRU HRISTOS, precum si insusi MARTIRIUL – sunt blamate, ca fiind dovezi de…”DEMENTA SI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile sa involueze mai repede, s-a inventat „NAUCENIA RELIGIOASA A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile si paganismele, retrogradante spiritual – asa-numitul „ecumenism” sau Miscarea New Age (fete ale aceluiasi Moloh de-spiritualizant!);

3-in loc de JUSTITIE – sfidarea umanitatii, prin rejectarea, in spatiul social si media, a celor mai patibulari banditi, pe post de… „elite sociale si politice”, de „presedinti de republica”…de „regi” prefabricati („regisori de vitrina”, care, ei insisi, sunt de o calitate moral-spirituala mai mult decat indoielnica: nu doar ca regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii isi da coroana jos de pe cap, in fata negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (…City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit…), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea insasi, una dintre cele mai bogate (in lire, nu in Duh!) fapturi de pe Terra… etc.;

4-in loc de”PACE SOCIALA” – nu doar „RAZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA si „lingaii” lor, printre care, CU MISELIE, se inscrie si…Romania! – EXACT pe „traseele” desenate de Israel… – adica, „sa impuscam doi iepuri deodata”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare si b-  „lichidarea” neamurilor care cartesc in legatura cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENTA, ALE  POPOARELOR ISLAMICE,  DIN ZONA…!) sau „RAZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, si fosta URSS…dar si de China si de India…si de multe state africane, „zadarate” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru ca, „absolut intimplator”, pe acolo se afla diamante sau niscaiva uraniu…), ci si REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SARACITILOR OAMENI DE PE PAMANT…iar replica organelor de represiune, fata de aceste revolte, este tot mai violenta si mai revoltator-inumana, exterminatoare… – ci si crearea de „ZONE CENUSII”, pentru pastrarea unui potential de violenta constant crescut, bun de  exploatat-utilizat, de manipulat si amplificat, „in vremuri viitoare”…;

5-in loc de HRANA ESENTIALA – OTRAVIRE GLOBALA! – prin e-urile cancerigene, dar, in primul rand, prin otravirea pamantului, apelor si aerului, prin mutatiile genetice din organismele propuse spre hranirea „terestrilor”, si, ca o incoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE sa se supuna genocidului prin otravirea… „alimentara”…!!!

…Nu ne-a mai mirat, deci, raspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, intrebat (in cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor incalzi elevii din scolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinteaza nu doar scolile, ci si sursele de intretinere si de  incalzire a scolilor – a dat urmatorul memorabil raspuns: „Sa puna mana pe TOPOARE! -…si sa taie copacii de pe marginea drumului, ca si asa copacii aia incurca circulatia masinilor!”…
Nu copacii incurca …”circulatia sangelui romanesc”, ci „VOI, NENOROCITILOR DE TRADATORI DE TARA SI IMBECILI SINISTRI”! – ar fi trebuit sa i se replice respectivului „pedeleu”, de catre moderatorul emisiunii TV…”DOAR LA TAIAT VA PRICEPETI – DE LA TAIATUL DE SALARII SI PENSII, LA TAIATUL DE PADURI/COPACI DE PE MARGINEA STRAZII… – DECI, SUNTETI SPECIALIZATI IN … „TOPOARE”!!!”

…LA RAPA CU TOTI GOLANII SI MIZERABILII ASTIA, CARE GANDESC CA GRADINA MAICII DOMNULUI ESTE…COCINA LOR PERSONALA!”

…Ideea cu „pusul mainii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „roman” LASZLO TÖKES (cica „pastor”! – care ne tradeaza si injura, la Strasbourg, pe banii nostri!!!), cel care ii indemna, anul acesta, pe secui si pe maghiari, „sa iasa in strada” (…pentru fortarea Guvernului Romaniei, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Tinutului Secuiesc”!) – …da, „sa iasa in strada, ca la revolutia din 1989” („revolutie” inceputa si facuta in…”batatura” lui Tökes!). Daca un „pedeleu” aflat la putere vorbeste de „pusul mainii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel putin in aceste circumstante…), iar un europarlamentar „roman” vorbeste despre solutia violentelor de strada…, oare de ce n-am adopta, si noi, cei cu adevarat necajiti si obiditi, aceste solutii radicale – IN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui sa indemnam, si noi, in linia comportamentului (cerut pentru…”incalzire”!) de… cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMANI, PUNETI MANA PE TOPOARE! ROMANI, IESITI IN STRADA, CA NU SE MAI POATE TRAI ASA!”
…”Asa”, adica jefuiti, fara dureri de inima, si de organismele internationale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondiala, Uniunea Europeana etc., dar jupuiti de sapte piei si…”de ai nostri ca brazii” (tradatori de marca …romaneasca, dar si de „marca” iudaico-romaneasca: de exemplu, „Rosia Montana” este instrainata de Romania, prin cardasia lui BASESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOS-UDREA „face” ca, la o licitatie imobiliara de la Braila, sa castige…evreul de pe locul 4…din 4:  MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).

…Atunci cand statul devine un organism strain si „vampiroido-antropofag”, care-si devoreaza „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICA NU DOAR ESTE INDICATA, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NISTE AUTENTICI CETATENI!!!

…Generali de armata si generali-maiori, din Romania, precum MIHAI CHIRITA si ION MARIAN, sunt implicati in grave scandaluri de coruptie…Daca si ARMATA (in care populatia avea increderea cea mai mare, imediat dupa Biserica!… – dar nici Biserica nu sta mai bine decat Armata, la nivelul CORUPTIEI, morale si fizice…!!!) se „prostitueaza” (sau este impinsa spre „prostituare”, morala si fizica (si se compromite atat de grosolan: cate 46 de mii de euro, mita pentru angajarea, la Scoala de Aplicatie de la Pitesti, a 38 de persoane…!), atunci, cu adevarat, statul masonic a intrat in disolutie…ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre sperantele noastre, pentru ca dictatura crimei si genocidului sa nu se instaureze in Romania…Nu mai este, din pacate.

