Drumul alb

Carare prin zapadaJianu Liviu-Florian

Tocmai m-am reîntâlnit cu o poezie scrisa în urma cu 37 de ani.

Habar n-aveam ce înseamna Razboiul Rece. Eram elev in clasa a VIII-a, si voiam pace. Ca sa ma bucur de scoala. De premii. Sa fiu printre primii, in profesiile care ne asteptau, negresit, la absolvire.

Nu trebuia sa imi spuna nimeni de doua ori: scrie o poezie despre pace. O faceam cu bucurie. Totul era sa am inspiratia sa scriu o poezie care sa ajunga pana la gazeta de perete a scolii. Caligrafiata artistic, cu litere de tipar. Sau sa ajunga pâna in paginile ziarului Inainte. Un ziar citit de mii de profesori, si zeci de mii de elevi, muncitori, si intelectuali.

Nu cunoasteam pe nimeni la ziarul Inainte. Am urcat scarile sediului, in uniforma de elev, si m-am ratacit printre etaje si holuri. In cele din urma, am intrat intr-un birou. “Buna ziua! Am adus o poezie”, am spus. Redactorii erau scriitori. Poeti. Gazetari. “Poftiti, luati loc”. Poezia a fost citita. “Felicitari!”. Mi s-a spus. “O retinem pentru publicare! Unde sunteti elev?” “La scoala generala numarul 5. Triscu.” Trebuia sa mai spun ca am avut o profesoara emerita de limba si literatura romana. Doamna. Tovarasa. Tudor Elena. Ca in Scoala a poposit, pentru un timp, la cercul de literatura, o profesoara poeta. Doamna. Tovarasa. Negrea Constanta.  Care ne-a citit poeziile dansei, fara egal, despre Eminescu. Si Basarabia. Dar amutisem. Nici nu stiu daca am multumit. Si am iesit pe usa camarutei redactiei, ca un soarece, nestiind cum sa ma fac cat mai mic, ca sa nu deranjez pe nimeni, dar cu inima mare de bucurie, mai mare decat sediul cu doua etaje al ziarului Inainte, si Comitetului Judetean al Uniunii Tineretului Comunist.

De atunci, cumparam in fiecare zi, ziarul. Rasfoiam paginile infrigurat, asteptand. Asteptand.

Pana cand a aparut poezia.

Drumul alb

Nu,

Eu nu vreau

Sa adun

Schije frante de tun

De pe munti de atomi

Nici

Somnul apelor frant

Sa-l preschimb in pamant

Cotropit de ninsori

Sunt

Inca om, nu atol

Singuratic si gol

Bombardat de taceri

Nu vreau mari fara glas

Nici oceane de scrum

Ancestrale poveri,

Nici comori de pripas,

Travestite in fum

Stiu

Monstrii, gheare de fier

Mai tintesc catre cer

De sub reci carapace

Greu

Este drumul spre vis

Dar odata deschis

Va ramane mereu

Drumul alb catre pace!

1976

Au trecut de atunci 37 de ani. Cu razboaie. Cu revolutii. Cu industrii de armament. Care nu au produs in zadar. Cu oameni  carora razboiul le-a oferit un loc de munca. Razboiul care continua si azi. Chiar si Razboiul Rece continua. Neoficial.

Poezia nu mai era pe nicaieri. Ziarul pe care o pastrasem,  se pieduse demult.

Dar la vremea la care am scris-o, am invatat-o pe dinafara. Si de cateva luni, versurile ei imi tot veneau in minte. Fragmentat. Lipsea pasajul central. Pâna cand, acum trei zile, memoria mi-a restituit si acest text lipsa.

Ce poate sa faca un om, impotriva razboiului? Cum sa se apere de el, cu o armata cu un buget de 1 miliard de euro in acest an ( 3 miliarde de paini ), an in care numai dobanzile la creditele cu care tara lui este datoare sunt de 2 miliarde si jumatate de euro ( cate o paine pentru fiecare locuitor al planetei )?

Nimic mai mult, decat sa isi aduca aminte Drumul Alb, de acum 37 de ani…

Ce sa-ti aduca Anul Nou?

RestemanGettaGeorgeta Resteman
  .
De vrei ca tânar sa ramâi, iubeste
Dragostea-ti daruieste vesnicie
Râde cu toata fiinta, hai, zâmbeste
Ascult-a sufletului simfonie.
.
Iar daca-ti vine uneori sa plângi
Inima-ti mare de iubire-i plina
Citeste, lasa mâinii tale stângi
Emotii strecurate prin lumina
.
Cu dreapta scrie apasat „speranta”
Si fii ascultator si întelept
Inteligenta n-o uita restanta
Vei reusi gândind, mereu destept!
  .
Viseaza, visului nu-i tine locul
De neguri ocupat, e-n legea firii
Cu busuioc în sân s-astepti norocul
Visarea-i rasuflarea fericirii!
  .
Nu uita jocul, fiind copil mereu
Si-n a copilariei prospetime
Te scalda, în lumini de Dumnezeu
Cu bratul Lui în vesnics unime.
  .
Fa-ti timp ca sa traiesti, caci clipa trece
Se scurge lin, pe fruntea-nrourata
Nu lasa nouri, ca-s povara rece
Iar clipa nu se-ntoarce niciodata!
  .
Cu suflet cald si plin de bucurie
Treci vesel iarasi pragul dintre ani
Sa fii cu Universu-n armonie
Când îti urez din suflet „La multi ani!”
.
Limassol, Cipru, 1 ianuarie 2013

Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of Young German Singer's Career

FlorenceFlorence Joy is a famous young German singer, writer and actress

She likes to travel and has visited several countries from Europe, Israel and the United States. Florence plays guitar and the piano, and she speaks her native German and very good English. Most of her songs from the album “Hope” are in English.

In 2006, Florence Joy was invited to perform in the (dome) church of Munich for the inauguration of the Soccer World Championship. One year after this astonishing performance, she started acting in the role of a sweet girl called “Jasmin” in a German daily soap “Ahornallee”. Also, Florence wrote a book called I want to live truthfully and real, which tells about her journey through the German casting show “Star Search 2” and mostly how she lives her life with Jesus Christ. Continue reading “Performance at Soccer World Cup 2006 – a Highlight of Young German Singer's Career”

Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013

Inchinarea prin Rugaciune Tema săptămânii de rugăciune:

 – din România și SUA

  Eu şi casa mea

 .
Familia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care au parte oamenii aici pe pământ.

