NUNTA DE BASM LA LONDRA

Printul William de Wales s-a casatorit cu domnisoara Catherine Elisabeth Middleton.

Nunta Printului William, Duce de Cambridge, cu domnisoara Catherine Elisabeth Middleton a avut loc la Westminster Abbey Vineri, 29 aprilie 2011, orele 11:00 BST (UTC +1).

Pentru prima data în ultimii 350 de ani, o femeie fara rang nobiliar, s-a casatorit cu mostenitorul coroanei britanice. Acesta este principalul motiv pentru care presa britanica a numit ziua de 29 aprilie 2011 „a modern fairy tale” sau „cea mai romantica zi a secolului” si a monarhiei britanice. În urma casatoriei, Cahtherine Elisabeth Middlleton a primit titlul nobiliar de Ducesa de Cambridge.

Printul William, care este al doilea în linia de succesiune la tronul Marii Britanii, a întâlnit-o pe Catherine Middleton în 2001, în timp ce ambii erau studenti la Universitatea Saint Andrews. Logodna lor a început la 20 octombrie 2010 si a fost anuntata oficial la 16 noiembrie 2010.

„În cazul Marii Britanii, invitatiile sunt formulate de Lordul ?ambelan sau de Lordul Stewart, în numele Reginei. Sunt adresate câte una pentru fiecare eveniment, cu specificatia felului în care trebuie sa fie îmbracat invitatul sau invitata.” a declarat Alteta Sa Regala Principele Radu pentru presa.

O mie noua sute de persoane – capete încoronate, nobili si celebritati din întreaga lume au fost invitati în aceasta dimineata la Abatia Westminster din Londra pentru a asista la fericitul eveniment, oficiat de Arhiepiscopul de Canterbury. ?ase sute cincizeci de invitati vor participa la prima dintre receptii, oferita astazi (29 aprilie) de catre Regina Elisabeta a II-a în cinstea tinerilor miri. Este cel mai important eveniment al Casei Regale Britanice din ultimii ani. Nunta regala a fost urmarita de peste doua miliarde de telespectatori de pe întreaga planeta.

Catherine Elizabeth Middleton a purtat o rochie din satin ivoire cu dantela, broderii si trena de aproape doi metri, semnata Sarah Burton, o creatoare de la casa de moda a regretatului designer Alexander McQueen. Potrivit designerului Vera Wang, prezenta în studioul CNN, rochia a fost inspirata de traditia Casei Regale Britanice, broderiile cu crini fiind specifice printeselor Scotiei, iar corsetul victorian a fost inspirat de tinuta purtata de Grace Kelly la nunta sa cu printul Rainier al III-lea de Monaco. De asemenea, buchetul de lacramioare purtat de Catherine la ceremonie, a fost introdus în tinuta mireselor de rang înalt de catre Regina Victoria. Mireasa a purtat cercei cu diamante si o diadema primita în dar de la Regina Elisabeta. Tiara purtata astazi de Catherine este o bijuterie cu o încarcatura simbolica deosebita, deoarece a fost cadoul primit de regina pe vremea când era printesa, la împlinirea vârsta de 18 ani. Presa britanica scrie ca regina este încântata de noua printesa, care o va urma la tron. Simpatia reginei a fost exprimata în timpul logodnei celor doi, dar si astazi, la sosirea sa pentru ceremonie la Catedrala Westminster: „Este pur si simplu minunat!”

Printul William a purtat o uniforma rosie de colonel al Garzii Irlandeze cu însemnele Aviatiei Regale Britanice în care a servit ca pilot. În ciuda previziunilor designerilor, Regina a purtat o tinuta de culoare galbena si nu albastrul regal traditional. De asemenea, domnisoara de onoare, sora miresei, a purtat o creatie eleganta a aceleiasi Sarah Burton, culoarea alba fiind neobisnuita pentru domnisoara de onoare a printesei.
Designerii spun ca micile abateri de la traditie sunt benefice si aduc un aer proaspat monarhiei britanice. Domnul de onoare al mirelui, Printul Harry, a purtat uniforma militara a Garzii ?arii Galilor unde are grad de capitan si însemenele militare obtinute în timpul serviciului sau militar din Afganistan, care i-a adus simpatia si respectul britanicilor.