…De JUSTITIE, ce sa mai vorbim…cata vreme presedintele este tot…presedinte, iar nu…DETINUT DE DREPT COMUN!!!…cata vreme Roberta Numaracioasa este tot presedinte….la Camera Deputatilor… – iar Elena din Troia Basista Incendiata/DATA PE FOC arunca de pereti cu 4,5 miliarde de euro, si toti tac si o intampina, pe unde trece (si, oare, pe unde NU trece?!), cu ovatii si cu…paine si sare…(…NU IN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare…dosite, ale fraudatorilor (…de tot soiul si de toata culoarea…)!
…Secretarul de Stat de la Ministerul Finantelor, dna GRATIELA IORDACHE, a luat o spaga cam de 10 ori mai mare decat…”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Pai, sa se stie, ce naiba, ce-s alea…”FINANTE”! Sa nu se confunde cu…orice gainar de pe strada (ori de pe Calea Ferata: au aparut, ca prin anii ’20 in Rusia/URSS, sau in Romania anilor comunisti ’47-’50… – furturi din trenuri cu alimente si cu…ingrasaminte!) – care gainari, ca orice gainari, fura de foame…!
…Pe cand „pedeleii” fura cu miliardele (facand sali de sport in satele, orasele si cartierele cu primari pedelisti!), profesorul de Educatie fizica OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dambovita, care a pregatit campioni nationali si europeni la handbal, face antrenamente avand poarta marcata cu…o panza pe perete, si are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpara echipamentele elevilor „inglodati” in Glodeni…si, din acesti bani de pensionar, iese bronzul campionilor si campioanelor de handbal…Campionul  mondial la scrima, MIHAI COVALIU, renunta la sport, pentru ca, din banii pe medalii, nu-si poate da copilul la scoala!!! Sportivi care au marcat locul Romaniei pe harta lumii si Artisti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toata Terra!), de la „minusculi” copii talentati/copii-minune si pana la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordachescu sau Gheorghe Zamfir, traiesc la limita subzistentei…
…”Eroii Revolutiei”, cei ce au visat la „mai bine si mai frumos si mai liber”, in iarna lui 1989…ori deja… „au fost sinucisi”, ori au fost lasati sa putrezeasca de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchisti si, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zapezilor vagi, din 1989… – tintuit, 18 ani, in caruciorul neputintei si sclerozei multiple, cu 500 de lei pe luna…a trecut dincolo, cu ochii cerniti de disperare, in 2008…
Si cate sute ca ION JULA!!! Dar si cate mii de profitori…”pe de-a moaca”, de o nesimtire si de-un cinism rarissime!
…Personal, cunosc situatia asa-zisei „revolutii din Adjud”:
-11 oameni (doi dintre ei fusesera numiti, din cate informatii posedam la ora actuala… – de catre Securitate, direct de la Bucuresti, drept „comandanti ai Frontului Salvarii Nationale”!) au fost „bombardati”, in zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: ca a fost coborat (fireste, cu elicopterul!) un desant de parasutisti… „teroristi” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, ca a fost otravita apa de la Turnul de Apa din Adjud etc. etc.  – dar, propriu-zis, nu s-a intamplat ABSOLUT nimic … –
-…decat, poate, ca subsemnatul, cu sprijinul, moral si de autoritate, al Poetului, Artistului si Cetateanului Activ, AUTENTIC dizident  – …dar tot atat de naiv, in sensul pagubos al cuvantului, cat si subsemnatul… – LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de papusarii de la Bucuresti, „de paravan”, ca sef al FSN-ului pe judetul Vrancea…), am incercat sa combat mafiotismul si sa institui, cat de cat, starea de normalitate, in Adjud…(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/a … –  prin tradarea, din partea „fratilor de conducere municipala”… – dar si „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de amenintari mafiote, cu moartea, la adresa mea si a familiei mele… – iar cei pe care am incercat sa-i dau jos din pomul unde se suisera, precum scroafa din zicala, au revenit si devenit „magnatii contemporani ai orasului/municipiului Adjud”…bietului oras-municipiu Adjud!… sa nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, somer…: CUM ALTFEL, IN „ERA BASESCU”…Basescu, a carui gandire „depaseste limitele Galaxiei”, dupa spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –
-…nici macar cat in Focsani (…unde un „erou” militar, strafulgerat de fiorii…eroismului, fireste,  a descarcat, in bezna noptii, un Kalasnikov, spre o mata disperata, care se agatase de tablaria Postei din municipiu…si o zgaria la modul…”teroristic”, in caderea/alunecarea ei …”involuntara si progresiv-accelerata”, de pe „obiectivul strategic” al Postei!)…, dar, cel putin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, sa-si procure „diplome de revolutionari”…”get-beget”! Si, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte…”accesorii”: pamanturi, scutiri de taxe si impozite, facilitati  de tot felul etc. etc.
Cand au venit sa ma determine sa ma alatur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (…care, azi, imi apare cumplit de penibil si melodramatic…): „Cum as putea sa ma manjesc cu sangele ADEVARATILOR eroi?!  Pe sangele eroilor ADEVARATI  s-a cladit <<visul revolutiei>>, al celor morti si…al unora neingropati si neidentificati…de la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Brasov, Turda…?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept in obraz…” – dar am fost intrerupt, brutal,  din tirada mea… – si  raspunsul a venit, senin si…”realist”: „Si cine stie toate rahaturile astea?!” Chiar asa! Nimeni, decat Securitatea (cea eterna…!), Ion Iliescu si ai lui…”eroi”!!!
…In invatamantul romanesc, prin „Legea Funeriu”, toti directorii de scoli vor fi inscaunati politic, deci vor fi pedelisti… – si acesti „sefi” impostori vor avea drepturi discretionare, in ce priveste angajarea sau soarta angajatilor: lingaii incompetenti vor huzuri, fara sa trebuiasca decat sa nu-si intrerupa „lucrarea cu…limba si buzele”, profesorii buni si foarte buni/competenti/performanti, dar demni, vor fi scosi, cat mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea in strainatatea inca primitoare de „aur cenusiu”!), iar interesul elevilor….va fi ultima grija a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani in urma, ELEVUL-REGE!).
Ei bine, deja vedem ca se pregateste „ELEVUL/TANARUL-JIVINA”, INCULT PANA LA BARBARIE SI SCLAVIE !!! – …egoist si TOTAL IRESPONSABIL, feroce si singur, satanic si infiorator de singur…pentru o viitoare lume apocaliptica…de fapt, preconizat a fi SATANICA!!!
…Masonii sunt indivizii cei mai cruzi mincinosi si lipsiti de scrupule, CEI MAI NERUSINATI IMPOSTORI SI CREATORI DE IMPOTORI SI DE IMPOSTURA, din toata istoria Terrei…: modelul clasic, cel mai la indemana romanilor, este „presedintele” Traian Basescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!