De fapt, după legământul cu Dumnezeu in baza jertfei Domnului Isus, legământul de căsătorie este al doilea ca importanţă. În familie experimentăm cele mai frumoase și intime relaţii interumane posibile aici pe pământ.  Dar, de la căderea omului în păcat, familia este pentru mulţi oameni locul neînţelegerilor, al  certurilor și violenţei. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu, Cel Care a întemeiat familia, vrea să o binecuvinteze, iar diavolul vrea să o distrugă. În faţa atacurilor celui rău, fiecare familie are nevoie de protecţia și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini menirea şi pentru a se bucura de binecuvântarile Creatorului.

În săptămâna aceasta, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom ruga în mod special pentru familie Continue reading “Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013”

Complicii lui Adam Peter Lanza, ucigaşul din Newtown

call-of-dutyDan Bercian

.       Scriam în urmă cu exact un an de zile un articol în care vorbeam despre faptul că în SUA se întâmplă lucruri ieşite din comun, lucruri care nu ar trebui să se întâmple într-o ţară care încă se declară a fi creştină. Spuneam atunci că înainte de sărbătoarea de Crăciun a anului 2011 s-au vândut în SUA circa 500.000 de arme de foc! Acesta a fost probabil cel mai apreciat cadou de Crăciun.
.        Azi, înainte de Crăciunul anului 2012, iată că o ştire, care a produs consternare şi durere, face înconjurul lumii: un tânăr din SUA, de 20 de ani, şi-a împuşcat mama apoi a intrat într-o şcoală şi a mai ucis încă douăzeci şi cinci de persoane, şase adulţi şi douăzeci de copii în total, după care s-a sinucis. Acesta a fost “cadoul” lui de Crăciun pentru SUA.
.         Doar un singur caz de felul acesta l-a depăşit în dramatism şi durere în istoria Americii, atunci când vorbim despre atacurile armate în şcoli din SUA. Este vorba despre atacul comis în anul 2007 în Virginia, atac soldat cu 32 de morţi.
.        Evident că toată lumea se arată a fi consternată. Preşedintele SUA Continue reading “Complicii lui Adam Peter Lanza, ucigaşul din Newtown”

The only Romanian in Quartzsite, Arizona!

pastor John Todor By Octavian CURPAŞ

Born and raised in Romania, married in the Philippines, presently living and serving God in the Arizonian Desert

How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California ), is a town called QUARTZSITE. Continue reading “The only Romanian in Quartzsite, Arizona!”

Cine au fost complicii lui Adam Peter Lanza, ucigasul din Newtown?

 call-of-dutyDan Bercian

 