Dupa fastuoasa ceremonie religioasa de la Westminster Abbey, cuplul princiar a parasit catedrala într-o caleasca rosie din 1902, cu însemenele Casei Regale si s-a îndreptat spre Palatul Buckingham. Circa un million de persoane au asteptat în piata palatului aparitia celor doi printi la balcon si traditionalul sarut. Alaiul care a parasit catedrala a fost compus din cinci calesti. În afara de caleasca mirilor, Regina Elisabeta si Printul Phillip, parintii, domnisoara si cavalerul de onoare au parcurs distanta dintre catedrala si Palatul Reginei în calesti trase de cai albi. Alaiul a fost însotit de Garda Ecvestra.

Cea mai romantica zi a secolului a culminat cu mult-asteptatul sarut de la balcon. La cererea multimii, cei doi printi s-au sarutat de doua ori, iar mii de oameni i-au ovationat, i-au aplaudat si au aruncat conffeti. Momentul a fost desavârsit de parada avioanelor militare Taifun.

Potrivit presei britanice, Printul William si sotia sa Catherine vor petrece luna de miere pe Lizard Island, o insula care face parte din Marea Bariera de Corali din Australia. Insula Lizard are statutul de parc national si a primit numele de la celebrul explorator britanic James Cook, care a descoperit-o în anul 1770. Cuplul intentioneaza sa locuiasca pe Insula Anglesey din nordul ?arii Galilor, în cazul în care Printul William îsi va continua cariera de pilot la RAF Search and Rescue.

Într-un comunicat al Casei Regale a României din data de 23 aprilie, a fost anuntata participarea a trei reprezentanti ai monarhiei la Londra: „La invitatia Majestatii Sale Regina Elisabeta a II a Marii Britanii, Majestatea Sa Regele Mihai I si Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu ai României vor efectua o vizita de patru zile în Marea Britanie, de miercuri 27 aprilie pâna sâmbata 30 aprilie 2011. Majestatea Sa Regele si Altetele Lor Regale vor reprezenta Familia Regala a României la ceremoniile oficiale prilejuite de casatoria Altetei Sale Regale Principele William de Wales cu domnisoara Catherine Elizabeth Middleton.”

De asemenea, contele si contesa Kalnoky, administratorii proprietatilor Printului Charles din Transilvania, au fost invitati la nunta regala. În afara de ceremonia casatoriei de la Westminster Abbey, Regele Mihai, ruda apropiata a Reginei Angliei, este invitat la alte patru evenimente ocazionate de nunta regala, urmând sa fie omagiat în câteva rânduri, în cadrul vizitei, de diferite institutii si organizatii britanice. Principesa Margareta va participa la alte doua evenimente. Regele Mihai este prezent pentru a treia oara la Londra pentru ceremonii legate de casatoriile membrilor Casei Regale Britanice. El a participat la nunta Reginei Elisabeta cu Printul Philip si la nunta Printului Charles cu Printesa Diana.

Potrivit comunicatului Casei Regale a Românei: „În seara de 27 aprilie 2011, ora 19.00, va avea loc, un dineu oficial în onoarea Majestatii Sale Regelui Mihai I, organizat de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei (2002 – 2003), cu participarea reprezentantilor «Guild Of Freemen of the City of London». A doua zi, la ora 13.00, Familia Regala a României va lua parte la un prânz oferit de Altetele Lor Regale Ducele si Ducesa de Gloucester, la Palatul Kensington. La ora 15.30, ca parte a ceremoniilor cu ocazia primirii Libertatii Orasului Londrei, Majestatea Sa Regele Mihai va semna în Cartea Libertatilor (“Freedom Book”) a Londrei, document în care se afla înregistrate toate persoanele distinse cu aceasta onoare. La evenimentul de la Guildhall Curtea Asistentilor «Guild Of Freemen of the Citz of London», alaturi de ?ambelanul Londrei vor fi prezenti în costume traditionale oficiale, si se vor prezenta materiale de la vizitele Suveranilor români la Londra.”

Ieri, 28 aprilie, Familia Regala a României participat la receptia oferita de Camera de comert româno-britanica în cadrul Institutului Cultural Român din Marea Britanie si la dineul oficial organizat de Lady Elizabeth Shakerley la Mandarin Oriental Hyde Park. Vineri 29 aprilie Majestatea Sa Regele Mihai si Principesa Mostenitoare au participat la Westminster Abbey la ceremonia nuntii Principelui William cu Catherine Middleton, iar la finalul ceremoniei de casatorie, la masa oferita de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckhingham.

Ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, a participat, de asemenea, la casatoria Printului William cu Kate Middleton. De asemenea, Ion si Daniela Jinga au participat la o receptie oferita de ministrul britanic de Externe, informeaza ambasada României la Londra. Receptia a avut loc la Lancaster House.

Simona BOTEZAN
Washington DC
29 aprilie 2011

DINCOLO DE OCEAN, CUVINTELE DE ACASA ÎNSETEAZA

Într-o lume în care internetul ia locul tipariturilor, a investi în lumea cartilor nu pare o idee geniala. Dar accesul la cartile românesti, la atâtea mii de kilometri departare de tara natala, ar putea sa însemne o punte de legatura între românii din America si ceea ce au lasat în urma, acel personal si inconfundabil „acasa” cu tot ce înseamna el pentru fiecare emigrant – copilarie, familie, cultura.

Multi copiii ai românilor din America, nascuti sau veniti la vârste fragede pe pamântul fagaduintei, pierd contactul cu România si nu mai stiu sa scrie si sa citeasca româneste. Copiii din România care au început scoala în Statele Unite, dar care pentru ca nu au carti românesti, nu stiu sa scrie si sa citeasca în limba româna. În America, ei îsi doresc sa învete istoria si geografia României.

Cine nu a avut, macar o data, nostalgia dupa-amiezilor petrecute în fosnetul unor pagini de carte, în orasul în care ne-am nascut, am trait sau am învatat? Sa oferim si copiilor nostri aceasta sansa. La aceste lucruri ne-am gândit în 2008, atunci când am hotarât sa aducem carti românesti pe Pamântul Fagaduintei. În anul 2008, agentia de presa Mondo News a initiat campania „Carti pentru românii din America”. În cadrul acestui proiect, românii din tara erau invitati sa doneze carti pentru înfiintarea unei biblioteci românesti în SUA.

Copiii români nascuti în America, sau veniti aici la vârste fragede, vorbesc limba româna dupa ureche, pentru ca o aud vorbita în casa si la televizor (daca familia are programe românesti la TV). Problema cea mare este ca ei nu stiu sa scrie si sa citeasca în limba româna daca n-au facut scoala deloc în România, pentru ca nu sunt familiari cu alfabetul si pronuntia româneasca a diferitelor sunete. Ei învata din start alfabetul si pronuntia engleza si petrec foarte mult timp în care vorbesc, scriu si citesc în engleza. Chiar si cei care au facut 2-3 clase primare în tara, dupa 8-10 ani în America, au dificultati la citit si scris în limba materna si vorbesc limba româna cu un pronuntat accent englezesc.

Cu toata bunavointa, parintii nu pot face prea multe pentru copiii lor, mai ales ca unii parinti nu au talente si pregatire pedagogica. Copiii din America stau foarte mult la scoala, câte 7 sau 8 ore/zi (de la ora 8,00 AM pana la 3,00 sau 4,00 PM), iar cei care au sub 12 ani nu au voie sa stea singuri acasa sau pe strada si ca urmare, daca parintii lucreaza, ei petrec înca 2 -3 ore/zi la un Day Care dupa orele de scoala sau cu un baby sitter, care le vorbeste în engleza. Temele pentru acasa le mai ocupa 1-3 ore/zi, iar pentru cele 2-3 teste saptamânale, copiii au de învatat pâna la ore târzii în noapte. Ca urmare, timpul acestor copii este extrem de limitat. În cursul saptamânii, copiii de scoala nu au timp nici sa se joace. Ei pot citi si învata în limba româna doar în weekend, la scoala duminicala de la biserica româneasca (daca ea exista în zona, la o distanta rezonabila fata de casa, adica sub 100 km). De asemenea, putine biserici au spatiu suficient si profesori pentru a organiza o scoala de duminica. Uneori, seara târziu sau la sfârsit de saptamâna, copiii ar avea timp pentru citit, daca ar avea carti din ce sa citeasca.

Parintii lucreaza adesea zi lumina sau ajung târziu acasa din cauza blocajelor din trafic si a distantelor foarte mari pe care le au de parcurs. Majoritatea se trezesc zilnic la 3,00 – 4,00 AM ca sa mearga la munca si se întorc acasa seara la 7,00 – 8,00 PM. În aceste conditii e destul de greu sa-i mobilizezi pentru “lectia de limba româna” sau sa convingi copilul, la ora 9,00 PM, sa mai faca un efort sa citeasca ceva despre România.