…La fel ca in Romania, si in Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din invatamant, taierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncarii de pe „stanca tarpeiana”, SARACIREA FAMILIILOR… „NETELEVIZABILE”… – vor distruge elitele veritabile si le vor inlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva…!): copiii celor bogati si…alesi de masoni! La fel se „intampla” haosul in Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia…

…NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securistii si activistii de PCR de ieri (din Romania, deocamdata…) si-au plasat copiii in posturi-cheie, de conducere…si acestia vor face la fel cu odraslele lor…!!!
Vorba ceea: „COPIII SEFILOR NOSTRI DE AZI VOR DEVENI SEFII COPIILOR NOSTRI, DE MAINE…!”

…”Ce-i de facut?!” – intreba masonul socialist  rus Nikolai Cernasevski, la final de secol al XIX-lea… – asa ne intrebam si noi, care suntem anti-mason, la inceput de veac XXI. Opinia noastra nu difera esential de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, solutia, pe care o oferim mai jos, se intemeiaza pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”…: ESTE NECESARA INTOARCEREA LA HRISTOS!!! –  si, deci, este absolut necesara renuntarea, radicala, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale asa-zisului „modernism” masonic, renuntarea radicala la „optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev)  – si intoarcerea, deci, din „paradisul” fals si sinucigas al „cuceririlor tehnice”, LA ASA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM… adica, „de la aceasta istorie pamanteasca, trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta”. Iar nu sa „evoluam” spre…”dozatorul de agheasma”, spre „rugaciunea catre moastele de pe FaceBook” si spre… „spovedania pe Internet”…!!!

…Sa ne intoarcem la ADEVARATA LIBERTATE, IAR NU SA MOTAIM  IN SCLAVIA MOLATICA A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).

Nu avem nevoie nici de Spatiul Schengen, nici de Uniunea Europeana (care a si inceput sa conduca/mane Romania spre abatoare, prin comisarii ei…!)… – n-avem nevoie de nimic din istoria terestra, in general – si din istoria masonilor, in special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!

SA DAM DE PAMANT, DECI, CU „STATUL MASONIC MODERN” – si SA CREAM UN ALTFEL DE STAT (prezenta statului nu o vedem ca fiind necesara decat pentru protectia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru… FURTURI ORGANIZATE SI CINICE  si pentru „incasarea optima a taxelor si impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS – … caruia sa-i zicem (…nu-i asa, totul „trebuie sa poarte un nume”…?!), pentru ca nu avem la indemana termeni specializati (deocamdata!): TEOCRATIA AUTENTICA, HRISTICA!!!

***

NIKOLAI BERDIAEV SI NOUL EV MEDIU: “MUTATIA LAUNTRICA” SI TRANSCENDEREA ISTORIEI-LEGE

Dupa esecul evident al „Contractului social” masonico-rousseau-ist, din veacul al XVIII-lea, rusul Nikolai Berdiaev, in plin secol XX (cf. Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995), afirma ca umanitatea, dupa ratacirile spirituale ale veacurilor moderne, se situeaza intr-un moment de criza suprema, care nu se va putea rezolva decat printr-o transfigurare, printr-o nemaivazuta revolutie interioara si exterioara, prin care adevaratele dimensiuni divino-umane vor fi revelate. Dupa experienta falimentara a socialismului si capitalismului, ambele situate in zona Antihristului-Antispiritului (socialismul “divinizand munca materiala” [1], in dispretul valorilor calitative, “uitand scopul si sensul vietii”, aducand “satanocratia”:”un astfel de monstru nu cuprinde un suflet omenesc nou, caci nu-l contine deloc” [2]  –  capitalismul asa-zis democratic reificand societatea umana, “niveland individualitatea umana” [3], “atomizand societatea” [4], “ignorand, in realitate, poporul” [5], “nascand toate nenorocirile societatii” [6] –  concluzia:”Sub vesmantul burghez sau socialist se poate adaposti aceeasi substanta sau, mai degraba, aceeasi lipsa de substanta” [7])  –  lumea, pamantul  –  se cutremura si cedeaza sub picioarele noastre. Au disparut “speranta si iluzia, totul este dezgolit si demascat”  –  omul care s-a impotrivit teocratiei Evului Mediu, voind sa se echilibreze spiritual  –  “a trecut la afirmarea de sine si aceasta afirmare a sfarsit cu exterminarea omului prin sine insusi, autoexterminarea” [8]. Caci “autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” [9]
N. Berdiaev traseaza, in cartea sa Un Nou Ev Mediu, drumul Omului, printre obstacole infioratoare, pentru A SE LEPADA DE ANOMIE SI A AJUNGE LA TEONOMIE. In fapt, acesta este si drumul tanarului, care repeta drumul umanitatii, in propria persoana evolutiv-spirituala  –  de la ANOMIA copilariei  –  la constientizarea universului normat dublu: prin legi cosmice divine si prin legi sociale. Cand aceasta dubla marcare se va armoniza spiritual, in constiinta adolescentului/maturului(cosmico-divinul si socialul intrand sub acelasi cerc al intelegerii)  –  se va ajunge la starea de TEONOMIE. Omul-tanar trebuie sa inteleaga ca-si va rezolva destinul nu  prin egoismul copilariei, nici prin schizofrenia actuala cosmic-sociala  –  ci prin solidaritatea sociala, conforma cu armonia cosmico-divina. Problema destinului individual este “irezolvabila in limitele istoriei”  –  spune filosoful rus: “In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acestui destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. (…) Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale tocmai pentru ca istoria este declin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicii istoriei(…) Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca ea are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului, ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei relativ pesimista rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. (…) Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica (s.n.), dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca in afara din adancul spiritului  –  ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul mister al Spiritului.” [10]
Daca aceasta intelegere profunda a fiintei sale istorice si a rezolvarii crizelor ei de identitate  –  intru Norma Cosmico-Divina va putea fi pusa in opera de catre EDUCATOR, care-l va transfigura pe tanar, dintr-o fiinta animala, instinctual-oportunista  –  intr-una armonios-umana, cu ritmuri spiritual-cosmice, cu privirea mereu in sus, spre sursa Binelui Suprem  –  atunci se va putea vorbi despre victoria deplina a educatiei SI prin educatori. Deci, in opera de educatie juridica, tocmai pentru a-i revela acesteia finalitatea superioara, prin care se transfigureaza jungla in paradis, si fiara in fiinta cu chipul lui Dumnezeu  –  este necesara, pe langa “nunta” spirituala a Dreptului cu Pedagogia  –  devotiunea amandurora, in zona RELIGIEI.
***
INVARIABILUL LEGII SI AUTORITATEA DIVINA