…..Scriam în urma cu exact un an de zile un articol în care vorbeam despre faptul ca în SUA se întâmpla lucruri iesite din comun, lucruri care nu ar trebui sa se întâmple într-o tara care înca se declara a fi crestina. ….Spuneam atunci ca înainte de sarbatoarea de Craciun a anului 2011 s-au vândut în SUA circa 500.000 de arme de foc! Acesta a fost probabil cel mai apreciat cadou de Craciun.
…..Azi, înainte de Craciunul anului 2012, iata ca o stire, care a produs consternare si durere, face înconjurul lumii: un tânar din SUA, de 20 de ani, si-a împuscat mama apoi a intrat într-o scoala si a mai ucis înca douazeci si cinci de persoane, sase adulti si douazeci de copii în total, dupa care s-a sinucis. …..Acesta a fost “cadoul” lui de Craciun pentru SUA.
…..Doar un singur caz de felul acesta l-a depasit în dramatism si durere în istoria Americii, atunci când vorbim despre atacurile armate în scoli din SUA. Este vorba despre atacul comis în anul 2007 în Virginia, atac soldat cu 32 de morti.
…..Evident ca toata lumea se arata a fi consternata. Presedintele SUA a iesit în public si a facut declaratii. Toti vor ca astfel de atacuri sa înceteze dar ele se înmultesc de la an la an, devenind deja ceva obisnuit.
…..Se propun tot felul de solutii si fiecare îsi da cu parerea de ce s-a întâmplat asa si ce ar trebui facut ca sa nu se mai întâmple pe viitor.
…..Fiind vorba despre arme de foc unii propun sa se restrictioneze vânzarea acestora în SUA, apreciind ca în felul acesta se vor reduce numarul de evenimente nefericite ca si cel despre care vorbim azi. Dar este greu de crezut ca se va întâmpla asa ceva în aceasta tara, deoarece Constitutia garanteaza dreptul la port arma. Se pare ca si interesul producatorilor de arme îsi va spune cuvântul, vânzarea de arme fiind o afacere profitabila în SUA. Dar, si daca va fi asa, nu aceasta este solutia pentru rezolvarea problemei. …..Nu se va rezolva absolut nimic daca anumite arme vor fi interzise de la comercializare, pentru ca nimeni nu îsi imagineaza ca în SUA se va interzice comercializarea oricarei arme de foc. Cine va dori o arma ca sa poata ucide o va avea, va gasi modalitati pentru a o procura.
…..Problema, problemele sunt în alta parte.
…..Barack Obama s-a aratat a fi consternat de ce s-a întâmplat în Newtown în urma cu câteva zile, poate a varsat si câteva lacrimi. Dar nu ar fi trebuit sa fie surprins. Are si el o contributie la crima care s-a produs. De când a devenit presedinte face tot ce poate ca sa distruga familia traditionala, asa cum a lasat-o Dumnezeu.
…..Adam Peter Lanza, tânarul de 20 de ani care a comis oribila crima în Newtown, era un copil fara tata, parintii lui fiind divortati. Asa ca s-a retras în el si si-a construit propriul lui univers, refugiindu-se în televizor si jocuri pe calculator. El locuia la subsolul casei lor si cei ce au avut acces la acel subsol spun ca peretii camerei lui erau tapetati cu postere cu toate tipurile de armament militar american. Armele pe care le-a folosit când a comis crimele care au înfiorat din nou America sunt arme folosite si în jocul “Call of Duty”, joc pe calculator foarte violent si care era o pasiune a lui Adam, alaturi de alte jocuri pe calculator în care violenta este numitorul comun. Interesant de stiut este si faptul ca jocul pe calculator “Call of Duty” era o pasiune si pentru Anders Breivik, autorul masacrului din Norvegia, din anul 2011, atac în care au fost ucise 77 de persoane, dar si al altui criminal, Mohamed Merah, un fan al organizatiei teroriste Al-Qaeda, implicat în atacul armat din Toulouse (Franta), atac în care sapte persoane si-au pierdut viata.
…..Mama lui Adam, posibil sa fi fost si ea traumatizata prin divort, nu a fost capabila sa îl creasca pe Adam asa cum ar fi trebuit, dimpotriva. Ea a fost cea care l-a initiat pe fiul ei în folosirea armelor de foc pe care le cumparase si pe care apoi Adam le-a folosit când a comis acel atac armat care a dus la moartea a 26 de oameni. Daca Adam ar fi avut un tata probabil ca lucrurile ar fi stat altfel.
De ce este vinovat si presedintele tarii? Pentru ca, prin atitudinile lui si sprijinul pe care îl acorda minoritatilor sexuale (lesbiene, homosexuali, transexuali, etc) Barack Obama nu face altceva decât sa distruga familia. Si o familie distrusa este o prada usoara pentru influenta diavolului.
…..Cunosc o familie de români plecati în SUA cu multi ani în urma. Evident ca au divortat, un lucru obisnuit în America tuturor posibilitatilor. Cel mai mic dintre copii lor a ajuns sa fie neglijat si crescut cu televizorul, nimeni nu a mai avut timp de el. Astazi, cred ca are peste treizeci de ani, este un handicapat. Nu se descurca singur, nu poate lucra, nu vrea sa socializeze, nu se simte bine în compania altor oameni, televizorul este viata lui si lumea virtuala în care s-a obisnuit sa traiasca. Este un caz ”fericit” pentru ca înca nu a omorât pe nimeni, dar este nenorocit.
…..O spun din nou si o voi repeta atât timp cât voi putea: îndepartarea Americii de Dumnezeu este cauza tuturor nenorocirilor ei.
…..În anii 1962-1963 în SUA s-a dat o lege prin care se interzicea ca în scolile publice sa se mai practice rugaciunea. Prin urmare L-au scos pe Dumnezeu din scoli si le-au interzis copiilor lor sa se mai roage. De atunci încoace au facut tot ce le-a stat în putinta pentru a-L îndeparta pe Dumnezeu din natiune. În numele tolerantei au îngaduit lucruri care L-au întristat pe Dumnezeu si care L-au facut sa-si întoarca fata de la aceasta natiune. Ceea ce face azi Barack Obama nu este decât un vârf al pacatelor, pentru ca degradarea a început cu multe zeci de ani în urma.
…..În istoria poporului lui Dumnezeu avem o lista cu împaratii care au domnit peste aceasta natiune. Biblia consemneaza în legatura cu fiecare dintre ei fie ca “a facut ce este placut înaintea Domnului” fie ca “a facut ce este rau înaintea Domnului”. Un împarat care a facut ce este bine înaintea Domnului a fost împaratul Asa (1 Împarati 15). Unul dintre lucrurile bune pe care le-a facut si pentru care a primit aprecierea Domnului a fost ca “a scos din tara pe sodomiti, si a îndepartat toti idolii pe care-i facusera parintii lui” (1 Împarati 15:12). De fapt el nu a facut altceva decât sa asculte de porunca data lui de Dumnezeu în multe locuri din Scriptura. Levitic 20 cu 13 este doar unul dintre ele: “Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie, amândoi au facut un lucru scârbos; sa fie pedepsiti cu moartea, sângele lor sa cada asupra lor.”
…..Daca azi ar trebui Dumnezeu sa confirme despre un împarat sau altul probabil ca nu prea ar fi conducatori despre care sa poata spune ca fac ce este bine înaintea lui Dumnezeu. Am zice ca traim vremuri moderne si ca lucrurile s-au schimbat. Nu este adevarat, inimile oamenilor s-au schimbat în sensul ca astazi, mai mult ca oricând, iubesc pacatul, îl beau ca apa. Prin urmare îsi aleg conducatori dupa poftele lor, care sa îi sprijineasca în dorinta lor de a pacatui.
…..Nici România nu sta cu mult mai bine în aceasta privinta. Poate ca nu am ajuns ca Sodoma si Gomora, adica ca si America, dar deja ne-am înscris pe orbita, suntem pe acelasi drum, cu concursul mai marilor nostri, evident, dar si al bisericii majoritare care nu mai protesteaza si tace în fata atacului furibund care se duce pe toate caile pentru a distruge singurul lucru bun care i-a mai ramas acestui popor român: credinta în Dumnezeu sau macar bunul simt. Putem spune ca deja bun simt nu mai exista iar credinta în Dumnezeu este doar o poveste veche spusa de bunici care de mult nu mai sunt printre noi. Si în România se înmultesc îngrijorator de mult cazurile de divort, si în România deja a devenit o normalitate relatia de curvie, chiar daca i-am dat un nume mai putin scandalos de “parteneriat civil”.
…..Despre orasul Newtown din Connecticut, locul în care a fost comis ultimul masacru în SUA se spunea ca este unul dintre cele mai sigure locuri în care sa-si cresti copiii. Oare nu vrea Dumnezeu sa spuna ceva? Ca nici un loc nu este sigur daca El îsi trage mâna si nu mai acorda sprijin? Daca atacul ar fi avut loc într-un oras sau un cartier rau famate am fi spus ca nu este o mare surpriza si ca acolo se pot întâmpla astfel de lucruri. Eu cred ca America nu mai este în siguranta nicaieri, oricât s-ar baza pe una sau pe alta, asa cum nimeni nu este în siguranta atunci când se ridica împotriva lui Dumnezeu. Când încalci legile lui Dumnezeu suporti consecintele, n-ai cum sa fii în siguranta.
