Tag: Shakespeare

Cum Elena Ceausescu a lasat-o pe Vavila Popovici fara dreptul de a-si tipari propriul volum de versuri

On By nelursIn literatureLeave a comment

by Octavian Curpas

 

Poetei si prozatoarei Vavila Popovici stiinta i-a dat multe cunostinte, însa literatura a încercat sa o învete cum sa le foloseasca.

Stiinta i-a exersat si i-a ordonat mintea, iar preocuparile artistice si literare i-au slefuit-o, atât cât s-a putut. Nascuta la Sulita, în judetul Hotin, în nordica Bucovina (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru ca a copilarit în diferite orase, a schimbat mereu scolile, a pierdut si a câstigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasa amintire din vremea începutului este alegata de natura, de parcul din Tg. Jiu, unde alerga dupa orele de scoala, pe lânga Poarta Sarutului si Masa Tacerii. În adolescenta scria versuri, citea mult, în paralel cu liceul teoretic avea zilnic, ore de pian si balet la Conservatorul din Tg. Mures, iar în vacante facea sport, vara tenis si înot, iarna – patinaj.  Cu toate ca visa sa îmbratiseze o cariera artistica, acest lucru nu a fost posibil din mai multe motive. Problemele de  sanatate, lipsa unui dosar bun, dezacordul parintilor ca fiica lor sa se orienteze spre un asemenea domeniu, precum si pledoaria profesoarei de fizica si chimie, care a convins-o sa mearga pe drumul stiintei, au facut ca destinul sa o poarte la doar saptesprezece ani, în 1952, în toiul unor vremuri tulburi, în Iasiul lui Eminescu, unde sustine si promoveaza examenul de admitere la Facultatea de Chimie, Institutul Politehnic. Diploma de inginer o dobândeste la Institutul Politehnic din Gala?i.
I-a placut sa lucreze în fabrica si muncea adesea, peste program; era destul de obositor, dar credea în profesia pe care o facea, pâna acolo încât viata de familie si cariera au avut prioritate în fata scrisului si aceasta din dragoste si simt al datoriei. Si-a iubit sotul si pe cele doua fiice, pentru care si-a dorit dintotdeauna sa fie sanatoase si destepte, si la fel de mult îsi iubeste si nepoata pe care a crescut-o pâna la vârsta de doisprezece ani si pe care o considera ca fiind al treilea copil al ei. Ea însasi afirma ca nu a avut o viata usoara, mai ales ca adesea tânjea dupa clipe de liniste, în care sa poata scrie. Cu timpul, s-a consolat cu învatatura crestina care spune ca esential este ca timpul sa nu-l petreci în inactivitate, ci lucrând cu zel si sârguinta, cu harnicie, într-o directie în care te dirijeaza inima. Asa a si facut, astfel ca din acelasi preaplin de dragoste au aparut în timp, douasprezece volume de versuri si alte treisprezece de proza. Vavila Popovici este în prezent, pensionara si locuieste în Statele Unite ale Americii.

O.C. – „Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare./ E melodia cântata/ pe strunele viorii Stradivarius./ E culoarea si lumina/ dintr-un tablou a lui Rembrandt./ E marmura de Carara/ daltuita de Michelangelo./ E o pirueta a Anei Pavlova.” Citind aceasta definitie pe care ati dat-o poeziei, am înteles ca sunteti un om pentru care arta reprezinta un alter ego, o a doua natura.  Cât din Shakespeare, din Rembrandt, din Michelangelo, din Ana Pavlova se regaseste în poezia dvs.?

– Da, poezia este prietenul meu nedespartit! Împreuna cu ea m-am bucurat, alteori am plâns, ea m-a consolat. A fost si ramâne refugiul meu sufletesc! Nu este super egoul, ci alter egoul meu. Subliniez acest lucru, fiindca Jung si alti psihologi se grabesc sa afirme ca în domeniul creatiilor si al hobby-urilor se produce un dezechilibru între sine, ego si super ego. Poate ca exista si aceste dezechilibre, dar atunci când te nasti cu acest har, el nu poate fi decât, asa cum spuneti, un alter ego.
Cred ca poezia trebuie sa aiba din toate acestea, adica din perenitatea pieselor lui Shakespeare, din lumina lui Rembrandt, din taria si puritatea marmorei cautata si slefuita de Michelangelo, din gratia unei piruete… Ne  straduim noi, poetii, dar asta nu înseamna ca si reusim.

O.C. – Ati debutat în revista „Chimistul” din Onesti, în anul 1965, pe vremea când lucrati ca inginera la Combinatul Chimic din Borzesti, însa debutul absolut a fost în revista „Ramuri”, din Craiova, în 1982. Ce imagine îi pastrati lui Marin Sorescu, în conexiune cu momentul dvs. de debut?

– La revista „Chimistul” lucrau doi redactori foarte buni, le pastrez o amintire frumoasa. Combinatul Chimic, pe atunci, era cea mai mare întreprindere din tara. M-au descoperit ca scriu versuri, desi ascundeam pe cât posibil aceasta preocupare si mi-au publicat câteva poezii. Pe Marin Sorescu regret, dar nu l-am cunoscut personal. I-am trimis doua poezii si mi le-a publicat. Înseamna ca a citit si i-a placut ce am scris.

O.C. – De ce „13 poeti” si nu un volum de versuri semnat de Vavila Popovici, mai ales ca erati câstigatoarea unui important premiu pentru poezie, premiul Editurii Eminescu, în 1988? Cine erau ceilalti doisprezece?

– Editura era în cladirea „Casa Scânteii”. Când m-am dus prima oara sa întreb de premiul de care aflasem dintr-o scrisoare trimisa pe adresa mea, mi s-a comunicat ca din motive de economie de hârtie, Elena Ceausescu a dispus sa se editeze un volum colectiv. Ceilalti 12 erau: Paul Androne, Diana Barbu, Claudiu Bazalt, Octavian Berindei, Gheorghe Dinica, Petru Dunca, Liliana Gradinaru, Claudiu Iordache, Vasile Morar, Ioana Pârvulescu, Teodor Purice, Ion Ruset. În 1990, cei care s-au perindat la directia editurii, toti, pe rând, mi-au promis ca-mi vor publica volumul de versuri si au plecat tot pe rând, foarte curând de la editura: Mircea Ciobanu, Eugen Negrici, Valeriu Râpeanu. Poeta Virginia Carianopol îmi facuse referat pentru volumul „Oglinda lumii” (acesta ar fi fost titlul primului volum), întrucât ea fusese lectorul volumului. Mi s-a comunicat ca volumul a fost predat unei tipografii, nu am putut sa-l recuperez, s-a pierdut. Acelasi lucru mi s-a întâmplat si cu primul roman, predat unei edituri din Bucuresti. Cu mari insistente l-am recuperat, dupa ce a fost refuzat spre editare.

Redactorul care mi l-a înapoiat, m-a condus pe scarile editurii, spre iesire si m-a întrebat: „De ce nu mi-ati spus ca sotul a fost condamnat politic?” Am ramas stupefiata, nu i-am raspuns, m-am uitat insistent în ochii lui, i-am întins mâna si am plecat.

Repet ceea ce am mai spus cu ocazia unui alt interviu: nici nu se putea edita înainte de 1989 ceea ce scrisesem în cartile mele; nu puteai marturisi gândurile si întâmplarile în acea perioada a comunismului; sinceritatea nu putea fi pretuita, ci speculata si pedepsita, tristetea era un pacat. ?i oricum, pâna la acea data, sa poti edita o carte, ori erai un mare talent, ori aveai relatii, ori faceai compromisuri. Sa nu-mi spuna cineva ca mai exista o alta cale! Mare talent nu eram, relatii nu aveam (poate mai curând piedici!), iar compromisuri nu am acceptat sa fac. Unchiul nostru care era Episcop pe vremea aceea si caruia m-am plâns, mi-a spus, mai în gluma, mai în serios: „Astazi la putere este  banul, politica si femeia.” Ma gândesc acum, ce radacini adânci avem…

O.C. – Ce a urmat dupa 1989, atât în versuri, cât si în proza?

– Imediat dupa acele întâmplari am hotarât sa-mi public volumele pe cont propriu si le-am publicat pe rând, cu greutate, fiindca între timp aparuse „cenzura economica”. Au fost si oameni buni care m-au sponsorizat.

O.C. – „Te-ai aratat în ceasca de cafea / dimineata, în balconul plin cu flori. / Soarele stralucea pe marginea cestii / si tu erai piticul negru / din ceasca de cafea.” Stihurile dvs. m-au trimis cu gândul la mitologia scandinava, dar si la literatura fantastica a evului mediu. În ce masura se regasesc aceste accente în volumul „Piticul din ceasca de cafea”, ca un „semn ca sufletul nu cere odihna”?

– Un critic literar din Iasi a scris despre aceasta poezie: „Cine poate fi acest pitic din ceasca de cafea? Decât daimonul creatiei, care staruie în mintea si sufletul creatorului….” Alt critic a scris: „Poemul «Piticul din ceasca de cafea» care da titlul volumului, are un efect aproape straniu, în care dorinta de reînviere te duce la mitul lui Horus si totusi cea mai puternica realitate este cea din puterea visului, pentru ca aceasta dezvolta, transforma, educa transcendenta traita, este adevar, o ontologie de care, de altfel, poeta nu se poate desparti.”
Dumneavoastra v-ati gândit probabil, la cosmogonia scandinava, despre care se spune ca da frisoane cititorilor, frisoane metafizice desigur, întrucât viata cu toate bucuriile si suferintele ei, nu este decât amânarea unui sfârsit… V-ati gândit la „Frasinul cosmic”, din mitologia europeana: Frasinul si Stejarul. Da! Sufletul ascuns de frunzele stejarului si iarna venind si vântul scuturând frunzele si ramânând doar sufletul fara haina… Da, el, sufletul care nu cere niciodata „odihna”!

O.C. – „În zilele de vara / când caldura / îmi învaluia trupul, / închideam ochii / si ma rugam soarelui. / Din prea multa iubire / ma rugam” („Anotimp interior”). Vi s-a spus vreodata ca o paralela între aceste versuri ale Vavilei Popovici si cele ale lui Ion Barbu din „Riga Crypto si lapona Enigel” (Ma-închin la soarele-ntelept,/ Ca sufletu-i fântâna-n piept/ ?i roata alba mi-e stapâna/ Ce zace-n sufletul fântâna./ La soare, roata se mareste,/ La umbra, numai carnea creste/ ?i somn e carnea, se dezumfla,/ Dar vânt si umbra iar o umfla…”) este absolut normala? Cum se autodefineste lumea spirituala a Vavilei Popovici în lumina soarelui, adepta al carui tip de cunoastere filosofica sunteti?

– Nu m-am gândit pâna acum la aceasta paralela si comparatia ma onoreaza; acolo este o drama lirica puternica, în lumea Laponiei, în drumul lui Crypto cu renii sai, o dragoste fulgeratoare fata de Enigel care iubea soarele: „Eu de umbra mult ma tem/ Ca daca-n iarna sunt facuta/ ?i ursul alb mi-e varul drept,/ Din umbra deasa desfacuta,/ Ma-nchin la soarele-ntelept…” Este reluata oarecum tema din Luceafarul lui Eminescu, tot atât de liric redata imposibilitatea dragostei, cu inversare de roluri…

Referitor la a doua întrebare, legata oarecum de prima, nu pot sa afirm ca ma încadrez strict într-o cunoastere filosofica. Pot aminti doar cuvintele lui Constantin Noica pentru ca m-au obsedat multa vreme: „Daca iubiti poezia sau muzica, pierderile, cresterile, curgerile, daca va plac geometria si rigoarea fara sa vi se împietreasca inima, daca sunteti în stare de un dram de nebunie si un munte de masura, veti întâlni filosofia.” ?i cred ca am întâlnit-o si nu am ocolit-o. Dar este doar o întâlnire! Metafizica nascuta din mirare în fata rânduirii acestei lumi… Asa se întâmpla, cu cât omul dobândeste mai multe cunostinte, cu atât are mai  multe lucruri nelamurite, îsi pune mai multe întrebari. Mirarea aceasta filosofica rezulta si din perceperea intensa a durerii, în urma careia vin întrebarile. M-am convins cu timpul ca prin acumulare de cunostinte, de experiente mai placute sau mai triste, vine momentul când începi sa ordonezi raspunsurile si îti construiesti o filozofie asupra vietii care este numai a ta si pe care o poti pastra în tine sau poti s-o faci cunoscuta semenilor, prin una din formele artei. În ce cred? Cred în Dumnezeu si în Împaratia Lui, cred în dreptate, adevar, iubire; în libertate, în fericire,  în lumina – spirit viu care coboara din soare si intra în contact cu spiritul nostru, cred!

Aristotel spunea la vremea sa ca oamenii au început sa filosofeze mânati fiind de „mirare”. ?i asa este! Daca ai ochi sa privesti cu atentie aceasta lume, începi sa te miri. ?i te miri si te miri si te întrebi si raspunsurile vin, alteori  nu vin… Dar în tot ce facem si gândim trebuie sa-l avem pe Dumnezeu în viata noastra. Libertatea si fericirea spre care tindem nu se pot obtine decât prin iubire si daruire; iubire fata de aproapele nostru; iubirea care ne este însamântata în suflet si pe care trebuie s-o îngrijim, ca aceasta samânta sa ajunga sa rodeasca. Cred ca trebuie sa ne straduim pentru a înlatura animalitatea, egoismul si barbaria din noi, ceea ce ar duce la o convietuire normala de care avem atâta nevoie, iata în ce cred! Mai cred ca trebuie sa ne debarasam de teama care ne-a însotit si ne însoteste înca. Sa devenim încrezatori în fortele binelui, sa fim curajosi, cu compasiune fata de aproapele nostru, dar si fata de departe-le nostru, de ce nu? si cu spirit de sacrificiu, asa cum ne învata Hristos, iar sacrificiul înseamna renuntare în favoarea semenului tau, izvorâta din preaplinul dragostei.

O.C. – “Sus – un cer îndepartat, albastru./ Sub mine un astru./ În mine – universul reflectat./ Infinitul – mister plin de mistere./ Moartea – printre ere,/ În mine – universul reflectat.” Cum explicati aceasta înclinatie specifica simbolismului, spre nostalgie si spre valentele fonice ale cuvântului, cu valoare terapeutica ce va caracterizeaza?  

– Simbolurile în general, ne sunt necesare exprimarii lucrurilor spirituale. Un poet simbolist pe care-l ador este Bacovia. Dupa mine este un mare poet! Am gasit într-o revista un articol în care se spune despre Bacovia ca este „un ins epuizat prematur, ca percepe timpul ca un batrân, îmbatrânit de esecuri si celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu clima aspra… pentru batrâni, provinciali, « nordici » timpul trece greu, monoton si chinuit”. M-a durut si m-a revoltat cumplit acest articol, acest mod de a gândi si a blama un mare poet român, simbolist. M-am consolat însa, cu caracterizarea lui Ion Caraion: „Bacovia are un instinct al poeziei mai puternic decât poezia lui, cu care obtine arta.” Cred ca m-a influentat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulata „Dragoste de Bacovia” care se termina cam asa: „Privea în sus si-mi arata/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zari argintii”./ Râdea emotionat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am cazut în genunchi si-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-ma cu pana ta!”

Cât priveste nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteti a cita cuvintele lui Constantin Noica: „Melancolia este fericirea ce se hraneste din absente.” ?i aceasta absenta a persoanei iubite, pierduta pentru totdeauna, face loc momentelor de inspiratie, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o compensatie a absentei, cu iluzia transformarii ei în prezenta. Andrei Plesu spune ca melancolia este un moment de înstrainare, de izolare: „Privesti ceva, ai vrea sa-l iubesti, dar nu poti, simti ca între tine si el este o distanta pe care n-o poti diminua.” Câta dreptate are!

O.C. – A aparut cu ceva timp în urma, „Jurnalul unei fete greu de multumit”, o carte scrisa de Jeni Acterian. În literatura româna, jurnalul se întâlneste la Mircea Eliade („Jurnalul adolescentului miop”), Camil Petrescu, Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”). Vavila Popovici ne propune „File de jurnal”, „Jurnalul unei veri”, dar si „Jurnal american”. Va considerati o continuatoare a scriitorilor anterior mentionati, în ceea ce priveste marturisirea de sine, transpunerea imaginii propriei personalitati reflectate ca o confesiune generata de anumite împrejurari de viata?

– Unii si-au pus întrebarea daca un jurnal al unui om anodin poate interesa cititorul. Ei bine, eu cred ca da! Îmi place sa scriu jurnale deoarece în jurnal ideile nu sunt expuse conform unui plan, ci ele sunt evocate de un peisaj, de o întâlnire cu un om, de o convorbire, de o lectura, etc. Contemplu, gândesc si reflectez. Reflectia deci, însoteste contemplatia. Îti exprimi propriile gânduri si pareri si stârnesti gândurile cititorului care intra într-un dialog al undelor cu scriitorul. Parerea lui Mircea Eliade era ca cel ce scrie un jurnal, în masura în care el încearca sa capteze macar o parte din ceea ce vede si simte, trebuie sa accepte riscul de a fi confundat cu un caiet de note sau cu fragmente autobiografice. ?i totusi, a scris jurnale. Tolstoi spunea ca jurnalul este o redare a realitatii. Eu accept ideea de a fi o redare a realitatii, dar ca sa fie si literatura, cred ca trebuie depasita într-un mod aceasta realitate, trebuie transcendentalizata, daca se reuseste, bineînteles…
Un jurnal se scrie dintr-o nevoie de destainuire, de sinceritate. Exista poate si o sete de comunicare pe care o are orice om, unii o fac verbal, altii în scris. Calinescu spunea ca este o prostie sa scrii un jurnal, actualul critic Ion Simut spune (am gasit un articol în „România literara”) ca jurnalele ar trebui sa stea în raftul doi sau trei, acolo unde le este locul. Sunt pareri si pareri, dar jurnalele se vând si se citesc cu mult interes. Ion Caraion spunea ca Jurnalul poate avea capricii, lejeritati, copilarii, confesiuni si chiar indiscretii. Asa si este! Jurnale s-au scris si se scriu si rezista si chiar au mare succes în comparatie cu literatura de fictiune. Consimt spuselor lui Marquez: „Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima”.

O.C. – Suntem la capitolul memorialistica, „Albumul cu fotografii”. Ce a stat la baza realizarii acestei cercetari a societatii românesti? Cât si cum v-ati documentat pentru a realiza un studiu atent prin care prezentati viata în complexitatea ei sociala si psihologica?

– „Albumul cu fotografii” este o carte editata în 1999, în care am folosit ca pretext literar fotografiile albumului de familie si este o lucrare memorialistica alcatuita din amintiri dragi, dureroase majoritatea, purtate în mintea si inima mea. Singura fictiune este cel de al treilea copil (baiatul), spre a scoate în evidenta mentalitatea tinerelor mame din acea vreme de a nu face copii (redata în romanul „Binele si Raul”). Scriind toate cartile la persoana întâia, am fost întrebata dupa citirea fiecarei carti daca este viata mea si am subliniat ca m-am inspirat din realitate, dar am introdus si elemente fictive, spre a da o continuitate actiunii. Aceasta carte însa, nu este fictiune, ci realitatea vietii pe care am trait-o.

O.C. – De unde provine dramatismul scrierii de fata? Daca ar fi sa ne întoarcem în timp, care este fotografia ce va este cea mai draga din acest album?

– De unde provine dramatismul? Din viata pe care am trait-o. Fotografia cea mai draga este a sotului pe care l-am pierdut.

O.C. – La ce lucrati în prezent ?  

– Acum definitivez un nou volum de versuri, fiindca a tâsnit ca un izvor din sufletul meu. Am baut repede din apa lui, sa nu sece cumva. Dupa ce îl termin, voi lucra la un volum bilingv – englez-român – pentru care am si pregatit o selec?ie de poeme din volumele publicate pâna acum.

O.C. – Cum arata viitorul?

– Hm! Mult a fost, putin a ramas! Pentru mine vorbind. Timpul vietii nu l-am chemat, mi s-a dat, nu-l alung, dar simt cum pleaca… Îmi pare rau, fiindca va fi plin de evenimente. Cred ca nu trebuie sa ne speriem, fiecare generatie a avut probleme noi, mai grele, mai usoare, dar le-au trecut. Fiecare om trebuie sa poarte în suflet credinta în Dumnezeu. Cu ea va depasi mai usor greutatile.

O.C. – Ce recomandare ati dori sa le faceti celor care abia acum încep sa scrie?

– Sa iubeasca mult si sa viseze mult, ori de câte ori realitatea din jur îi va obosi. Sa citeasca mult si sistematic. Sa caute valoarea în viata. Sa-si faca biblioteca si fise pentru cartile citite. Sa scrie, dar sa nu se grabeasca sa publice. Eu m-am grabit, fiindca am pierdut din timpul scrierii si acum îmi dau seama ca ar fi trebuit sa revizuiesc cu atentie textele si sa fiu mai exigenta cu editarea lor.

O.C. – Ce hobby-uri aveti?

– Am avut destul de multe în viata. Acum mi-a ramas doar muzica.

O.C. – Cât de multa poezie exista într-o reactie chimica?

– O reactie chimica se prezinta ca un fenomen în urma caruia doua sau mai multe substante puse în contact în anumite conditii, formeaza substante diferite, altele decât cele initiale. Te minunezi când vezi ca una pui si alta iese. În poezie, folosim cuvinte din bogatia limbii, dupa gradul de afectivitate pe care-l avem fiecare, le alaturam într-un mod, ele se atrag, se amesteca, explodeaza, uneori (ce mult asteptata este explozia cuvintelor!), formând idei si imagini pe care cititorul le gusta… Ne minunam, uneori, pentru ce a iesit. Se întâmpla sa nu-ti mai recunosti gândurile care te-au însotit. Poezia este, da, o alchimie, o modelare în cuvinte, în fraze, în metafore a unei lumi care întocmai ca o reactie chimica, ne tulbura, ne misca, ne fascineaza.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

*     *     *     *     *     *     *     *     *     *     *      *     *     *     *

           OFERTA DE CARTE A SCRIITOAREI VAVILA POPOVICI

CARTI TIPARITE :

– Noapte de iarna (versuri) Pitesti 1993;

– Nopti albe (versuri) Pitesti 1995);

– Binele si Raul (proza) Pitesti 1998);

– Dragostea mea cea mare (versuri) Pitesti 1998;

– Albumul cu fotografii (proza) Pitesti 1999;

– Dincolo de noapte (versuri) Bucuresti 2000; postfata – Ion Papuc.

– Piticul din ceasca de cafea (versuri) Bucuresti 2000;

– Mai sunt barbati buni (proza) Bucuresti 2001;

– File de jurnal (proza) Bucuresti 2002;

– Insomniile unei veri (versuri) Bucuresti 2002;

– Ultima pirueta (proza) Pitesti 2003;

– Îngerul scrie poemul (versuri) Pitesti 2003;   (prefata – prof. dr. Simion Barbulescu)

– Între spaima si vis (versuri) Pitesti 2004; prefata – S. Barbulescu.

– Jurnalul unei veri (proza) Bucuresti 2005;

– Suspine strigate (versuri) Pitesti 2005; prefata – Simion Barbulescu.

– Cartea mamei (proza) Pitesti 2006;

– Jurnal American (proza) Pitesti 2007;

– Singuratatea clipelor târzii (versuri) Iasi 2008;

– Gânduri (proza) Iasi 2009; prefata – Vasile Filip.

– Scrisori de departe (versuri) SUA 2010;

– Articole, eseuri, vol. I (proza) SUA 2010;

– Preaplinul tacerilor (proza) SUA 2010;

– Poemele iubirii (versuri) SUA 2011;

– Articole, eseuri, vol. II (proz?) SUA 2012;

– Fulguratii (proza) SUA 2012

Detaliile pentru cei care doresc sa comande cartile:

Adresele de la care se pot comanda ultimele carti (faceti click pe link-uri):

„Fulguratii” (https://www.createspace.com/3958608)

„Articole, Eseuri (vol. II)” (https://www.createspace.com/3801524)

„Scrisori de departe” (https://www.createspace.com/3456668)

„Articole, Eseuri” (https://www.createspace.com/3479381)

„Preaplinul Tacerilor” (https://www.createspace.com/3513737)

„Poemele iubirii” (https://www.createspace.com/3698730)

Daca este pentru prima data când comandati de la Amazon CreateSpace, va trebui mai întâi sa va creati un cont (desi CreateSpace face parte din grupul Amazon, conturile sunt separate, deci chiar daca aveti deja un cont deschis la Amazon, pentru CreateSpace trebuie sa va creati unul nou, separat). Veti stabili un nume de identificare si o parola. Apoi vi se va cere sa va introduceti câteva date personale (adresa de email, numele personal, adresa unde locuiti, etc.) si datele unei carti de credit (Visa, MasterCard, etc.). Fara carte de credit nu se poate comanda. Tot acest proces trebuie facut numai la prima vizita, la vizitele ulterioare doar faceti sign-in cu numele de identificare si parola.
Odata încheiata deschiderea contului, precizati numarul de exemplare dorite si plata se va face automat de pe cardul înscris anterior, iar expedierea se va face la domiciliul personal (la adresa pe care ati introdus-o deja la deschiderea contului).