Deocamdata, Justitia nu face decat gesturi de concesie trufasa (dar, si acestea, extrem de zgarcite!), de condescendenta aroganta, fata de Religie. Juramantul conducatorilor sociali pe Biblie si prezenta crucii in sala de judecata  –  ar fi singurele castiguri ale Religiei, dupa ateismul comunist. Dar aceasta-i prea putin, atingand un nivel spiritual superficial. Suntem inca extrem de departe de o recunoastere cinstita si deschisa a planarii permanente a DIVINULUI, asupra Balantei Justitiei umane. Un ocean de neintelegere mai este de parcurs, pana cand se va recunoaste ca actul justitiei trebuie supus normei divine si finalitatii divine  –  iar legile sa reflecte, clar biblic  –  INVARIANTUL LEGII DIVINE dublu revelata (veterotestamentar si neotestamentar  –  complementar!).
Caci, din momentul in care legea nu mai provine din Legea Invarianta Divina, ca varianta adaptata social si spatio-temporal, la o anumita societate, a unei anumite epoci istorice si dintr-un anumit spatiu spiritual(intelegem prin Lege Invarianta Divina  –  fie invariabilul Sacral-SINAI, Legile mozaico-iudaice, revolute, ale Vechiului Testament  –  fie Invariantul-HRISTOS  –  Fericirile din Predica de pe Munte/NOUL TESTAMENT  –  legea nu mai are valabilitate de lege, ci este un text oarecare, fara autoritate reala. Autoritatea eroica, de care vorbea, candva, in veacul al XVIII-lea,  Giambattista Vico, era consecinta tot a apelului la autoritatea divina: bratul care crea spatii pentru popoare era subordonat hotararii Bratului Divin, constiinta ctitorului de state si natiuni era “turnata” in Potirul Constiintei si Vointei Divine(a se vedea mitologia intemeierii, la toate neamurile-natiuni). Nu acelasi lucru se poate spune despre autoritatea uman-comuna, a ultimelor veacuri.
AUTORITATEA ORI ESTE DIVINA SAU DELEGATA DE CATRE DIVINITATE  –  ORI NU E DELOC. (A se vedea crimele bestiale ale Revolutiei Franceze-1789: Dumnezeu n-a delegat “poporul francez” sa ucida si sa comita regicid  –  ci, cum s-a dovedit ulterior, Revolutia Franceza, ca orice revolutie umana  –  a fost rezultatul unei conspiratii din partea unei minoritati luciferizate. De aceea, ea ramane, ca si razboaiele mondiale ale secolului XX, un obiect de studiu pentru medicii patologi  –  si un motiv de serioasa reflectie pentru Biserica). Legislatorul trebuie sa accepte ca autoritatea sa-i fie delegata pentru a se impartasi din lumina divina a ORDONARII. Deci, autoritatea divina sa fie delegata catre Legislatorul terestru, care reveleaza (nu opacizeaza, nu ascunde  –  cum face azi  –  trambitand fals “umanismul” legilor  –  adica impostura si arbitrariul) Legea Divina   –  candva, cea proclamata, pentru sange (adresata MEMORIEI si FIZICULUI), pe Muntele Sinai  –  astazi, cea proclamata, DIRECT PENTRU SPIRIT, pe Muntele Maslinilor.
***
HRISTOS-LEGISLATORUL

Dumnezeu-Tatal, prin aspectul sau filial (Dumnezeu-Hristos) , devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pamantesti (concomitent cu cele ceresti). Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca legislatia umana terestra a inceput in Legislatia divina si trebuie sa se-ntoarca, logic (chiar daca sub forme  diversificate) , in esenta legislativa din care a pornit. Tocmai aceasta cale de intoarcere la obarsia divina a legislatiei terestre si premizele ei le infatiseaza Hristos-Dumnezeu , prin predicile si parabolele de la Templul din Ierusalim si, in primul rand, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca si lamuririle catre apostoli, la Cina cea de Taina (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, ca, prin toate legislatiile istoriei, prin toate oranduielile si oranduirile umanitatii  –  nu se face altceva decat implinirea, discreta, progresiva si secreta (mistica, ascunsa ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obarsia preaputernica a tuturor legilor ce vor fi fost vreodata pe fata Pamantului: (Matei, 5,18)”Caci adevarat zic voua : Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.” Deci implinirea Legii prin legi se va face desavarsit si absolut integral, prin insasi trecerea-istorie (“mentalitatea”…), continuu evolutiv-spirituala, a mediului uman-terestru  –  atat in forma-emergenta (iota=semnul literei de inceput al lui Iahve-Dumnezeu), cat si in continutul-imergenta (cirta=semnul literei de mijloc).
Cine afirma ca legea crestina e prea ingaduitoare, sau, chiar, ca n-are sanctiuni, ci doar ingaduinte  [11] –  amarnic se insala si nu are habar despre crestinism. Da, ne sunt dezvaluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai departate, spre desfiintarea limitei spirituale, catre Dumnezeu  –  daca ne supunem desavarsit Legii: acestea sunt Fericirile  –  dar starea de FERICIT se traduce prin DESAVARSIT MORAL-SPIRITUAL, desavarsit virtuos, desavarsit supus Legii  –  pana la renuntarea completa la egotism si egoism, deschiderea definitiv generoasa, autosacrificiala, catre “ceilalti”, catre Iubire  –  care Iubire, adusa in parametrii hristici, echivaleaza cu desavarsirea paradisiaca a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii  –  adica eliberat deplin de anomia satanica). Dar acesta este scopul cel mai inalt, pe care bietele legi omenesti nici nu-l intrevad, prin formularile lor ambigui si din greu gafaite, ingaimate, balbaite. Legile umane, insa, daca vor sa mai existe(ca autoritate efectiva) in istoria evolutiv-terestra, trebuie “sa traga cu urechea”, cat mai atent, tocmai la scopul legislativ hristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdata, prevazuta finalitatea legislativa suprema, dreptul legislativ formulat in Fericiri  –  dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decat cu o jumatate de ureche, si in sila: ele nu sunt in stare sa zareasca, sa exprime ce zaresc (daca zaresc)  –  anume, obiectivul legislativ hristic, care este transfigurarea fiintei umane, dintr-una anonima, aflata in permanenta stare de zavistie cu sine si cu mediul sau social  –  intr-una perfect impacata-armonizata cu sine si cu mediul sau socio-natural(caci intregul COSMOS este “societatea” Omului!). O foarte palida imagine a Cetatii Legislative a lui Dumnezeu [12], o vedem in unele manastiri crestine, unde ascultarea legislativ-divina (alaturi de voturile saraciei si castitatii  –  care au tot o natura legislativa, dar mai inalta si mai greu de inteles pentru oamenii de rand: desfiintarea totala a egotismului, prin saracie trupeasca-sociala, desfiintarea semintei metafizice de vrajba, sexualitatea  –  care a despartit si invrajbit Omul cu Dumnezeu si, astfel,  pe om cu sine insusi, orice cu orice, opunand totul istoric, autodistructiv si perisabil  –  TOTULUI CERESC ETERN-DESAVARSIT)  –  este atat de aspra, cat nu si-a inchipuit niciodata vreun legislator ca vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribila consecinta.
Dar, daca rasplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desavarsita, doar printr-o ascultare desavarsita, a unei Legi (aparent supraumane  –  dar care priveste, in mod direct, doar FIINTAREA UMANA, si nimic altceva [13])  –  ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului in Lege si, mai cu seama, a celor chemati sa reprezinte Legea si sa-i calauzeasca pe oameni spre Lege, dar care-si incalca sistematic misiunea juridico-umano-divina(PREOTII-JURISTI AI TEMPLULUI) este marcata prin exclamatia prevestitoare de prabusire apocaliptica:”Vai voua!” [14]:
-“Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca inchideti oamenilor imparatia cerurilor, caci voi nu intrati si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati!(…) Nebuni si orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinteste aurul?(…) Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca dati zeciuiala din minta, din marar si din chimen, si nesocotiti cele mai de sama ale legii: dreptatea, mila si credinta. Acestea trebuie sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati!(…).Drept aceea, insiva marturisiti de voi, ca sunteti fiii celor ce au ucis pe proroci. Si impliniti si voi masura parintilor vostri. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei? De aceea, iata Eu trimet la voi proroci, intelepti si carturari, si pe unii din ei ii veti ucide, si-i veti rastigni  –  si pe altii din ei ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti alunga din cetate  –  ca sa vina asupra voastra tot sangele drept, care s-a varsat pe pamant, de la sangele lui Abel celui drept pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre biserica si altar. Adevarul va graiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iata vi se lasa casa voastra pustie, caci va spun: de acum, nu Ma veti mai vedea pana nu veti striga: binecuvantat fie Cel ce vine intru numele Domnului!” Sanctiunea suprema a frivolitatii fata de Lege si Misiune a Legii: dez-identitatea si atoate-invinuirea, urmate de orbirea fata de lumina  –  pana la descatusarea CONSTIENTA, ABISALA  –  a constiintei raului din Sine.
Cei care sunt chemati sa dezvaluie, in om, prin educatie si credinta, Legea sadita de Dumnezeu   –  si incalca, sfidator si iresponsabil, menirea  –  sunt supusi imprecatiei hristice pe pamant  –  dar Legea nu e de pe Pamant. De aceea, acest “vai voua!” este vizionar: legislatorii si juristii, care se fac ca nu vad Legea, si scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal  –  vor primi suprema pedeapsa: DES-FIINTAREA (scoaterea inafara planului divin al Fiintei). Legislatorul si juristul care nu e vizionar , ci bucher si tipicar, speculand meschin, rau-voitor  –  isi auto-suprima fiinta, se sinucide spiritual. Caci vesnica osanda a Gheenei este Focul ce arde toate matritele gresite ale Facerii  –  sterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: “casa voastra [n.n.: planul existentei terestre si cosmice] vi se lasa pustie.” Si nu-L vor mai vedea (n.n.: adica, nu se vor mai putea vedea-identifica, macar formal  –  in/cu Matrita Fiintei-Hristos) pana cand nu vor recunoaste, dincolo de legile chitibusaresti-egotiste  –  pe Dumnezeu-Legea:”De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului”.