…..SUA are în mijlocul ei un altar mare si puternic la care se închina în fiecare zi. Nu bisericile sunt locurile unde americanii se închina ci Hollywood-ul. Sunt deja zeci de ani în care, prin intermediul filmelor, se promoveaza o cultura a desfrâului si imoralitatii, a violentei. Copiii acestei tari cresc în acest mediu si nu au cum sa fie altfel decât mediul în care cresc. Sigur, deja nici românii nu cresc mai bine. Pentru ca SUA exporta pacatul peste tot în lume, chiar si în România.
…..Adaugati la aceasta jocurile pe calculator cu toata violenta din ele, televiziunea si Internetul si veti putea foarte bine sa-l întelegeti pe Adam Lanza care si-a omorât mama si înca alti douazecisicinci de oameni. Adam nu a facut decât ceea ce societatea l-a învatat sa faca! Presedintele lui si parintii lui nu sunt mai putin vinovati.
…..Cine si-ar fi putut imagina vreodata ca în România, la ora de limba româna, la compunere, copiilor din clasele mici sa li se dea un început de poveste horror (de groaza) si apoi sa li se ceara sa continue povestea, fiecare dupa imaginatia lui?… Este strigator la cer! Învatatorii copiilor vostri va învata copiii cum sa omoare, sa decapiteze, sa bea sânge, sa umble noaptea prin morminte si alte lucruri “nevinovate” de felul acesta! si apoi ne miram ca violenta creste si copii o iau razna. Dar este normal sa fie asa. Ar trebui sa ne miram ca nu este mai rau!
…..Culegem ceea ce semanam.
…..Am citit în aceste zile biografia unui om al lui Dumnezeu. Mama lui era foarte credincioasa. Când l-a nascut, acasa, si-a pus mâinile peste el si s-a rugat asa: “Doamne, fa din copilul aceasta un predicator, sau nu-l lasa sa traiasca”. Apoi l-a înfasurat într-un pled si a plecat cu el la o strângere de rugaciune. Copilul avea doar doua ore si se afla la prima lui partasie cu sfintii lui Dumnezeu. Acest copil, la vârsta de 15 ani deja predica Evanghelia pe strada, expunându-se batjocurii oamenilor. A mers apoi sute de kilometri pe jos predicând Evanghelia din sat în sat, din localitate în localitate, strabatând tara în lung si-n lat. A predicat întreaga lui viata, pâna când a trecut la Domnul, la vârsta de 87 de ani.
…..Desi a trait o mare parte din viata în SUA nu avea preocupari ciudate. Nu colectiona arme si nu era un pericol social. Dimpotriva, facea tot ce putea pentru a salva oameni. A trait o viata întreaga pentru a face bine oamenilor. Iubea oamenii nu-i ura. Azi astfel de oameni sunt considerati în SUA nebuni si fanatici religiosi. În curând vor fi amendati sau pusi în închisoare pentru “nebunia” lor.
…..Acum comparati aceasta cu felul în care mama lui Adam a procedat. Ea a fost cea care i-a cumparat fiului ei trei arme de foc, dintre care o arma semi-automata, si l-a initiat în folosirea acestora. În ultimele sase luni au fost des la un poligon de tir pentru ca ea dorea ca fiul ei sa devina mai responsabil. Rezultatele la care s-a ajuns arata cât de responsabil a devenit.
…..O mama cu adevarat credinciosa creste copii pentru Împaratia lui Dumnezeu în primul rând dar si pentru binele societatii. Un om predat cu totul lui Dumnezeu nu va face decât bine, asa cum a facut Cel pe care Îl urmeaza, Domnul Isus Hristos. O mama care îsi initiaza copilul în arme de foc si în jocuri pe calculator face din el un criminal.
…..Dar nu trebuie sa îl initiezi în folosirea armelor de foc ca sa-l nenorocesti. Îti poti nenoroci copilul în multe feluri. Cei mai multi azi sunt nenorociti prin faptul ca parintii lor îi lasa sa traiasca în pacat, ba chiar le creeaza conditii sa traiasca în pacat. O sa va dau doua cazuri pe care le cunosc personal.
…..Un tânar din Zalau are o relatie cu o fata de pe la vîrsta de 13 ani. Parintii fetei l-au încurajat la aceasta relatie si, pe la vârsta de 17-18 ani, tânarul s-a mutat acasa la parintii fetei. Asa traiesc si azi, evident ca nu sunt casatoriti.
…..Un alt caz. O mama credincioasa are un baiat, aflat al vârsta adolescentei, care are o prietena. Între mama si baiat a izbucnit un conflict puternic deoarece baaitul vrea sao aduca acasa pe prietena lui si sa traiasca împreuna asa cum traieste un sot cu sotia lui, iar mama credincioasa nu este de acord cu acest lucru. Nu este usor pentru mama dar ea a hotarât sa ramâna tare în hotarârea de a nu tolera pacatul în casa ei. Mai greu i-a fost atunci când alti credinciosi i-au spus ca nu face bine ce face, ca asa s-ar putea sa îsi piarda copilul, ca ei nu asa procedeaza.
…..Mirarea mea a fost o vreme, acum nu ma mai mir, sa vad ca unii dintre cei ce se numesc crestini evanghelici nu mai au discernamânt si coloana vertebrala nici macar în lucruri care ar trebui sa le fie clare si simple, ca si curvia de exemplu.
…..Despre Adam Peter Lanza, cel ce a comis masacrul din Newtown, se spune ca era un geniu cu tulburari de personalitate. Da, poti fi geniu în ale raului. Putea fi însa un om al lui Dumnezeu daca avea o familie care sa-l îndrume pe calea adevarului, daca ar fi crescut într-un mediu sanatos. Ar fi putut salva oameni nu sa-i omoare cu sânge rece. Pentru ca atunci când un om daruit cu inteligenta nu o foloseste pentru a-L cinsti pe Dumnezeu o va folosi pentru a face rau. Cu cât mai multa inteligenta fara de Dumnezeu cu atât mai mare pericol. Tatal acestor oameni este diavolul, si el unul care îsi foloseste inteligenta pentru a distruge si a face rau, pentru a tulbura personalitatea altora, mai bine zis pentru a-i strica de cap. Noi oamenii suntem experti în a numi lucrurile în asa fel încât sa nu ofenseze, sa nu se simta nimeni rau. Despre cel a carui minte s-a stricat spunem ca are o “tulburare de personalitate”. …..Despre homosexual nu spunem ca pacatuieste ci ca are o “alta orientare sexuala”.
Solutia pentru a nu mai fi masacre prin scolile Americii nu este restrictionarea câtorva arme de foc ci readucerea lui Dumnezeu în aceste scoli si în societate. Un om care va vrea sa omoare îsi va gasi o arma, indiferent de restrictii, în cel mai rau caz pentru el va gasi un cutit. Ar parea absurd sa auzim ca un om politic a propus, ca masura pentru a stopa rata criminalitatii, interzicerea comercializarii si folosirii cutitelor de bucatarie, pentru ca unul cu mintea stricata a omorât folosind un astfel de cutit. Nu cutitul si nu pistolul sunt problema criminalitatii de azi ci mintea stricata si gândul pervertit.
…..Mântuitorul Isus Hristos a venit sa dea o inima noua si un gând (sau cuget) curat. Sa schimbe si sa transforme omul din interior. Spunea El ca în vechime s-a zis sa nu ucizi, si ca daca ucizi vei fi pedepsit de societate, dar nici macar sa nu te mânii pe semenul tau. Pe cel ce se mânie Dumnezeu îl si pune în categoria criminalilor si îl declara ucigas. Dupa Domnul Isus Hristos nu doar Adam Peter Lanza este ucigas ci si Barack Obama daca are ura pe cineva, si presedintele Basescu sau primul ministru Ponta care nici macar nu se sfiesc sa spuna cât de mult se urasc unul pe altul, si nu doar ei ci tot spectrul politic de care avem parte. Toti politicienii, fiecare om, indiferent de rang sau pozitie sociala, chiar religiosi care tin slujbe si înaintea carora oamenii se închina, daca au ura în inimile lor sunt declarati de Domnul Isus Hristos ca fiind ucigasi.
…..Statea de vorba Domnul Isus cu astfel de oameni religiosi, cei mai religiosi din vremea Lui, (gasim textul în Evanghelia lui Ioan, capitolul 8 ) si le spune lor, care aveau o parere foarte buna despre ei si care credeau ca sunt copiii lui Avraam, adica copii ai lui Dumnezeu, ca sunt copii ai diavolului, ucigasi! Ce surpriza! Ei nu omorâsera pe nimeni dar urau, erau plini de ura.
…..Dar Domnul Isus Hristos din ucigasi poate face copii ai cerului, îi transforma dupa chipul Lui si îi trimite apoi printre oameni ca sa faca bine oamenilor. Si cel mai mare bine este sa îi ajute sa devina copii ai lui Dumnezeu. Uitati-va la un criminal, la Saul din Tars, apostolul Pavel de mai târziu. Câta ura era în el! Nu putea sa faca atât de mult rau cât ar fi vrut! Dar i-a iesit în cale Isus Hristos si a avut loc acea convertire minunata. Dupa aceea era un alt om. Ura si dorinta de crima au disparut si a venit în loc iubirea. Pentru cei pe care odata vroia sa-i omoare acum era gata în orice clipa sa-si dea viata si sa le faca bine.
…..Aceasta a respins America. Aceasta respinge azi România. Aceasta respinge azi lumea întreaga. Adica pe Isus Hristos. Si acestea sunt rezultatele. Culegem ce semanam.
Sigur ca SUA nu doreste sa mai aiba astfel de evenimente nefericite, copii împuscati prin scoli. Dar oare va mai avea? Daca doar va da o lege împotriva armelor de foc nu va rezolva nimic. Daca, însa, se va întoarce la Dumnezeul pe care L-a parasit, cu pocainta, atunci va fi bine.