Cred ca fiecare familie de români din SUA are acasa cel putin 10 carti în limba materna, carate în geamantane la sosirea din România si de câte ori fac vizite în tara la rude. Dar vizitele în tara se fac destul de rar, sunt familii care n-au fost deloc în România în ultimii 10-15 ani; companiile aeriene accepta bagaje tot mai mici, asa ca posibilitatile de împrospatare a bibliotecii personale în limba materna sunt limitate. Copiii se plictisesc sa tot reciteasca aceleasi carti românesti si atunci prefera sa citeasca o carte noua în engleza, sa se joace pe computer sau sa stea la TV.

O biblioteca le-ar da acces acestor copii la o colectivitate 100% româneasca, la carti românesti diverse, o ocupatie placuta si utila, în timpul în care parintii lor merg la slujba de duminica într-o biserica româneasca. Aceasta a fost ideea donatiilor si a bibliotecilor românesti din SUA. Copiii nostri merg des la biblioteca, în timpul programului de la scoala. Noi putem folosi aceasta obisnuinta deprinsa în sistemul de învatamânt american, daca avem ce sa le dam de citit în limba româna.

Multumesc tuturor celor care au decis sa ne ajute donând carti pentru copiii românilor din America. Emil Cioran spunea: „Noi nu ne-am nascut într-o tara, ne-am nascut într-o limba”. Din pacate, au trecut mai bine de doi ani si proiectul nostru nu a avut finalitate.
M-am gândit atunci la identitatea colectiva a comunitatilor de români care traiesc în afara tarii, peste ocean. Câte modalitati posibile cunoasteti pentru a-i ajuta si încuraja învatarea limbii române? Spun aceasta, nu doar datorita importantei sale culturale si spirituale, ci si datorita valentei practice, aceea de a cunoaste o limba „în plus”. Dialogul poate aduce idei si îndemnuri constructive pentru toti cei care traiesc în afara tarii. Noi ne-am gândit la o biblioteca, dar poate ca exista variante mai bune. Eu cred ca un rol strategic îl joaca mediile de comunicare, fie publicatii, fie posturi de radio si televiziune, care au rolul de a informa, dar si de “a forma”. Nu mai putin semnificativ este apelul adresat românilor din tara pentru a sprijini moral diaspora. Centrele Culturale Românesti din strainatate, cred ca ar trebui sa încurajeze coeziunea sociala între români, dar si între români si societatea gazda, în acelasi timp punând în relief cultura fiecarui popor ca si factor de integrare si de „îmbogatire” reciproca.

Am vorbit si cu români care locuiesc în alte tari. Problema pastrarii limbii materne exista peste tot. Parerea unui lingvist flamand: „Cel mai important este ca parintii sa se adreseze copiilor în limba materna, chiar si în cazul în care ambii parinti vorbesc aceeasi limba. În felul acesta comunicarea cu cei mici se poate realiza la capacitate maxima. Indiferent cât am vorbi de bine o limba straina, starea de spirit si sentimentele ni le putem exprima cel mai bine în limba materna. Cunosc si cazuri de parinti români care vorbesc olandeza sau franceza acasa cu copiii, însa din nefericire olandeza sau franceza lor este atât de proasta încât la un moment dat si copiii încep sa vorbeasca în acelasi mod. Mereu dau exemplul unei prietene românce din Belgia, casatorita cu un japonez. Cam asa este la ei: mama le vorbeste copiilor în româna, tata le vorbeste japoneza, parintii între ei vorbesc engleza, iar copiii învata la o scoala de limba franceza. Acum copilasii au 8 si respectiv 5 ani. Dupa 3 ani de vorbit în acest stil, ghiciti ce vorbeau copilasii – le stiu pe toate, mai putin engleza, pe care doar o înteleg, nu pot sa o vorbeasca înca”.