 

Cautati pe Domnul…!

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

„Cautati pe Domnul câta vreme se poate gasi; chemati-L câta vreme este aproape.

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertând.”

                                                                                        ISAIA, 55.6-7

 .

DE CE SA-L CAUTAM PE DOMNUL

România e vizitata de straini din mai toate tarile lumii, iar românii cauta, la rândul lor, sa plece din tara în lumea larga, unde cauta locuri în care sa-si gaseasca împlinirea si fericirea.

În 1984 am facut o calatorie de 7 zile în Bulgaria. Pe atunci m-au impresionat doua lucruri. La Burgas, Plovdiv sau Sofia, pâinea nu avea gustul dulce ca al pâinii din România. Mie îmi parea amara de-adevaratelea, nu doar ca asa se zice. Apoi, pentru acel timp, m-a uimit starea excelenta a soselelor comparativ cu ale noastre. Acolo asfaltul era de buna calitate, asezat în straturi groase, pe drumurile nationale si europene. Ca si taranul, care framânta în mîna sa  batatorita, pamântul, am privit atent asfaltul si chiar l-am pipait cu mâna, nu de altceva, dar ca sa pot face aceasta remarca. Si, fiindca se vorbea ca la întorcere cei de la securitate ne vor lua la întrebari sa vada  ce gânduri ne trec prin cap, declaram sus si tare ca îi voi trimite sa vada ce sosele sunt în Bulgaria, apoi mai stam de vorba!

Deseori sunt lucruri pe care le putem afla mult mai aproape, dar noi alergam  peste mari si tari cautând satisfacerea curiozitatii si gasirea a ceea ce credem ca avem nevoie.

Omul cauta desfatarea materiala si spirituala. Si încearca, situându-se cât mai sus material, apoi spiritual,  citind din operele lui Eminescu, Blaga, Shakespeare, Rilke, Tolstoi, Hugo, Marquez sau Vladimir Nabokov. Dar niciodata nu i se va stâmpara setea pe deplin.

Psalmistul însa, declara:

Învataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei. (…) caci Legea Ta este desfatarea mea. (…) Daca n-ar fi fost Legea Ta desfatarea mea, as fi pierit în ticalosia mea. (…) Necazul si strâmtorarea ma ajung, dar poruncile Tale sunt desfatarea mea. (…) Suspin dupa mântuirea Ta, Doamne si Legea Ta este desfatarea mea. (Psalm, 119. v. 24; 77; 92; 143; 174).

Laitmotivul scrierii acestui imn nu pare altul decât acela de-a indica locul unde se poate gasi desfatarea  –  în Legea si Cuvântul lui Dumnezeu.

***

Daca înseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea!

                                                     Ioan, 7.37 (Isaia, 55.1)

Inspirat de Creatorul prin Duhul Sfânt, profetul Isaia are câteva îndemnuri speciale pentru oameni.

Primul, unul foare important,  este  aceasta: Cautati pe Domnul!

Sa vedem daca si cum ne regasim si noi în aceasta adresare. Cui îi vorbeste Isaia? Dar deja stim ca despre  Isus e scris:

A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan, 1.11-13)

Domnul nu întârzie în împlinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. (2 Petru, 3.9)

Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne învata s-o rupem cu pagânatatea si cu poftele lumesti si sa traim în veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, asteptând fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. (Tit, 2.11-13)

Chemarea si îndemnul e pentru toti oamenii, deci si pentru tine si pentru mine, pentru orice om venit în aceasta lume.

Ce rasplata vom avea?

a.Binecuvântari de la Dumnezeu

Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. Când striga un nenorocit, Domnul aude si-l scapa din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tabaraste în jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! (Psalm, 34.4-8)

El îti iarta toate faradelegile tale, El îti vindeca toate bolile tale; El îti izbaveste viata din groapa, El te încununeaza cu bunatate si îndurare; El îti satura de bunatati batrânetea si te face sa întineresti iarasi ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. El Si-a aratat caile Sale lui Moise, si lucrarile Sale, copiilor lui Israel. Domnul este îndurator si milostiv, îndelung rabdator si bogat în bunatate. (Psalm 103.3-8)

Se spune ca în cel de-al doilea razboi mondial, japonezi faceau economie în omorârea prizonierilor: îi sufoca în saci de plastic (nylon). Putem vedea ca aerul, oxigenul, e atât de pretios si de vital pentru om, si e de la Dumezeu, pe gratis, si se cuvine sa-i multumim din toata inima.

Apa, care la fel e atât de importanta si adesea o risipim si nu multumim Domnului cum s-ar cuveni. În plin Desert, daca ramâi fara apa, degeaba ar veni cineva si ti-ar întinde o suma mare de bani sau aur, ca datorie sau apreciere, nu te-ar multumi, nu ti-ar putea stâmpara setea! O, daca ar sti omul sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru apa, pe care adesea o risipim atât de usor, iar multi sufera… de lipsa!

b. Dumnezeu e singurul care ne poate ierta si mântui de pacate

„Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploua mântuire.” (Osea, 10.12)

Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale.” (Matei, 1.21)

„…astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca, 2.11)

„În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie sa fim mântuiti.” (Fapte, 4.12)

„Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos …” (1 Timotei, 2.5)

c. Numai Dumnezeu ne poate garanta un prezent binecuvântat

Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului.” Amin. (Matei, 28.20)

Guvernele pleaca, vin altele. Dar nu avem la ele nici o garantie. Garantia noastra e în Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic nu se întâmpla fara stirea Lui. El e pe tronul Sau, plin de glorie, si vegheaza. El va aduce vremurile de învioarare. El da ploaia târzie si ploaia timpurie. Slava lui.

d. Numai Dumnezeu ne poate garanta un viitor sigur

Caci Eu stiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. (Ieremia, 29.11-13)

Domnul Isus a spus ca pe ai Sai, nimeni nu-i va putea smulge din mâna Sa. Slavit sa fie Domnul.

Pastorul Grigore Talpos a marturisit Cuvântul Domnului. El a spus ca, fiind invitat în 2001 în America, s-a dus la Cluj la Aeroport sa caute bilet. A întrebat, care-i primul bilet pentru îmbarcare? Pe data de 11 septembrie,  a venit raspunsul. Era acea zi de trista amintire, când au fost lovite de avioane Turnurile gemene! Sotia dânsului, a zis, nu te pot lasa sa pleci asa repede, pe data de 11 septembrie 2001! Când e urmatorul? Pe data de 18 sept.2001. Si a plecat în 18 septembrie si a calatorit în pace prin toata America. Slava Domnului caci El îi poarta în Car de biruinta pe copiii Sai!

Când ar trebui sa-L cautam?

Câta vreme sta în picioare aceasta invitatie: Cautati pe Domnul!. Invitatia pentru America, unii am primit-o pentru 30 de azile, altii pentru 6 luni, altii pentru 1 an, altii pentru 10 ani. E clar ca nu putem merge în SUA dupa expirarea VIZEI, trebuie sa mergem în perioada în care avem VIZA.

O tânara a ascultat o predica de chemare la pocainta. Predicatorul a spus, printre altele, ca poti sa te hotaresti pentru Isus si în ultima clipa! ?i a încercat sa mai amâne decizia de a-L urma pe Domnul. Caci bunicii ei murisera la 90 de ani, parintii, zicea ea, vor urma aceeasi soarta, ea la fel… Deci mai are timp pentru a-si distra firea. Însa, l-a întrebat pe pastor, care va fi ultima clipa, iar el a spus ca nu are de unde sti!

Sa luam, dar, bine seama, ca atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu. (Evrei, 4.1)

Poti oricând sa ai un accident de masina, de tren, de avion sau un atac de cord. Astazi, auzii chemarea, si vino, nu amâna. Ziua de mâine, poate nu mai e si a ta!

Un om în vârsta se hotarâse pentru Domnul. A pornit din curte sa ajunga la Biserica, unde urma sa fie botezat în acea zi,  dupa Scripturi. Ajuns în poarta, l-a strigat sotia: – Ioane, vino înapoi, ca a nascut vaca! Vaca nu nascuse, dar Ioan si-a împietrit inima si a ramas fara mântuire… Murise, fara sa încheie acest  legamânt în apa botezului, cum poruncise Domnul.

Mântuirea se afla la distanta de 100 de m. Pentru unii la distanta de doar o palma, de o usa, care, pentru unii va ramânea închisa … Pentru ca oadata ce Stapânul Casei a închis usa, putem bate în zadar!

Astazi e ziua mântuirii! Amin.

(Text inspirat de Cuvântul pastorului Grigore Talpos – Biserica Penticostala din Zalau)

UMORISTUL DOREL SCHOR, ÎN INTERVIU

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Raquel WEIZMAN


                                                                                     “Umor de calitate

                                                             fara inteligenta nu exista!“


Dorel Schor (n. 30 iulie 1939, Iasi) este scriitor umorist, gazetar si cronicar plastic israelian de limba româna, membru al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Româna (A.S.I.L.R.). Colaboreaza la numeroase reviste de limba româna din Israel (Orient Expres, Ultima Ora, Expres Magazin si Minimum), din Statele Unite, Spania, România etc. A publicat sase volume individuale si este prezent în numeroase antologii, printre care „5000 de ani de umor evreiesc” (O antologie subiectiva de Tesu Solomovici, Editura Tesu, Bucuresti 2002), sau „The Challenged Generation/ Solo Har-Herescu” (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997, editie bilingva româno-engleza).

***

Raquel Weizman:Stimate domnule Schor, sînteti autorul mai multor carti de aforisme umoristice, iar anul acesta va aparea si versiunea spaniola a cartii „Înger cu Coarne”, o editie îmbunatatita si largita cu mai multe aforisme, sub numele „Costumul lui Adam – Ascuns dupa cuvinte”, la Editura Niram Art. În primul rînd, as dori sa îmi dati o scurta definitie a cuvîntului „aforism“, una mai putin ortodoxa si mai personala.

Dorel Schor: Aforismul este exprimarea lapidara a unui gînd, o constatare inteligenta, o cugetare care sugereaza un adevar. Daca are si un strop de umor, place si se retine. Iata un exemplu de aforism-definitie: „un aforism este un roman de un rînd“… Exista culegeri de citate celebre, de cugetari si maxime, cuvinte de duh si cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile inteligente care te obliga sa le citesti de doua ori pentru ca merita.

Raquel Weizman: Ce v-a facut sa va îndreptati spre acest gen destul de rar întîlnit?

Dorel Schor: Daca aveam rasuflarea lunga a romancierului, nu as fi scris schite scurte, umoristice. Probabil ca mi se potriveste genul scurt, replica imediata. Cunoasteti cazul scriitorului care se scuza: „sînt foarte grabit, asa ca nu am timp sa scriu pe scurt“. Nici eu nu am niciodata timp, pur si simplu nu stiu sa scriu lung. Aforismul mi se potriveste… Cred ca locul aforismului spiritual este în literatura umoristica, iar aceasta poate fi satirica, ironica, cinica… Poate fi rea pîna la durere. Mai ales în cazul autorilor de umor, se potriveste de minune aforismul lui Buffon „stilul e omul“. Vom admite, asadar, ca si omul e stilul!

Raquel Weizman: Cum vedeti universalitatea acestor aforisme?

Dorel Schor: Stiti cine a formulat primele aforisme? Un medic mult mai cunoscut decât mine, „colegul“ Hipocrate. Cugetari care au strabatut veacurile ne-au ramas de la regele Solomon, de la Euripide, Democrit, Platon si Aristotel, de la Cicero si Seneca, Omar Khayam si Confucius, Shakespeare si Rouchefoucauld, Cervantes si Voltaire, Goethe, Napoleon si Tagore. Aforismul se adreseaza oamenilor inteligenti care se afla peste tot… într-o anumita masura.

Raquel Weizman: Sa reluam firul istoriei dvs. personale. Ati început sa scrieti si sa publicati de la vîrsta de 9 ani, începînd cu diverse reviste pentru copii si tineret. Ati putea sa îmi povestiti mai multe despre atmosfera familiala care a facut posibila aceasta activitate precoce? Ati mostenit de la parinti dragostea pentru carti si scris?

Dorel Schor: Raspunsul se afla în întrebarea dvs. De la bunicul dinspre mama, am mostenit numele si un dictionar Saineanu, din anul 1908. Un dictionar român-român la un evreu din Stefanesti, tîrg faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era ceva foarte obisnuit, dar David Schor avea biblioteca pe româneste si pe idis, în care se întîlneau mari scriitori si filosofi. Tatal meu facuse liceul în Rusia tarista, a ajuns în România din

cauza pogromurilor ce însoteau anii de dupa revolutie, era un autodidact pe româneste. De notat ca eu sînt Schor si maternal si paternal, familii din tari diferite. Explicatia sta în literele shin, vaf, reish, care în ebraica semnifica shofet ve rabi, adica judecator si rabin. Dar acesti schori nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni pe care colectivitatea îi considera scoliti si corecti, în masura sa judece pricinile dintre evrei, fara sa recurga la autoritati.

Raquel Weizman: Paralel cu scrierile umoristice, ati alcatuit, de-a lungul timpului, o adevarata colectie de prezentari si cronici de arta despre artisti plastici israelieni si, în special, despre panorama artistica a evreilor români din Israel. Stiu ca sînteti si un colectionar de arta. Cum ati ajuns de la ipostaza de iubitor de arta la cea de cronicar?

Dorel Schor: Colectionar de arta, mai modest desigur, am fost si în România. Desi tînar medic, am fost solicitat sa fiu secretar literar interimar, pentru un an, la teatrul din Botosani. Prilej norocos de a cunoaste nu numai actrite, ci si dramaturgi, regizori, scenografi. Printre acestia din urma, Constantin Piliuta, Ion Muraru, Vasile Jurje… Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu si Vigh. Prin ei si alaturi de ei, am descoperit pictura moderna, am început sa colectionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni nu am putut lua cu noi cînd am emigrat. În Israel, am initiat o rubrica plastica în revista Orient Expres, însotita de o mini-expozitie pe paginile cromate. Ideea a avut succes la cititori, redactia m-a încurajat… Am scris despre Silvia Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon, Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana Saxone-Horodi, Zahava Lupu, Moni Leibovici, Avi Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman, Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes, Lipa Natanson. Dar numarul este mult mai mare, incluzînd artisti plastici evrei si români de avangarda din România, pictori israelieni formati în tara sau veniti din fostele republici sovietice, din Franta, Statele Unite, Germania, Argentina, Croatia, Polonia, Ungaria, Maroc, Olanda, Africa de Sud, Yemen, Australia…

Raquel Weizman: în interviul dvs. acordat domnului Razvan Niculescu pentru revista Orient-Expres din Israel, citesc o afirmatie interesanta: „cît despre umor, nu exista umor mai de calitate decît cel involuntar. Trebuie numai sa-l culegi discret, sa-l cureti de impuritati si sa-l servesti înainte de a se evapora vitaminele.” în volumul în curs de aparitie în Spania, descopar o alta definitie a umorului: „Sîngele este sarat. Lacrimile sînt sarate. De aceea, dintre toate genurile literare, umorul este cel mai organic“. Cît este de necesar umorul pentru fiinta umana si care sînt beneficiile „uzului“ zilnic?

Dorel Schor: As putea, ca medic, sa raspund cu un truism: rîsul e sanatos. Ati auzit, probabil, de clinicile care practica „sedinte colective de rîs“. Merita sa vedeti spectacolul… Va marturisesc ca rîsul e molipsitor, la un moment dat râzi si te întrebi de ce, dar, dupa aceea, te simti reconfortat si optimist. Ziua în care nu ai râs e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar, în pivnita aforismelor mele, am mizat întotdeauna nu pe rîsul gros, ci pe zîmbetul subtire. Va dau un exemplu de umor involuntar. La ceremonia acordarii unor premii literare, o doamna m-a felicitat. Am întrebat-o daca ma cunoaste din scris. Oh, nu, mi-a raspuns ea cocheta, va cunosc numai din citit…

Raquel Weizman: Volumul „Costumul lui Adam” este însotit de 50 de caricaturi ale domnului Constantin Ciosu, un caricaturist de renume, într-o armonie completa scris-imagine. Cum vedeti aceasta legatura între artele plastice si literatura?

Dorel Schor: Constantin Ciosu e mai mult decît un caricaturist. El face parte din familia restrînsa a cartoon-istilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris despre el si arta lui în urma cu ceva timp. Cînd s-a pus problema ilustrarii volumului „Costumul lui Adam”, m-am gîndit la dumnealui, la modul cel mai firesc. Îi multumesc si pe aceasta cale pentru buna colaborare, as spune intrinseca. Tot

asa cum precedentul volum de aforisme, editat în România, a fost ilustrat cu desene ale lui Baruch Elron, din pacate plecat dintre noi la acea data. Exista grafica de carte ca specie plastica, ilustrînd personaje sau situatii literare. Eu am preferat o autonomie a desenului, nu dublînd aforismele, ci completînd tematic, conceptual, dar independent „starea de umor“.

Raquel Weizman: Credeti ca daca exista fiinte extraterestre, cu o forma de organizare avansata, acestea ar fi posibil sa aibe si simtul umorului?

Dorel Schor: Daca exista, aceste fiinte se afla într-o etapa de dezvoltare mai avansata decît noi. Si daca sînt mai inteligente decît noi, atunci au un umor de si mai buna calitate. Probabil, subtil si cerebral.

Raquel Weizman: Daca sîntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu are simtul umorului. Marturisiti chiar dvs. Aceasta opinie, în aforismele dvs. Dati-mi macar un exemplu de umor divin.

Dorel Schor: Cîta vreme exemplele îmi apartin, umorul nu e divin, ci profan. Sa luam la întîmplare: „îti multumesc, Doamne, ca m-ai facut ateu“. Sau: „Blestemat în numele Domnului“… Cum dracu’? Sau: „Doamne, ajuta-ne aproape pe toti…“ „Ce nu poti pricepe, explica-le altora…“ „Daca ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu sa ramîi acolo…“ „Dracul a aparut odata cu religia…“ „La început a fost Cuvîntul, apoi l-au acoperit cuvintele…“ „Dumnezeu lucreaza prin oameni. Si dracul la fel…“ în carte, gasiti mult mai multe exemple.

Raquel Weizman: Ramînînd tot pe planul religios, nu pot sa nu observ ca însusi titlul cartii dvs. are referinte biblice. Adam, în costum sau fara, ascuns sau neascuns, traieste înca în fiecare dintre noi. Daca dvs. ati fi acel Adam primordial si pomul cunoasterii binelui si al raului ar fi de fapt pomul simtului umorului, ati musca din fructul oprit?

Dorel Schor: Pomul simtului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune ca nu as sti ce fel de pom este, altfel zis nu ar depinde de vointa mea sau de interesul primordial, ci de sotia mea si de calitatea fructelor… Cred ca ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, în gradina raiului e destul de plictisitor.

Raquel Weizman: Multe aforisme umoristice de mare savoare apartin marelui fizician Albert Einstein. Care este legatura dintre inteligenta si umor?

Dorel Schor: Ne întoarcem la sorgintea evreiasca a savantului. Umor de calitate fara inteligenta nu exista. în principiu, nici inteligenta fara umor nu ar trebui sa existe… Cît despre Albert Einstein, era el foarte destept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta ma cam îngrijoreaza…

Raquel Weizman: Care este aforismul dvs. preferat?

Dorel Schor: Aforismul preferat e… mai multe. Socrate: „cunoaste-te pe tine însuti.“ Buffon: „stilul e omul.“ Lec: „si pe tron se rod pantalonii…“

Raquel Weizman: Umor, literatura, religie, stiinta, toate acestea se regasesc în opera pictorului israelian nascut în România, Baruch Elron, pe care ati prezentat-o în nenumarate rînduri, în paginile mai multor reviste. Ati fost si un bun prieten al pictorului. Nu este o coincidenta ca volumul dvs. va aparea în Spania în acelasi timp cu volumul Baruch Elron al criticului de arta Hector Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce povesti sau situatii umoristice ne puteti dezvalui în legatura cu personalitatea marelui pictor si care credeti ca era importanta acordata de el umorului, atît în arta sa cît si în viata?

Dorel Schor: în cartea „5000 de ani de umor evreiesc” (Editura Tesu, Bucuresti, 2002), sînt si multe ilustratii semnate de Baruch Elron. Evident, cu umor subtil si de calitate, asa cum e conceput tot volumul. „Amintirile mele legate de Bik”, cum îi spuneau prietenii, se centreaza mai mult pe perioada cînd sanatatea sa era foarte precara. El continua sa picteze cu îndaratnicie, cred ca pictura i-a mai daruit niste ani, asa cum, mai înainte, el daruise picturii anii lui frumosi. Prin firea lucrurilor, situatia nu abunda în umor, am notat totusi niste vorbe amuzante ale lui, pe care le-am publicat în rubrica mea saptamînala de aforisme din revistele românesti din Tel Aviv, mentionînd autorul, ca de exemplu: „Nemurirea consta în neuitare.“

Raquel Weizman: Lasîndu-va dreptul de a ascunde dupa cuvinte orice considerati necesar, va multumesc pentru rabdarea dvs. de a raspunde la atîtea întrebari.

Dorel Schor: Eu va multumesc si va doresc sanatate. E o urare sincera, cu toate ca vine de la un medic!

Raquel WEIZMAN,

http://timpul.ro

“

 

 

Românul Petre Tutea

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Ministry, PersecutionLeave a comment

Seminar PETRE TUTEA

– Vorbe de duh din Citateistete.ro –

http://www.citateistete.ro/


“CA SA CUNOASCA AZI PRIN BISERICA ÎNTELEPCIUNEA NESPUS DE FELURITA A LUI DUMNEZEU.”

                                                                          BIBLIA , Efeseni 3.10)


 


1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

[pullquote]Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

Petre Tutea[/pullquote]

2. Am avut revelatia ca, in afara de Dumnezeu, nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si când un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Domnului.

3. Acum, mai la batrânete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire, nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu când discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort. Iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii s-­au nascut, dar s­-au nascut degeaba.

FOTO 2 (Petre Tutea: elev, student si publicist la Cluj)

7. Eu nu detest burghezia. Eu m­-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat, nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrân: “Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapân.”

8. Nu pot evita neplacerile batrânetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-­a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insa batrânii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Când ma gândesc la suferintele batrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

9. Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

10. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

11. Luther (…) a spus doua lucruri extraordinare: ca, creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. El nu era asa batrân când a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin … Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

12. Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.

13. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer.

14. Stii unde poti capata definitia omului? – Te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

15. In biserica afli ca existi.

16. Ce pustiu ar fi spatiul daca nu ar fi punctat de biserici!

17. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

18. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu când citesc cuvântul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de râs. Omul nu face altceva decât sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

19. Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o când nu eram in viata …” Pai cum sa fie creatura creator?

20. Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal, si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Crestinismul este pur si simplu.

21. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

22. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

23. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

24. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

25. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

26. Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une maditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle”. si eu spun: daca Newton gândea pâna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Când a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura “legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

27. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si in care numarul inlocuieste calitatea … Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

28. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramân indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gândesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

29. Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu nu a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

30. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când il intreaba Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu ii spune: “Eu sunt cel ce sunt.”

31. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

32. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

33. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-­a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-­al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

34. In Evul Mediu s­-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pâna îi ia dracul … Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pâna devii nauc. Ce­ au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! Nu au nici un adevar.

35. Babele evlavioase merg la absolut rugându-­se, iar filozoful trancanind silogisme.

36. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om, anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

37. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfântul.

38. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

39. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gândirii logice.

40. Aparitia unui mare ganditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gândirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face câteodata sa cred ca gândirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu … De ce gândirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca nu o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita nu ar mai fi nici o diferenta.

41. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer … Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care … – Ca sa vezi, nici nu m-am gândit!

42. Inteligenta, oricât de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

43. Intrebat fiind cum intelege gândirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

44.Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atât de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? (…) Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti … Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atâtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseaza!

45. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Cioran are o afirmatie extraordinara: “Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.”

46. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

47. Nu e om, Kant. Nu a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lânga Kant.

48. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa câstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfârsitul legionarilor.

49. La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – inseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii români care n-au avut in dictionar la litera G cuvântul gluma si când ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta îi punctul lor comun cu legionarii.

50. Nu se poate spune ca miscarea legionara nu a fost puternica! Nu a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian nu a durat, nici national­socialismul german nu a durat si erau similare cu miscarea legionara.

Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national­socialismul nu aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-­o intrunire se spune, Mussolini s­a uitat la ceas si a zis: “Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista!” Si apoi s-­a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

51. Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Intr-­o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

52. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, când se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gândirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste­-ma, Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

53 Libertatea eu o aseman cu o frânghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pâna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

54. Liberatea omului e partea divina din el.

55. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

56. A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mântuitor.

57. E mai mântuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decât Platon.

58. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

59. Moartea ma determina sa fiu esential. M-­a impresionat foarte mult sunetul pamântului cazând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

60. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt. (…) Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

61. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. Omul e guvernat pe pamânt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Siinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti sa o schimbi, ca pentru tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapânirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publica intr­-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

62. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt, fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

63. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punând parul pe haimanalele de pe ulita. Când a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: Nu au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

64. Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia …

65. Omul a depasit conditia de animal abia atunci când in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

66. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa ii reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

67. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

68. Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramâne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotându­l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oricât de savanta, nescotând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

69. Scara valorilor umane contine: sfântul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situandu­se infractorul. Sfântul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu­ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfânt, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa … Nimeni nu iti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in vârf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfântul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facând istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

70. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gândit decât biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evolutionista a stiintei.

71. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

72. Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu isi mai apartine.

73. Eu am afirmat odata intr­un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

74. Fata de maretia lui Hristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa il scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acestea in religia lui Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon nu are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce in greceste inseamna “meserias”.

75. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

76. La intrebarile fundamentale “de ce?” si “in ce scop?” … o rurala româneasca raspunde: “d­aia”. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

77. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-­au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

78. Cum vad participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându­-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu ii lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

79. Am facut o marturisire intr-­o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

80. Pudoarea crestina e atât de pura, încât carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pâna la crestini nu a realizat nimeni.

81. Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

82. Cei mai crânceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II­lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

83. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca fara religie am latra precum câinii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatrânim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

84. Cine nu a putut fi înlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atât! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca aedvarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

85. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

86. Religia transforma poporul intr-­o masa de oameni culti.

87. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

88. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

89. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

90. In Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: “imparatia mea nu e din lumea aceasta.” Asta-­i nemaiauzit! Du-­te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeaza transcendent ca in Ispita de pe munte, in mod etern.

91. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

92. Revolutia franceza nu a fost o revolutie, nici revolutia rusa nu a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a intâmplat o singura data in timp, la aparitia lui Hristos.

93. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi intr-o curte inchisa – nu veti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pâna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca in universul lui Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

94. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

95. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna ….

96. Sfântul are forta de coeziune a pietrei.

97. Un sfânt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atât. Or, cu cât suntem mai avansati, mecanic si material, cu atât suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

98. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

99. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

100. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: “Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra.”– “Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai de aceea am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii …”

101. Când va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

102. Taranul este omul absolut.

103. I­-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. “Dar cum va socotiti?” -”Popa”, zic.-” Si unde aveti parohia?” –”N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.”

104. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa imi para rau, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

105. Am avut si discipoli … Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii …

106. A fost intrebat un taran, in inchisoare: “Ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea!” Zice: “nu inteleg nimic, dar e o grozavie!”

107. Când am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant – puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit … Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

108. Am devenit un gânditor crestin când mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Când mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

109. M-a intrebat cineva odata: “ma Petrica, tu când te asezi la masa de scris cum scrii?” – “Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios.” – “Esti inspirat?”– “Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin … Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.”

110. Nu ma intereseaza trecutul. De câte ori ma intreaba cineva când m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

111. Treisprezece ani de inchisoare … Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut … M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul … Când m-au anchetat am lesinat din bataie. Iata ca n-mm murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunându-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

112. M-a intrebat un anchetator: “De ce ai vorbit impotriva noastra, dom’le? “– “N-am vorbit, dom’le.” – “Cum n-ai vorbit?” – “Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul român. Ce sa mai adaug eu?” Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

113. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: “va multumesc ca m-ati arestat!” Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa isi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti …

114. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

115. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Convingerea mea este ca suferinta ramâne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

116. “Eu nu adun nimic.” imi spunea un popa, zice, “pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine” … Zic: “uite, parinte, eu am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mâncam noi buruiana asta din pamânt …” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, când or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspândesc cartofii in tara.”

117. Odata, in hol la Athenee Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. “Cu ce”? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”

118. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. in Renastere, “titanii” s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

119. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider “animal prost”, homo stultus – atunci când se screme sa faca singur ordine, adica când practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

120. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si iti era frica sa nu o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!

Seminar PETRE TUTEA

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura Umana, PersecutieLeave a comment

PETRE ȚUȚEA,  ROMÂNUL

100 vorbe de duh,  din Citateistețe.ro

http://www.citateistete.ro/

MOTTO:   Ca sa cunoasca azi prin Biserica înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. (BIBLIA, Efeseni, 3.10)

Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving ca in afară de Biblie, nu e nici un adevar.                                              Petre Țuțea

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca, in afara de Continue reading “Seminar PETRE TUTEA” →

HAHALERE SINISTRE

On By nelursIn HistoryLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

PARTEA I: HAHALERELE SINISTRE ROMÂNESTI

…Cuvântul „hahalera” s-ar talmaci, din româna în…româneste, conform dictionarelor, prin: „termen de batjocura, pentru o persoana care vorbeste vrute si nevrute; om neserios, usuratic;persoana lipsita de scrupule, fara caracter, neserioasa; pramatie; canalie”…Se zice ca originea cuvântului ar fi neo-greceasca – de la „hahos” (?????) , care înseamna „prost”. De aici, si moldovenismul „hahau” – apelativ „dulce”, pentru „tâmpit”…!

…”Sinistru” (care înseamna „groaznic, înspaimântator, lugubru, funest, criminal”) vine de la italienescul „senestra” – adica, stânga/mâna stânga. Cea rea, a diavolului…NU porni, în viata ori dimineata, cu stângul, fa-ti cruce NU cu stânga, manânca Pâinea Vietii NU cu stânga etc. etc. E MÂNA/ZONA FIINTIALA A ALARMEI ASUPRA RAULUI, E MÂNA/ZONA FIINTIALA NEGATIVA, CARE NU POATE DUCE DECÂT SPRE RAU, DISTRUGERE SI MOARTE…!

…Iese pe post, la o televiziune, mai ieri, dl Toader Paleologu, si zice despre Elena Udrea ca, daca am vrea s-o comparam cu vreun personaj din literatura/cultura lumii – „n-are pereche în lume”…: „Nu e vina ei, E VINA LITERATURII UNIVERSALE” (cf. Parloar, ziar online) – !!!!!! – adicatelea, ceva de genul : “Mai, prostilor de Homer, Shakespeare si ailalti, n-ati fost în stare de nimic, v-ati ratat cariera si viata v-a fost de tot zadarnica, daca n-ati fost în stare sa prorociti venirea Mesiei feminine – ELENA DIN PLESCOI…solitara/melancolica <<madama>> Bovary, fara…Bovary-ul si fara…Flaubert-ul ei!”!. Cât despre Traian Basescu, Toader al lui Paleologu (Alexandru Paleologu, taica-su, a fost mare mason si cu influenta, dar cult si destept… – …pacat ca a “puscat în vânt” un …anume spermatozoid!) zice ca l-ar compara cu Popeye Marinarul, cu capitanul Ahab (din romanul “Moby Dick”, de Henry Melville),cu bodyguardul lui Marlene Dietrech (Bijou Blanche), din filmul Sapte Pacate (cel care-i facea praf pe toti!) – si chiar cu legendarul erou grec Ahile: “Mare lucru ca are (n. mea: Traianul Basesc…!) latura asta combativa, cum era Ahile în Iliada, un personaj care dadea iama în adversari“…

 

…Hahalera-hahalera, Todericiul – dar…SINISTRA! Demonica! Pentru ca sa-l compari pe Basescu, Asasinul Poporului Valah – cu Ahile, asta înseamna sa batjocoresti eroismul, în general, si sa scuipi pe mormintele eroilor si ale martirilor sfinti!

 

…Mormântul lui Ahile este în Insula Serpilor, aia pierduta, „mai an”, în favoarea Ucrainei, de catre ”diplomatia” româneasco-baseasca, condusa de Bogdan Aurescu… (dar paguba baseasca este, evident si mereu, Suprema Victorie!). Du-te, Toadere, si scuipa pe-acolo, pe la ucrainieni!

…Hahalera sinistra si grotesca ce esti tu, Todericiule…care n-ai nimic din imperialilor Paleologi, si ai totul din…Gâga, combinat cu Iago si Tartuffe!

 

…Eu zic (spre deosebire de hahalera de Toader…!) ca ADVERSARII LUI BASESCU (pe care vrea sa-i faca PRAF!!!) SUNTEM NOI, ÎNTREG POPORUL ROMÂN – adica, sa zicem, cele circa 22 de milioane, dintre care o treime au fugit peste hotare (cu mult mai grav decât “fugile” de pe vremea lui Ceausescu: atunci se fugea din pricini de ideologie si de “constiinta”…cu nadejdea ca lucrurile se vor schimba în bine, vreodata – …dar azi se fuge de foame si de lipsa de orice perspectiva ori viziune de viitor ale poporului român, se fuge cu deznadejdea ca lucrurile se vor schimba în rau, ÎNTR-UN DIN CE ÎN CE MAI RAU, SI CA NICIODATA, ÎN ROMÂNIA, NU VA FI POSIBIL BINELE…CUM NICI ÎN LUMEA LARGA!) – iar vreo…”cinci treimi” stau gata sa se spânzure de disperare!

 

…Sinistra realitate, blocata numai pe… “senestra”!

 

…Si, deci, hahalera asta de Toader Paleologu nu e decât ALT pupincurist-hahalera, “apud” Traian Ungureanu (“Gândirea lui Traian Basescu transcende limitele Galaxiei” – în campania electorala din 2009 – cf. curentul.net) – …de care Traian cel Ungurean se apropie, destul de mult, unul care, acum vreo luna, îmi zise asa: “Basescu e deasupra oricaror interese personale. Nu va mai candida si nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI, NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI“. O alta hahalera, dar…SINISTRA! Îl asimileaza, spre exemplu, pe Michelangelo, pictorul Capelei Sixtine si sculptorul impresionantei Pietà – unui asasin în masa, producator de genocid valah…!

 

…Maestrul Tudor Gheorghe afirma câteva lucruri fundamentale, pentru destinul valah, într-un interviu cu George Radulescu (cf. FrontPress, 2 septembrie 2011) – comentând, pe gânduri, disparitia Traditiei, a Respectului, a Modelelor Luminoase si Demiurgice, disparitia Credintei Stramosesti, singura care ne poate transcende fiinta “sinistra”, de hahalere agresive si vulgar-triviale! – disparitia Educatiei, a Logicii si a Bunului-Simt, din Învatamântul Românesc, înlocuite cu cretinitatea parsiv-distructiva de Duh a “MULTICULTURALISMULUI” – si, drept consecinte ale acestui haos axiologic si ontologic (PROGRAMAT!) – disparitia aparitia, “plenara”, a… Atotputernicului “MÂRLANISM” :

“Tudor Gheorghe: A DISPARUT HORA DIN SAT. E UN BAR UNDE AU PUS SI O BARA SI AU VENIT DANSATOARELE LA TARANII MEI. Deci, nu mai e nimic din ce-a fost. Generatia celor batrâni se duce si vine o generatie batrâna si ea, adica generatia mea. Ma uit la fostii mei colegi cu care pasteam vacile, prietenii mei din copilarie. Ei da, se uita la mine cu un fel de admiratie si nu mai îmi spun pe nume si îmi vorbesc cu „dumneavoastra”. La ei mai e respectul fata de cel care s-a ajuns într-un fel(…)TARANII MEI, CARE AVEAU UN BUN-SIMT NATIV, DACA TE VEDEAU TRECÂND PRIN SAT, TE SALUTAU ÎNAINTE SA-I SALUTI TU PE EI. (…)”

G. R.: Mai exista România dumneavoastra, asa cum ati vazut-o când ati „deschis ochii”?

“Tudor Gheorghe.: Nu… Nu mai exista, din pacate.”

G.R.: Mai avem modele?

“Tudor Gheorghe: Nu. Aici e problema! Vezi tu, TOATA GENERATIA ASTA DE VINE ACUM ÎSI CAUTA MODELE REALIZATE SCURT, REPEDE – TEPUITORI. (…)Doua perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepasoptista, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, si perioada interbelica. Atunci, o suita de tineri, o echipa de tineri scoliti afara s-au întors si au facut România Mare (…)N-o sa renunt nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare”. Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. DAR O SA CÂNT SI DOUA CÂNTECE LEGIONARE FOARTE FRUMOASE, DE ALTFEL (…). TOTI SUNT NATIONALISTI MAI RAU DECÂT NOI, NUMAI NOI N-AVEM VOIE (…)M-AS ÎNTOARCE MÂINE LA SPIRU HARET, AS LUA SI AS VEDEA CE-A FACUT, DE CE A FOST GENIAL SPIRU HARET. Întelegi?

G.R.: Pe vremea lui aveam unul dintre cele mai moderne sisteme de învatamânt din Europa…

STII DE CE? PENTRU CA PORNISE DE LA – STII FOARTE BINE! – ÎNVATAMÂNTUL MODERN DIN TARILE CIVILIZATE SI L-A ADAPTAT LA CAPACITATEA ROMÂNULUI DE A RECEPTA. DU-I UNUI COPIL DE AMERICAN UN PROGRAM DE-ASTA MULTICULTURAL DESCHIS SI L-AI TÂMPIT. COPILUL ROMÂN ESTE CAPABIL DIN PUNCT DE VEDERE INTELECTUAL SA ACUMULEZE (…)”

G.R.: Prin disparitia umorului din societate si prin înlocuirea lui cu bascalia, pare-se ca am asistat la o mare conspiratie împotriva românilor…

Tudor Gheorghe: “Uite, vezi tu, îti dau un exemplu absolut admirabil de decadere, daca vrei, a spiritului acesta românesc. Pe un bucurestean de acum 40, 50 de ani îl calca un domn pe bombeu, în tramvai, si asta se uita si spune: „Daca-mi bagi o fisa în gura îti spun câte kile ai!” Întelegi? Nu zice: „Ba, fi-ti-ar ma-ta…! Ba, boule! Uita-te pe unde calci, în ma-ta!” Vezi, asta e diferenta! Acum, pentru chestia asta te înjura si te scuipa. Asta era umorul, asta era bucuresteanul, asta era Mitica, în sensul frumos”.

G.R.: Ce a determinat disparitia lui Mitica?

“LIPSA DE CREDINTA, LIPSA DE EDUCATIE, FAPTUL CA S-AU POPULAT ARTIFICIAL ORASELE, CA S-AU INDUSTRIALIZAT. S-a construit enorm de mult, s-a adus forta de munca de la tara. Si PE TARAN, CÂND L-AI RUPT DE GLIA LUI SI L-AI BAGAT ÎN MAHALA, A LUAT CE E MAI RAU. SI A DEVENIT MÂRLAN. Nu mai este oraseanul care stia ca nu trebuie sa scuipe pe jos, ca nu trebuie sa arunce seminte pe jos. Asa era educat de mic, de când îl ducea bona la gradinita. NU MAI ESTE NICI TARANUL PLIN DE RESPECT, DIN SAT, CARUIA ÎI ERA RUSINE SA FACA ASTFEL DE LUCRURI PENTRU CA SE UITAU VECINII LA EL. ASA A ÎNFLORIT ÎN ROMÂN, DINTR-O DATA, MÂRLANIA. SI A ÎNFLORIT MÂRLANIA PÂNA ÎN SFERELE ÎNALTE ALE POLITICULUI. ASTA E REZULTATUL MÂRLANIEI DIN SFERELE POLITICE – LIPSA TOTALA DE EDUCATIE PRIMARA(…)Pe principiul „daca eu sunt mârlan, toti trebuie sa fiti!” Daca vrei sa ajungi ceva, asta e ideea. <<Fiti, tata, ca mine ca uite ce bine îmi merge!>> Asta e rezultatul mârlaniei din sferele politice – lipsa totala de educatie primara.”

…La Antena 3, apare, ieri, dl deputat PSD Dan Sova – si se apuca sa comenteze spusele (selectate de mine mai sus) Maestrului Tudor Gheorghe: si zice hahalera de Sova ca, în definitiv, toti, când îmbatrânesc, au impresia ca, pe vremea lor, era bine, frumos si gustos…ca, de fapt, acum e teribil de bine, pentru ca, nu-i asa, România se modernizeaza…se reformeaza…

Ziceai, daca nu-l vedeai pe Sova, ca ar vorbi…TRAIAN BOC!

Pai, mai domnule “senestru” Sova, asa cum Biserica Ortodoxa nu se poate moderniza, pentru ca DUMNEZEU NU E NICI MODERN, NICI NE-MODERN – CI ETERN!!! – tot asa stau lucrurile si cu TRADITIA DUHULUI VALAH! BINELE E BINE SI VA FI BINE PÂNA LA SFÂRSITUL LUMII!!! – …IAR RAUL ESTE RAU SI VA FI RAU – TOT PÂNA LA SFÂRSITUL LUMII…!!!

…E bine, când esti prost, sa taci – altfel, devii…MULT PREA PROST! Sau…hahalera! O hahalera SINISTRA, pentru ca a trata în bataie de joc si cu flecareala “juventina” problema extrem de grava a NIMICIRII CREDINTEI, TRADITIEI, SUFLETULUI si LUMINII DE DUH ALE UNUI POPOR – înseamna ca devii complicele (foarte activ!) al Asasinilor (PSEUDO-ROMÂNI SI “MONDIALISTI”), ai României!!!

…Doamne, câte hahalere sinistre ne manânca sufletul si vremea, daca tot facem prostia sa nu fim “saraci cu Duhul”, adica simpli si curati întru Lumina Duhului si AUTENTIC CREDINCIOSI ORTODOCSI – si ne uitam la televizor! Dar, deh…! – avem, mereu, impresia (profund gresita!) ca, daca ne uitam la stirile de la televizor, vom afla…”pe ce lume ne aflam”! Nu, nu aflam nimic ESENTIAL, ci doar suntem manipulati …MAI CU SPOR – spre a deveni, CU TOTII, niste…HAHALERE SINISTRE!!!

Suntem foarte naivi, si noi, ca si un “todeici” sau un “sovait” – …deci, hahalere! Pentru ca, în definitiv, ce naiba asteptam, oare, de la hahalere dintr-astea “oteviste”, tâmpite si sinistre, mai mult decât de la Însusi… Hristos-Dumnezeu?!

…Sa mai privim spre o hahalera sinistra – …de fapt, spre SEFUL hahalerelor sinistre din România – “presedintele” (?!) Traian Basescu – bolsevicul mason (si sluga servila a destructuratorilor “mondialisto-globalisti”, a celor straini de România si dispretuindu-i sau urându-i cumplit, pe români – dar si el, Basescu, dându-si concursul, din plin, la distrugerea României si a românilor – si dând dovada ca e posedat de acelasi dispret si de aceeasi ura cumplita, fata de români!) – care Basesc’ îi numeste “BOLSEVICI”, pe toti cei care vor sa-si mai pastreze echilibrul mental si bunul-simt si statornicia scarii valorilor traditionale constructive si, deci… “întelepciunea cea nestricatoare”!

Cf. Elena Vijulie, Când navalesc bolsevicii? – în voxpublica/realitatea.net:

“Când oamenii care se opun proiectului Gabriel Resources de la Rosia Montana i-au spus presedintelui tarii ca nu au de gând sa-si abandoneze casele decât daca intervine armata, Traian Basescu i-a facut bolsevici.

“Eu vreau Rosia Montana si viata mea sa nu fie deranjata de aceasta companie. Nu încercati, ca nu voi pleca! Ma veti scoate cu armata de aici. Deci, daca vreti sa faceti ca Ceausescu, sa ma scoateti cu armata, chiar daca veti scrie ca proprietatea lui Eugen e expropriata conform legii, cu armata ma veti scoate de aici!” i-a spus presedintelui EUGEN DAVID, proprietar la Rosia Montana, seful asociatiei Alburnus Maior. “Mai mare bolsevism decât vezi unul care spune ca… ai vazut vreun jandarm, vreun militar care a venit sa te scoata din casa? ASTA-I BOLSEVISM, DOMNULE!”, a replicat nervos Traian Basescu.

Calificativul azvârlit de presedintele Basescu, acela de “BOLSEVISM” ESTE ÎNTR-ADEVAR UNUL POTRIVIT PENTRU SITUATIA DE LA ROSIA MONTANA. NUMAI CA EL NU TREBUIE ASEZAT ÎN DREPTUL OAMENILOR CARE ÎSI APARA CU PERSEVERENTA SI CURAJ PROPRIETATILE, CI ÎN DREPTUL COZILOR DE TOPOR CU CARE GABRIEL RESOURSES ÎNCEARCA SA-SI IMPUNA INTERESELE.

Presedintele Traian Basescu nu este singurul sustinator fervent al distrugerii zonei minelor romane din masivele Cârnic si Orlea. DISCUTIA INTERMINABILA ASUPRA PROIECTULUI GABRIEL RESOURCES NU AR FI FOST RELUATA O DATA, SI ÎNCA O DATA, SI ÎNCA O DATA, ÎN POFIDA OPOZITIEI ACADEMIEI EOMÂNE SI A COMISIEI PREZIDENTIALE PENTRU PATRIMONIU, DACA NU S-AR FI GASIT ÎN TOATE INSTITUTIILE SI PARTIDELE PERSONAJE CU COLOANA VERTEBRALA FRAGILA.

Prelungirea absurda a discutiei, când un NU categoric ar fi trebuit sa o încheie demult, NU AR FI FOST POSIBILA FARA CONTRIBUTIA PARLAMENTARILOR PDL SI PSD CARE AU RESPINS ÎN TOAMNA LUI 2006 ÎN PARLAMENT O LEGE PRIN CARE SE INTERZICEA FOLOSIREA DE CIANURI ÎN EXTRACTIA MINIERA PE TERITORIUL ROMÂNIEI. FARA VOTUL NEGATIV AL UNUI EUROPARLAMENTAR PNL PRECUM ADINA VALEAN, SOTIA LIDERULUI LIBERAL CRIN ANTONESCU, ÎN MAI 2010, EXPRIMAT  ÎMPOTRIVA REZOLUTIEI ANTI-CIANURI A PARLAMENTULUI EUROPEAN. UN OM POLITIC INFLUENT PRECUM ADINA VALEAN A TRECUT ATUNCI  PESTE HOTARÂREA DELEGATIEI PERMANENTE A PARTIDULUI SAU CARE SE OPUNE PROIECTULUI GABRIEL RESOURCES, A TRECUT SI PE STE ZECILE DE CONTRAARGUMENTE ARHEOLOGICE, ISTORICE, ECOLOGICE, SOCIOLOGICE, ETC, A TRECUT SI PESTE PUNCTUL DE VEDERE A GRUPULUI LIBERAL DIN PARLAMENTUL EUROPEAN DOAR PENTRU CA STRATEGIA DE PR A GABRIEL RESOURCES ESTE EXTRAORDINAR DE EFICIENTA. EA S-A AFLAT ASTFEL ALATURI DE EUROPARLAMENTARII DIN PDL. ACESTIA, ÎN FRUNTE CU OBRAZUL SUBTIRE AL PROFESORULUI CRISTIAN PREDA, S-AU DOVEDIT LA FEL DE PERMEABILI LA PR-UL CANADIAN. Iar în cazul lor, s-a adaugat probabil si obedienta fata de Palatul Cotroceni”.

…Deci, Proiectul GABRIEL RESOURCES , de jefuire si distrugere, prin ardere cu cianuri, a PAMÂNTULUI ROMÂNIEI si de aneantizare a identitatii noastre de neam, prin distrugerea sitului arheologic (dacic) de la Rosia Montana este rezultatul tradarii “conjugate”, din partea tuturor partidelor politice parlamentare si, deci, importante (prin puterea de decizie!), din România: PDL, PSD, PNL…!!!

…Da-da, sunt hahalere sinistre, sunt draci, carora “le curg balele” sa vada, o data pentru totdeauna, DISTRUSA (?!) Gradina Maicii Domnului (“PARADISUL ÎN DESTRAMARE”, prin orbirea/pierderea Credintei din oameni – cel prorocit de Blaga!) – PESTE TOT, ÎN TOATE PARTIDELE POLITICE DIN ROMÂNIA!

…Am afirmat, de zeci de ori, în orice colt de revista ori revistuta (“de hârtie” sau online!), ca Afacerea Rosia Montana este una decisa nu de români, ci de evrei! Am rostit, într-una, numele lui Max Rich, cel din spatele “Paravanului Canadian”! Si am precizat ca tradatorul si ucigasul de tara, Traian Basescu, îsi are “PROCENTELE SALE/COTA PARTE”, din aceasta crima! Acum, abia, vad oamenii cât de turbat de interesata este hahalera asta de la Cotroceni (zisa si “presedintele României”…!), într-o exploatare NU DOAR UCIGATOARE DE PAMÂNT ROMÂNESC, CI SI DE ISTORIE SI DE IDENTITATE ROMÂNEASCA!