…..Rândurile de mai sus le-am scris în data de 18.12.2012. În ziua urmatoare, 19.12.2012, am gasit în presa urmatoarea stire: “Înca un macel în SUA. Patru morti într-un atac armat în Colorado”…

Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/cine-au-fost-complicii-lui-adam-peter-lanza-ucigasul-din-newtown.html

Intrigi si fapte din culisele Revolutiei din'89

Dan VoineaDezvaluiri ale Generalului Dan Voinea

Felicitari Cotidianului evz.ro, Vlad Teodorescu si Horia Tabacu, care au reusit un interviu fabulos cu unul dintre cei mai importanti oameni care au avut acces la date reale privin revolutia.

Procurorul Dan Voinea a participat ca membru în completul care l-a judecat si condamnat pe Nicolae Ceausescu, la Unitatea Militara din Târgoviste, dumnealui având sarcina de întocmire a rechizitoriului. De aceasta data aduce la lumina mai multe episoade si peripetiile prin care a trecut în Zilele Revolutiei din decembrie ’89, aventuri care pot da scenariul unui film documentar de maxim interes si suspans.

Pe de alta parte, procurorul Dan Voinea a fost printre putinii care, împreuna cu echipa complexa cu care a lucrat, a adunat informatii si probe privind situatia reala de la Radio si Televiziune, privind terorismul, cine a tras si din ordinul cui …, însa “oamenii presedintelui” l-au împiedecat sa-si finalizeze munca (aflata in situatia de a aduce roade).

Procurorul Dan Voinea, unul dintre personajele cheie ale acelor evenimente dezvaluie ca întreg completul de judecata urma sa fie lichidat cu rachete trase din elicopter

Discutia cu Generalul Dan Voinea a avut loc într-un apartament din zona Pietei Universitatii, amplasat la etajul opt. De la balcoanele lui si de la ferestre tot perimetrul se vede foarte bine. În asa fel încât tot dialogul, care a depasit trei ore, a fost aplicat, cum s-ar spune. Cei doi reporteri, martori si ei ai evenimentelor, în locuri diferite si în momente diferite, au pus mai ales întrebari punctuale, care vizau situatii concrete si drame bine cunoscute.
Cel care raspundea la întrebari a fost procurorul care a contribuit la condamnarea cuplului Ceausescu, el întocmind rechizitoriul. Ulterior el a anchetat dosarele evenimentelor din decembrie ’89. Activitatea lui a durat cam 20 de ani de cercetari. Foarte multi vinovati au fost trimisi în instante si condamnati. Pentru foarte multi acest moment înca nu a sosit.
Generalul Voinea este înca tânar si viseaza sa-si duca rechizitoriile la bun sfârsit si sa se faca dreptate pâna la capat. În cursul acestui interviu el ne-a declarat multe fapte inedite din timpul evenimentelor de atunci. Acestea constituie dezvaluiri în exclusivitate.

EVZ:Care este cel mai mare secret al revolutiei din 1989?
Dan Voinea: Acela ca miscarea populara a încercat sa fie înnabusita în sânge de catre fortele de represiune ale regimului comunist…

Cititi mai mult: CLICK AICI

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusivitate-despre-dosarele-revolutiei-generalul-voinea-au-vrut-sa-ma-omoare-imediat-101655.html

Interviu cu Marina Constantinoiu, redactor sef la Jurnalul National

MarinaConst1Jurnalistul este mai degraba sanitar decât om de cultura. Sanitar al societatii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informatie, caci omul informat este puternic.” (Marina Constantinoiu)

 Secretul profesiei de jurnalist:

Totul sta în puterea unui virus – virusul presei!

Cuvântul scris a fost si va ramâne o forta care poate schimba lumea, ceea ce confera jurnalismului un statut clar, bine conturat în teatrul existential al fiecarei natiuni. În acest context, conditia sine qua non pentru transmiterea informatiei si prezentarea fidela a realitatii este propria informare si documentare a specialistului din presa scrisa. Acuratetea si rigurozitatea informatiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales în cazul politicii externe – ramura de top a genului gazetaresc. Jurnalistul – în general, cel de politica externa – în special are nevoie în permanenta de documentare si informare corecta.