Sunt foarte multe aspecte si situatii specifice familiilor mixte. Ideea de baza a proiectului nostru a fost pastrarea limbii române, indiferent de situatie. Studii de specialitate arata ca acei copii care în primii ani de viata (aproximativ 8 ani, numiti perioada critica) sunt expusi la 2 sau 3 limbi diferite, vor procesa sunetele si vocabularul limbilor respective în aceeasi zona a creierului, ceea ce va face ca acesti copii sa vorbeasca cele 2-3 limbi fara accent si influente de la una la alta. În plus, ei vor putea vorbi într-o limba cu mama, în alta cu tatal (daca este cazul) sau pot „comuta” de la una la alta fara probleme. La nastere, fiecare dintre noi este capabil “teoretic” sa auda si sa reproduca sunete din orice limba, dar pierde aceasta capacitate pe masura ce foloseste doar sunetele unei limbi, limba materna. Cu cât un individ foloseste mai mult limba materna, cu atât aceasta preia în posesie toata aria din creier, care teoretic este destinata învatarii mai multor limbi, simultan.

Un individ care începe sa învete o limba straina la maturitate, va procesa informatiile (vocabular, scriere, citit) într-o alta regiune a creierului decât limba materna si va avea dificultati în a „auzi” si reproduce sunete din limba respectiva. Asa ca este normal ca noi, adultii, sa vorbim limbi straine cu accent, iar copiii nostri fara. Este anormal sa nu profitam de capacitatea fantastica pe care o au copiii mici în a acumula informatii si implicit, capacitatea lor de a învata limba materna si mai multe limbi straine în acelasi timp. Din acest motiv, insist pe efortul pe care trebuie sa-l depuna parintii din diaspora si organizatiile românesti din tara si din strainatate, pentru a ajuta copiii sa învete si sa pastreze zestrea culturala si limba româna ca limba materna.

Bibliotecile americane din SUA sunt impresionante. Organizeaza multe activitati pentru copii, spectacole, vizionari de filme sau scenete bazate pe romane celebre. Au o baza de date computerizata foarte bine pusa la punct si accesibila publicului – practic, poti sa cauti în biblioteca orice ce ai nevoie si sa prelucrezi informatia la fata locului. Poti sa scanezi, sa copiezi carti sau pasaje, sa trimiti informatiile prin e-mail etc. Au foarte multe carti pe DVD sau CD si au carti pentru învatarea limbilor straine, pe care le iei din biblioteca în format scris plus suportul audio si CD-ul sau DVD-ul pentru PC-ul de acasa. Chiar si bibliotecile din orasele mici sunt la cele mai înalte standarde, au dotari de ultima ora si arata ca si bibliotecile universitare de la noi. În bibliotecile americane sunt cafenele literare foarte dragute, la fel si în librarii. În celebrele lor librarii Barnes&Noble functioneaza cafenele si ceainarii, dar exista si locuri de joaca pentru copii. Este o ambianta placuta, deosebita.

Din nefericire nu exista biblioteci românesti în SUA (sau nu stiu eu sa existe vreuna). Nu exista interes din partea autoritatilor române, a Institutului Cultural Român, iar ca initiativa privata este foarte greu sa deschizi o biblioteca. Ar fi nevoie de carti, pentru ca multi copii ai românilor din SUA nu stiu sa scrie si sa citeasca româneste. Multi nici nu mai vorbesc limba materna, mai ales daca s-au nascut aici. Ar fi bine sa stie si cei din tara de ce „uita” românii din diaspora limba materna. Bietii copii nici macar nu au de unde si din ce carti sa o învete. Eu am avut o tentativa în 2008, dar am renuntat. Costurile erau imense, desi cartile urmau sa fie colectate din România gratuit, printr-o campanie a trustului de presa „Mondo News” (pentru care eram colaborator extern) si „Jurnalul National”. Din pacate, totul s-a oprit la stadiul de proiect: „Doneaza o carte pentru copiii din America”, fiindca nu am gasit sponsori pentru a acoperi cheltuielile cu transportul cartilor în SUA, închirierea si întretinerea unui spatiu destinat bibliotecii, nici pentru plata unui salariu de bibliotecar s.a.m.d.

Singurele locuri în care se fac eforturi reale pentru pastrarea limbii materne sunt bisericile. Pe lânga bisericile românesti din SUA, acolo unde exista spatiu (sali anexe, sali sociale), functioneaza scoli de duminica. Practic, în timpul slujbei de duminica, preoteasa si câteva mamici cu daruri pedagogice aduna copiii românilor prezenti la slujba si se straduiesc sa-i învete câte ceva despre limba româna, putina literatura, gramatica, istoria si geografia României. E destul de greu daca n-ai nici macar abecedare sau alte manuale scolare românesti.