…Si, oameni buni, daca DACII/TRACII, stramosii nostri cei luminati de credinta zalmoxiana, a Kogaionului Sfânt si vegheat de Magii cei neîntrecut de întelepti – exploatau aurul, ÎN MOD CURAT SI FOARTE EFICIENT, ÎNCA DE ACUM CÂTEVA MII DE ANI – de ce, asa, brusc, peste noapte, pentru, cica, doar vreo 300 de tone de aur si vreo 1.500 de tone de argint (fie vorba între noi, de fapt URANIUL si WOFRAMUL de la Rosia Montana intereseaza, chiar mai mult decât aurul si argintul, pe Israelul cel “bombo-nuclearizat”, în cel mai periculos hal, pentru Terra…!) – ROMÂNII (MOSTENITORII DACILOR/TRACILOR!) AU DEVENIT, BRUSC, INCOMPETENTI SI HANDICAPATI 100%, ÎN MATERIE DE EXPLOATARE A ZACAMINTELOR – IAR “CANADIENII” ISRAELITI, AU DEVENIT, LA FEL DE BRUSC, CEI MAI COMPETENTI “EXPLOATATORI” (mda…!) DE ZACAMÂNT, DIN LUME???!!!

…Are BNR nevoie de aur, urgent? Dar de ce l-a vândut, “pe sestache”, pe cel pe care-l avea România…?! – de n-au stiut, de hotia asta (cu consecinte SINISTRE SI TRAGICE, asupra suveranitatii nationale a României!), “nici vântul, nici pamântul”!!! – …pâna la bâlbâiala lui Adrian Vasilescu, respectiv a masono-israelitului celuilalt, a ETERNULUI director “BILDERBERGIAN” al BNR, Mugur Isarescu?! Si, în definitiv, daca tot ai vrea, peste ruinele identitatii noastre multimilenare, sa exploatezi aurul si argintul, cine naiba te grabeste asa de tare?! Evreii vor sa vada, musai, ca ultima dorinta, stralucirea de 24 de carate, pe patul de moarte?! Bine, deci…

…Sau, te pomenesti ca hahalerele astea sinistre vor nu doar dezintegrarea ultimelor vestigii “grele” ale identitatii noastre (dimpreuna cu “pietrele” SACRE ale Sarmizegetusei, smulse pentru a fi puse la temelia motelurilor pedeliste si pesediste din zona Hetegului/Orastiei…!) – ci, în primul rând, sa mascheze, prin graba si prin exploatarea rapida …TOCMAI LIPSA, ACTUALA, A AURULUI SI ARGINTULUI DE LA ROSIA MONTANA – …pentru ca exploatarea acestora a început (SI NU S-A INTRERUPT O SECUNDA!) ÎNCA DIN 2000!!! Adica, de când “bulibasa” tradator de tara era celalalt “plângaret” de la Muzeul Holocaustului (“recunoscându-i”, oportunist, în ultima clipa, si pe românii pe care, chipurile, îi “pastorea”, ca fiind foarte…“holocausto-activi”!) – …Ion Iliescu?!

…HAHALERE SINISTRE! SACALI ÎMPUTITI!!!

…Si acest “hahalerism” s-a vazut cât de cinic lucreaza, pe toata Planeta Terra – si nu de ieri, de azi!!!

…Sa vedem, însa, acum, cine le sustine si le încurajeaza, pe HAHALERELE NOASTRE SINISTRE, sa fie…HAHALERE SINISTRE!!!

Sa încercam a “stravedea”, prin sitele, cumplit de dese, ale minciunii si manipularii planetare – care sunt “HAHALERELE SINISTRE” ALE TERREI!

***

PARTEA A II-A: HAHALERELE SINISTRE ÎN ISTORIE. REVOLUTII, RAZBOAIE MILITARE SI RAZBOIUL ECONOMIC

…Acum mai bine de 300 de ani, Francmasoneria a început atacul furibund, împotriva Lui Dumnezeu, prin distrugerea, în Duhul oamenilor, a Credintei în institutia Monarhiei. Si, deci, a Credintei în ARISTONI/”aristocratie” (“ARISTOS”= EXCELENT, CEL MAI BUN). În 1648, în Anglia, s-a început sirul asa-ziselor “revolutii burgheze” – soldat, în prima instanta, cu cel dintâi regicid: caderea (pe esafod!) a capului regelui Carol I Stuart (30 ianuarie 1649). Apoi, ceva mai târziu, dar ritmic, precum undele seismului, în Franta, la 1789, începe Revolutia iudeo-masonica, regicida si atee/cu pretentii deicide, ca urmare a propagandei masonice frenetice, începuta cu cca 100 de ani (si mai bine!) înainte de 1789 (prin Voltaire – 1694-1778, Rousseeau – 1712-1778, Diderot – 1713-1784, dar si prin “filosofia” irlandezului Jonathan Swift, ca si a englezilor Alexander Pope – 1688-1774, sau John Locke – 1632-1704… – ba chiar mai demult, prin raspopitul François Rabelais – 1494-1553, prin “umanistii” infectati de CRIMA DE TIP STALINIST, “avant la lettre”… – englezii Thomas Morus – 1478-1535 si Francis Bacon – 1561-1626, respectiv italianul Tommaso Campanella – 1568-1639, la fel ca si prin olandezul Erasmus din Rotterdam – 1466-1536 etc.) …cade Bastilia – …dar, pe 21 ianuarie 1793, cad, succesiv, capetele lui Ludovic al XVI-lea (un biet rege-lacatus si ceasornicar!) si al sotiei sale, Maria Antoaneta… – …dupa care masonul Napoleon Bonaparte raspândeste crima abominabila iudeo-masonica, în toata Europa…pâna la Moscova! Si, apoi, se itesc, iar si iarasi, “revolutiile” criminale, cele de la 1848!…un bob zabava, si vine si “aniversarea” de la 1989 (…se împlineau 100 de ani de la cea mai “reusita” Gorgona a Francmasoneriei – Revolutia Franceza, cu pretentii deicide, de la 1789!)…

…Apoi, se vede în istorie cum, printre si peste revolutii, se “manifesta” niste razboaie ciudat de crâncen-apocaliptice, nemiloase – de tipul celor doua razboaie mondiale – care, evident, au alti actori si alte finalitati, decât cele emergente, vizibilizate prin cartile de istorie (de fapt, de PROPAGANDA A ÎNVINGATORILOR!).

…S-a afirmat (si sunt, partial, de acord) ca masonii români pasoptisti au fost (majoritatea) patrioti. Dar…cum de li s-a permis sa fie “patrioti”, de catre Loja care i-a initiat, la Paris – Loja Marelui Orient?! Ca, daca intri în Francmasonerie, NU FACI NIMIC DE CAOUL TAU…sau, ti-l pierzi (precum Horea, Tudor Vladimirescu, Balcescu…). Deci: CUM DE LI S-A PERMIS “PASOPTISTILOR” SA FIE “PATRIOTI”?!

Pentru ca iudeo-masonii din veacul XIX îsi stabilisera, drept tel fundamental, distrugerea Credintei Crestine, evident! Si cum puteau s-o distruga mai “plenar”, decât sfarâmând în “natiuni” (termenul “natiune” este strict iudeo-masonic!) cele doua mari imperii crestine – cel Romano-Catolic, numit Imperiul Habsburgic, sau (dupa 1867) Austro-Ungar – si, respectiv, pe cel Ortodox, al Tarilor Romanovi…

…Si, într-o logica criminala perfecta, izbucneste primul razboi mondial…Daca Imperiul Romano-Catolic al Habsburgilor se sfarâma în “natiuni”, cel al Romanovilor Tari se reface, dupa sfarâmare, sub egida iudaica a comnismului leninisto-stalinist – URSS-ul. Imperiul Comunisto-Iudaic. Dar cum ar fi putut sa-i rasplateasca iudeo-masonii si pe tradatorii dinauntrul Imperiului Romano-Catolic?! Simplu: pâna pe 4 iulie 2011 (când s-a dus la Stapânul sau, Lucifer!), Otto von Habsburg a fost seful Francmasoneriei Europene – de la el venind si “Planul Habsburg” – printre altele, plan de sfarâmare a Yugoslaviei…dar nu numai: si România este vizata, pentru ca iudeo-masonii afirma ca NU TREBUIE SA EXISTE “NATIUNI” CU MAI MULT DE 10 MILIOANE DE LOCUITORI!!! Deci, sa nu ne miram de presiunile (care ating dementa nerusinata!) care vin dinspre Ungaria (“IREDENTA” maghiara!), Bulgaria, Serbia, Rusia-Ucraina (ca-s “natiuni” siameze!)…care emit pretentii teritoriale cu totul absurde, asupra pamântului românesc (VATRA A LUMII UMANO-TERESTRE!!!)…dar România este prea mare, pentru iudeo-masoni, si mult prea periculoasa, prin dezvoltarea ORTODOXIEI – deci, CHIAR ÎN ADEVARATUL DUH AL LUI HRISTOS!!!

…Razboiul al doilea mondial a fost, în mare parte, o confruntare subterana a religiilor majore (prin “stimulent” iudeo-masonic, fireste! – prefatând actuala Miscare Ecumenisto-Mondialista…cu “Biserica Scientologica” etc. etc. – totul, pentru neutralizarea si, apoi, “lichidarea” crestinismului! – …de parca poti sa-L “lichidezi” pe Dumnezeu-Hristos! – asta-i mintea HAHALERELOR SINISTRE iudeo-masonice!!!): Crestinismului i-au fost opuse Mozaismul (Bancherii Iudei l-au contactat, direct, pe Adolf Hitler, felicitându-l ca le urmeaza Calea: aceea a …“PURIFICARII RASEI”! – “nazismul sionist” deja îsi începuse, astfel, lucrarea!!!) si Buddhismul (amintiti-va ca, în bunkerul lui Adolf Hitler, au fost gasite cadavrele a sute de calugari tibetani sinucigasi…!). Pentru ca obiectivul n-a fost atins decât partial, prin formarea Statului Israel, proclamat pe 14 mai 1948 si vaicareala agresiva si criminala, dar extrem de profitabila, a “HOLOCAUSTULUI”, de parca numai iudeii au suferit, în Istoria Terrei…de parca japonezii n-ar fi fost, cu adevarat, “arsi de tot”, la Hiroshima si Nagasaki, prin ordinul presedintelui evreu al SUA, Harry Trumann! (Crestinismul, chiar daca “BISERICA DE ZID” a fost infiltrata, pâna la vârf, de iudeo-masoni, nu poate sa moara, ci, cel mult, în aceste conditii, sa determine…grabirea ÎNVIERII DUHULUI!), razboiul s-a mutat de pe “câmpii de bataie” – în… CALCULATOARELE BANCILOR CAMATARILOR LUMII!!!

Adica, s-a dezvoltat “MULTILATERAL” si cu un ritm mult grabit, prin HAHALERELE SINISTRE ALE LUMII – RAZBOIUL ECONOMIC, cel mai teribil si mai parsiv-distrugator – si fizic, dar, mai ales, în Duh! Creator de HAOS MONDIAL si de DURERE/SUFERINTA MONDIALIZATA – dupa cum excelent analizeaza si afirma Philippe si Bernard Maris, în eseul lor pamfletar si vizionar, “Doamne, ce frumos e razboiul economic!, Antet, Buc., 1999:

“Mondializarea-globalizarea? (…)Ce-au facut tarile industrializate, cu aceste bogatii si cu acest timp câstigat: din bogati au facut si mai bogati, din saraci au facut si mai saraci, din salariati din ce în ce mai nesiguri – someri cu milioanele! De ce? Pentru ca în loc sa se procedeze la o repartizare armonioasa si echitabila a acestor bogatii între natiuni sau în interiorul acestor natiuni, s-a revenit pur si simplu la o veche logica de razboi.(…)Mondializarea liberalilor nu este libertatea, egalitatea si fraternitatea turcului si a kurdului, a palestinianului si a israelianului, sau a chinezului si a africanului ; este contrariul: este aservire si învrajbire a unora împotriva altora(…). Modelul anglo-saxon a lichidat sindicatele. Muncim ca niste catâri si suntem tratati ca niste câini – spune unul dintre muncitorii de la Caile Ferate Franceze. Marea Britanie a câstigat batalia sociala si si-a însusit prada publica. Suntem în razboi, prieteni. Dupa fiecare victorie, are loc si un jaf” – cf. Philippe Labarde/Bernard Maris, Doamne, ce frumos e razboiul economic!, Antet, Buc., 1999, pp. 17-41 si p. 117.

(…)“Simpozionul de la Davos reuneste, în fiecare an, Internationala Lovelelor (scuzati-ne expresia!)”- cf. Philippe Labarde/Bernard Maris, op. cit., p. 32. (n.n.: amintiti-va cu ce mândrie spunea dl Ion Iliescu, ca a fost la Davos, ca a luat parte la reuniunile de la Davos…).

(…) “Piata omoara democratia, la fel ca si sovietismul. Precum cancerul, cuprinde totul în corpul social, de la munca bruta a bratelor, pâna la stiinta celor care nu au alt capital decât bietele lor cunostinte, pe care le vând pentru 3 minute de stat la televizor sau pentru 2 elixire farmaceutice. Piata este un totalitarism!  (s.n.). (…) Un mare financiar spune: Am facut avere pe pietele financiare mondiale – si totusi ma tem, în acest moment, ca intensificarea nemasurata a capitalismului liberal si extinderea valorilor comerciale asupra tuturor domeniilor vietii sa nu puna în pericol viitorul societatii noastre deschise si democratice. Principalul dusman al acestei societati nu mai este amenintarea comunismului, ci tocmai cea capitalista” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 119.(…) Liberalismul e doctrina totalitara, ce masoara totul dupa criteriul schimbului, al productivitatii, al eficacitatii si al banilor. Ar fi însa cam mult sa credem ca domnia lui s-a instalat iremediabil. Din fericire, aceasta doctrina va trece, ca toate doctrinele. Liberalismul are 3 secole. Este putin în istoria umanitatii” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 130.

(…)“Internetul, minunat instrument de cunoastere si de comunicare libera, a fost, evident, monopolizat de cel mai larg mercantilism” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 131.

Liberalismul, aceasta selectie a celor mai abrutizati – ar fi orizontul nostru? Sa nu ni se mai fluture prin fata ochilor aceasta prostie scolareasca, uzata, a <<capitalismului – cel mai mic rau posibil>>. El nu e decât o mica, scurta si saraca paranteza, în ciuda <<bogatiilor>> ei, în extrem de bogata istorie trecuta si viitoare a umanitatii” – cf. Labarde/Maris,op. cit.,p. 130.(…)“Sa îndraznim sa spunem ca firmele nu detin monopolul bogatiei, nici pe cel al creatiei si mai cu seama nu pe cel al esteticii; ca produc mai multa urâtenie decât bogatie; ca învatamântul nu are nici o legatura cu ceea ce face el azi, iar cercetarea înca si mai putina; ca <<eficienta>> e un cuvânt gol, care umple orasele de masini si plamânii de fum; ca <<cresterea>> nu are nici un sens, când nu stie în ce directie merge si când în loc sa produca mai mult, distruge; ca o societate care nu e capabila sa integreze 3 milioane de someri si un numar aproape dublu de saraci este nedemna de calificativul de <<civilizata>>; ca înrobirea începe cu intrarea în jocul competitivitatii si al productivitatii; ca robotizarea, care putea fi cel mai bun dintre lucruri, a devenit cel mai rau, ca dezumanizeaza oamenii si-i transforma în accesorii ale masinilor; ca virusul razboiului atinge tot: sportul, arta, cartile, ziarele, informatia, stiinta, în mod deosebit <<stiinta>> economica, palida creatie a acestor timpuri debile; ca degradeaza inteligenta, obligata sa produca carti <<rentabile>> si sa-si ridice fustele în nerozii televizate; ca a nu participa la razboiul economic e un drept fundamental, esential, pe care si-l poate exercita orice cetatean. Ca orice cetatean e mostenitor al lui Homer, al lui Pascal si al lui Newton, cei datorita carora dl Gates a ajuns sa domine lumea; si ca, în aceasta calitate, de comostenitor, are fiecare dreptul, chiar si cel mai sarac, chiar si ultimul om – la un minimum decent. Ca economia a devenit de nestapânit, un tren fara pilot, înaintând nebuneste pe o cale ferata construita mecanic, de niste oameni mai masini decât masinile, mai sclavi decât sclavii, cu capete goale, care nu au timp sa gândeasca si, cu atât mai putin, sa viseze. Ca profesorii vor sa redevina profesori, ziaristii ziaristi, judecatorii judecatori, medicii medici, artizanii artisti – si ca toti acesti oameni nu mai pot sa fie sclavii competitivitatii, sclavi ai timpului, precum hamsterii sunt sclavi ai rotii în interiorul careia alearga neîncetat!” (s.n.) – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 130.

…Si urmeaza Protocoalele de la Toronto (1967 si 1987, cele stiute/cunoscute de noi prin martirul Serge Monaste!), urmasele/stranepoateleProtocoalelor Înteleptilor Sionului – prin care IUDEO-MASONII STABILESC STRATEGIA DE DISTRUGERE A UMANITATII TERESTRE…(cf. Adrian Botez, UCIGASUL HAOS…! – sau: „STATUL LUI FALCA” SI AL UNOR …„MADAME”! : “”O Norma generala mai mult decât importanta si care si-a dovedit, deja, valabilitatea, la începutul actualului secol, prin construirea si instalarea Sistemului Comunist, de catre regretatii înalti ofiteri ai lojilor noastre, este rentabilitatea “exceptiei”. (…) În vocabularul nostru, exceptia este principiul care trebuie sa le fie impus tuturor. Trebuie sa procedam de asa maniera încât sa imprimam exceptii în diversele sfere ale societatii, cum ar trebui sa fie noile reguli generale aplicabile pentru toti, scop principal al tuturor contestatilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Natiunilor.

ASTFEL, EXCEPTIA VA DEVENI DETONATORUL CU AJUTORUL CARUIA ÎNTREAGA SOCIETATE ISTORICA SE VA NARUI ÎN SINE ÎNSASI, ÎNTR-O EPUIZARE SI O CONFUZIE FARA PRECEDENT (s.m.)”

“(…)Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toti indivizii, fara exceptie, vor fi supusi Starii Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând sa provocam disparitia familiei (s.m.), ceea ce va antrena din aceeasi lovitura disparitia învatamintelor religioase ancestrale si, în al doilea rând, sa-i nivelam pe toti indivizii, facând sa dispara clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie sa procedam astfel încât toate aceste schimbari sa para a fi fost generate de catre vointa populara, sa aiba aparentele democratiei (…)ASTFEL, TARILE DIN LUMEA A TREIA SI ALTELE ASEMENEA LOR NU VOR PUTEA FI ÎN MASURA SA SCAPE VOINTEI NOASTRE DE A NE SERVI DE POPULATIA LOR CA DE O MÂNA DE LUCRU ÎN SCLAVIE (s.m.).”

…”(…) PRIN PIERDEREA A MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA ÎN SECTORUL PRIMAR, SI CHIAR PRIN EVAZIUNI FISCALE DEGHIZATE ÎN CAPITALURI EXTERNE ÎN AFARA NATIUNILOR-STATE, NE VA FI ASTFEL POSIBIL SA PUNEM ÎN PERICOL DE MOARTE ARMONIA SOCIALA, PRIN SPECTRUL RAZBOIULUI CIVIL (s.m.).”

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCIDENTALE SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE” (s.m.).

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCIDENTALE SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE” (s.m.).

…”(…) PRIN ACESTE MASURI „BUGETARE DE URGENTA”, VOM FRACTURA ASTFEL FINANTAREA NATIUNILOR-STATE PENTRU TOATE „MEGA-PROIECTELE” LOR CARE REPREZINTA O AMENINTARE DIRECTA LA ADRESA CONTROLULUI NOSTRU MONDIAL ASUPRA ECONOMIEI (s.mea).

…”(…)TOATE ACESTE MASURI DE AUSTERITATE NE VOR PERMITE SA FRÂNGEM VOINTA NATIONALA A STRUCTURILOR MODERNE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, AL AGRICULTURII, AL TRANSPORTURILOR SI AL TEHNOLOGIILOR NOI (s.m.). (…)SUB PRETEXTUL NECESITATILOR DE MOMENT SI FARA A TREZI BANUIELI, NE VOM DEBARASA ODATA PENTRU TOTDEAUNA DE TOTI INDIVIZII CARE AU O „CONSTIINTA IUDEO-CRESTINA” (s.m.). (…)(…) ACEST PLAN VIZA LA ORIGINE, DOUA OBIECTIVE CARE AU RAMAS VALABILE PÂNA ÎN ZILELE NOASTRE: „PRIN INVENTAREA TRAGATORILOR NEBUNI”, SA SE INVENTEZE UN CLIMAT DE NESIGURANTA ÎN SÂNUL POPULATILOR, PENTRU A DETERMINA UN CONTROL MAI STRICT ASUPRA ARMELOR DE FOC. ACTELE DE VIOLENTA SE VOR ORIENTA ASTFEL ÎNCÂT RESPONSABILITATEA LOR SA SADA ÎN SARCINA EXTREMISTILOR RELIGIOSI SAU A PERSOANELOR AFILIATE LA ORGANIZATII RELIGIOASE DE TENDINTA „TRADITIONALA”, SAU MAI MULT, A CELOR CARE VOR PRETINDE CA ÎNTRETIN COMUNICATII PRIVILEGIATE CU DUMNEZEU “ (s.mea) – cf. Doua documente cutremuratoare: “Planul Rosu”/1967 si “Aurora Rosie”/1985, cunoscute sub numele de “Protocoalele de la Toronto”, în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29.

***

PARTEA A III-A: HAHALERELE SINISTRE SI PSEUDO-RAZBOAIELE MILITARE ALE “TERORISMULUI MONDIAL”(!!!). CAZUL LIBIA

…Deci mai exista, în paralel cu “Razboiul Economic” (despre care scriu, cu atâta verva satirico-îngrijorata si cu desavârsita dreptate, Philippe Labarde si Bernard Maris: “Doamne, ce frumos e razboiul economic!”) si PSEUDO-RAZBOAIELE MILITARE asa-zisului “TERORISM MONDIAL” (în special cel arab, pentru ca în tarile arabe se afla, majoritar, RESURSELE MONDIALE DE PETROL: cum ai petrol, cum ai devenit…TERORIST MONDIAL! – de fapt, vorba lui Marin Sorescu, din finalul piesei Iona: “Totul e invers!” – tocmai cei care striga ”Teroristiiii!” – adica, hahalerele sinistre iudeo-masonice! – SUNT ADEVARATII SI UNICII TERORISTI MONDIALI!!!). Aceste pseudo-razboaie sunt, de fapt, asalturi ale Tiraniei Guvernului Masonic Mondial, asupra statelor suverane, care, înca, si-au pastrat atât sentimentul national, cât si bogatiile de la Dumnezeu: SUA, prin asa-zisul “RAZBOI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI MONDIAL”, înainteaza, metodic si tenace (cu pretul vietii celor mai buni fii ai SUA!), pe toate “LINIILE PETROLULUI” MONDIAL, ca rezerva de energie conventionala, pe care CAMATARII “MONDIALISTI” de la New York (“HAHALERELE SINISTRE” ALE TERREI…!) vor s-o epuizeze (sa-si “traga” toti banii din ea…!) – pentru ca, abia apoi, sa puna în aplicare, sub directul si severul control al GUVERNULUI MONDIAL (iudeo-masonic, de buna-seama!), sursele de energie neconventionala, practic inepuizabila, descoperite de GENIUL ISTRO-ROMÂN, NICOLAE TESLEA!!!

…SUA (mai bine zis, “HAHALERELE SINISTRE” din conducerea OCULTA a SUA! – CAMATARII SI “FABRICANTII DE RAZBOAIE”!!!) acuza Iraq-ul de “posesie de DEPOZITE URIASE de arme chimice si bacteriologice”, de distrugere în masa…si, când trupele “aliantei nord-atlantice/NATO” intra, cu tavalugul masacrelor ginghishanice, în Iraq, n-au nici macar “bunul-simt” MINIM de a “planta”, prin CIA, macar câteva…”arme” dintr-alea anuntate (“DEPOZITE URIASE de arme chimice si bacteriologice”…!) , asa frenetic si belicos, cu surle si trâmbite! – si care au constituit, practic, singurul motiv de invazie BANDITEASCA, în Iraq!!!

Saddam Hussein, presedintele de atunci al Iraq-ului (ca si colonelul libian Muamar al-Gaddafi, de pe “agenda” de azi, a “hahalerelor sinistre”…!), anterior venirii la putere, în Iraq, au fost (dupa informatiile noastre – informatii care, evident, nu vin nici de la CIA, nici de la Pentagon…deci facem afirmatii… “sub rezerva”!) agenti CIA. Odata veniti, însa, la putere/conducere, în tarile lor – si Saddam, si Gaddafi, au demonstrat o atitudine profund patriotica si nationalista, care i-a scos din pepeni pe iudeo-masoni: doctrina postbelica a Francmasoneriei este de a distruge constiinta identitatii nationale (a se vedea, în acest sens, si cazul Ceausescu, dar si cazurile Slobodan Milosevici, Sviat Gamsahurdia etc. – toti acesti sefi de stat fiind lichidati de agentii iudeo-masonici – printr-un procedeu sau altul: glot, otrava etc. ! – dupa ce li se arde numele, “în efigie”, între cele doua Coloane ale Templului Masonic: IOACHIM si BOAZ…!) – si, fireste, de a jefui, “cumsecade”, TOTUL – …daca îi lasi: or, iudeo-masonii au grija sa fie alesi, la conducerea tarilor Terrei, numai oameni “de credinta” de-ai lor (a se vedea si cazul României, din ultimii 21 de ani: NUMAI CONDUCATORI TRADATORI – DE DUMNEZEU, DE TARA, DE NEAM!!!).