Un astfel de profesionist, fin analist de politica externa pentru care munca reprezinta o adevarata pasiune este si Marina Constantinoiu, redactor sef al unuia dintre cotidienele presei centrale din România: „Sunt pasionata de Orientul Mijlociu, în special de Israel, pe care l-am vizitat de nenumarate ori, dar am fost si în Iordania si Siria. Am vizitat multe tari din Europa, în jur de 20, si am ajuns de doua ori în Statele Unite”. Munceste intens de mai bine de 10 ani la Jurnalul National, mai întâi ca sef al departamentului de politica externa si apoi ca redactor sef, considerând ca alegerea acestei profesii nu-i apartine, hotarârea în acest sens luând-o „viata însasi”.

Bucuresteanca 100%”, Marina Constantinoiu este pasionata de tot ce înseamna politica externa, înclinatie evidenta manifestata înca din copilarie. Licentiata a Facultatii de Jurnalism si ?tiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti (1994), în prezent preda studentilor de aici doua materii de specialitate. Ca o „Leoaica” ce este (nascuta la 13 august 1970), reuseste sa-si exercite obligatiile profesionale cu abilitate si dedicare, în pofida faptului ca timpul alocat familiei nu este întotdeauna asa cum si-ar dori. Este casatorita cu fostul sau coleg de banca din liceu, caruia ar vrea sa-i poata aloca mai mult timp decât o face, pentru ca, inevitabil, meseria de jurnalist înseamna multa munca, un program aleatoriu si implicare permanenta.

Daca are abilitatea de a depasi greutatile inerente care apar în exercitarea acestei meserii atât de complexe este pentru ca „puterea de a merge mai departe a venit natural”, fara a fi nevoie de o „reteta speciala” si asta pentru ca „totul sta în puterea unui virus: virusul presei!”

***

Octavian D. CURPAS: Explicati-ne care este motorul acestei pasiuni, acestei nelinisti pe care o aveti în frumosul scop ales pentru viata si daca nu este prea mult pentru o femeie care trebuie sa se achite si de alte obligatii?

Marina CONSTANTINOIU: Sincer, n-a fost alegerea mea. Viata a vrut sa fie asa. Am fost pasionata de mica de tot ceea ce însemna presa, ascultam posturi de radio „imperialiste” deloc pe placul regimului comunist, cum ar fi Radio Europa Libera, Vocea Americii si Deutsche Welle, dar si Radio France Internationale sau BBC. În aceeasi masura urmaream si Telejurnalul ceausist, dintr-un masochism extrem, probabil. Eram fascinata de modurile în care putea fi masluita realitatea.

Octavian D. CURPAS: Am ramas impresionat de munca intensa pe care o faceti la ziarul dumneavoastra. Poate ne spuneti din ce punct ati plecat? Poate si câteva cuvinte despre drumul parcurs, despre experienta pe care o aveti în cei 20 de ani de profesat jurnalismul?

MarinaYaffoMarina CONSTANTINOIU: Din ce punct am pornit la Jurnalul National? Am venit aici acum 10 ani, la 15 iunie 2002, ca sef al departamentului de politica externa a ziarului. Veneam de la agentia de presa Mediafax, unde lucrasem patru ani si jumatate la politica externa. Eu am lucrat efectiv în presa înca din primul an de facultate, din primul semestru de scoala. Am avut ocazia sa colaborez la postul national de radio si nu am ratat-o. A fost o scoala extraordinara si cred ca asa a si ramas, de aceea o recomand oricarui tânar jurnalist. Nu cred ca regret nimic din toti acesti ani. În ciuda faptului ca recunosc din ce în ce mai putin profesia în ceea ce se numeste azi „presa” în România, eu nu îmi regret alegerea. Am ales cu inima.

Octavian D. CURPAS: Cred ca sunteti o fire optimista, aveti cu prisosinta în suflet bucuria de a trai si de a învinge dificultatile, de a nu abandona niciodata lupta cu animozitatile vietii, fiindca banuiesc ca ati întâlnit si greutati. Cum le-ati trecut? Care este secretul fortei dvs.?

Marina CONSTANTINOIU: Hm, la prima vedere. De fapt, nu prea sunt o optimista. Dar poate uneori e bine sa fii ca mine. Sa pui raul înainte, pentru a nu avea dezamagiri socante. Greutati? Evident ca am întâlnit. Am trait, deci am întâlnit. Au fost momente de cumpana uneori, au fost oameni care m-au dezamagit, au fost subiecte care m-au rascolit. Puterea de a merge mai departe a venit natural, nu exista o reteta speciala pentru asta, nu exista niciun tonic secret care sa poata fi administrat. De fapt, totul sta în puterea unui virus. Pe care îl ai sau nu. Virusul presei.

Octavian D. CURPAS: Credeti în libertatea de a exprima ceea ce gândesti sau simti în adâncul fiintei tale, fara sa îti fie teama?

Marina CONSTANTINOIU: Ati astepta, poate, un raspuns-standard si simplu, „da”. Nu-l voi da. Pentru ca nu cred ca traim vremurile potrivite pentru asa ceva. Nicaieri. Cred, mai degraba, ca trebuie sa învatam a fi mai diplomati decât oricând.

Octavian D. CURPAS: Va rugam sa ne dati câteva date biografice, mai amanuntite si mai relevante, din existenta si evolutia dvs. ca jurnalist, ca om de cultura.

Marina CONSTANTINOIU: Om de cultura este foarte mult spus. Jurnalistul este mai degraba sanitar decât om de cultura. Sanitar al societatii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informatie, caci omul informat este puternic. Parcursul meu ca jurnalist a fost lin. Aventura a început în copilarie, s-a concretizat în studiu, la facultate, apoi în munca propriu-zisa, mai întâi ca reporter, care nu se sfia sa opreasca oameni pe strada pentru a le pune întrebari, ulterior ca redactor la departamentul de politica externa, apoi ca sef. Sefia în presa poate parea atractiva celor din afara sistemului, dar unuia atins de virusul meseriei cu siguranta îi stirbeste din placere. Presupune multa rutina, te lipeste de scaun si îti fura tocmai contactul cu lumea pe care se presupune ca ar trebui s-o cunosti cel mai bine.

Octavian D. CURPAS: România, tara în care traiti si va desfasurati activitatea, cum vi se pare astazi fata de „altadata”, de vremurile copilariei dvs., de exemplu? Sunteti aproape de toate durerile românilor? Pentru ei vreti sa fiti mesager în activitatea de jurnalist extern?

Marina CONSTANTINOIU: „Aproape de toate durerile românilor” e, din nou, mult spus. Parte dintre ele le traiesc, ca doar sunt aici. Jurnalul National este ziarul care a reusit sa resusciteze reportajul în presa scrisa din România si îl tine în viata, tocmai pentru ca jurnalistul sa fie acolo unde îi este locul: lânga oameni.