Cineva din Montreal, Canada, a reusit performanta de a deschide o librarie, în care vinde exclusiv carti românesti. Este o mare realizare pentru continentul American, dar si asa accesul la cartile românesti ramâne dificil. Daca locuiesti la mii de mile distanta si nu poti sa mergi la librarie personal, libraria are nevoie de o logistica impresionanta – un site actualizat la zi; un sistem sigur si eficient de plati online; un sistem de livrare a cartilor prin posta pentru întreg teritoriul SUA si Canada, deci este destul de complicat si costisitor.

Am întâlnit un român la Detroit, anul trecut, care avea în jur de 50 de ani, nu vorbea deloc româneste si n-a fost niciodata în România. S-a prezentat în engleza si mi-a spus cu mândrie ca este român pentru ca mama lui a fost românca, emigranta în SUA. Cu toate astea, nu stia o boaba româneste! E si normal, într-o familie mixta, daca nici macar carti n-a avut sa învete sa citeasca; abia daca întelegea câte ceva din ce mai vorbeam noi româneste, dar, de vorbit… absolut nimic!

Mai stiu asemenea oameni. Am scris odata despre o fata, care a fost adoptata, la vârsta de 9 ani, dintr-un orfelinat din România, de o familie americana. Traind ani de zile rupta total de România, a uitat aproape complet limba româna. Acum s-a maritat cu un român si reînvata limba româna, dar deocamdata vorbeste mai bine în engleza decât în limba materna.

Am întâlnit un domn, în vârsta de 70 de ani, la Ambasada României din Washington în 2010, cu ocazia vizitei ministrului de externe Teodor Baconschi în SUA. La acea întalnire erau prezenti cetateni americani de origine româna. Domnul a cerut permisiunea sa ni se adreseze în limba engleza, pentru ca locuind de 50 de ani în SUA, dintre care 30 de ani fara posibilitatea de se întoarce în tara, i-ar veni mai usor sa se exprime în engleza. A fost o situatie paradoxala, desi cei prezenti vorbeau si limba engleza.

Am citit o lunga polemica pe site-ul unei biserici protestante românesti din SUA. Tinerii cereau sa se oficieze slujbele în limba engleza. A cui este vina? De ce exista români în strainatate, carora le este mai simplu sa se exprime în limba tarii adoptive decât în limba materna? Exista solutii? Bibliotecile si librariile românesti în diaspora ar putea deveni o solutie.

Simona BOTEZAN
Washington DC
15 aprilie 2011

AFGANISTAN – UN CETATEAN ROMÂN A FOST UCIS ÎNTR-UN ATAC ASUPRA BIROURILOR ONU DIN MAZAR-I-SHARIF

Atacul de vineri, 1 aprilie, împotriva birourilor ONU din localitatea afgana Mazar-I-Sharif (nordul Afganistanului) s-a soldat cu 7 morti, printre care si un cetatean român. A fost cel mai sângeros atac comis împotriva ONU în Afganistan din 2001, transmite AFP care citeaza un purtator de cuvânt al Natiunilor Unite.

Potrivit Agerpres, Farhan Haq, purtator de cuvânt al ONU, a avansat acest bilant vineri, de la sediul organizatiei din New York. Conform reprezentantului ONU, acesta este si cel mai sângeros atac comis împotriva organizatiei de la cel produs în 2007, la Alger, soldat cu 17 morti din rândul personalului organizatiei. Cel mai sângeros atac împotriva unor birouri ONU s-a produs la Bagdad la 19 august 2003 si s-a soldat cu moartea a 23 de persoane, printre care si emisarul ONU în Irak, Sergio Vieira di Mello. Reprezentantul ONU a precizat ca în urma atacului de la Mazar-I-Sharif si-au pierdut viata trei functionari straini ai ONU si patru garzi nepaleze.

Potrivit MAE, cetateanul român care a fost victima a atacului de vineri dupa-amiaza de la Biroul regional ONU din Mazar-I-Sharif, fiind decapitat de atacatori, se numea Filaret Motco si era functionar international al ONU. MAE a primit în o notificare oficiala de la Departamentul de Operatiuni pentru Mentinerea Pacii al ONU. Cetateanul român lucra în Afganistan de aproximativ doi ani, înainte sa detina aceasta functie neavând o cariera diplomatica în România.