… Spre exemplu, Saddam, în Iraq (ca si Gaddafi, în Libia!) a nationalizat petrolul si a facut, din Iraq, cea mai moderna si prospera tara din Orientul Mijlociu! Cumplita nerusinare!!! Sa nu aduci mizeria si disperarea, în tara pe care ti-au dat-o iudeo-masonii, “pe încredere”, s-o conduci – ESTE O DOVADA DE TRADARE, CARE NU SE IARTA, PENTRU NIMIC ÎN LUME!!!

… Ca urmare, Saddam a fost “spânzurat din scurt” (adica stragulat, dupa ritualul evreiesc!) – de catre americani (care-si pusesera “marionetele” lor, la conducerea Iraq-ului!), dupa un proces-circ, precum cel de la Târgoviste (…ciudat este ca primul obiectiv distrus de americani, în Iraq, a fost MUZEUL DE ISTORIE DIN BAGDAD, pentru A STERGE MEMORIA DE POPOR/MEMORIA IDENTITARA, A IRACHIENILOR!!!).

…Cazul colonelului Gaddafi pare (sau chiar ESTE!) mult mai complex – dar, în linii mari, seamana cu acela al lui Saddam.

Oricât sunt de mizerabil prostituate toate posturile de televiziune din lume (cca 98 % dintre ele apartin evreilor! – TOATE fiind de propaganda pro-israelita si de… “prostit prostii”!!!), oricât de nemiloasa este cenzura economica – …si teroarea, dar si gretosul servilism, din mass-media! – tot ne-am putut face o imagine despre faptul ca Gaddafi este iubit de un foarte larg segment din rândul populatiei libiene. Si ca SUA/Israel dau bani din greu, pentru ca niste tembeli de tineri, lacomi si prosti, sa se erijeze în “eroii revolutiei pentru democratie”, din Libia…! Ha! “DEMOCRATIA MASONICA” înseamna, fara exceptie, CEL MAI CUMPLIT JAF SI UNIDEREA SUFLETULUI POPOARELOR “DEMOCRATIZATE”!!!

…De aceea, ca sa-l “DEMOCRATIZATI” cu latul de gât, îl urmariti, domnilor masoni, pe atât de curajosul dirtector al revistei politice online, “Reseau Voltaire” – …sa-l, adica (mai pe româneste!), lichidati/asasinati?! Pentru ca minte, nu?! Ha!

…HAHALERE SINISTRE CE SUNTETI VOI! ARDE-V-AR PARA IADULUI DE PANGLICARI MAFIOTI!

…Cf. Thierry Meyssan, articolul USA PLANIFICA O OCUPATIE PRELUNGITA A UNEI PARTI DIN LIBIA: “Atunci când televiziunile <<atlantiste>> (n.mea: “servitorii” NATO-isti ai SUA/Israel) anunta caderea iminenta a lui Mouammar Gadhafi, Thierry Meyssan — prezent la Tripoli – denunta o intoxicare. Dupa el, razboiul este mai curând psihologic decât militar. Minciunile propagandei urmaresc sa provoace implozia statului libian, obiectivul final nefiind sa guverneze tara (n.mea: greseala din Vietnam si Iraq!), ci, dimpotriva, sa instaleze un <<HAOS CONSTRUCTIV>>, în detrimentul populatiei civile, cu scopul de a începe re-modelajul Africii de Nord (n.mea: în “Duh” iudeo-masonic, fireste!) (…) În noaptea de 8 spre 9 august 2011, NATO a bombardat de trei ori satul Majir (la orele 23, 30, la 23, 45 si la ora 02,34), situat la sud de Zlitan. Colonelul Roland Lavoie, purtator de cuvânt al NATO, a desemnat cele doua ferme lovite de bombe, de fortele aliate, ca fiind <<tinte militare>>. Prima observatie: argumentul “tintelor militare” nu justifica, în niciun caz, decizia de a bombarda satul. Într-adevar, în virtutea unei jurisprudente a Tribunalului Penal International asupra Ex-Yugoslaviei: a bombarda o tinta militara, situata în mijlocul unei numeroase prezente civile, CONSTITUIE CRIMA DE RAZBOI!”– trad. Adrian Botez. Intoxicarea merge pâna la…a trage asupra asa-zisilor “insurgenti”, ca sa-i trezeasca, sa nu uite pentru ce au fost platiti gras!!! Pe de alta parte, “insurgentii” sunt cu totul debusolati, ba chiar au început sa se împuste între ei (“Abdel Fatah Younes este împuscat, azi, de prietenii sai, fiind suspectat de tradare, iar a doua zi este proclamat erou si se proclama trei zile de doliu” – cf. REBELIUNEA LIBIANA MAI ARE VREUN SENS ?).

…Citam dintr-un document “semnat” asa: Text public, sub responsabilitatea morala si stiintifica a Librariei Românesti Antitotalitare din Paris :

“Lectura articoluluiElenei SHELSTIUK, “Adevaruri despre Libia“, publicat în numarul 165 (mai 2011) al revistei Balkans Infos,este foarte instructiva pentru cei ce nu stiu înca cu cine sa voteze…

Iata ce spune aceasta ziarista, femeie ce face de rusine papitoii deveniti peste noapte ziaristi, dupa 1989, cum devin ciupercile prin paduri dupa ploile obisnuite, nu foarte revolutionare…

“L-am întrebat pe Vladimir Chamov, fostul ambasador rus în Libia, daca într-adevar Gadafi îsi oprima concetatenii” — cum face Basescu sau Bulica-Boc cu noi.

— Ce fel de opresiune ?, raspunse fostul diplomat sovietic. Libienii beneficiaza de împrumuturi de stat fara dobânda, pe 20 de ani, pentru a-si construi case; un litru de benzina costa 14 centime, hrana este gratuita, pretul unui jip sud corean este de 7500 de dolari…”

— (Elena Shelstiuk): Puteti evoca alte cifre si realitati în legatura cu Libia :

Vladimir Chamov: Produsul interior brut (PIB) este de 14 192 de dolari pe cap de locuitor. Oricare cetatean, inclusiv sugarii, primesc de la Stat o subventie de 1000 de dolari pe an. ?omerii primesc o indemnizatie minima de somaj de 730 de dolari pe luna. Salariul unei infirmiere debutante este de 1000 de dolari pe luna. Pentru fiecare copil nou nascut, parintii primesc un ajutor de 7000 de dolari. La întemeierea unei familii, cei doi soti primesc un ajutor de 64 000 de dolari, cu care îsi pot cumpara un apartament de 150 de metri patrati, sau opta pentru o casa pe gustul lor. Pentru deschiderea unei mici intreprinderi comerciale sau de alta natura, ajutorul financiar minim este de 20 000 dedolari. TAXELE SI IMPOZITELE EXCESIVE SI DESCURAJANTE SUNT INTERZISE PRIN LEGE, EDUCATIA IN GENERAL SI STUDIUL MEDICINEI SUNT COMPLET GRATUITE, INCLUSIV PENTRU CEI DIN STRAINATATE, TAXELE SCOLARE FIIND PLATITE DE GUVERN, PRINCIPALELE PRODUSE ALIMENTARE SUNT COMERCIALIZATE IN MAGAZINE SPECIALE, LA PRETURI SIMBOLICE. COMERCIALIZAREA ALIMENTELOR IESITE DIN GARANTIE SE PEDEPSESTE CU AMENZI MARI, INCLUSIV INCHISOARE. FARMACIILE OFERA GRATUIT MEDICAMENTE, COMPENSATE IN INTREGIME DE CATRE ASIGURARILE SOCIALE. DESFACEREA MEDICAMENTELOR FALSE SAU INDOIELNICE ESTE CONSIDERATA CRIMA CALIFICATA SI PEDEPSITA CA ATARE, lucru pe care, anii trecuti, câteva infirmiere bulgare nu l-au învatat decât dupa ce au ucis, prin nestiinta si imprudenta, mai multi copii libieni.

CURENTUL ELECTRIC ESTE GRATUIT PENTRU INTREAGA POPULATIE. VINDEREA SI CONSUMUL DE ALCOOL SUNT INTERZISE PRIN LEGE. STATUL ACORDA IMPRUMUTURI FARA DOBANDA PENTRU RCUMPARAREA UNUI APARTAMENT SAU A UNUI AUTOMOBIL. AFACERILE IMOBILIARE SUNT INTERZISE.Oricine cumpara un automobil stie dinainte ca statul îi va plati 50% din valoarea acestuia, 65% când cumparatorul face parte din fortele armate sau garda lui Gadafi. Benzina este mai ieftina decât apa. In ultimii cinci ani, pretul benzinei a oscilat între 8 si 15 euro-centime pe litru, adica sub 50 si chiar 30 de bani, în actuala moneda româneasca.

Beneficiile rezultate din vânzarea petrolului sunt consacrate în întregime nevoilor populatiei si ridicarii nivelului general de trai. SUME IMPORTANTE SUNT CONSACRATE IRIGARII TERENURILOR AGRICOLE CU APA OBtINUTA PRIN FORAJE LA MARE ADANCIME. IN LUMEA ARABA, SISTEMUL POLITIC SOCIALIST AL “JAMAHIRIEI POPULARE” ESTE SUPRANUMIT A OPTA MINUNE A LUMII… DUPA CELE SAPTE ALE ANTICHITATII. MINUNE SAU NU, ACEST SISTEM FURNIZEAZA ZILNIC CINCI MILIOANE DE METRI CUBI DE APA, GRATIE CARORA TERENURILE AGRICOLE AU CRESCUT CONSIDERABIL. Conductele transportoare de petrol (peste 4000 km) sunt îngropate la o adâncime corespunzatoare, pentru a fi ferite de caldura torida. Lucrarile necesare sunt opera libienilor însisi, oameni întregi, care nu au nevoie de functionari pentru a le aprinde focul sau a le da calul la apa, sâmbata…

ELENA SHELESTIUK INSISTA ASUPRA MERITELOR “ADEVARATEI DEMOCRATII” LIBIENE. PROPAGANDA OCCIDENTALA L-A DIABOLIZAT PE GADAFI, PREZENTANDU-L DREPT UN TIRAN PATOLOGIC, INAMIC AL ASPIRATIILOR DEMOCRATE ALE POPORULUI LIBIAN. ACESTEA SUNT POVESTI OCCIDENTALE DE RAZBOI, DE PREGATIRE PROPAGANDISTICA A ALTOR SI ALTOR RAZBOAIE. LIBIA DISPUNE DE ADEVARATE INSTITUTII SI MECANISME DE CONTROL POPULAR SI DEMOCRATIC : CONSILIILE CETATENESTI ALESE ALE COMUNITATILOR AUTONOME. ACESTEA AU FOST INSTITUITE FARA O NOMENCLATURA PARTINICA DE TIP SOVIETIC, FARA O BIROCRATIE ENORMA, IN CONDITIILE UNUI INALT NIVEL DE VIATA, SECURITATE SOCIALA, LIBERTATE SI DREPTURI DEPLINE PENTRU TOTI CETATENII. PRIN MULTE DIN ASPECTELE SALE, SOCIETATEA LIBIANA SEAMANA CU ACEEA PE CARE AU VISAT-O CANDVA UNII GANDITORI DIN SECOLUL AL XIX-LEA, CONSIDERATI, CU SAU FARA DREPTATE SOCIALISTI (COMUNISTI) UTOPICI. Un popor arab, poporul libian, în frunte cu liderul cel mai popular din întreaga sa istorie, a împins mult înapoi granitele utopiei, aratând, dupa un alt mare om politic european, ca unele “utopii” sunt, totusi, realizabile practic.

INTREBAREA PE CARE SI-O PUNE ELENA SHELESTIUK ESTE DACA NU CUMVA TOCMAI DIN ACEASTA CAUZA LIBIA, GUVERNUL LIBIAN SI MAI ALES COLONELUL GHADAFI AU FOST DIABOLIZATI DE VECHILE SI MEREU ACTUALELE PUTERI IMPERIALISTE, ADEVARATELE VINOVATE DE NENOROCIRILE TRECUTE SI VIITOARE, CATRE CARE OMENIREA ESTE CONDUSA DE ELE CU FORTA.

In încheierea articolului sau, Elena Shelestiuk citeaza un semnificativ pasaj dintr-un alt articol consacrat Libiei, semnat de Sigizmund Mironin si intitulat: “De ce este bombardata Libia?“ : ACEASTA TARA, DESCRISA CA DICTATURA MILITARA A LUI GHADAFI, ESTE IN REALITATE STATUL CEL MAI DEMOCRAT DIN LUME. IN 1977 A FOST PROCLAMATA JAMAHIRIYA, O INALTA FORMA DE DEMOCRATIE, în care institutiile traditionale de guvernare sunt abolite, puterea efectiva apartinând poporului, prin intermediul unor “comitete” si “congrese” tribale sau de comunitate. Statul libian este împartit în numeroase comunitati, un fel de “mini-state autonome” în cadrul unui Stat cu o anumita autoritate asupra teritoriului sau districtului respectiv, inclusiv în ce priveste alocatia de fonduri bugetare, obtinute în principal din exportul petrolului. In ultima vreme Ghadafi preconiza împartirea egala si directa catre cetateni a veniturilor bugetare. Prin astfel de masuri populare, Ghadafi si guvernul libian actual sperau sa elimine orice urma de coruptie si orice relicva de birocratie parazitara.

NU TREBUIE SA NE MIRE CA ZIARELE, TELEVIZIUNEA SI ALTE MIJLOACE, DE “INFORMARE“, NU SUFLA O VORBA DESPRE ACESTE REALITATI DINTR-O TARA CE CONSTITUIE UN “RAU EXEMPLU”, CARE TOCMAI PENTRU ASTA ESTE CONDAMNATA SA FIE RASA DE PE FATA PAMANTULUI. DACA ADEVARATA NATURA A REGIMULUI POLITIC DIN LIBIA AR FI CUNOSCUTA, POPOARELE LUMII, IN PRIMUL RAND CELE DIN EUROPA, AR RECLAMA REALIZAREA IN PROPRIILE LOR TARI A UNOR REFORME DUPA MODELUL CELOR INFAPTUITE DE COLONELUL GHADAFI.

Daca popoarele europene, duse vreme de secole cu zaharelul, s-ar trezi din letargia în care zac de când s-a sfârsit ultimul Razboi Mondial, drepturile si revendicarile pe care le-ar cere ar pune în încurcatura casta mafiota de viciosi periculosi, banditi si criminali ce se masturbeaza de-a “democratia” si “drepturile omului”, ejaculând mizerie, foamete, coruptie, salbaticie si decadenta.

Alte scurte precizari:

Diabolizarea Colonelului Ghadafi si a Libiei a luat formele unei turbate campanii de vânatoare contra unui om si a unui popor, mai ales dupa atentatul intrat în istorie sub numele de Lockerbie — dupa localitatea scotiana deasupra careia s-a prabusit avionul DC-10, al companiei aeriene UTA, în urma cu peste 20 de ani. ?arile imperialiste, vinovate de marile nenorociri ale omenirii, continua sa acuze Libia de acest atentat terorist, si de altele… Dupa anchetele relizate de numerosi ziaristi cinstiti (care exista, orice ar crede despre asta Dl Cristian Tudor Popescu), majoritatea atentatelor teroriste din lume sunt opera serviciilor secrete americane, israeliene, franceze, britanice, rusesti si a altora. Cât priveste atentatul Lockerbie DC-10, ancheta ziaristului Pierre Péan a scos definitiv Libia din cauza.

LIBIENII STIU FOARTE BINE CA ACTUALUL CNT (COMITET NATIONAL DE TRANZITIE) ESTE COMPUS DIN ISLAMISTI CORUPTI SI TRADATORI, DEJA UTILIZATI DE MAFIA AMERICANA IN RAZBOAIELE DE JAF SI CUCERIRE DIN AFGANISTAN SI IRAK. MAHMOUD JIBRIL ESTE UN ILIESCU LIBIAN, NASCUT NU SE STIE UNDE, NICI DE CINE, FARA SA FIE NEAPARAT ALOGEN, PRECUM IUDEO-MAFIOTUL SI CRIMINALUL POLITICIAN (NE)ROMAN “ILIESCU”, VINOVAT DE A FI INSTRAINAT TOT CE S-A PUTUT DIN FOSTA ROMANIE, NU LIPSITA DE REALE PERSPECTIVE LA SFARSITUL FOSTULUI REGIM COMUNIST. Acest Jibril provine din tribul Harabi, cunoscut opozant al popularelor reforme realizate de Libia, sub conducerea lui Ghadafi.

CEEA CE SURPRINDE ESTE CA DUPA SASE LUNI DE BOMBARDAMENT NEINCETAT, REGIMUL POPULAR SI SOCIALIST DIN LIBIA NU A PUTUT FI RASTURNAT. OARE DE CE? CUM SE EXPLICA ACEST LUCRU? EXPLICAtIA ESTE UNA SINGURA. EA ESTE CONFIRMATA DE CELE CE SE PETREC IN MOMENTUL DE FATA PE TEREN: NUMEROASELE TRIBURI LIBIENE RAMÂN PROFUND ATAsATE REGIMULUI POLITIC AL COLONELUL GHADAFI, DOVADA CA NUMEROSI VOLUNTARI ISI DAU VIAtA PENTRU IZGONIREA INVADATORILOR IMPERIALISTI, CE VOR SA PUNA MANA PE BOGATIILE LOR. DE ALTFEL, PRINTRE EMIGRANtII SI REFUGIATII POLITICI MUSULMANI DIN EUROPA, LIBIENII SUNT APROAPE INEXISTENTI. Se întelege de ce. Guvernul libian este mult mai generos cu cetatenii sai, oriunde s-ar afla acestia în lume, decât cei care doresc sa îi cumpere pe o nimica toata, cum au fost cumparati intelectualii nostri (profesori, medici, juristi si altii) si chiar multi dintre fostii detinuti politici: cu o trotineta sau cu ciucuri la zurgalai, sa stie lumea ca au si ei ceva de ascuns, nu de sous… Printre musulmanii din Nordul Africii, emigrati în Occident, libienii sunt practic inexistenti. De ce? Iata câteva elemente de raspuns:

1. In Libia, curentul elctric pentru uzul casnic este gratuit.

2. In Libia, pretul unui litru de benzina nu depaseste 50 de bani în moneda româna actuala.

3. Nivelul mediu de viata în Libia este comparabil, chiar superior celor din tarile europene avansate, inclusiv Elvetia, Germania, Norvegia, Suedia. Cât despre Franta si Anglia, acestea au devenit un fel de vulcani în plina eruptie. Francezii si englezii nu mai sunt capabili sa se reproduca, afro-asiaticii nu pot învinge nici ei frigiditatea mortuara si sterilitatea franco-englezoaicelor, ce prefera barbatii de pus în priza, la 220 de Volti, frecventa 50 pe secunda… Natura, se stie, are oroare de vid… In câteva zeci de ani, fostele popoare francez sau englez vor deveni popoare de culoare, generatiile actuale platind astfel crimele coloniale ale bunicilor si strabunicilor lor, care au facut din Africa si o buna parte din Asia, pâna în plin secol XX, un adevarat rezervor de sclavi, materii prime si carne de tun, la nevoie. Fostii sclavi de alta data îsi cer cu tot mai multa putere drepturile lor omenesti, în numele carora ipocrita Franta vorbeste cu oglinda-n buric. Cine ia în seama curvele batrâne, ce-si dau aere de fecioare neprihanite? Organizatia Natiunilor Unite, care a aprobat bombardarea Libiei, este un Bordel batrân cu curve si mai batrâne… Câte Fukushime trebuie oare sa mai treaca pâna se va gasi una sa mature acest bordel de mafioti, pedofili si alte genuri de curve patentate.

4. BANCILE LIBIENE ACORDA IMPRUMUTURI FARA DOBANDA. DE ALTFEL, SE STIE, DOBANDA ESTE O VECHE AFACERE JIDOVEASCA, ACCEPTATA SI CREsTINATA DE BISERICILE CHIPURILE CRESTINE, JIDOVITE INSA PANA IN MADUVA, FARA DE SCAPARE, O RUSINE PENTRU RASA ALBA SI PENTRU INTREAGA OMENIRE.

5. LIBIENII NU PLATESC IMPOZIT. PUNGAsIA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA (TVA) ESTE NECUNOSCUTA, DE NEIMAGINAT IN TARA LUI GHADAFI. IN MOMENTUL DE FATA, ROMANII PLATESC 24% TVA, CEEA CE ÎNSEAMNA, PRACTIC, O ZI DIN PATRU SCLAVIE PENTRU STAT. SCLAVIA UNUI INTREG POPOR, PENTRU CA DOMNUL BASESCU SA-I POATA CUMPARA ARMASAR CU COADA LUNG ELENEI LUI…Nu Elenei Ceausescu, pe care Românii deja o regreta… Daca tinem seama de celelalte taxe si impozite abuzive, Românii muncesc o zi din doua pentru Statul hraparetsi opresor, pentru armata de tradatori si ucigasi, pentru politia de trântori tradatori si pofticiosi, pentru justitia de banditi si mafioti corupti, pentru scoala si universitatea de afaceri veroase, monument de ignoranta docta, ridicola si pretentioasa.

6. LIBIA NU DATOREAZA NIMANUI NIMIC, PRECUM ROMANIA IN ZIUA ASASINARII LUI CEAUSESCU. ACTUALMENTE, ROMANIA SI ALTE TARI EUROPENE SUNT INGLODATE IN DATORII. FRANtA, PRINCIPALUL AGRESOR AL LIBIEI ACTUALE, ARE O DATORIE DE PESTE 250 DE MILIARDE DE EURO, CAM 70% DIN PIB. GUVERNUL IUDEO-MAFIOTULUI SARKOZI ARE NEVOIE DE BANII LIBIEI. MARE PARTE DIN BOGATIA FRANTEI S-A CLADIT PE SUDOAREA SI SCLAVIA AFRICII… ROMANIA CU CELE 50 DE MILIARDE EURO DATORIE ESTE FALIMENTARA. SALARIILE FUNCTIONARILOR, TRANTORI SAU NETRANTORI, NU POT FI PLATITE FARA NOI SI NOI IMPRUMUTURI.

7. Pretul de vânzare al unui automobil pe piata libiana este egal cu pretul lui de productie, plus taxa rezonabila a societatii importatoare. Statul libian nu câstigâ nimic din importul de automobile. Bogatia statului libian consta în bunastarea cetatenilor lui si în rezervele de petrol din subsol, pe care criminalii agresori imperialisiti spera sa puna mâna.

8. ORICE TANAR LIBIAN CARE STUDIAZA IN STRAINATATE BENEFICIAZA DE O BURSA DE 1627 EURO PE LUNA. INVATAMANTUL SUPERIOR ESTE GRATUIT, INDIFRENT DE FACULTATEA URMATA, IN LIBIA SAU IN STRAINATATE.

9. Absolventii învatamântului superior care nu gasesc serviciu primesc, vreme de doi ani, salariul mediu pentru profesia aleasa. In acest timp statul ofera mai multe servicii posibile. In al treilea an, în caz de refuz a doua oferte oficiale de serviciu, ajutorul de somaj este redus cu 25%,  în al patrulea an cu înca 25%.

10. TINERII CASATORITI PRIMESC DIN PARTEA STATULUI UN APARTAMENT SAU O CASA DE 150 METRI PATRATI SUB ACOPERIS IN CAZ DE REFUZ AL CASEI SAU APARTAMENTULUI OFERIT, ORICARE AR FI MOTIVUL, TINERII CASATORITI PRIMESC 64 000 DE DOLARI, IN VEDEREA CUMPARARII DE CATRE EI INSISI A LOCUINtEI NECESARE.

11. ORICE FAMILIE LIBIANA PRIMESTE UN AJUTOR LUNAR DE 300 DE EURO PE LUNA, DIN PARTEA STATULUI.

12. Exista piete speciale numite “Jamayia” unde, pentru familiile numeroase, produsele alimentre se vând la jumatate de pret. Familiile poseda un Livret de Familie ce atesta calitatea lor, eventuala, de familii numeroase (de la trei copii în plus).

13. ORICE PENSIONAR SAU BATRAN, ORICARE I-AR FI PENSIA SI ALTE EVENTUALE VENITURI, PRIMEsTE AUTOMAT UN AJUTOR DE BATRANETE DE 200 DE EURO PE LUNA.