Octavian D. CURPAS: Lucrul cel mai greu în viata este sa-ti gasesti locul. Locul în societate care sa te multumeasca. Coincide acest loc cu interiorul sufletului dvs., cu nasterea pasiunii pentru jurnalism?

Marina CONSTANTINOIU: Da si nu. Eu mi-am gasit locul, dar între timp societatea nu mai este ceea ce visam. De multe ori apare în mine regretul ca nu am schimbat locul.

Octavian D. CURPAS: Vorbiti într-un interviu de necesitatea unei culturi vaste a jurnalistului si aceasta în multele directii. Reusesc oare jurnalistii sa acopere toate domeniile cunoasterii? Câte vieti ne-ar trebui pentru a fi ceea ce visam noi, toti jurnalistii? Cum s-ar putea realiza acest lucru într-o viata? Credeti în acele posibile punti dintre oamenii de stiinta, arta, filosofie etc. si noi jurnalistii, cu dorinta de a veni unii spre altii?

MarinaConst2Marina CONSTANTINOIU: Evident ca jurnalistii nu pot acoperi toate domeniile cunoasterii. Cine ar putea asta? Nimeni nu are o asemenea pretentie, dar în jurnalism lipsurile în materie de cultura generala sunt vizibile. Se taxeaza pe loc, într-o secunda. Pentru jurnalisti publicul nu gaseste scuze. Nici macar nu încearca.

Octavian D. CURPAS: Si în final, ce reprezinta activitatea de jurnalist pentru dvs.?

Marina CONSTANTINOIU: Sapte zile din sapte, 14-16 ore din zi? Uneori 24 din 24, caci si noptile sunt jurnalistice, în sensul ca problemele nu te parasesc, iar subiectele în desfasurare peste zi se continua în minte, noaptea. Mai înseamna si izolare într-o lume în care altora nu le place sa traiasca, în care e multa adrenalina, dar care este extrem de egoista, care acapareaza.

Octavian D. CURPAS: Am înteles ca vorbiti fluent franceza si engleza, stiti putina germana si un pic de ebraica. Franceza este însa limba pe care stiu ca o stapâniti foarte bine.

Marina CONSTANTINOIU: A fost prima dragoste. Am avut un profesor extraordinar, putin neobisnuit, care nu mi-a adus manuale, care nu mi-a cerut sa învat teorie, care a facut conversatie cu mine, care nu stiam o boaba de franceza. L-am urât aproape un an, caci nu îl întelegeam când îmi vorbea, dar pe urma l-am iubit. Francezei îi datorez si mare parte din parcursul meu profesional. Mi-a deschis multe usi, mi-a adus în viata multi oameni interesanti.

Octavian D. CURPAS: Ati vizitat foarte multe tari în Europa, în jur de 20 la numar, ati vizitat si Israelul si ati afirmat ca va atrage aceasta tara. Puteti sa ne vorbiti despre toate aceste tari, în rezumat desigur, despre politica lor si care sunt aprecierile facute de catre dvs. dupa vizitarea lor si contactul cu anumite personalitati? Puteti face o comparatie, asupra politicii acestor tari?

Marina CONSTANTINOIU: Oooo… e un întreg interviu concentrat în aceasta întrebare. Da, ma pasioneaza Israelul. Si Orientul Mijlociu, în general. Israelul este fascinant prin tot ceea ce reprezinta, prin fiecare piatra pe care scrie Istorie cu majuscule, este o tara minuscula care – profesional vorbind – da de lucru presei din întreaga lume zilnic. Am vazut multe tari europene, pentru fiecare am câte o parere, pentru fiecare am câte un album foto imaginar, de fiecare îmi amintesc cu mai multa sau mai putina placere, în functie de ceea ce mi-a oferit. în Israel însa as reveni oricând.

Octavian D. CURPAS: Ati putea sa ne vorbiti despre tarile mici din Uniunea Europeana care se afla la vârful deciziilor importante pentru Uniune si cum explicati acest fapt?

Marina CONSTANTINOIU: Vi se pare? Pentru mine, daca Germania nu e, nimic nu e.

Octavian D. CURPAS: Puteti face o comparatie între PIB –ul Belgiei, de exemplu, si cel al României?

Marina CONSTANTINOIU: Îmi dati voie sa nu fac o astfel de comparatie? România este o tara cu probleme specifice, cam greu de comparat cu un stat occidental, cu democratii cu vechime, ba chiar destul de greu de comparat cu „suratele” ei foste comuniste.

Octavian D. CURPAS: Cum vedeti viitorul Belgiei, cele doua entitati existente vor putea convietui în viitor? Care ar putea fi viitorul capitalei Bruxelles?

Marina CONSTANTINOIU: Uniunea Europeana ar trebui sa fie casa noastra, a tuturor. Si discutiile despre autonomii si secesiuni sa devina glume. Nesarate.

Octavian D. CURPAS: Daca înveti politica româneasca, lucrurile întotdeauna se complica, nu le mai dai de capat si adesea te trezesti ca tot ce ai învatat nu mai e valabil, de azi pe mâine. Totusi, exista tari cu politica mai stabila. Care sunt ele si în ce consta stabilitatea lor?

Marina CONSTANTINOIU: Stabilitatea asta este destul de relativa. Dar acolo unde exista, de exemplu în Germania sau Elvetia, ea exista doar pentru ca legea este mai presus de toate. Fara respect pentru lege nu exista nici democratie, nici stabilitate, nici progres.

Octavian D. CURPAS: Cum considerati ca va evolua situatia din Afganistan în perioada urmatoare si ce impact posibil va avea asupra participarii României ca membru al Aliantei Nord Atlantice? Cât de oportuna este continuarea implicarii României în acest teatru de razboi?

Marina CONSTANTINOIU: Prea târziu discutam despre cât de oportuna e sau nu e participarea României la aceste operatiuni. Situatia din aceasta tara este departe de a se clarifica.

Octavian D. CURPAS: Data fiind actuala criza financiara din zona euro, cât de utila va fi aderarea la moneda unica de catre România? Poate România sa corespunda standardelor necesare ramânerii în zona euro, date fiind cheltuielile supradimensionate din sectoarele finantate din bugetul de stat în raport cu performantele economice modeste ale economiei? În plus, în ce stadiu credeti ca se va afla criza din zona euro la data când România si-a propus sa adere la moneda unica europeana?

Marina CONSTANTINOIU: Nu cred ca suntem pregatiti pentru o asemenea aventura prea curând. ?i nu cred ca Europa mai este pregatita sa riste noi aderari, date fiind experientele recente cu state din zona euro.