***
CIVILIZATIA CRESTINA  –  CIVILIZATIE LEGISLATIVA
Multa lume (juristi si nejuristi) are o parere complet falsa despre lege si crestinism, crezand a identifica, chiar, o incompatibilitate intre cele doua notiuni. [15]De fapt, adevarul consta exact in formularea inversa a judecatii: cine nu vede ca numai prin crestinism, legile capata valoarea de Lege  –  acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeste, de fapt, despre Lege  –  ci despre ce vrea el, adica, despre nimic.
Este tot atat de absurd sa afirmi ca religia crestina n-are de-a face cu legislatia, precum este de absurd sa afirmi ca legislatia nu are de-a face cu morala, sau ca morala nu are de-a face cu religia.
In definitiv, ce scop are Legea? Are scop in sine? Nu poate,  caci e pentru oameni  –  iar nu un text pentru un text ( “arta pentru arta”…). Dar oamenii, sunt in sine? Nu, pentru ca nu sunt propria creatie  –  ci creatii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? PENTRU OAMENI CARE VOR SA AJUNGA LA LEGE  –  ADICA LA DUMNEZEU.
Cat despre faptul ca legea nu are de-a face cu Morala  –  aceasta este o afirmatie pe care numai infractorii pot s-o admita, fara mustrare de cuget. La fel, ca Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adica, de ce sa te comporti bine, daca nimeni nu vegheaza asupra Binelui, si nici nu stii ce-i acela Bine? Dar daca admiti ca Binele exista si ca este Cineva care vegheaza la implinirea lui  –  te vei  supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , in ruptura Moralei de Religie si a moralei religioase de Lege apar radacinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecand drept “bine public”…
Juridica trebuie sa contina si Pedagogia. Si invers. Omul daca nu e invatat sa invete legea  –  si daca nu-i este stimulata intelegerea scopului final al legii  –  devine fie terorizat de lege, fie indiferent fata de lege. Iar prin teroare si indiferenta n-a functionat lunga vreme nici o societate umana  –  ci societatile bazate pe lipsa de ratiune si implicare rationala a cetatenilor in treburile Cetatii  –  s-au sinucis, au disparut din istorie. Omului trebuie sa i se explice, in amanunt, cu multa rabdare, la varsta cand plamada lui umana este maleabila si permeabila  –  cine este el si cum sa actioneze si de ce sa actioneze, intr-un fel si nu in altul. Pedagogia juridica trebuie facuta chiar de la 2-4 ani, cand apar primele scantei de intelegere  –  pentru ca fixarea strategiei juridice si a finalitatii ei sa aiba loc la varsta deplinei intelegeri, a deplinei formari a capacitatilor rationale, emotionale, atitudinale, spirituale: adolescenta. Numai un om educat spre inalta si cat mai  deplina intelegere a intregului sistem juridic, social si cosmic, va avea posibilitatea sa actioneze ca un om adevarat, sa-i formeze, la randul lui, prin convingere rationala (dar si intuitiva) pe alti oameni(tovarasi, copiii lui, chiar pe parintii lui neinstruiti)  –  si doar astfel poate sa se-nchege si sa reziste o societate umana sanatoasa  –  autentic umana, prin spiritualitate evoluata.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispretuit  –  dar nu ele dicteaza marele mers al istoriei umanitatii. Trebuie acordata asistenta sociala materiala, dar si moral-spirituala, intelegere si respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot tine pasul cu cerintele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru  –  dar trebuie stimulate si respectate, in primul rand, elitele, varfurile societatii, CALAUZELE, cei care mentin constant , fara sincope prea mari, ritmul evolutiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie sa fie misiunea nu doar a dascalilor de scoala, ci si a juristilor, intorsi in scoli, redeveniti dascali – si, in principal,  a preotilor (caci, in Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, functiile sacerdotala, educationala si juridica trebuie cumulate de acelasi om  –  omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”). Ca azi a cazut unul, din disperare, ca maine vor suferi multi si vor carti  –  trebuie sa le acordam intreaga noastra compasiune  –  iar pe cei ce traiesc, fizic si spiritual  –  sa-i inconjuram cu blandete si, asemeni lui  Hristos, sa-i sfatuim, sa-i insotim cativa pasi, sa le explicam cu intelepciune, cu spirit de autosacrificiu si cu rabdare ingereasca: “Iaca Eu va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor: fiti deci intelepi ca serpii si blanzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Sa-i mustram pe cei prea (si nejustificat) lenesi, sa-i izolam, partial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinta constienta si refuza orice sfat bun  [16] –  sa-i indepartam de societatea umana, pentru a n-o contamina cu raul lor (dar in izolare, sa le incercam, neobosit, puterile sufletului, sa trezim in ei, fie si intarziat, germenii salvarii  –  viziunii umano-divine: preotii si pedagogii sa intre cat mai des, in clasa de elevi cat si-n inchisoare, intr-un ritm sustinut, pentru a forta usile intunericului). Dar, evident, grija principala sa fie pentru sustinerea ritmului general al UMANITATII: aceasta este misiunea legilor si legislatorilor  –  sa nu-si ia ochii de pe Lege  –  STEAUA ETERN CALAUZITOARE. Caci vor exista mereu cetati-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos  –  si nu avem dreptul sa ramanem la aceste cetati, sa ne contaminam de raul lor incapatanat  –  ci avem datoria sa mergem spre cetatile-oameni care accepta Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: ”Legile sa nu urmeze crestinismul, caci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc”. Crestinismul autentic nu pedepseste cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastra despre sistemul de pedepse este gresita.
Noi reactionam precum paganii sau primitivii veterotestamentari, fara gand si inima, ci doar cu instinctul primar si cu pumnul, cu violenta fizica: “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Exista, insa, o reactie spirituala, de autopedepsire, extrem de severa, decat care mai ingrozitoare nici nu exista pe fata pamantului si in istorie: este pedeapsa de tip crestin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizica  [17] –  ci de transfigurare spirituala, repunere, a celui ce era doar umbra de om  –  in rangul deplin si adevarat de OM. Aceasta pedeapsa cumplita este pedeapsa pozitiva, specifica doar crestinismului, adica NOII LEGI, care, chiar daca inca nu e instituita si nu se intrezareste macar posibilitatea instituirii ei generale  –  asa va fi, peste tot pamantul. Abia atunci, legile vor fi Lege, si se va vedea limpede ca toate sistemele legislative, purcese din morala divina, se indreapta catre finalitatea omului virtuos [18]:  “ci sa fie cuvantul vostru: ce e da, da si ce e nu, nu; iar ce este mai mult decat atata, e de la cel rau”  –  si:”Eu insa va zic: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si va rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru, Care este in ceruri; caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti, si peste cei nedrepti(…). Deci fiti desavarsiti precum este desavarsit Tatal vostru cel ceresc” [19].
Problema “obrazului intors catre noua palma” a facut sa curga rauri de cerneala. Consideram ca avem dreptul sa ne spunem parerea si noi, impotriva celor care afirma ca “crestinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, cata vreme Hristos vrea sa-l readuca pe Om in ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTAPANITOR, deci nimanui supus  –  cu atat mai putin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbeste Hristos nu le induri pe orizontala existentiala, adica, de la om la om. Ci pe verticala recunoasterii permanente a raportarii om-Dumnezeu. Palma prima, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mana unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om ramane, si deci puterea lui de pedepsire in numele lui Dumnezeu este redusa si restransa de catre chiar limitele conditiei sale umane. Deci, pentru ca eu ma recunosc mult mai vinovat, in fata lui Dumnezeu, decat poate un om sa-mi arate ca sunt vinovat, intorc si celalalt obraz, pe care ar trebui sa mi se “completeze” pedeapsa, de la limita umana a pedepsitorului-trimis divin  –  pana la deplina pedepsire divina, conforma cu imensul meu pacat catre Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a palmuit  va realiza  ca nu poate el sa ne loveasca, atat cat ar trebui, prin justitie divina-nonumana, sa ne loveasca. Atunci, abia, isi va da seama de limitele lui, de faptul ca nu e decat supusul (robul) catre Dumnezeu-Legea (si Sanctiunea). Deci, NEPUTINTA  lui de a ne lovi il va re-intoarce intre limitele sale umane. Daca se va cai sau nu, daca va lovi iar, sau nu  –  aceasta nu se poate garanta omeneste  –  dar, deja, suntem iesiti de sub “jurisdictia” umana a oricarei lovituri deplin-divine. Dar:
a- lui i s-a facut demonstratia ca e neputincios, fie si in asa-zisa “dreptate”, “violenta punitiva”( cand, de fapt, nu e decat vointa Domnului, prin mana lui, atat cat poate mana si forta maniei sale de om);
b-lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decat a lovit, ramane de rusine: isi va da seama ca e un biet om, si-atat; din acest moment, isi va pune problema ca  –  lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu  –  s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parca ar fi fost Dumnezeu  –  va fi pedepsita de Dumnezeu(si numai Dumnezeu stie cat de grea va fi pedeapsa divina, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci castiga constienta cat mai acuta, deplina, a vinovatiei fata de Dumnezeu, si va sti (va fi gata) sa astepte O COMPLETARE (oricand) la lovitura  –  ceea ce, oricum, este o mangaiere spirituala: lovit deja fiind, de catre inconstientul impostor, stie ca lovitura lui Dumnezeu, pentru pacatele sale, va fi mai mica decat o merita , pana in momentul lovirii umane (mai mica exact cu lovitura trimisa de Dumnezeu prin impostor, lovitura prin care pacatul partial al lovitului este adaugat pacatelor, pana atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, in numele lui Dumnezeu  –  inceputul studiului legislatiei punitive a lui Dumnezeu. Dar si semnul-sansa a viitoarei mantuiri. De la aceasta “palma” incolo ar trebui, pentru adevaratul crestin, sa urmeze revelatia Imparatiei lui Dumnezeu ! Asa ca, aceia dintre noi care se revolta impotriva “palmei”(si a primei, si a prezumatei…)  –  ar trebui sa ceara ei, cat mai degraba, si de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mantuirii, al milei divine, semnul ca “Dumnezeu nu te-a uitat”…
Cine mai tine cont, in zilele de azi, ale legislatiei laice  –  ca ar putea fi trimis in judecata Focului Vesnic, al retopirii “matritelor fiintiale”  –  “doar” pentru insultarea “fratelui”(oricare semen): “netrebnicule, nebunule”?   –  cand toti suntem calcatori de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, in legislatia laica (Doamne, ce-i mai place omului s-o faca pe Dumnezeu, pedepsind, in stanga si-n dreapta, cu mintea lui de om…), sa se autoexileze  , definitiv si irevocabil, de propriii copii  –  daca acestia L-ar nega pe Dumnezeu-Obarsia a Toate, singura garantie a Binelui? [20] Cine ar accepta azi, in legislatia laica, atat de “severa”(?…)  –  sa-si taie mana sau sa-si scoata ochiul, pentru o “simpla” minciuna, tradare? Doar tradarea e relativa, nu?… La fel  –  Adevarul: mereu, in societatea laica avem “puncte de vedere”  –  adica pretexte de a (ne) minti cu nerusinare. Fii pregatit, in orice clipa a vietii tale, sa fii torturat inimaginabil si sa mori pentru Dumnezeu!Adica, pentru revelarea SINELEUI TAU REAL-DIVIN.
“Hotarat lucru, legislatia crestina este mult prea severa  –  si nedemocratica!”  –  vor spune, acum, aflati, oarecum, in cunostinta de cauza, cei care ziceau, pana acum , ca-i legislatie prea blanda si ca orice crestin are mentalitate de sclav. Da, este severa, pentru ca Dumnezeu are pretentii mari de la om(daca vrea omul sa fie Fratele lui Dumnezeu…)  –  dar si rasplati pe masura: Dumnezeu il vrea pe om FERICIT  –  fericit cu adevarat, adica asemeni Lui. Dar aceasta inseamna: PERFECT CURAT-CURATAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adica, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratica? Dumnezeu nu stie decat despre o singura categorie umana  –  de fapt, despre un singur om: ADAM (sa-l intoarca de unde a purces, plangandu-si greseala  –  in Rai-Paradis). Iar discriminarea ”nedemocratica” …ar incepe de la doi…!!!
Greu, teribil de greu, dar si teribil de maret si nemasurat nobil lucru este sa fii crestin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu. Prima si singura conditie: respecta Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalti, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fara alt scop decat Dreptatea: “Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura!” [21]) o numeste atat de frumos: IUBIRE.
Legea il transfigureaza pe om in Dumnezeu. Respecta dumnezeieste Legea!  –  porunceste Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esentiala si eterna! Vei pierde(sau amana indefinit) Mantuirea, adica starea de iesire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
*