14. Orice functionar sau meserias de care statul are nevoie într-un anumit loc din tara, primeste automat, pe lânga salariul lui, o casa si o masina noua, care în scurt timp devin bunurile lui personale.

15. IN LIBIA NU EXISTA CERTIFICATE MEDICALE PE BAZA CARORA CINEVA POATE LIPSI DE LA SERVICIU. OMUL BOLNAV ESTE CREZUT PE CUVANT, STATUL SAU PATRONUL INCEARCAND PE TOATE CAILE SA IL AJUTE, SA-L VINDECE. IN CAZ DE BOALA, SALARIUL NU ESTE REDUS.

16. Daca o persoana oarecare se cearta cu familia si ramâne fara locuinta, ea poate fi cazata în foarte scurt timp, fara sa plateasca nimic.

17. Cei ce doresc sa faca lucrari de întretinere sau modernizare în casele lor, aduc acest lucru la cunostinta unui organism de stat, care executa gratuit lucrarile în chestiune, daca se considera ca acestea sunt necesare, dintr-un motiv sau altul”.

…Daca-i pe-asa, atunci când “natoistii” se vor retrage, cu coada între picioare, din Libia (…ca de obicei! – ca si din Vietnam, ca si, acum, din Iraq… – caci, niciodata, în istorie, un navalilor n-a îngenuncheat si desfiintat, definitiv, decât state corupte – …or, Libia este la distante astronomice, de “stadardele” de coruptie din, sa zicem, România pedelizata!) – s-ar putea ca eu sa cer cer azil politic în Libia – pâna îl ia Aghiuta pe Basescu! Voi reveni, apoi, fireste, în România – ca-i pamântul meu si al mosilor mei! – …dar Libia, DINCOLO DE PROPAGANDA, arata cu mult peste viziunile oricaruia dintre noi, asupra…democratiei!

***

PARTEA A IV-A: “HAHALERISMUL” CEL MAI SINISTRU: CEL AL CONTEMPORANEITATII TERESTRE!!! “MACELUL CONSIMTIT AL UMANITATII MODERNE” – SI ECUMENISMUL.

CONCLUZII SI SOLUTII

…Sa vedem, acum, cam pe unde a ajuns “morbul” de “hahalerism” sinistru al zilelor noastre (cultivat, cu dragoste infinita, de ura talmudica a iudeo-masonilor…!) – prin care se vrea distrugerea omenirii, nu doar prin distrugerea identitatii fizice, distrugerii drepturilor de Cetatean, dar, în primul rând, de Neam – ci, mai ales, prin stingerea Duhului (si, din pacate, noi, prin pasivitate, slaba informare, intoxicare mediatica si, mai ales, putina credinta în Hristos-Lumina Lumii – am ajuns, daca nu complici activi, wai propriului nostru macel… – …cel putin, niste imbecili “consimtitori” otiosi, aproape sinucigasi, în pasivitatea/paralizia noastra cerebrala… – ai propriului nostru masacru!!!).

…Sa luam lucrurile pe rând!

I – Iata declaratiile unor calai vestiti ai Planetei Terra, facute fara nicio jena, fara strângere de inima si nu doar ca nesanctionate de Justitia Planetara (care nu mai poate de raul teroristilor…doar ca nu-i prea gaseste – pentru ca nu-I cauta acolo unde chiar ei striga: “Uite-ne AICI, lânga tine, pe ecranele televizoarelor! Cu-cu!!!”) – ci PAZITI DE CHIAR JUSTITIE, CARE ESTE SUBORDONATA IUDEO-MASONERIEI MONDIALE…creatoare a tuturor “crizelor” (de la “board”-ul BANCILOR ZARAFILOR LUMII!) si…”crizutelor” mondialisto-globaliste (care au ca scop…”stravezirea”, prin orice mijloace, a umanitatii terestre!!!) :

a–“Societatea nu face nici o afacere, daca permite degeneratilor sa-si perpetueze specia” – Theodore Roosevelt;

 

b-“O populatie totala mondiala de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai putin decat in prezent, ar fi ideal“ – Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon;

c- “Exista o singura tema în spatele eforturilor noastre: – trebuie sa reducem nivelul populatiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi  mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populatia este o problema politica. Odata ce populatia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care sa-l sustina. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevar populatia, rapid, va trebui sa trimiteti toti barbatii la lupta si sa ucideti un numar semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca si în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra …. ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat al SUA, pentru Populatie;

d-“Un cancer este o multiplicare necontrolata a celulelor, iar explozia demografica este o multiplicare necontrolata de oameni … Noi trebuie sa mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operatiunea va cere multe decizii aparent brutale si lipsite de inima.. . “ – Paul Ehrlich , profesor la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populatie”;

e-“Pamantul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii” – Merton Lambert, formator in cadrul Fundatiei Rockefeller;

 

f-“Eu cred ca suprapopularea umana este problema fundamentala pe Pamânt astazi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”.”

“Primele mele trei obiective principale ar fi :  reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale si in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii” – Dave Foreman;

 

g–“În scopul de a stabiliza populatia lumii, trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa il spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun “ – J. Y. Cousteau, 1991 explorator si reprezentant UNESCO;

h-“Noi trebuie sa vorbim mai clar despre sexualitate, contraceptie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologica este criza populatiei. Reduceti populatia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe  daune ecologice” – Mihail Gorbaciov, evreu, ultimul presedinte al URSS, tradator al Rusiei (tradator de talie mondiala si unul dintre ucigasii “din umbra” ai lui N. Ceausescu!);

 

i– “Azi, America ar fi indignata daca trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales daca li s-a spus in prealabil ca exista infiltrate in mijlocul lor amenintari din afara, indiferent daca sunt reale sau fictive, care pun in pericol însasi existenta noastra. Aceasta va fi valabil si in cazul tuturor popoarelor din lume iar ele  vor dori sa fie eliberate de acest rau. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de buna voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de catre Guvernul Mondial (…) Ilegal o putem face imediat. Constitutional va dura putin mai mult … (…)”Depopularea ar trebui sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe fata de lumea a treia, pentru ca economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din strainatate, în special din tarile mai putin dezvoltate”.
“Puterea este cel mai puternic afrodisiac.”
“Persoanele în vârsta sunt consumatori inutili”
“Populatia lumii trebuie sa fie redusa cu 50%” – Dr. Henry Kissinger ” – Dr. Henry Kissinger, New York Times, 28 octombrie 1973 – Dr. Henry Kissinger, Conferinta Bilderberg, Evians, Franta, 1991;

j-“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala” – David Rockefeller;

 

k– “Razboiul si foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient si mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie sa moara în curând pentru a fi rezolvata criza populatiei. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la suta din populatia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala si ucide în cateva zile, în loc de cativa ani. Trebuie sa crestem mortalitatea cu 90%  la om. Uciderea oamenilor… Gânditi-va la asta… Stiti, gripa aviara e buna, de asemenea. Pentru ca cel care supravietuieste, va ingropa mai apoi noua “ – Dr. Eric Pianka . Profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas , a aratat solutii pentru reducerea populatia lumii la o audienta cu privire la controlul populatiei;

l-“Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondiala decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu exceptia cazului în care el va lua o initiere luciferica” – David Spangler, director al Initiativei Planetare, Organizatia Natiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age !;

m-“Suprapopularea este in prezent vasta, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va raspunde la reducerea viitoare a ratei natalitatii prin metode contraceptive, sterilizare si avort, dar trebuie ca  sa reducem în prezent  cat mai mult populatia. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare” – Initiativa pentru Carta Natiunilor Unite ECO-92 PAMANT;

n-“Daca m-as reîncarnat, as dori sa revin pe pamânt ca un virus ucigas care sa reduca populatia umana.”
“Cresterea populatiei umane este, probabil, singura si cea mai grava amenintare pe termen lung, pentru supravietuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta crestere nu este temperata – nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atat mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multa poluare” – Printul Phillip, sotul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund;

o-“Graviditatea ar trebui sa fie o crima pedepsibila împotriva societatii, cu exceptia cazului în care parintii  detin un permis de la guvern. Toti potentialii parinti ar trebui sa fie indemnati la  a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand  antidoturi cetatenilor alesi pentru fertilizare” – David Brower, directorul executiv Sierra Club;

p-“Principiul care sustine vaccinarea obligatorie este suficient de raspandit iar cel de taiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel.”
“Este mai bine pentru toata lumea, daca în loc de a astepta executarea degeneratilor pentru infractiuni, sau de a-i lasa sa moara de foame in imbecilitatea lor, societatea ii va împiedica, pe cei care sunt în mod vadit inapti, sa continue soiul lor … Trei generatii de imbecili sunt de ajuns” – Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA;

q–  “Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populatiei optime in intreaga lume dar si in fiecare regiune si pentru a arbitra diferitele tari în impartirile regionale. Controlul marimii populatiei ar putea sa ramâna responsabilitatea fiecarui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aiba puterea de a aplica limitele convenite” – John P. Holdren, consultant in stiinta a lui Obama;

r-“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta!” – zice însusi … BILL GATES !

…Si, în fine, un avertisment cinstit, dar de nimeni auzit:

-“Directia pe care o urmeaza Rockefellerii si aliatii lor este de a crea un guvern într-o lume care combina supercapitalismul si comunismul în acelasi cort, toate aflate sub controlul lor …. Ma refer la o  conspiratie? Da. Si sunt convins ca exista un astfel de complot international în domeniu, aplicat si planificat de mult timp, si care este incredibil de rau în intentie” – Cf. Congresmanul Larry P. McDonald, 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene , doborât de catre Uniunea Sovietica… – cf. GeoStroe 0722972522, tel/fax:0214138434, geostroe@gmail.com Fundatia Academia DacoRomâna ”TDC” – FADRTDC Partidul României Europene – P.R.E. SC.Tempus DacoRomânia ComTerra SRL – Editura DacoRomâna ”TDC”.

…Asa ca, vedeti, domniile voastre, ca „HAHALERELE SINISTRE”, pe masura ce desfasuram ghemul istoriei si al declaratiilor istorice, devin tot mai estompat, chiar ne-intersant, „hahalere” … – …si, tot mai pronuntat si apasat (pâna la zdrobirea noastra!) – „SINISTRE”!!!

…Am auzit pe multi zicând ca nu cred în dracul…! Atunci, înseamna ca nu cred nici în Dumnezeu, pentru ca „SATANA” înseamna, în ebraica veche, „ADVERSARUL” – si nu poate fi cineva adversar fara…adversar, si nici „adversar sie însusi” (cel putin, NU constientizat, cum nici Satana nu constientizeaza ca nu este altceva decât o CREATURA (chiar si asa, luminat–arhanghelica, cum se zice, în BIBLIE, ca divinitatea l-ar fi conceput, pe „cel mai frumos Arhanghel al sau”…!) a Dumnezeului sau!!!

Cine nu crede în acesti demoni „graitori”, de mai sus (plus mii de alti demoni, care i-au trimis, din loji, pe acestia, sa vorbeasca…!), cu exceptia ultimului „personaj” mondial, citat de noi, ca „marturisitor” (…care-i alarmeaza, din pacate, pe surzi…!) – …înseamna ca nu crede nici în puterea Lui Iisus Hristos-Dumnezeu de a-i învinge, prin trasnetul mâniei sale drept-pedepsitoare, pe cei care vor sa asasineze umanitatea, pe OM – „capodopera Zilei a Sasea a Creatiei”!

…Sa vedem, acum, pe cine, dintre cele mai recente „personaje” ale scenei mondiale, au însarcinat iudeo-masonii cu distrugerea, perseverenta, insidioasa, a DUHULUI UMANITATII?!

…Iata câteva selectiuni dintr-un material(Falsificarea Sfintei Scripturi, facuta de papa Ioan Paul al II-lea), publicat de30/08/2011 în deveghepatriei si pe site-ulhttp://ortodoxia.md:

a-întâi, se dau câteva dovezi istorice, ale perversei ofensive romano-catolice, asupra Ortodoxiei, în veacurile trecute (cea mai evidenta si revoltatoare fiind asa-zisa “Biserica Uniata/Greco-Catolica”… – de fapt, rezultatul multor crime, santaje si tradari, atât din partea Bisericii Romano-Catolice, cât si din partea unor prelati ortodocsi, fuduli, lacomi si, multi dintre ei, tare prosti! – din moment ce s-au încrezut în promisiunile împaratului de la Viena si ale Papei! – …eu am dispretuit si condamnat, mereu, “MISCAREA ILUMINIST-BLAJEANA”, dupa ce m-am lamurit “cu ce s-a mâncat”… – …cu unele exceptii, privindu-i pe “blajenii desteptati”, de felul lui Petru Maior!):

“Asa s-a întâmplat si în veacul XVII, cu primul episcop român unit, Atanasie Anghel (1698 – 1701) ; acesta a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sa câstige, prin importante sume de bani, bunavointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregatori, iar în septembrie 1697 a plecat în Tara Româneasca, pentru ca sa primeasca, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare ca la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe români si ca noul candidat – tânar si fara multa învatatura – nu prezenta prea multa încredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa învatatura si a fi întarit în Ortodoxie. Desigur ca influenta dogmatica eterodoxa primita anterior, relativismul sau dogmatic si slabiciunea sa personala au avut ultimul cuvânt în deciziile sale.

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca românii apartinând Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Sfânta Liturghie. Românii trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hârtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai târziu tensiuni sociale si multa varsare de sânge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primând fata de pastrarea credintei, a condus la apostasie, cum de atâtea ori s-a întâmplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decât obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, sânge si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita (…)

ÎN 1761, GENERALUL ARMATEI AUSTRIECE IMPERIALE, ADOLF VON BUKOW, A DISTRUS CU TUNURILE ÎN ARDEAL – FIIND TRIMIS ÎN MISIUNE DE ÎMPARATEASA MARIA TEREZA – PESTE 140 MANASTIRI SI BISERICI ORTODOXE CARE REFUZAU SA RENUNTE LA ORTODOXIE”.

…ASTA ESTE ADEVARUL ISTORIC, STIINTIFIC SI TRAGIC, DESPRE GRECO-CATOLICISM!!! – despre HAHALERELE SINISTRO-COMBINATE: români ortodocsi “slabi de înger”, pacaliti de naivitatea si/sau de lacomia proprie/proprii – si straini romano-catolici…”BINEVOITORI” CU TUNUL!!!

b-Acum, sa vedem ce ne “paste” pe noi, contemporanii unui papa care parea “bun si blând” (Dumnezeu sa.l ierte!), dar care a pornit, la începutul mileniului al III-lea, Razboiul împotriva Ortodoxiei (si l-a alimentat cu arme, tranzitate clandestin!), care trebuia (si…”s-a facut”! – ordinele masonice se executa, nu se discuta!!!) sa faca sa “explodeze” Yugoslavia, prin intermediul romano-catolicilor croati si sloveni…: PAPA IOAN PAUL AL II-LEA/Karol Josef Vojtyla (1920-2005) – CARE NEAGA CREATIONISMUL, ÎN FAVOAREA EVOLUTIONISMULUI “MAIMUTESC”, AL LUI DARWIN-CEL-SARIT-DE-PE-FIX… – …dar, în plus, vrea sa ne ia Hristosul, prin unirea cu rastignitorii Hristosului, ba si cu musulmanii, care ne blestema si ne scuipa credinta noastra CRESTINA…cu buddhistii…cu canibalii…în fine, cu toti si cu toate sa ne unim, NUMAI NU CU MÂNTUITORUL HRISTOS!!! !!!

“Astfel, într-un articol aparut în “The Washington Post“, vineri, 25 Octombrie, 1996, pag. A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întâlniri: ORIGINILE SI EVOLUTIA VIETII PE PAMÂNT! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata DECLARATIA APARTINÂND PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din “The Washington Post” <<Astazi, mai mult decât acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac SA CONCLUZIONAM CA TEORIA EVOLUTIONISTA ESTE MAI MULT DECÂT O IPOTEZA…(s.mea).REZULTATELE CERCETARILOR STIINTIFICE, NU RATIONATE SAU INDUSE, CI ÎNTREPRINSE SEPARAT DE SAVANTI, CONSTITUIE ELE ÎNSELE UN ARGUMENT MAJOR ÎN FAVOAREA ACESTEI TEORII ”(s.mea).

David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: “Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. ASTAZI BISERICA DECLARA CA VOM ACCEPTA EVOLUTIA CARE, ÎN ORICE CAZ, EXISTA, DE FACTO. CINE SE MAI ÎNDOIESTE ASTAZI ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICA ASUPRA EVOLUTIEI? EU CRED CA NIMENI>> (s.mea).

Iata asadar cum declaratiile papei si ale oficialilor catolici neaga întreg referatul scripturistic al Genezei. Ca si pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face sa ne întrebam CUM ESTE POSIBIL SA CONSIDERAM BISERICA ROMANO-CATOLICA DREPT BISERICA “SORA” SI SA NE NUMIM CU MÂNDRIE “FRATI ÎN CREDINTA” CU PARTIZANII LUI DARWIN? (s.mea) Si ceea ce este cu mult mai scandalos, este ca declaratia papei reprezinta un raspuns la faimoasa “Humani Generis” – scrisoarea enciclica data de papa Pius XII în 1950. În acea enciclica, papa Pius concluziona ca teoria evolutionista reprezinta o serioasa ipoteza. Iata asadar cum gradul de apostasie al romano-catolicilor creste generatie cu generatie.

Dar PRIMA FALSIFICARE A SFINTEI SCRIPTURI FACUTA DE PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, A FOST ATUNCI CÂND A OMIS ACELE VERSETE CARE ÎI ACUZAU PE IUDEI DE RASTIGNIREA MÂNTUITORULUI HRISTOS (s.mea). Multi îsi amintesc poate de discutiile stârnite în jurul cazului lui Marcel June; acesta fiind profesor de teologie în Franta, a fost adus în fata justitiei de catre o organizatie anti-defaimare evreiasca asociata cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ura de rasa, întrucât profesorul a protestat contra falsificarii Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative în mod direct pentru evrei. O “personalitate de marca” a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. Acesta a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice “antisemitism”. Pe 13 Iunie 1960, Jules Isaac a fost primit în audienta de papa Ioan VI; dupa aceasta întrevedere cardinalul Augustin Bea a fost însarcinat sa studieze mai bine cum s-ar putea stârpi orice urma de antisemitism în biserica romano-catolica. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, S-A ADOPTAT O SCHEMA DE RECONCILIERE A RELIGIEI CRESTINE CU IUDAISMUL(s.mea) (3-Leon de Poncins, “Judaism and Vatican”).Pentru conceperea acestei scheme, CARDINALUL AUGUSTIN BEA (PE NUMELE SAU ADEVARAT, BEHEIM) S-A ÎNTÂLNIT LA ROMA CU RABINUL ABRAHAM J. HERSCHEL, DE LA SEMINARUL EVREIESC DIN NEW YORK (s.mea); ÎN ACELASI TIMP, DR. NAHUM GOLDMANN, SEFUL CONFERINTEI INTERNATIONALE A ORGANIZATIILOR EVREIESTI, ÎMPREUNA CU ALTI REPREZENTANTI AI LOJEI MASONICE IUDAICE B’NAI B’RITH S-AU ÎNTÂLNIT LA ROMA CU PAPA (s.mea). Jules Isaac i-a cerut papei sa se renunte la acele versete despre patimile Mântuitorului si despre rastignire, el spunând: “cei patru evanghelisti au fost niste scornitori si calomniatori ai poporului evreu, fara sa aiba vreun motiv real. Nici parintii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt defaimatori plini de otrava, vinovati de genocid” (în “Jesus et Israel, Genese de l’Antisemitisme”).

(…)Contributia lui Augustin Bea la recunoasterea – adoptata de Conciliul Vatican II – a faptului ca evreii nu sunt vinovati de rastignirea lui Iisus Hristos, a fost înalt apreciata de revista evreiasca “The Jewish Sentinel” (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista “Look”, în numarul sau din ianuarie 1966, aparut dupa Conciliul II Vatican, dadea o înalta apreciere cardinalului Augustin Bea si de asemenea lui Jules Isaac, drept initiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vina privind rastignirea Mântuitorului Iisus Hristos. DUPA NUMAI 8 ANI, REUNIUNEA EPISCOPATULUI FRANCEZ, ADOPTA LA 16 APRILIE 1973, ÎN ASA NUMITELE “DIRECTIVE SPIRITUALE”, URMATOARELE PATRU PRINCIPII RECOMANDATE DE BISERICA ROMANO-CATOLICA:

1. ÎN CIUDA REFUZULUI LOR DE A-L ACCEPTA PE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS CA PE MESIA, MOZAICISMUL ESTE ASTAZI O BINECUVÂNTARE PENTRU ÎNTREAGA LUME.

2. IUDEII AU ASTAZI “O MISIUNE UNIVERSALA ÎN LUMEA ÎNTREAGA”.

3. SI BISERICA CRESTINA TREBUIE SA URMEZE “ACELASI PLAN UNIVERSAL AL MÂNTUIRII”.

4. ATENTIA COMUNA, ATÂT IUDEILOR, CÂT SI CRESTINILOR, ESTE ÎNDREPTATA CATRE O ACEEASI ERA MESIANICA.

MAI MULT DECÂT ACEASTA AVENTURA TEOLOGICA A EPISCOPATULUI CATOLIC FRANCEZ, ESTE URMATOAREA DECLARATIE A CARDINALULUI ETCHEGARAY DESPRE RELATIILE DINTRE BISERICA CRESTINA SI IUDEI: “ACESTE RELATII PRIVESC BISERICA NU NUMAI ÎN ASPECTELE EI EXTERIOARE, CI SI ÎN ASPECTELE EI INTERNE, CUM AR FI ÎNSASI DEFINITIA BISERICII“ (s.mea). Acelasi cardinal vede relatiile dintre mozaicism si Biserica crestina ca “o asidua competitie între cei care înca îl asteapta pe viitorul Mesia si cei care asteapta a doua venire a Lui” .

DUPA ACESTE SCANDALOASE CONSIDERATII ALE IERARHIEI ROMANO-CATOLICE, NE ÎNTREBAM DACA ACESTIA MAI POT FI OARE NUMITI CRESTINI; ÎNTREAGA IMNOGRAFIE ORTODOXA SI ÎN SPECIAL CÂNTARILE POSTULUI MARE SE REFERA LA PIERDEREA CARACTERULUI MÂNTUITOR AL LEGII CELEI VECHI, ODATA CU ÎNTRUPAREA, RASTIGNIREA, MOARTEA SI ÎNVIEREA LUI HRISTOS IISUS, DUMNEZEUL CEL ADEVARAT. NUMAI RESPECTAREA LEGII VECHIULUI TESTAMENT, FARA ACCEPTAREA LUI IISUS HRISTOS CA PE FIUL TATALUI CERESC SI DUMNEZEU ADEVARAT, NU POATE DUCE LA MÂNTUIRE (…)(s.mea).

De când a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iata un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: “Este nevoie sa separam crestinismul de forma lui europeana. Popoarele cu o cultura straveche au dificultati în a accepta crestinismul, întrucât aceasta religie le este prezentata în formulele ei europene…ÎNTELEGEM CA SE IMPUNE O AFRICANIZARE, O INDIANIZARE, O NIPONIZARE A SLUJBELOR NOASTRE CRESTINE“ (s.mea) . Teologul ortodox, va vedea, fara îndoiala, în aceasta declaratie a papei, greseala tipica a catolicilor privind conceptia despre mântuire, despre Traditie si despre adevarul mântuitor, anume: CA TOATE ACESTEA SUNT NUMAI O CHESTIUNE DE MOSTENIRE CULTURALA (s.mea).

Actuala conversie pagâna a romano-catolicismului nu a început însa cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment când s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseana. Romano-catolicii au încetat de a mai fi Biserica în momentul în care s-au separat de Biserica Ortodoxa, Una Sfânta, Soborniceasca si Apostolica.

Si ce înteleg romano-catolicii practic prin aceasta “adaptare culturala” a vietii Bisericii?

În mai 1985, vizitând Belgia, PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, A DECLARAT CA ATÂT MUSULMANII CÂT SI CRESTINII SUNT SUPUSII ACELUIASI DUMNEZEU, UTILIZÂND FIECARE “CARTILE NOASTRE SFINTE CORESPUNZATOARE” . ASTFEL, PAPA PARE SA FI UITAT CA ÎN UNA DIN ACESTE “CARTI SFINTE”- ÎN CORAN, SUNT SCRISE URMATOARELE BLASFEMII: “SUNT 11 LUCRURI SPURCATE – URINA, EXCREMENTELE, SPERMA, OASELE, SÂNGELE, CÂINELE, PORCUL, BARBATUL SI FEMEIA NE-MUSULMANI SI TREIMEA.” (ARTICOLUL1) SI ÎNCA: “CINE CREDE ÎN TREIME, ESTE SPURCAT PRECUM URINA SI FECALELE.” (ARTICOLUL2) (s.mea).