Motco Filaret era expert în relatii si organizatii internationale si a mai participat la misiuni în cadrul Centrului Operational ONU din Kandahar, misiunile OSCE de teren din Tadjikistan, în Federatia Rusa, regiunea Caucazul de Nord-Cecenia si în Kârgâstan, a precizat oficialul MAE. Ministerul Afacerilor Externe a condamnat cu toata fermitatea, printr-un comunicat difuzat vineri seara, actele de violenta si cruzime savârsite asupra membrilor biroului ONU din Mazar-i-Sherif: „Nu poate exista justificare pentru astfel de acte deplorabile”, se arata în comunicatul MAE. Oficialitatile române si-au exprimat regretul profund pentru pierderile de vieti omenesti si au transmis întreaga compasiune familiilor celor care si-au pierdut viata în acest tragic atentat. MAE si-a exprimat solidaritatea cu membrii misiunii ONU în Afganistan.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a caracterizat acest atac drept „atroce si las”.
Atta Mohammad Nour, guvernatorul provinciei Balkh, a carui capitala este Mazar-i-Sharif, a fost primul care a avansat bilantul de sapte morti, el însa sustinea ca cinci dintre acestia sunt garzi nepaleze si doi ar fi europeni.

Incidentul a fost declansat de cinci manifestanti, care protestau împotriva gestului recent al pastorului american Terry Jones, de a arde o copie a Coranului. Manifestantii islamisti care au atacat vineri, 1 aprilie, birourile ONU din Afganistan, au solicitat guvernului afgan sa „rupa toate legaturile diplomatice cu SUA daca nu sunt de acord cu gestul pastorului care a dat foc Coranului”. Conform guvernatorului afgan, sapte oameni au fost ucisi, iar alti 20 au fost raniti,. Ceilalti doi functionari ONU ucisi în atac sunt de origine norvegiana si respectiv suedeza.

Presedintele Traian Basescu a transmis, sâmbata, 2 aprilie, un mesaj de condoleante pentru decesul cetateanului român, expertul international Filaret Motco, ca urmare a atacului asupra biroului Organizatiei Natiunilor Unite din Mazar-i-Sharif, Afganistan. „Am primit cu durere vestea încetarii din viata a cetateanului român Filaret Motco, functionar international în cadrul biroului ONU (UNAMA) din nordul Afganistanului, ca urmare a atacului comis asupra biroului Natiunilor Unite din Mazar-i-Sharif la data de 1 aprilie. Doresc sa prezint, în nume personal si în numele poporului român, sincere condoleante familiei îndoliate. În acelasi timp, exprim solidaritatea poporului român fata de celelalte state ai caror cetateni au cazut victime acestei tragedii si reiterez pozitia ferma a României de condamnare a actelor inumane generate de intoleranta si extremism”, se mentioneaza în mesajul presedintelui.

Seful statului afirma ca sunt inacceptabile atacurile împotriva personalului ONU si solicita autoritatilor afgane sa ia toate masurile necesare. “Atacurile împotriva personalului ONU – care lucreaza în sprijinul poporului afgan si al pacii – sunt inacceptabile. Solicitam autoritatilor afgane sa ia toate masurile necesare pentru ca autorii acestor crime oribile sa fie adusi în fata justitiei si condamnati pentru faptele lor”, a adaugat presedintele Basescu.

„Suntem afectati de aceasta stire”, a declarat pentru AFP pastorul Terry Jones, rugat sa comenteze atacul asupra birourilor ONU de la Mazar-i-Sharif. “Noi nu suntem în niciun fel responsabili”, a mai adaugat pastorul care acuza “elementele radicale islamiste care cauta o scuza pentru a-si justifica violenta”.

La 20 martie pastorul, care conduce o mica organizatie crestina denumita “Dove World Outreach Center” din Gainesville, Statele Unite, a dat foc unui exemplar din Coran. Acest pastor a provocat vii controverse în legatura cu acest gest înca din septembrie 2010 când a anuntat ca are de gând sa dea foc Coranului. El a renuntat atunci la acest gest în urma multiplelor apeluri ce i-au fost adresate de sefi de stat dar si de suveranul pontif, Papa Benedict al XVI-lea.
———————————————
Surse: AGERPRES, AFP, Mondo News

Simona BOTEZAN
Washington DC, SUA
2 aprilie 2011

Un cutremur cu magnitudinea de 6,3 pe scara Richter a ucis 65 de persoane in Noua Zeelanda

Un cutremur cu magnitudinea de 6,3 pe scara Richter s-a produs marti, 22 februarie 2011, in orasul Christchurch din sudul Noii Zeelande.