Jugul Legii lui Dumnezeu este usor sau teribil de greu, dupa gradul de incredere (in Reperul si Scopul Suprem), de credinta si de supunere fata de Lege: cine s-a obisnuit cu ceva, zi de zi si clipa de clipa(oricat ar fi de cumplit, aparent  –  acel “ceva”)  –  va constata ca e usor si firesc. De aceea, educatia intru Lege trebuie facuta de mic copil  –  dezvoltata si explicitata in adolescenta  –  pentru ca omul matur sa fie Omul Legii, tot asa cum este Omul Respiratiei sau al Bataii Inimii. “Caci jugul meu este bun si sarcina mea usoara”  [22].
***
TANARUL EDUCAT SI DUMNEZEU

Cand tanarul va simti boarea divina in sala de clasa, se va lasa modelat de catre “delegatul” lui Dumnezeu, pana cand el insusi va afirma ca NUMAI viata intru armonie cu oamenii , cu Legea,  cu Dumnezeu este viata reala. Asa cum bine zicea Pytagora, tanarul nu trebuie inselat prin intruziunea, pe canalul dintre substanta divina si sufletul tanarului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea (grosolana si brutala) a caii dinspre Dumnezeu  spre sufletul tanarului va duce la grave tulburari spirituale , ale actualei si viitoarei societati umane, care va fi lipsita de harul transfigurarii, singurul factor care poate revela teleologia cosmica si sociala.
Cine-l va intelege pe Dumnezeu, patrunzand in “mintea” lui Dumnezeu, in intentiile Sale sublime  –  acela va fi subiectul ideal pentru educatie. Cine nu, va reprezenta un rebut educational si, consecutiv, un potential pericol de destabilizare sociala, prin faptul ca el insusi nu e stabilizat spiritual  –  si, deci, se constituie in focarul epidemiei non-armoniei  –  epidemia anomica. Epidemie care, deja, “cutremura pamantul sub picioarele noastre”, cum spune un ganditor  –  el intelegand prin aceasta ca, in curand, Dumnezeu nici nu va  mai tine cont de alegerea noastra, si se va revela in toata maretia lui legislativa. Dar pentru ca noi nu suntem pregatiti sa ne supunem Legii si Legislatorului Suprem  –  vom fi inspaimantati de moarte, in loc sa-i aducem slava si sa ne transfiguram de bucuria supremei revelatii.
Deci, de retinut: Dreptul nu e doar o stiinta –  ci o cale potentiala de a-l intalni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi initiat mult mai usor omul tanar  –  daca constiinta responsabilitatii duble(fata de Dumnezeu si fata de chipul sau oglindit –  omul) ar fi trezita in educatorii momentului I si momentului II pedagogic. Cu o conditie: legile sa nu uite de Lege.
***
IN LOC DE CONCLUZII FINALE: REPLIEREA SOCIALA SI CENZURA MORAL-DIVINA A TANARULUI
In trecut, mai ales in lumea satului, autoritatea divina era dublata de autoritatea sociala a obstei, in chip, deseori, armonios  –  si, in mod sigur, totdeauna folositor, pentru pastrarea moralei: “gura lumii”, “gura satului”  –  o adevarata si bine formata(si informata) opinie publica  –  autoritatea obstei.
Egoismul, individualismul, insingurarea moderna, pustiirea sau urbanizarea satelor (mai ales ca mentalitate)  –  au distrus autoritatea obstei. A ramas autoritatea divina  –  prin “delegare educationala”.
Cum trebuie vazuta ea? In zeci, sute de cazuri  –  discutand cu elevii, cu tinerii  –  ne-am dat seama ca autoritatea divina, daca e constientizata si dublata de stimulul religios al familiei (evlavia, morala crestina)  –  impiedica savarsirea de lucruri neplacute, si chiar de lucruri periculoase, nocive in cel mai inalt grad  –  din punct de vedere social. Tanarul trebuie invatat sa aiba un preot-duhovnic stabil, in care sa aiba deplina incredere. Si atunci, cenzura moral-divina va veni pe doua cai, diminuand sau chiar suprimand pornirile rele ale firii tanarului, sau obiceiurile, deprinderile sale proaste:
a-sentimentul veghii, permanente, deasupra sa, a ochiului divin neadormit si mustrator (in cazul neadaptarii sau incetei adaptari la morala crestina);
b- controlul periodic (ca la medic) al sufletului: pregatirea periodica pentru intalnirea cu confesorul-duhovnicul  –  o intalnire de maxima si severa sinceritate.
Astfel, treptat, credinta si increderea re-conformeaza spiritul, rectifica, slefuiesc spiritul si inhiba pornirile pernicioase ale firii.  Acesta este, in definitiv, OMUL NOU de care vorbeste Hristos, omul renascut spiritual  –  nu acela al comunismului ateu, nici acela al liberalismului libertin si anomic. Pur si simplu, HOMO RELIGIOSUS REDIVIVUS, despre care face vorbire Mircea Eliade  [23]. Omul religios regasit-renascut, si pus intre parametri de eficienta spirituala  –  care va deveni corectitudine si omenie sociala. Din dezvaluirile tinerilor, aflati fie in plina terapie religioasa, fie dupa terapia religioasa (intr-un moment de relaxare luminoasa, evlavioasa, recunoscatoare) s-a putut vedea cum atat mici carente psihice si deprinderi rele, nu foarte vinovate in sine(cochetaria celei care pierdea ziua la oglinda, mizeria fiziologica a celui care se masturba sau se scobea intre degetele de la picioare etc.)  –  cat si mari deficiente psiho-fiziologice(porniri homosexuale, cauzate de grave disfunctii, deficiente fiziologice, din pricini congenitale etc.  –  sau nestapanirea nervilor, neascultarea de nici o autoritate exterioara etc.)  –  prin concentrarea atat sub Ochiul lui Dumnezeu, cat si sub cuvantul de folos al duhovnicului  –  fie au fost autoreprimate, fie tinute in frau, stapanite mental, volitiv, pentru a nu face rau celor din jur, si nici siesi sa nu-si mareasca raul, pana la scarba de sine si la sentimentul culpabilitatii , hiperbolizat pana la dorinta de autoeliminare. Impacarea cu sine, redobandirea respectului de sine si a cumpenei interioare, re-armonizarea interioara  –  este ceva de nepretuit. Si doar sentimentul religios autentic(nu superstitia sau bigotismul!!)  rezolva aceste probleme .
ABIA OMUL RELIGIOS POATE FI, ORICAND, O FOARTE BUNA FIINTA JURIDICA  –  DACA SE FACE EDUCATIA JURIDICA DE RIGOARE. Este mai putin valabil inversul afirmatiei. De multe ori, juristi merituosi, pierzand busola spirituala, au clacat moral si profesional.
Deci: STATUL MASONIC A AJUNS  LA CAPATUL IPOCRIZIEI SALE ONTOLOGICE. DIN ACEST MOMENT, LUMEA TREBUIE SA SE PREGATEASCA:
1-FIE PENTRU DISPARITIA FIZICO-SPIRITUALA, in conditiile unei „apocalipse” destul de apropiate de cea descrisa de Ioan din Patmos ,
2-FIE PENTRU UNICA SOLUTIE (…de data aceasta, fara nicio indoiala…UNICA!!!): STATUL TEOCRATIC, STATUL CONDUS DE HRISTOS –MANTUITORUL (direct sau prin delegare apostolica: apostolii Sai nu vor fi, cu necesitate, preotii/clerul, care cler, IN MAJORITATEA SA ZDROBITOARE,  a deviat cumplit, de la misiunea sa spiritualista, „inmalindu-se” groaznic in materia mlastinoasa si puturoasa, desfatat cumplit in ipocrizie, lacomie si minciuna! – …ci vor fi cei mai smeriti si mai aproape, cu Duhul, de Dumnezeul Mantuirii…: vor fi cei mai umili, „nebunii intru Hristos”, dintre monahi; vor fi alesi, PRIN REVELATIE, de catre Insusi Dumnezeu-Hristos!!!)!!!
***