În august 1985, vizitând Marocul, acelasi papa a afirmat despre credinta noastra ca este comuna atât crestinilor cât si musulmanilor. Aceste eforturi de a “adapta” religia crestina la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasa în Europa, mai mult decât în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fosta capela dominicana. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea biserica din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o alta moschee s-a deschis la Sarcelles. ÎN DECEMBRIE 1984, O ALTA MOSCHEE S-A DESCHIS LA ROMA…(…) ÎN EUROPA, ACTIUNILE PAPEI AU UN EFECT MAGISTRAL. ÎN 1985 LA VINCENNES, S-A INAUGURAT UN TEMPLU TIBETAN, UNDE AU FOST “CONSACRATI” 10 FRANCEZI DREPT “LAMA” SI ÎNTR-UN TIMP SCURT AU FOST CONSACRATI ALTI 14 FRANCEZI DREPT “LAMA” TIBETANI (s.mea). În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, “Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înaltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, însa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui?

Este binestiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decât faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice.

LA NUMAI CÂTEVA ORE DUPA ÎNCHIDEREA LUCRARILOR CONCILIUL VATICAN II, KAROL WOJTYLA A DECLARAT DESPRE SLUJBELE BISERICESTI ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICA: “TOTUL SE VA SCHIMBA: CUVINTELE, GESTURILE, CULORILE, VESMINTELE, IMNOGRAFIA, ARHITECTURA. PROBLEMA REFORMARII LITURGHIEI ESTE ENORMA SI E DIFICIL DE PREVAZUT CUM SE VA SFÂRSI“(s.mea). Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. ÎN MAI 1980 ÎN ZAIR, PAPA A CONSACRAT 8 EPISCOPI, LA O CEREMONIE DE 1 MILION DE PARTICIPANTI. PREOTII SE LEGANAU ÎN TIMP CE MULTIMEA CÂNTA “GLORIA”; DUPA ACEEA, AU CÂNTAT ÎN SWAHILI, LINGALA SI KIKONGO, ACOMPANIATI DE CHITARE, ACORDEOANE SI TAM-TAM. APOI, LA UN SERVICIU DIVIN OFICIAT DE PAPA LA NAIROBI, OFERTORIUMUL A FOST, DE FAPT, UN RITUAL AFRICAN: TRIBURI DE NEGRI DIN KENYA AU ADUS COSULETE CU FRUCTE, O OAIE CARE BEHAIA, OBIECTE DE ARTIZANAT LOCAL. PAPA ÎNSUSI SI-A ASEZAT PE CAP FAIMOASA PODOABA “MASAI”, DE 40 CENTIMETRI ÎNALTIME, ORNATA CU PENE, IAR PE UMERI O MANTIE “MASAI” ROSIE. ÎN FEBRUARIE 1982, ULTIMA LITURGHIE A PAPEI ÎN AFRICA, A CONSTAT DIN CÂNTECE SI DANSURI TRADITIONALE AFRICANE, SIMILARE CU CELE PE CARE LE EXECUTAU TRIBURILE AFRICANE ATUNCI CÂND ÎSI UCIDEAU SCLAVII ÎN RITUALURILE LOR PAGÂNE. DOUA LUNI MAI TÂRZIU, REUNIUNEA NATIONALA LITURGICA A EPISCOPILOR DIN VOLTA SUPERIOARA, A PRESCRIS RITUALUL LITURGIC, CONSTÂND DINTR-UN AMALGAM DE ASA-NUMITE ELEMENTE CRESTINE DIN DANSURI TRADITIONALE, BATAI RITMICE DIN PALME, STRIGATE DE FEMEI, BATAIA RITMICA A TAM-TAMULUI, PENTRU A MARCA FIECARE MOMENT MAI IMPORTANT. ÎN POSTUL MARE, ÎN VINEREA MARE, UN GRUP DE DANSATORI, BARBATI SI FEMEI, TREBUIE SA SALUTE CRUCEA (…)ÎN 1985, ÎN TIMPUL CALATORIEI SALE ÎN TOGO, PAPA A DECLARAT: “PENTRU PRIMA DATA M-AM RUGAT ÎMPREUNA CU CEI CARE CRED ÎN ANIMISM” . DE FAPT, ÎN 1985 ÎN TOGO, PAPA A PARTICIPAT LA UN RITUAL PAGÂN PROPRIU-ZIS, CE NU A MAI FOST ASCUNS SUB MASCA UNEI LITURGHII CRESTINE. ASTFEL, PAPA ÎNSOTIT DE VRAJITORI, S-AU DEPLASAT ÎNTR-O PADURE. JURNALULL’OSSERVATORE ROMANO DESCRIE CUM PAPA A ACCEPTAT SA INVOCE PUTEREA MAGICA A APEI SI A MORTILOR. PAPA A EXECUTAT TOATE MISCARILE SI GESTURILE RITUALE, FOLOSIND FAINA SI APA SI ÎMPRASTIINDU-LE PE PAMÂNT ÎN MAI MULTE DIRECTII. DUPA ACEEA, EL ÎNSUSI S-A PLECAT LA PAMÂNT (s.mea).

E important sa amintim ca IDEEA UNIFICARII TUTUROR RELIGIILOR S-A CONTURAT MAI CU PUTERE ÎNCA DE LA CHICAGO (1893) SI PARIS (1900). MASONERIA A PROPUS SA SE FACA UN CONGRES AL TUTUROR RELIGIILOR, PENTRU A PROMOVA “O RELIGIE UNIVERSALA, ACCEPTATA DE POPOARE DE TOATE CULTURILE SI TRADITIILE“, ASA CUM LOJA MARELUI ORIENT A DECLARAT ÎNCA DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA. LA 27 OCTOMBRIE 1986, PAPA IOAN PAUL AL II-LEA A ADUS LA REALITATE ACEST PROIECT AL MASONERIEI. PAPA A PRIMIT ÎN BAZILICA SFÂNTULUI FRANCISC, ÎN ASSISI, PE REPREZENTANTII MARILOR RELIGII ALE LUMII PENTRU A SE RUGA ÎMPREUNA. LOCUL REZERVAT LUI DALAI LAMA ERA CHIAR ALTARUL CENTRAL, UNDE DALAI LAMA A INSTALAT O STATUIE A LUI BUDA. EPISCOPII CATOLICI AU VAZUT STATUIA SI NU AU SPUS NIMIC… UN AN MAI TÂRZIU EVENIMENTUL S-A REPETAT LA BISERICA SANTA MARIA DIN TRASTAVERE, ÎN ROMA, SPRE SATISFACTIA MASONILOR, CARE SI-AU PUBLICAT VICTORIA ÎN ZIARUL “HIRAM” SCOS DE LOJA MARELUI ORIENT. MASONUL F.M. MARSAUDON SCRIA: “CATOLICI, ORTODOCSI, PROTESTANTI, EVREI, MUSULMANI, HINDUSI, BUDISTI, LIBER-CUGETATORI, PENTRU NOI NU SUNT DECÂT PORECLE; FRANCMASONERIA ESTE NUMELE ÎNTREGII FAMILII” .

RELATIILE CATOLICILOR CU FRANCMASONERIA AU FACUT MULTE VALURI SI SUNT BINECUNOSCUTE ÎN OCCIDENT. ASTFEL, MARY BALL MARTINEZ A SCRIS ÎN CARTEA “SUBMINAREA BISERICII CATOLICE”, CA ÎN ACEST SECOL MULTI PAPI AU FOST MASONI. JURNALISTA MARY BALL MARTINEZ A FOST 15 ANI REPORTER AL VATICANULUI PENTRU O SEAMA DE REVISTE FAIMOASE (“THE WONDERER” SAU “THE NATIONAL REVIEW“). MARY BALL AFIRMA CA PAPA IOAN AL XXIII-LEA ERA INITIAT ÎN FRANCMASONERIE SI CA A PARTICIPAT LA ÎNTRUNIRILE LOJEI MARELUI ORIENT DE LA PARIS DIN 1940. CARLOS VASQUEZ, MARE COMANDOR AL FRANCMASONERIEI MEXICANE, A DECLARAT CA PAPA IOAN AL XXIII-LEA SI DE ASEMENEA PAUL AL VI-LEA ERAU MASONI; EPISCOPUL SERGIO MENDEZ DIN CUERNABACA (CARE A INTRODUS LA CONCILIUL VATICAN II INITIATIVA DE A ANULA INTERDICTIA CREDINCIOSILOR CATOLICI DE A PUTEA FI SI MASONI), A FOST ÎN ACEEASI LOJA CU CARLOS VASQUEZ, DUPA CUM DECLARA CHIAR ACESTA DIN URMA. ÎN “CDL REPORT” DIN MAI 1995, GASIM URMATOAREA MENTIUNE: “PE 9 STRAZI ALE VATICANULUI SUNT 4 LOJE MASONICE. UNII DIN CEI MAI ÎNALTI REPREZENTANTI AI STAFFU-LUI VATICANULUI SUNT MEMBRI AI MASONERIEI SI APARTIN RITULUI SCOTIAN“.

ROMANO-CATOLICII NU AU REFUZAT NICIODATA SA FACA COMPROMISURI CU PUTEREA POLITICA LUMEASCA PENTRU A-SI MENTINE SI EXTINDE SUPREMATIA (s.mea).

(…)Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de învatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe, a luptat sa supravietuiasca prin filosofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit în Sfânta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemântuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si câstiga cât mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta fata de crestinismul Ortodox din România” – cf.  http://marturisitorortodox.ablog.ro

…Sinistre hahalere, nu? Fara macar sa ne dam seama, daca ne-am “potrivi” papilor romano-catolici, si nu vom întelege ca ESTE ABSOLUT VITAL sa de pastram, NEÎNTINATA, ORTODOXIA – …am “purcede”, pâs-pâs, sa ne înfratim (“spiritual”!) CU CANIBALII, NU CU MÂNTUITORUL-HRISTOS!!!

…”Ce-i de facut?” – vor întreba unii. Pai, dupa mine, raspunsul e numai UNUL si foarte simplu: TINETI-VA “CU DINTII” ORTODOXIA!

CU ORICE PRET, CHIAR CU ACELA AL MARTIRAJULUI!!!

Pentru ca, înafara lui Hristos-Dumnezeu, NU EXISTA MÂNTUIRE!!!

…Asta, cel putin, este O CERTITUDINE! UNICA, ÎN ACEASTA LUME AFLATA “ÎN TANGAJ” CUMPLIT – “TANGAJ” AL CELOR VAZUTE, DAR, PRIN LUCRARE DRACEASCA (…prin “lucrarea”, hidoasa si grotesca, a “hahalerelor sinistre”, din România si din Lume! – “HAHALERE” CARE, PÂNA LA URMA, SE VOR DOVEDI A FI FOST…”HAHAI”/”TÂMPITI”, FATA CU PUTEREA SI VOINTA DUMNEZEIASCA A LUI HRISTOS-DUMNEZEU!) – POATE FI/DEVENI SI “TANGAJ” (AMENINTÂND CU NAUFRAGIUL/”ESUAREA” SPIRITALA A UMANITATII!) AL DUHULUI!!!

…Prindeti-va, CU TOATA NADEJDEA, de ea, DE CERTITUDINEA CEA UNICA – si Dumnezeu va va “trage de par”, scapându-va de la “înecul Duhului”, din genunea beznelor si chinurilor vesnice ale iadului…si de ispitele HAHALERELOR SINISTRE!!!

DIALOG CU OANA PELLEA

On By nelursIn InterviewLeave a comment

thAdalbert GYURIS

in

DIALOG CU OANA PELLEA

.

Doamna Oana Pellea s-a nascut la 29 ianuarie 1962 în Bucuresti. A absolvit Academia de Arta Teatrala si Cinematografica – Bucuresti, sectia arta actorului, promotia 1984, la clasa profesoarei Sanda Manu. Este fiica Domnicai Mihaela, nascuta Policrat, si a actorului român, Amza Pellea (7 aprilie 1931 -12 decembrie 1983).

Dupa terminarea studiilor, în perioada 1984-1987, a fost actrita la Teatrul de stat din Piatra Neamt, dupa care, între 1987-1999, a facut parte din prestigioasa trupa a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucuresti. Din 1999 a devenit liber-profesionista. Continue reading “DIALOG CU OANA PELLEA” →

DOI FRATI…ÎMPARATI!

On By nelursIn Art, CultureLeave a comment

de prof. dr. Adrian BOTEZ

 


…A fost odata ca niciodata…Au fost doi frati-ÎMPARATI AI DUHULUI, pe care-i nascuse zbaterea apelor si luncilor Siretului si Trotusului…Unul era Alb, altul era Negru. Unul era „înalt, blond, frumos, si zâmbetul lui era peste putinta de descris (de statuie? de femeie? de copil trezit dintr-un vis cu animale cuvântatoare?)” – Dan Botta – cf. Mircea Eliade, Fragment pentru Dan Botta, text aparut în “Prodromos“, nr.7, iulie 1967, p. 19-21 – celalalt era Duhul “Întunecatului April”… – Emil Botta.

…Asa ar putea începe o poveste, care sa le si placa, cine stie, adjudenilor, vrâncenilor, românilor. Dar noi nu vrem “sa placa”, ci “sa se tina minte”!

…Deci, în mod poate prozaic (noi zicem : MINUNAT!) – Dumnezeu Cel Mare si Bun a vrut ca, în aceeasi casa, din aceeasi localitate, Adjud – sa se nasca doua Duhuri de Înalta Lumina ale Neamului Românesc: fratii DAN si EMIL BOTTA.

S-au nascut într-o familie de medic – tatal fiind Theodor Botta – si al unei misterioase femei-directoare de orfelinat – Aglae – al carei tata, Francesco Maria Franceschi (stabilit în Moldova în 1872, tehnician la Fabrica de zahar, din Sascut!) – era corsican de origine. Adica, din patria unei Mari Furtuni Planetare: Împaratul Napoleon I Bonaparte (cel care, din nascare, s-a numit, destul de vaticinar, desi se tragea din nobilimea marunta : Napoleon BUONAPARTE – “partea cea BUNA”!). Din câte stim azi, totusi, Francesco Maria Franceschi era din familia/clanul lui Filippo Antonio Pasquale di Paoli – DUSMAN al lui Napoleon…Cine stie daca bejenia familiei Franceschi nu a început chiar de pe acele vremi…?!

…Dar sa ne întoarcem pe malurile Siretului nostru…

DAN BOTTA este fratele cel mare. Se naste, însa, într-o zodie a discretiei ucigase de renume – dovada ca, azi, putini români stiu ca Emil Botta a avut un frate. Un frate nascut pe 26 septembrie 1907, în Adjud, mort pe 13 ianuarie 1958, la Bucuresti…Doar 51 de ani de epifanie… – “îsi începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focsani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. Urmeaza, apoi, studii universitare clasice (limba latina si limba greaca) la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, fiind dublu licentiat în Educatie Fizica si Sport. Publica în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine etc. Participa la conferintele grupului Criterion si este cooptat în comitetul de redactie al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de directie al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938”…Apoi, dispare din ochii oamenilor preagrabiti, pe când cadeau zapezile cataclismice, cosmice, ale anului 1958…” în urma unui atac de cord”, cum îl expediaza frivol si abandoneaza misterului cosmic, ziarele vremii, pe Pontiful Frumusetii, Incantatiei si Fervorii:

“(…)Straluceste în orgia
Viorie de pe mare
Luna palida, în zare,
Luna din Infern, sotia
Sufletelor în pierzare.

Tipa-n volburi largi lastunii,
Umbra creste ca o floare,
Ca o floare-ametitoare,
Apa, -n gemetele lunii,
Jos pe stînca alba, moare.

De departe suna cornul,
Cornul serii, cornul marii,
Cornul surd al întristarii,
Cornul marii, cornul serii,
Cornul jelei si-al pierzarii!

(Cornul marii, cornul serii)

… Cât de repede îi expediem noi, înafara planetei Terra, pe cei care “nu mai sunt”. “Unde sunt cei care nu mai sunt?” – întreba, îndurerat, Nichifor Crainic, despre toata generatia tânara interbelica…”Sunt, TOTI, în vesela si iresponsabila uitare a românilor!” – ar trebui ecoul sa raspunda. Pentru ca nu este drept ca sa fie dat uitarii, numai pentru ca a avut adânci si sincere crezuri si întelegeri legionare – sa fie aproape complet dat uitarii un atât de sever si iluminat Poet, un eseist eremit, întelept precum Sfântul Buonaventura, cel vindecat de Sfântul Francisc – …si un Înger Traducator, din greaca zeilor Sofocle (Oedip Rege) si Euripide (Troienele), din franceza vagantului regal, François Villon (Balade si alte poeme), sau din engleza magului Shakespeare (Regele Ioan, Richard al III-lea)… – din americana onirica a lui Edgar Allan Poe si din germana diamantina a lui Goethe sau din portugheza conchistadorica a lui Ferreira de Castro… – …un mare si harnic savant tracolog (în anul 1944, Dan Botta începe lucrul la un laborios studiu filologic asupra genezei limbii române ca sinteza thraco-romana-bizantina, care dureaza 14 ani si însumeaza 1200 de pagini.) – ba chiar sanscritolog! – în fine, ARHEUL ARTISTULUI ROMÂN, pentru ca Dan Botta a înteles ca Scrisul este o Religie, ca nu trebuie sa-ti masori opera cu…camioanele (de maculatura, fireste!), ci ca orice scrie Artistul Arhetipal, de fapt sculpteaza pe Stânca Eternitatii, din Paradisul Lui Dumnezeu.

…Mai mistic: Dan Botta (ca si fratele sau, Emil, fireste!) este DESCENDENT DE VOIEVOZI SI MAGI AI CETATII DACICE A MARAMURESULUI: “(…)descendentul unei vechi familii nobiliare ardelene, stramosii sai Martin si Mihail Botha fiind recunoscuti, la 1579, drept voievozi ai Cetatii si Tinutului Chioarului, din Maramures” – cf. Horia Brad, Dan Botta. 50 de ani de la moarte. Nobilitate neamului sau dupa tata a fost confirmata de Christofor Bathory (în 1579), înrudita fiind familia sa cu episcopul Ioan Bob, co-autor la Supplex Libellus Valachorum!!!

Dan Botta este, alaturi de Eminescu, N. Densusianu si Blaga, printre extrem de putinii români care au înteles, cu clarviziune, ca Neamul Românilor, ROMÂNII, ca expresie de Duh! – nu alcatuiesc, în existenta lor de sute de mii de ani, ca stramosi ai Europei si ai Lumii întregi – o…”cultura minora”, cum s-a înselat un alt român major, contemporan cu Dan Botta – rasinareanul Emil Cioran: “Credea (alaturi de alti câtiva, printre care ma numaram) ca daca o cultura îsi reveleaza constient esentele – într-o creatie poetica, în filozofie, într-o opera spirituala – devine prin însusi acest fapt o CULTURA MAJORA; chiar daca, datorita limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulatie universala” – cf. Mircea Eliade, idem.

Si, tot din marturia extrem de pretioasa a lui Mircea Eliade, aflam ca Dan Botta era VÂNATOR DE ARHEI : “De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esente. De aici, de asemenea, convingerea lui ca numai “clasicismul” (orice tip de clasicism, nu numai cel greco-latin) poate constitui sursa exemplara de inspiratie. Pentru ca, spunea Botta, familiarizându-te cu valorile clasice, îti revelezi esentele si înveti sa le descoperi acolo unde nu le vedeai mai înainte. (Numai un “clasicist”, credea Dan Botta, putea identifica marile creatii ale poeziei populare. Ceilalti cercetatori ramâneau la nivelul filologiei, folklorului sau istoriei literare)”.

Si, iata dezvaluirea eliadesca, despre Dan Botta, pe care l-a înteles cum nimeni nu l-a înteles si l-a vazut înconjurat de Lumina Taborica a Fixarii Arheilor, într-un Nou Paradis, cel mai sever si mai straluminat Paradis – cel al ARTEI:

“Nu stiu daca în afara de <<Eulalii>>, Dan Botta a mai publicat un alt volum de poezii (n.n.: da, au mai fost, Maestre Eliade – …dar publicate postum, de parca, în timpul vietii ar fi fost lepros: ciclurile Rune, Epigrame, Cununa Ariadnei si Poem în curs – 1968) . Pâna în 1942, când l-am vazut ultima data, nu publicase. Îmi spunea ca nu vrea sa publice mai mult de patru volume: unul de poeme (<<Eulalii>>), unul de eseuri (<<Limite>>), o drama (<<Alkestis>>) si un dialog platonicean (pe care nu stiu daca l-a publicat) (“…dialogul platonicean” nu poate fi decât Charmion sau despre muzica, publicat în <<Gândirea>>, octombrie 1934 / mai 1935, apoi în volum, 1941 – n. red. Rost). Desi admira pe Proust si iubea pe Stendhal, suspecta romanul ca gen literar. I se parea inutil si necuviincios sa scrii, bunaoara, ca cineva, personaj literar, a taiat o bucata de brânza si a mâncat-o cu pâine. Chiar daca ar fi încercat, Dan Botta n-ar fi putut scrie niciodata o asemenea fraza. Nu credea în realitatea literara a obiectelor si actiunilor de toate zilele.

În fond, pentru el, reale – si deci susceptibile de a interesa un artist – nu erau decât arhetipurile, imaginile exemplare, modelele ideale. De aceea, asa-zisul clasicism al lui Dan Botta, cu toata eruditia greco-latina pe care o implica, nu era rezultatul unei “învataturi” – ci, înainte de toate, un mod de a fi în lume.

Pentru Dan Botta, lumea devenea reala când începea sa-si reveleze structurile ei profunde; adica, atunci când ochiul mintii începe sa desprinda, înapoia aparentelor, imaginile eterne, figurile mitice. Patrundeai misterul unei nopti de vara când izbuteai sa ti-o revelezi ca în aceste versuri din Cantilena: “Pe vânturi ascult/ Orficul tumult,/ Când si-ardica struna/ Fata verde, Una,/ Duce-i-as cununa… “

Cosmosul întreg îsi dezvaluia atunci întelesurile lui adânci. Nu era vorba de o simpla cunoastere a fenomenelor cosmice – caci vântul, luna erau doar cifrul unor mituri si drame stravechi, care faceau deja parte din istoria spirituala a omului. Mai precis: a omului balcanic, întelegând prin acest termen etnic-geografic toata Europa rasariteana, din Marea Egee pâna în Muntii Tatra. Dan Botta avea mare slabiciune pentru acest teritoriu în care se înfruntasera de-a lungul secolelor egeeni: grecii, thracii, ilirii si romanii. Era într-un anumit fel o geografie sacra, pentru ca pe plaiurile si muntii acestia oamenii întâlnisera pe Apollo si Dionysos, pe Orfeu si Zamolxis. Timpul încremenise, acolo – si odata cu el, peisajul. Lumea aceasta, care asteapta vrajita de mii de ani, era si lumea poetului” – Mircea Eliade, idem.

…Cu putin înainte de despartirea de Eliade si, nu mult, si de lume, l-a luat deoparte pe Magul Eliade si i-a soptit: „<<… Dar mai lin, dorule, lin,/ Ca p-aici îi loc strein…>>”.

Si iata dovada alduirii ca initiat zalmoxian, ÎMPARAT AL DUHULUI! – a lui Dan Botta, de catre Magul Mircea Eliade: “<<Loc strein>>, relua el dupa câteva clipe, loc de verdeata si de odihna…>>. August 1942. Era printre cei care întelesesera” – cf. Mircea Eliade, idem, Chicago, 1960.

***

…Fratele Negru…Ei, Fratele negru, EMIL BOTTA, a avut parte de recunoastere publica generoasa, fie si numai prin faptul ca a dat numele celui mai vechi liceu din Adjud…! Dar Fratele cel Negru a avut parte de o dezvoltare sociala incomparabil mai larga decât Fratele cel Alb, DAN BOTTA: dincolo de Poetul Întunecatului April, nimeni nu-l poate uita, daca l-a vazut, pe ACTORUL Emil Botta, cu o voce care parca venea de la Mumele si Vâlvele Pamântului. Rolurile Ion Nebunul, din Napasta lui Caragiale – precum si Regele Ondinilor, din Ondine, de Jean Giroudoux – nu pot fi nici imitate, nici repetate! Niciodata, de nimeni altul: doar sa…”înconjori”, reverentios, pe lânga Imperiul Dramatic-Interpretativ al lui Emil Botta…!

…Se naste, cum am zis, în aceeasi familie de medic si de urmasa a corsicanilor vendettei, ca si Dan – …se naste, pe 15 septembrie 1911, la Adjud – si prinde ceva mai multa viata decât Dan: pleaca “pe partea cealalta”, în 24 iulie 1977, începutul calatoriei mistice fiind la…Bucuresti!

… Visând, de mic copil, sa devina actor – fuge de acasa, la vârsta de 15 ani.În 1929 se înscrie la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, pe care îl va absolvi în 1932. Dupa ce joaca pe scenele mai multor teatre bucurestene si din provincie, devine actor al Nationalului bucurestean. Interpreteaza rolul unor personaje majore, din dramaturgia lui Shakespeare, Goethe, Cehov, Caragiale.