Este al doilea cutremur de mare intensitate produs in Noua Zeelanda in ultimele 6 luni, dupa cel cu magnitudinea 7,1 din septembrie 2010. Cel putin 65 de oameni, dintre cei 350.000 locuitori ai orasului, si-au pierdut viata marti seara la Christchurch. Cutremurul devastator, urmat de cel putin patru replici in tot atatea ore, a transformat orasul in ruine.

Adancimea foarte mica la care s-a produs seismul, de numai 4 kilometri, a alimentat gradul urias de distrugeri din Christchurch si localitatile invecinate. Noua cladiri s-au prabusit total, iar multe altele au suferit daune partiale. Asfaltul soselelor a crapat in  multe locuri, au izbucnit incendii, iar conductele rupte au provocat inundatii.

Mai mult de 100 de persoane, inclusiv o duzina de vizitatori, studenti japonezi, sunt prinsi intre ruinele orasului. Echipele de salvare cu caini dresati s-au raspandit in intregul oras in cautare de supravietuitori, dintre care unii au trimis mesaje text sau apeluri telefonice de sub daramaturi.

Curentul electric, apa si gazele au fost oprite in oras, aeroportul international a fost inchis, la fel si traficul feroviar. Potrivit politiei locale, pasagerii a doua autobuze, peste care s-au prabusit cladiri, si-au pierdut viata.

Autoritatea de transporturi din Noua Zeelanda a declarat pentru TVNZ ca nu a putut contacta angajatii din Christchurch si din tunelul Lyttleton, situat in apropiere de epicentru. Cutremurul a dizlocat chiar si o bucata masiva de gheata din cel mai mare ghetar din Noua Zeelanda, situat la 120 mile est fata de Christchurch.

Turla impunatoare din piatra a unei catedrale catolice s-a prabusit in centrul orasului, iar in vecinatatea ei zace o cladire cu patru nivele, daramata in intregime in cateva secunde, ca un castel de carti. O cladire cu  mai multe etaje, Pyne Gould Guinness, in care lucrau mai mult de 200 de muncitori, s-a prabusit si un numar necunoscut de oameni au fost prinsi in interior. Echipele de salvare au tarat oameni raniti grav din moloz, majoritatea lucratori care se aflau in birouri. Multi erau plini de sange. Tipetele celori inca prinsi sub daramaturi se auzeau de afara.

Ghetarul Tasman, situat in Alpii de Sud, a fost zguduit de cutremur si aproximativ 30 de milioane de tone de gheata s-au prabusit si au format iceberguri in lac. Gheata care a cazut in lac a provocat valuri de pana la 3,5 metri, care au maturat in sus si in jos lacul timp de 30 de minute.

“Este o scena de devastare totala”, a declarat prim-ministrul John Key la cateva ore dupa cutremur. El a confirmat ca numarul mortilor ar putea creste in urmatoarele zile si ca: “Am putea fi martorii zilei cele mai intunecate din Noua Zeelanda.”

Primarul Bob Parker a decretat stare de urgenta in regiune si a cerut oamenilor sa foloseasca telefoanele mobile numai pentru urgente. “Guvernul este dispus sa utilizeze tot ce se poate in scop de salvare”, a declarat viceprim-ministrul neozeelandez. Echipele de salvare continua sa scoata numerosi raniti de sub ruinele cladirilor daramate. Australia a trimis o echipa de salvare de 40 de persoane pentru a sustine eforturile de recuperare a sinistratilor.

Presa locala scrie ca distrugerile sunt mai puternice decat la seismul de 7,1 produs in aceeasi regiune in septembrie anul trecut. Cunoscut in Noua Zeelanda ca Orasul Gradina, Christchurch avea un patrimoniu din secolul al XIX-lea, mostenit de la fondatorii sai, vorbitori de limba engleza. Un rau de mica adancime, Avon, trece prin centrul orasului, traversat de linii de tramvai istorice si punctat cu arhitectura gotica, parcuri si cafenele.

Cutremurul care a produs cele mai multe daune in Noua Zeelanda a fost cel care a lovit nordul tarii in 1931, la Hawke’s Bay, North Island si care a ucis cel putin 256 de persoane.

Surse: Associated Press; CNN; Fox News; ABC News.
Surse foto: The Christian Science Monitor, New Zeeland; Reuters

Simona Botezan, Washington D.C.