RESTABILIREA  CREDIBILITATII TINERILOR. “BATRANETEA” SI “TINERETEA”  –  CATEGORII PSIHO-SOCIALE
Fortele spirituale tinere :
a-daca vor fi educate in directia generozitatii spirituale, a orizontului spiritual deschis si liber spre “sus”  –  iar nu al unui pozitivism meschin si fosilizat in automatismele de “animal de prada”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- daca vor fi convinse sa accepte cunoasterea si aprofundarea Legii-Norma( in semnificatiile ei adanci, vitale) si a sistemului general de functiune sociala  –
in mod sigur, vor gasi solutii nu numai noi, ci si mai  fiabile si viabile, multiple si cu grad de solutionare mai inalt. Se vor angaja intr-o autentica spirala a reformei sociale si morale ( nu in simulacre reformiste)  –  asa cum s-a intamplat in toate  momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriti au deblocat Biserica Occidentala, scotand-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinta, tirania religioasa a sistemului inchizitorial;  tinerii artisti , savanti si exploratori  –  au deblocat Evul Mediu   (care alunecase in manierism factice) – nu spre Renastere, ci, mai curand, spre REVELATIILE CRESTIN-ORTODOXE („ortodoxe”, in sensul de „indicatoare” ale Caii Celei Drepte a Duhului Uman!) ALE LUI GIROLAMO SAVONAROLA!!!; tinerii masoni (cei inca neinfectati total de iudaismul masonic…!) ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal (incrancenat in forme golite de divin, in absolutismul despotic, cu pretentii de drept divin, arogant si distructiv de avanturi creative), spre democratie (care, la inceputul ei, parea reala…)  –  si tot tinerii au achiesat primii si la idealurile anului (est si central-european) 1989, doar ca, peste tot in Centrul si Estul Europei, a existat o capcana, gen “Piata Universitatii”-Bucuresti 1990 (adaugata „lucrarii” Papei Ioan Paul al II-lea/iudeul galitian Karel Voitila si puzderiilor de servicii secrete straine, de la cele unguresti si sarbesti, pana la KGB, CIA si…Mossad!) –  revelata mai degraba sau mai tarziu, cu amaraciune. Fortele tinere nu trebuie macinate, pervertite si exasperate  –  ci folosite in mod loial, vizionar, curat  –  determinate, printr-o educatie prealabila, de inalta si sustinuta tinuta spirituala, sa se “injuge” singure, cu entuziasmul specific varstei, la operatia denumita “ameliorare sociala”. Numai asa se pot ele purifica si lumina, constant, de Idealul Umanitatii  –   fara a se intepeni in starea psiho-spirituala,  numita “batranete”, ci pastrand, chiar in varsta senectutii, flexibilitatea si generozitatea extrema, atat de vie, a starii spirituale de “tineret”. Caci, dupa cum credem a se vedea, nu exista un real conflict al generatiilor, decat atunci cand cei varstnici se incapataneaza sa semnifice “cei batrani”-imbatraniti  –  si sa-si aroge drepturi pe care nu le au, in virtutea unor “virtuti”deloc onorabile: isi apropriaza , fara sa si merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile  –  lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste si tiranice. “Batranetea” si “Tineretea” se dovedesc a fi, in cele din urma, dar, de fapt,  in primul rand  –   categorii psiho-spirituale si  grade  de atitudine volitiva    ( in cazul celor ce vor sa arate si sa fie “batrani”, este si complacerea de a arata si a fi astfel  –  iar despre “tinerii” cu prejudecata ca ei trebuie sa fie cu totul altceva decat generatia anterioara, iar daca nu sunt, se autoblocheaza moral-spiritual, se poate spune, la fel, ca se complac intr-o atitudine categorisita, doar,  drept “tanara”  –  hyppies, rockers, rappers, punkers etc.  –  dar, in realitate, “imbatranita”prematur,  fara finalitatea , nelinistea creatoare si forta de a fi si insemna“tinerete” autentica). “Le lipseste educatia”  – spunem. Dar chiar li se da educatie adecvata, intr-un mediu social adecvat (???) si de catre factori adecvati (fie si ca atitudine si nivel spiritual)  si de buna-credinta? O educatie care sa stimuleze, in ei, generozitatea si energiile constructive, specifice (in mod normal…) varstei tinere?…
Noi nu credem asta – si, tocmai de aceea, optam pentru/propunem, cu mult discernamant, o varianta noua (si, in acelasi timp, veche…) de societate, in care sa nu mai existe pacalici si pacalitori, si nici obiditi si obiditori: SOCIETATEA TEOCRATICA, in sensul propus de Nikolai Berdiaev, in lucrarea sa – Un Nou Ev Mediu: o societate in care CREDINTA CRESTINA (autentica si ferventa…!!!) sa fie forta spirituala motrice – in care Biserica sa fie Institutie Divino-Umana, nu cu misiune neaparat de supraveghere  a  nivelului de spiritualitate al mediului social – nu atat institutie cu misiune corectiva, cat preventiva, pentru evitarea nu doar a catastrofelor spirituale, cum sunt cele prin care trecem azi, de s-au zapacit de tot pana si sacerdotii lui Hristos-Mantuitorul… –  ci, in special, pentru alinarea durerilor spirituale din mediul social, pentru catalizarea si cultivarea fortelor spirituale nucleice, ascunse in om/umanitate – pentru adeverirea, intarirea si Revelarea Starii de REALA con-fraternitate, dintre oameni: TEOCRATIA propusa de noi NU trebuie sa fie o noua societate totalitara, si nici sa nu utilizeze constrangerea, brutala sau discreta (tot siluire a libertatii divino-umane ar fi, sub orice forma s-ar exercita brutalitatea/constrangerea non-spiritualizanta!) – sa nu aiba scopuri DELOC lumesti, ci exclusiv, obsesiv,  tinand de Revelarea Lui Hristos… – sa nu se nimereasca, Doamne fereste, din nou, cum a fost in zona papala a secolelor Vechiului Ev Mediu – Inchizitia, sau orice alt fel de „politie bisericeasca”…Nu, nicidecum! Ci sa fie Zona Terestra si Zona Divina (totodata! – intalnite!!! – prin Lucrarea Cea Mai Inalta a HARULUI    Dumnezeiesc!), zona de REVELATIE, la nivel de individ, dar, mai cu seama, de SUPRAINDIVIDUALITATE / NEAM. In felul acesta, doar, Biserica va fi iar ceea ce a vrut si vrea Hristos: Mireasa Lui Hristos, Sfanta Unealta de Mantuire/Re-armonizare intru Duh a Omului/Umanitatii, ANTICAMERA PARADISULUI.
Dar, pentru o astfel de societate noua, si totusi veche, originara, daca ne gandim ca ea a fost intaia propunere a Lui Hristos – preotii trebuie sa inceteze definitiv de a se considera un soi de functionari – SI SA RE-DEVINA JERTFELNICI INTRU MISIUNE SFANTA/COSMICA/SUPRAISTORICA!!!
Si aceasta, pentru ca istoria sa aiba finalul prorocit de acelasi mare filosof al Ortodoxiei, Nikolai Berdiaev – re-contopirea istoriei pamantesti cu istoria celesta (cf. Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, pp. 195-197) – deci, sa reluam si sa completam, ca pe un memento, ceea ce deja am citat din geniul rus al Ortodoxiei: „In viitor va avea loc o lupta fara precedent intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol, intre lumina si intuneric. Sensul istoriei consta in deschiderea acestor principii opuse, in lupta lor si in conflictul tragic al acestor principii (…). Am inceput cu prologul celest al istoriei, pentru a trece la istoria pamanteasca, iar de la aceasta istorie pamanteasca trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta. Numai in acest caz istoria are un sens pozitiv: daca se incheie. Intreaga metafizica a istoriei (…) conduce la constiinta sfarsitului inevitabil al istoriei. Daca istoria ar fi un proces nesfarsit, o infinitate rea, ea n-ar avea nici un sens. Tragedia timpului ar fi de nerezolvat, iar sarcina istoriei – irealizabila, pentru ca, in interiorul timpului istoric, aceasta nici nu se poate infaptui. Destinul omului, aflat la baza istoriei, presupune un scop supraistoric, un proces supraistoric, o solutionare supraistorica a destinului istoriei intr-un alt timp, vesnic. Istoria pamanteasca trebuie sa se contopeasca din nou cu istoria celesta, trebuie sa dispara granitele care separa lumea aceasta de lumea cealalta, la fel cum nu au existat aceste granite in trecutul indepartat, in zorii vietii universale. (…). In acest mod simbolic se vorbeste in Apocalipsa. Se rupe legatura timpurilor,  cercul inchis al realitatii inceteaza sa mai existe. In realitatea lumii se revarsa energiile unor alte trepte ale realitatii, istoria timpului nostru se sfarseste si tocmai de aceea capata sens. O zi din viata noastra individuala este absurda luata in sine, viata noastra capata sens doar prin alaturarea tuturor zilelor ei.
(…) In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual, cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acesti destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. Istoria este, inainte de toate, destin – si trebuie sa fie inteleasa ca destin, ca soarta tragica. Soarta tragica trebuie sa aiba, ca in orice tragedie, un act final, care rezolva totul. In tragedie, catharsis-ul este inevitabil.  Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale, tocmai pentru ca istoria este destin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicei istoriei. Destinul uman, pe care trebuie sa-l urmarim prin toate perioadele istoriei, nu se poate solutiona in limitele istoriei. Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei, se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei, relativ pesimista, rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. Iar aceasta metafizica pesimista a istoriei este mai optimista, in sensul ultim si cel mai profund al cuvantului, decat optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu. Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica, dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca inafara din adancul spiritului, ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul moment al Spiritului”.