Apoi, lumea cinematografica, din epoca asa-numit “comunista”, îi va oferi destul de multe sanse expresive, pentru a-si valorifica talentul si maniera de interpretare unica (Se aprind facliile(1939), Viata nu iarta, 1958, Eruptia, 1958, Când primavara e fierbinte, 1961, S-a furat o bomba (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pasi spre luna( tot în regia lui Gopo), Padurea spânzuratilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Rascoala, 1965, De-as fi… Harap alb, 1965, Sah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul, Reconstituirea (regia Lucian Pintilie),1969, Premiera, 1976.

Voce lirica unica, pusa, mereu, sub semnul tragicului, dar si al mastilor unui actor cu teatrul în sânge.

…Ca poet, a debutat, cu poemul Strofa ultima, în revista lui Tudor Arghezi,”Bilete de papagal”.

Poetul a facut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratati”, din care s-au desprins si filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat (fiind mai putin orfic decât Dan – si mai mult ludic, dar, în niciun caz, nu pâna la…Minulescu!) al generatiei Criterion: pentru versurile sale, Emil Cioran-Apostatul cu Teancuri de Masti, Nicolae Steinhardt Cel Naiv si Blând… – aveau un adevarat cult.

…Este autorul unei poezii negre, existentialiste, dar, totul, prins într-o hora carnavalesca, de Sabat Negru…a jocului de cuvinte (uneori profund, alteori facil! – dar, totdeauna, impresionant, rostit întru gravitate!) – cu personaje dintr-o mitologie proprie a mortii, în consonanta cu filosofia Trairismului interbelic. E un poet al mastilor, eul lyric se devoaleaza prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a mortii si a neputintei.

…Orice actor de geniu (si EMIL BOTTA a fost!), care traieste în mijlocul harmalaiei teatrale, este extrem de SINGUR! De aceea, credem ca Fratele cel Negru se autodefineste ireprosabil, dincolo de mistica Nordului, dincolo de metafizica Blestemului catre Simion Dascalul si catre Bureti… – prin CUC, pasarea singuratatii, dar si a reversibilitatii metanoice – …dar si “ondina” fascinanta si pururi misterioasa, a Mareelor Codrului, “stima” care atrage (daca ar putea, LUMEA ÎNTREAGA!), catre Misteriile Funebre si Regenerator-Soteriologice ale Codrului si ale lui Isis-Cybelle.

Dinspre “sleirea” si “frigul” tenebrelor infernale – spre “FOCUL” SI “VÂNTUL-FURTUNA” ORFICA A REVELATIEI, prin LOGOS–Cuvânt-cu-Cuvânt si “fluieratul” Noului Orfeu, deci ORÂNDUITUL SINE, ÎNTRU NOUL PARADIS, PRIN REVELATIA STIHIILOR ARTEI-CA-LOGOS… – dinspre SÂNGELE BLESTEMAT-BINECUVÂNTAT AL GRAALULUI/”Ulciorul cu Cucuta” – spre “…stele fumegânde si FOCURI CRESCÂNDE…”!):

“am înlemnit
la vederea cucului,
un cuc de pripas
la casele noastre.
ce mai cuc sarac
i-am vazut si fata
slabita, sleita.
eu jonglerii,
eu cu clovnerii
încerc sa-l încânt
cu vânt cucu vânt.
sa-l distrez cu nimic
pe Fluiera Vânt
Frig în ochi îi arunc
din ulcioare de cucuta
îi dau sa bea,
ulcioare de foc îi întind
pe pat cu cuie îl culc,
fac din cuc fachir,
lopeti de pamânt
arunc peste el
si stele fumegânde
si focuri crescânde …
eu cu clovnerii,
eu cu jonglerii” (Fachir)

…”FAQR” înseamna, în araba, si “sfânt”, si “sarac cu punga si bogat cu Duhul” – adica, ÎNTELEPT! ÎMPARAT AL DUHULUI…!!!

…Românul, de etnie evreiasca, Andrei Oisteanu – face un studiu despre…ne-întelepciunea lui Emil Botta (cf. Andrei Oisteanu, în rev. Arta Sport: EMIL BOTTA  SI “LECTIA DE OPIUM” – 14 mai 2008), dar tonul articolului (care-l vizeaza si pe un alt legionar, pe genialul Ion Barbu/Dan Barbilian) este atât de insinuanto-insidios, întru demolarea zeilor valahi, încât, pur si simplu, nu ne intereseaza: si Edgar Allan Poe era dipsoman si narcoman, dar, prin asta (ca si Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Gérard de Nerval, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Francis Joseph Thompson, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Fernando Pessoa etc. etc..…deci, o întreaga generatie, aceea a simbolistilor “romantico-postromantici”!), si-a dovedit, mai curând, dispozitia martirica fata de Arta, decât vointa de autodegradare prin viciu!

Este, fireste, si cazul lui EMIL BOTTA!

…Nu-l putem parasi, pe Emil Botta, în mâinile lui Oisteanu – deci, ne vom resorbi, taumaturgic si soteriologic, în Dorul lui fara Satiu, pentru a fi si ramâne, noi si tot Neamul Nostru Românesc, alaturi si “trairind” întru Magii nostri adjudeni:

“De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
si nu stiu ce sete ma arde mereu…”

…Speram ca aceasta “sete meree”, de necuprins, sa nu se stinga, niciodata, pentru noi, “Vechea Garda” (dar cu Credinta în Dumnezeu si în Viitorul Neamului Românesc!) – si, mai ales, tragem nadejdea sa-i “învinga” si “pururi n-aiba pace” si “nimic nu-i stinga, nimic nu-i aline”, pe aceasta “planeta de TESTARE A DUHULUI UMANO-DIVIN”, care este Terra… – decât …Nestinsul si Nealinatul DOR DE ABSOLUT! – pe cât mai multi dintre cei ce vin, dupa noi, sa…”schimbe Garda”!!!

…A fost odata ca niciodata…Au fost doi frati-ÎMPARATI AI DUHULUI… – …si, cine stie, poate vor mai fi!

 

 

ARTISTUL – SI…: ”INFERNUL SUNT (mereu…) CEILALTI”!

On By nelursIn CultureLeave a comment

…De la Zoil încoace  (…ba, probabil, si în pesterile de la Altamira, va fi existând vreun „pesterit” fara har si „iute la pizma”, care i-a dat cu bâta-n cap…Artistului Autentic, celui care, visator, abia trezit din somnul neguros si fara…blana pe el, zugravea cai salbatici si mamuti, pe peretii „igrasiosi” ai pesterii, uitând pâna si sa-si pazeasca spatele…), au existat, exista si vor exista indivizi lipsiti de talent, care-s nervoso-invidioso-veninosi, pe cei carora (…li se pare lor, pentru ca adevarul e altul: pe Artist nu-l mai ia nimeni în seama, demult…decât, eventual, ca sa-l aresteze, când calca dincolo de zebra, sau când huiduie Guvernul…) li se ofera prea multa atentie si…”zgâiala”, din partea…publicului („pesterit” sau…”despesterit”!). …Daca Arta, Literatura – s-ar masura în „câte suruburi pe ora face, la strung, Cutare”…macar ar exista „argumentul”, „partea fier–oasa” (vorba lui Marin Preda!), pe masa! Dar asa…fara masa si fara „parte”…: Harul (pentru ca vine de la Dumnezeu, iar nu de la… benzinarie!) nu se numara si nu se cântareste, cu cântar omenesc: doar îngerii, peste veac, vor da seama Lui Dumnezeu, despre cât de buni sau rai au devenit oamenii, citind (sau, mai probabil, …necitind!) scrierile lui Cutare…! …Poate ca, azi, sa mai fie si altceva: inversându-se scara valorilor de Duh, exista doua posibilitati: 1-ori, un neavenit, oportunist din cale-afara, enerveaza pâna la…inervare, pe cei care-i stiu…”biografia” si „geografia”-traseul prin/pe care a ajuns, din ober-chelner sau macelar-sef, prin „datul din coate” si „facutul din pleoapa”, din buzunar si din…TIR! – „mare scula cu bascula”, Orfeul din Curtea Blocului… …Ce-i drept, daca ar exista mai multa atitudine crestineasca, cel cu Har ar lasa sa cearna timpul si Duhul Lui Dumnezeu, din sufletul de oameni si din lume…si s-ar vedea, peste o mie-doua de ani, ce s-a ales, de „înfigaret” …Dar, cum omul nu traieste cu mileniul, ci (cel mult!) cu deceniul, eu zic ca asanarea (cât mai rapida si ferma!) a „spatiului de Duh”, dintr-o tara/dintr-un Neam, de „ciocoii condeiului” – trebuie sa se faca energic si fara prea multe fasoane si temenele! Din pacate, la acest capitol, criticii (nu doar în România!) sunt extrem de deficitari, ramânând datori vânduti, „publicului” cititor…! 2-…Sau, invers: neavenitul, vazând ca trece timpul si el, înca, nu i-a batut la puncte pe Shakespeare, Goethe si Eminescu, laolalta! – se burzuluieste, mai frate! Pai, cum adica! El da bani cu împrumut (sau…nu!) pe la sefii de filiale USR, da de baut „confratilor” (fie ca n-a intrat, înca, în vreo liga sau uniune, fie ca a intrat deja, dar vrea si „Premiul Cel Mai Tare Din Parcare”!) …face „galagia de cuviinta”! …Si, de obicei, daca este suficient de OBRAZNIC (iar sefii USR suficient de corupti si slabi de înger – …si SUNT! – , sau au facut prostia sa tot amâne înscrierea în PDL, precum a facut descurcareata „lichea literoasa”! – …în asa hal ajunsi, încât sa se uite, sefii cu pricina, cu teama, la orice politai, pe lânga care trec…) – respectivul „paturica” al Culturii Românesti…”manânca praznicul”! …Ar mai fi înca o varianta…a treia! Unii scriitori se mai dau si…”loviti” – sperând ca, autovictimizându-se, le va creste „cota la bursa Valorii”…si li se va da mai multa…”tâta”, decât celor discreti!!! Nicio speranta… – …dar, iarasi, mult, mult prea mult penibil! …Vorba ceea: „Mult penibil, putina Arta!”   …Dar, în privinta raspunsului la întrebarile noastre, diurne si nocturne, privind cauza…”dihoniilor profesional-artistice” , sunt si destule …”imponderabile”… Se zice (eu n-am fost de fata!) despre un scriitor român, bine cunoscut mie (vorbesc de morti, asa ca nu dau nume!) – ca, atunci când a intrat în casa unui confrate proaspat „trecut la cele vesnice” (si care, pâna atunci, tare îl mai „încurcase”, prin celebritate…”superioara”!) si a vazut, pe o masuta, fotografia raposatului (si concurentului!) întru Parnas… – ar fi rupt fotografia „concurentei”, vorbind cu imaginea (tot mai micsorata, prin îmbucatatelire…) a celui „dus la îngeri”: „Gata! De azi, EU îs primul!”

…Nu degeaba zic multi filosofi ca spita umana se trage, integral, din Cain („samânta Cain”, îi zice Eminescu!) – …iar eu adaug, de multe ori, exasperat de zarva infernala din lumea „orfeilor”, ca Scriitorul Contemporan (Artistul, în genere) are ascendenta nu în maimuta, nu în Adam Protogonos…ci pe undeva, prin Borneo…printre canibali…! Adrian Botez

TEATRUL CU PRESEDINTI LEADERUL ÎNTRE POLITICA SI TEATRU

On By nelursIn Media, RomaniaLeave a comment

by Ioana MOLDOVAN
10 ianuarie 2010
Bucuresti

Criticul de teatru ar fi cu siguranta cel mai bun analist politic: i-a întâlnit pe totii tiranii, pe toti acei barbati cu sceptru si coroana care de 2500 de ani îsi procura Puterea. Le-a ascultat discursurile publice si monoloagele secrete, revelatoare. I-a vazut ucigând cu sânge rece pentru ca apoi sa arate cu degetul spre zei strâmbi care au hotarât autocratic.

Richard III, asa cum l-a imaginat Shakespeare, este personajul din teatru care doreste cel mai mult puterea, mai mult chiar decât Macbeth. El este încarnarea dorintei erotice de putere, a raului absolut. Scopul sau e un scop personal. “Eu sunt Haosul“ spune Richard, încarnând demonicul. Richard este figura tiranului, a Monstrului Natural, care perturba toate ierarhiile, sacrifica toate aliantele pentru a ajunge la putere. Richard III e un geniu în masura în care în ciuda tuturor previziunilor, demonstreaza ca cel ce doreste puterea, cu orice pret, o obtine. El este încarnarea omului politic lipsit de orice constrângeri morale, împlinit în puterea politica.

În realitate, Richard III n-a fost nici tiran si nici diform. A fost un rege viteaz, murind pe câmpul de lupta, iar istoria Angliei a avut numai doi asemenea monarhi: Richard III (1452-1485) si Harold al II-lea (1022-1066).

Batalia de la Bosworth, unde Richard III moare înainte sa fi împlinit 33 de ani, marcheaza sfârsitul Evului Mediu Englez. El este singurul monarh englez al carui mormânt nu a fost gasit. Potrivit unor surse istorice, cadavrul lui Richard a fost dezbracat, tavalit prin noroi si asezat pe cal. Cu aceasta prada Henric VII va intra în Leicester, oras din centrul Angliei, si-l va expune astfel pe ultimului rege, pentru ca mai apoi sa-l înmormânteze fara ceremonial, la biserica Greyfriars. Dar povestea nu se opreste aici. O data cu Henric VIII si politica sa de distrugere a locasurilor de cult, trupul lui Richard III este deshumat, oasele îi sunt aruncate în râul Soar, iar sarcofagul se pare ca a devenit jgheab pentru porci.

Daca Shakespeare scria despre regi, dramaturgul contemporan ar trebui sa nu neglijeze presedintii si oamenii politici ca potentiali parteneri. Richard Nixon, Bobby Kennedy si Nicolae Ceausescu sunt, dincolo de istorie, un alt fel de motiv pentru cortina de teatru care se ridica la Los Angeles, New York sau Bucuresti.

Când am ales Ahmanson Theater din Los Angeles pentru spectacolul „Nixon / Frost“ de Peter Morgan, aflat în turneu pe Coasta de Vest, am facut-o din nevoia de a întelege teatrul american si limitele sale. Cu Nixon, lumea americana facuse un ocol de la principiile ce o asezasera ca natiune leader al lumii libere Occidentale, asa ca era interesant de vazut cum un presedinte poate fi transferat din Biroul Oval pe scena unui teatru.

„Nixon / Frost“ este prima piesa de teatru scrisa de scenaristul hollywoodian Peter Morgan, cunoscut pentru script-ul filmului „Regina“ (The Queen), care oferea o varianta de raspuns la întrebarea legata de atmosfera din sânul Familiei Regale Britanice la aflarea vestii decesului Dianei, fosta Printesa de Walles, în august 1997.

Rolul lui Nixon a fost interpretat de Stacy Keach, un foarte îndragit actor american, care are în palmares un Premiu Golden Globe si o nominalizare Emmy. Spectacolul începea cu ziua de 8 august 1974, când Presedintelui Nixon îsi anunta demisia de a doua zi, dupa un speach de adio adresat poporului american, transmis în direct din Biroul Oval si urmarit de 400 milioane de telespectatori. Spectacolul nu este o copie la indigo a acelui moment. Este însa o alta perspectiva a acelei bucati de istorie, atât de profund ramase în memoria colectiva a unei generatii. Nixon apare pregatindu-se pentru transmisie, fiind aranjat în cele mai mici detalii pentru acea poza dramatica a unui presedinte care vroia sa-si duca la bun sfârsit un al doilea mandat pentru care fusese ales, dar la care trebuia sa renunte pentru ca Congresul nu mai era dispus sa-i ofere majoritatea necesara. Spectatorul este uimit de personalitatea lui Nixon, un tip cinic cu umor dubios, hiperactiv si mereu pus pe câstig. Una din celebrele lui replici era: „Nu sunt un escroc; merit tot ce am dobândit.“

Lipsa de regrete a unui presedinte care a facut abuz de putere în cel mai meschin fel, prin afacerea Watergate, a tulburat societatea american. Dar era imposibila orice tragere la raspundere a învinuitului (în fond Nixon demisiona ca sa scape de judecata Congresului), iar omul Nixon nu era dispus sa se scuze public pentru faptele Presedintelui, pentru ca ceea ce un Presedinte face nu e niciodata ilegal. În acest context trebuie înteleasa reusita senzationala a jurnalistului britanic David Frost care, în mai 1977, realizeaza cu Nixon un interviu derulat pe parcursul a trei zile de filmare. Pentru a fi disponibil, Nixon primeste jumatate de milion de dolari si îsi construieste interventiile încercând sa legitimeze tot ceea ce autorizase, curatându-si imaginea pentru posteritate. De cealalta parte, trei jurnalisti se pozitioneaza ca o instanta reala, încercând sa obtina marturisirea, ca si cum întreaga democratie americana ar fi depins de profesionalismul lor. Spre finalul interviului, Nixon lacrimeaza – un fel de recunoastere si totodata scuza oficiala adresata americanilor, carora le tradase încrederea. Nixon fusese demascat!

Pentru spectatorul american, spectacolul avea numeroase trimiteri la istorie. În realitate, multe lucruri care se întâmpla pe scena sunt pura fictiune, dar tesatura dramatica este atât de bine îmbinata cu realitatea, încât spectatorii începeau sa se întrebe daca nu cumva se întâmplase asa.

Scena de teatru seamana mai degraba cu un studio tv. Sunt folosite camere de filmat vechi, iar peste tot ecranele redau în timp real secventele filmate. Spectacolul este astfel construit încât ai iluzia ca totul se întâmpla atunci si acolo, pentru prima data.
Dramaturgul nu si-a dorit sa faca din Nixon un „baiat rau“ al Americii. Si nici nu are cum sa fie de vreme ce Nixon îmbina discursului politic pareri personale foarte amuzante despre lucruri marunte precum pantofii italieni – prea efeminati dupa gustul sau, sau despre Viena un oras superb, „un fel de Paris dar fara francezi“.

Daca subiectul în sine este unul clasic pentru filmul american de fictiune sau documentar, conceperea scenariului înainte de toate pentru scena este un gest interesant de analiza culturala. Filmului implica nevoia definirii personajului negativ, a antieroului. Teatrul nu este interesat însa în a categorisi în alb si negru, nici în a crea suspansul sau a se adresa curiozitatii. Teatrul propune analize implicite. Alegerea unui eveniment politic pentru un spectacol de teatru înseamna a vorbi din mai multe perspective, ceea ce duce la largirea ariei de întelesuri.

„Bobby cel bun“ este o piesa biografica despre Robert F. Kennedy, care se joaca la Teatrul 59E59 din New York. Criticii au fost împartiti cu comentariile, lina generala fiind aceea ca este mai degraba un curs de istorie decât un spectacol de teatru. Scena de început îl prezinta pe Robert Kennedy facând parte din comisia senatoriala care se ocupa de anchetarea liderului sindical Jimmy Hoffa. Acesta era momentul când tânarul Robert Kennedy ar fi putut sa se afirme la nivel national, sa-si creeze un nume, sa devina cineva. Din pacate însa trebuie sa renunte la comisia de ancheta pentru a-si ajuta fratele, pe John F. Kennedy, în campania electorala a carei miza este presedintia americana. Acest moment este unul din multele sacrificii pe care Bobby le va face de-a lungul vietii pentru familie, de fiecare data obligat de un tata-patriarh care hotarâse rolul si locul fiecaruia atât pentru prezent cât si pentru viitor. JFK ajunge presedinte, iar Bobby este numit procuror general. Toate evenimentele importante ale epocii sunt prezentate în câteva scene: miscarea pentru drepturi civile, criza rachetelor cubaneze, asasinarea Presedintelui Kenney. Cele 130 de minute ale spectacolului se termina cu un monolog neasteptat al protagonistului care se lamenteaza din cauza timiditatii sale exagerate, al unui coeficient de inteligenta scazut si a unei tinute nedemne, o alta imagine decât cea cu care publicul era familiarizat.

Scrisa de Brian Lee Franklin, actorul care si-a si asumat rolul principal într-o distributie cu noua personaje în regia lui Pierson Blaetz, spectacolul nu aduce nimic nou în lamurirea biografiei acestui charismatic om politic american, Bobby Kennedy. Poate daca s-ar fi insistat doar asupra câtorva episoade, spectacolul ar fi câstigat în profunzime. Dar pâna la urma chiar si în aceasta formula, spectacolul va reusi sa-si gaseasca public seara de seara. În fond “Kennedy“ este în continuare un subiect de interes, un nume care defineste o aristocratie politica a carei saga bate audientele si celei mai bune telenovele.

În urma cu 20 de ani, românii s-au simtit în siguranta în clipa în care a fost evidenta eliminarea fizica a sotilor Ceausescu. Au fost arse portrete, carti, demolate simboluri publice care faceau trimitere la existenta lor, într-o încercare de eliberare fara precedent în Estul Europei. Nimeni nu si-ar fi imaginat ca peste ani, Elena si Nicolae Ceausescu vor urca pe scena de teatru, ca personaje. În piesa „Sa epilam spre Vest“, dramaturgul Saviana Stanescu spune povestea unei românce, Daniela, care emigreaza în Statele Unite. Somnul ei este bântui de cuplul Ceausescu, prezentati în ipostaza de clowni însetati de sânge.

La începutul anului 2005, Teatrul Mic si-a pus pe afis un spectacol incomod: „O zi din viata lui Nicolae Ceausescu“ de Denis Dinulescu, cu Florin Calinescu si Coca Bloos în rolurile Nicolae si Elena Ceausescu. Spectacolul este o ilustrare a grotescului ororii si ororii grotescului la care se ajunsese, totul condimentat cu cinismul specific regizorului Alexandru Tocilescu si acompaniat de muzica lui Nicu Alifantis care da masura comunismului în versuri ascutite: „Comunismul te ajuta si apoi te executa“.

Totusi valorificarea cea mai profunda vine odata cu propunerea Teatrului Odeon: „Ultimele ore ale lui Ceausescu“ este un spectacol de teatru-documentar realizat împreuna cu Institutul International pentru Crima Politica (IIPM) din Berlin. Regizorii spectacolului sunt Milo Rau, jurnalist si dramaturg, si Simone Eisenring, regizor de teatru, amândoi elvetieni. Imaginile procesului sotilor Ceausescu si executarea lor au lasat o profunda impresie celor doi care, la vremea respectiva, erau adolescenti. Pe lânga stenogramele si înregistrarea procesului, cei doi au intervievat suficient de multa lume, anonimi si oameni importanti, pentru a reusi sa creeze povestea de dincolo de detaliile notori cu care România a trait în ultmii 20 de ani. Spectacolul are doua parti: o parte multimedia si una dedicata reconstituirii procesului sotilor Ceausescu. Prima parte este ca un fel de calatorie în timp. Sase ecrane proiecteaza imagini cu oameni care, din prezent, încearca sa-si aduca aminte de zilelel acelea contradictorii. Anonimi sau persoane publice ca: Ana Blandiana, Victor Atanasie Stanculescu vorbesc simplu si direct despre ultimele zile ale lui decembrie 1989. Frecventa cu care imaginile se succed, felul în care discursul fiecaruia este întrerup si continuat cu o alta fraza a altui video-personaj, readuc haosul si nesiguranta acelor zile. Dintre toate personajele, cel mai reusit este Mircea Rusu care îl joaca pe Ion Caramitru, unul din piesele de prim-plan ale degringoladei revolutionare.

Partea a doua, foarte serioasa si grava, este o reconstituire minutioasa a procesului de la Târgoviste, din 25 decembrie 1989. Atentia care s-a acordat acuratetii detaliilor salii de proces provoaca fiori reci. Odata ce toata lumea îsi ia locul de drept pe tabla istoriei, partida de sah începe sa curga. Vizualizarea acelor zeci de minute în 3D, la 20 de ani distanta, este cutremuratoare. Tot ceea ce se spune, tonul, gestuile – sunt imagini în oglinda a ceea ce fiecare român a vazut deja. Totusi, coroborarea tuturor acelor lucruri pe care le-am vazut cu cele care au scapat aparatului de filmat dar care trebuiau cautate pentru conturarea fiecarui personaj, ofera o viziune sinistra asupra acelor zile – cu reminiscente atât de vizibile si în ziua de azi. Efortul actorilor principali Victoria Cocias (Elena Ceausescu) si Constantin Cojocaru (Nicolae Ceausescu) de a se limita numai la a copia adevarul, gest cu gest, depaseste ratiunea teatrului de a exista ca arta. Totusi, prin asumarea acestor figuri într-un spectacol de teatru-documentar, s-a deschis în Români perspectiva teatrului care propune dezbateri pe teme vitale acolo unde institutiile care ar trebui sa se implice, tac sau omit voit sa o faca.

„Ultimele ore ale lui Ceausescu“ este prima masura adevarata a societatii românesti care e gata sa se confrunte cu ea însasi, proclamând scena ca teritoriu implicat în procesul de redresare sociala.