…Marele filosof al culturii romanesti, Lucian Blaga, spunea ca romanii „au sabotat istoria”. Foarte bine – nu aveau alternativa, cand demonii istoriei se bat, de la inceputul lumii CAZUTE, rezultate prin cumplitul, incredibilul pacat adamic – cu dumnezeirea eternitatii. MAI ALES ACUM, aceasta istorie masonizata, ingrozitor insangerata,  TREBUIE sabotata!!! Diavolul Crimei si al Sinuciderii trebuie identificat si exorcizat, fara intarziere si fara nicio mila! Trebuie sa ne scuturam de toate efectele ei otravitoare, numite „institutii”, prin care ni se da voie doar…SA NE UCIDEM INTRE NOI SI SA NE SINUCIDEM!  Trebuie sa scapam, cat mai repede si mai profund (prin antidotul cosmic/panaceul numit „re-evanghelizarea intru Hristos-Dumnezeu”!), de efectele, seculare, ale masonizarii (prin masoni si prin uneltele lor…”nationale”!).
CU STATUL LOR DIABOLIC CU TOT!!!
***
NOTE
1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995, p. 126.
2-Idem, p. 127.
3-Idem, p. 116.
4-Idem, p. 117.
5-Idem, p. 118.
6-Idem, p. 132.
7-Idem, p. 127.
8-Idem, p. 129.
9-Idem, p. 129.
10-N. Berdiaev, Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, p. 197.
11–Emil Cioran, parca citandu-l pe Marx, dar si pe…Marchizul de Sade,  afirma ca “crestinismul este religia sclavilor”.
12-Cf. Sfantul Augustin, Civitas Dei, in : P. Bernard Stef, Sfantul Augustin  –  Omul.Opera. Doctrina, Colectia Sfinti Parinti ai Bisericii, Cluj-Napoca.
13-Legea a fost sadita si exista in fiinta umana(constientizata), caci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu sa ceara omului ceea ce El n-a dat si pus in fiinta Omului.
14-Matei, 23, 13-39.
15-J.J.Rousseau, Contractul…: “O societate de adevarati crestini n-ar mai fi o societate de oameni”  –  adica, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-crestina, va fi-exista (dupa spusa Bibliei: ”Cand fi-va o turma si-un pastor”)  –  si  abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-indumnezeit, re-androginizat paradisiac).
16-Matei, 10, 14.”Daca insa nu va va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea iesind din casa ori din cetatea aceea, sa scuturati si praful de pe picioarele voastre!”
17-Exista si asa ceva, dar ca automutilare mistica  – Matei, 5, 29-30:”De te sminteste ochiul tau drept, scoate-l si-l arunca, caci e mai bine pentru tine sa piara unul dintre membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena, si de te sminteste mana ta dreapta, tai-o si arunc-o de la tine, caci e mai bine pentru tine sa piara unul din membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena”. Adica, mai curand suferi de o suferinta trecator(istoric)-corporala, decat sa risti inimaginabila suferinta spiritual-esentiala eterna.
18-Matei, 5, 37.
19-Ibidem, 37 si 44-48.
20-Idem, 10, 34-35:”Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie: caci am venit sa despart pe om de tatal sau si pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa”.
21-Idem, 5, 6.
22-Idem, 11, 30.
23-Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, Buc., 1992.

22 decembrie 2010                                                   prof. dr. Adrian BOTEZ

P.S.: …Astazi, 23 decembrie 2010, ora 10,30 – in plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregatea de discursul care preceda discutiile pe motiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizarii…: „Dragi colegi, membri ai Guvernului…” – si, ca sa-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarata, nu cu Maria Sa Poporul Roman, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL SI DEMENT!!! –  s-a auzit, IN ACEEASI CLIPA,  o bufnitura infioratoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (sot, tata a doi copii, dintre care unul are un grav handicap… – de aceea, nu-si putea acoperi datoriile fata de stat, din salariul „in mana”: 636 RONI! – …iar noua „lege” tocmai ii rapise tatalui dreptul la indemnizatia de insotitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL…), IN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat in gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtand scris, pe tricoul sau, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:
„Ne-ati ciuruit!
Ati vandut toata tara!
Ne-ati ucis viitorul copiilor!
Ne puteti lua viata, dar nu si
LIBERTATEA!!!”… – iar in mana avand o bila portocalie, cu numarul „13” pe ea (13=Numarul Diavolului si al Mortii). A mai apucat sa spuna, din gura: „Ati luat mancarea de la copii! Pentru tine, Boc!”… – iar cand si-a revenit, pe targa, a soptit: „LIBERTATE…”

…Din pacate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de fata, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a inviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grabit sa reia sedinta si, in lipsa Opozitiei din sala (care Opozitie macar a avut minima decenta sa paraseasca, imediat, sala de sedinte…), au continuat, cu un cinism inimaginabil si monstruos, „lucrarile” (?!), respingand motiunea cu un castigator… VOT UNIC („unic”, cel putin, in istoria parlamentarismului european…!): ZERO…peste tot!!!

…Cu o luna in urma (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spanzura (…”mai discret”…NU IN PLENUL Parlamentului si fara…”texte incitante si tendentioase”!).

…Multi pedelisti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun si drogat…Noi suntem de cu totul alta parere: ca si LIVIU BABES, cel care „s-a ars singur pe rug pe o partie de schi din Poiana Brasov in februarie ’89, protestand impotriva <<Auschwitzului>> ceausist” (cf. Gandul, art. “Scoala-n strada, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoara CRISTINA ANGHEL (care a stat in greva foamei 70 de zile, in octombrie 2010, fara s-o ia in seama nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca sa-i ofere…UN CACTUS!!! – …si care Doamna N-A INTRAT SI STAT IN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE,  PENTRU BANI MAI MULTI! –  CI PENTRU RESPECTAREA LEGII SI A DEMNITATII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, IN ROMANIA!!!), si ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu usurinta iresponsabila, drept “un sinucigas care necesita consiliere psihologica”, CI UN NOU MARTIR ROMAN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru ca el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (institutie care, in decembrie 1989, promitea sa fie locul/ALTARUL sacru al democratiei…”pe bune”!), in primul rand,  pentru niscaiva “nemultumiri/probleme  personale”, ci, INAINTE DE ORICE,  pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , INTRU DEMNITATE, INTRU DREPTATE SI LIBERTATE!!! – …ascultati-va constiinta si veti reauzi ce se striga, la Timisoara si Bucuresti, in decembrie 1989: “Vom muri si vom fi liberi!” Era suprema credinta crestina A MARTIRILOR:
DOAR IN CEALALTA  LUME MAI EXISTA NADEJDEA DREPTATII, A VIETII ADEVARATE SI, IMPLICIT, A LIBERTATII DE DUH!!!
…Comentariile “post-factum”:
-Emil Boc: “N-are nicio leziune care sa-i puna in primejdie viata.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, rationalitate si echilibru” – …sugerand, ba chiar ne-sugerand, ci “pocnind” cu bata-n balta, mult prea…”pe sleau”, ca toti care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogati!!!… – incheind triumfalist: “Totul e bine!”…
-Cotoi (…Sever…!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim…La fel cum era atunci cand a „ajutat-o” pe Roberta la numarat…!!!
-Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Si liberalul asta e de-o ipocrizie exemplara…asa ca, sa trecem mai departe…poate gasim ceva mai de soi/”revelator”:
-Teo Trandafir: „Eu nu-nteleg ce i-a venit omului astuia!” Nici eu nu-i inteleg pe cei care se „dau in gat” dupa struto-camile, precum domnia-ta, sa…”te scuze…PENTRU PEDELIZAREA SUBITA”…! Pai, numai in PDL ti-ai dezvoltat, deplin…”vocatia de Iuda”!!!
…Noi te-am vedea mai potrivita pentru turnarea plumbului topit pe gat (…la modul/”diateza” pasiv/a…!), precum calpuzanilor…
-Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Si daca ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia sa continue sa functioneze!”
Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai …cutremurator decat orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMA, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZARII SI DEZUMANIZARII, IN TOATA ROMANIA, NU DOAR IN PARLAMENTUL EI!!!
-Elena Udrea, dupa ce a fost intrebata daca crede ca asa ceva s-ar putea intampla in alta tara din Europa…a tacut, tinand ochii in jos, cu o „rusine” circumstantiala (de fapt, scrasnind APRIG din masele!), „rusine circumstantializata” care era curios de apropiata de aceea pe care o afiseaza „traseistele”, in fata camerei de luat vederi, dupa ce au fost prinse intr-o razie a Politiei…
-Un …”geniu” (…ca sa nu-i zicem <<bou>>!) al democratiei, dl Alexandru Cumpanasu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie gasite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal sa mori, in Romania de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!
…Numai liberalul Octavian Popa (mai tarziu, si Norica Nicolai…) a declarat ca se simte vinovat…ca-i este rusine ca face parte din Parlament, si ca nu se simte coleg cu niste indivizi cinici si lipsiti de minima umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales …si extrem de semnificativ si definitiv lamuritor, azi!…”lamuritor” pentru oricine nu e de rea-credinta perfecta sau…cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL…!!!
…De altfel…”Totul este bine”… – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”
…Vine Craciunul…dar noi nu putem zice altfel decat asa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC SI CU LINGAII SAI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESATULA!!!” – …sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorba „aruncata” intr-un context tragi-comic, chiar grotesc…): „PUNETI MANA PE TOPOARE!”… – si, speram, Dumnezeu ne va ierta… „iesirea din sistem”…!

…Sa traiesti, ADRIAN SOBARU, ca sa apuci si Ziua Maniei si Judecatii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pamant!!!
Atunci, toti detractorii si „minimalizatorii” tai, toate iudele astea imputite  si ipocrite de azi   – se vor ruga, PLANGAND IN HOHOTE, de tine, sa-I  dai Lui marturie mai …”atenuata”, pentru ei!

Adrian Botez