Octavian D. CURPAS: Cum se vede astazi America de peste ocean, dupa dobândirea libertatii, atât de mult dorita de noi, românii?

Marina CONSTANTINOIU: Bunicii si strabunicii nostri i-au asteptat pe americani sa vina. I-au asteptat atât de mult, ca au si murit asteptând. Acum au venit americanii. Multi spun ca au venit prea târziu, altii spun ca au venit degeaba. Si câtiva spun ca sunt aliatii nostri strategici. E clar ca este mai bine cu ei, decât fara ei. Dar pentru un tango de calitate e nevoie de doi. Care sa-si doreasca sa ramâna în echipa si sa faca treaba buna. Timpul ne va arata daca suntem pregatiti pentru asta.

Octavian D. CURPAS

Romania, pretuieste-ti libertatea!

BucurestiALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

13 decembrie 2012

ROMANIA, PRETUIESTE-TI LIBERTATEA!
.
Luna aceasta comemoram probusirea comunismului in Romania acum 23 de ani in decembrie 1989. De atunci deja a trecut o generatie de oameni, numarul celor nascuti si crescuti sub comunism scade, iar al celor nascuti si crescuti in libertate creste. Uneori tinerii intreaba pe cei mai in varsta: cum a fost sub comunism? Cum se traia atunci? S-a meritat sa faceti “revolutia” lui 1989? Raspunsul este afirmativ, neindoielnic afirmativ.
 .
 Dedicam editia de astazi libertatii in Romania. Libertatea e o valoare fundamentala. Libertatea e pretioasa, nu a existat din totdeauna si nici nu exista in intreaga lume. Noi, insa, cei care traim in Romania post-decembrista, suntem privilegiati sa cunoastem libertatea si sa o experimentam. Indemnan pe toti sa mediteze asupra insemnatatii ei si sa aprecieze faptul ca astazi Romania e o tara libera. Romanii nu mai cauta azil politic in alte tari. Strainii cauta azil in Romania. In Romania, libertatea cuvintului, a religiei, a presei sau de asociere sunt practic neingradite. Libertatea de a participa in procesul democratic al tarii ne este pusa la dispozitie. Doar anul acesta am votat de trei ori. Democratia romana nu e perfecta, dar nici una nu e. Cea americana se apropie de 250 de ani dar nu e nici ea perfecta. Inca se perfectioneaza, asa cum se perfectioneaza si democratia britanica, franceza ori germana. Romania merita aprecieri pentru ca face progres. Atacurile impotriva Romaniei in mass media romana sunt la moda. Noi, insa, vedem si lucruri pozitive in Romania care consideram ca trebuie apreciate, progresul democratic fiind unul din ele.
 .
Romania comunista
 .
Astazi privim in urma, la trecutul Romaniei sub comunism. O facem insa din perspectiva prezentului nord corean. Rare sunt cartile publicate de catre sau despre cei care scapa din infernul comunist nord corean. In aprilie jurnalistul american Blaine Harden a publicat experientele unei astfel de persoane intr-o carte intitulata Escape from Camp 14 (“Evadare din lagarul 14”) E vorba, se pare, de singurul nord corean nascut intr-un lagar de concentrare, crescut intr-un lagar de concentrare si evadat din acelasi lagar de concentrare, cunoscut oficial ca Lagarul 14. La aproape 30 de ani tinarul nord corean a aflat pentru prima data ca mai exista o alta lume dincolo de firele electrice ale lagarului, o alta viata, alte tari, alte civilizatii, si ca se vorbesc si alte limbi. La 30 de ani a reusit sa scape din lagar, dar nu in cautarea libertatii, pentru ca nu stia ce e libertatea, ci in cautare de hrana. Ii era foame. Evadat din lagar, tinarul a vagabondat prin Corea de Nord in compania unei haite de tineri infometati care scormoneau cimpurile dupa mincare ori furau porumb si varza din curtile taranilor. De la tovarasii de hotii a aflat despre China si America. A ajuns la granita Chinei unde cu citeva tigari si biscuiti a mituit granicerul nord corean care i-a aratat pe unde poate trece riul atunci inghietat in China. Asa a ajuns in China iar dupa citiva ani in America. Jurnalistul Harden descrie viata in Lagarul 14 din perspectiva experientelor tinarului evadat. In linkul care vi-l dam aflati o recenzie a cartii si cum o puteti comanda la Amazon.com. Evenimentele descrise in carte sunt incredibil de oribile si dificil de descris in cuvinte. E greu de imaginat ca in Secolul XXI inca mai exista un astfel de regim antiuman pe planeta noastra. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1734255&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Ftownhall.com%2Fcolumnists%2Fjeffjacoby%2F2012%2F05%2F09%2Fthe_ghastly_hellhole_of_camp_14
Lagare similare au existat si in Romania comunista. Mai ales in anii 40 si 50. Unul dintre ele a fost Canalul Dunarea-Marea Neagra. Sute de mii de oameni, adica parinti si bunici de ai nostri, au murit in acele lagare. E bine sa nu uitam lucrul acesta. Nici odata. Au pierit pentru ca au respins comunismul si ateismul, si au pretuit libertatea si credinta. Romania, pretuieste-ti libertatea!
Redam in traducere romana citeva pagini de la inceputul cartii Escape from Camp 14. Traducerea, excelenta, a fost facuta pentru noi de un voluntar AFR, Octavia Nastase. Ii multumim. Va dorim o lectura placuta.
 .
EVADAT DIN LAGARUL 14
Prima executie: Prima sa amintire este o executie. Mergea cu mama sa catre un camp de grau aflat langa raul Taedong, unde garzile adunasera mai multe mii de prizonieri. Agitat de multime, baiatul s-a tarat printre picioarele adultilor catre primul rand, unde a vazut garzile legand un om de un stalp de lemn. Shin In Geun avea patru ani, prea tanar pentru a intelege discursul rostit inaintea acelei executii. La numeroasele executii din anii urmatori, auzea gardianul care supraveghea spunand multimii cum ca prizonierului care urma sa moara i s-a oferit eliberarea in schimbul muncilor grele, dar acesta refuzase generozitatea guvernului Nord Coreean. Pentru a preveni ca prizonierul sa blesteme statul care urma sa-i ia viata, gardienii ii indesasera pietre in gura si ii acoperisera capul cu o gluga.
 .
 
La prima executie, Shin a privit trei gardieni tintind. Fiecare a tras de trei ori. Zgomotul pustilor lor l-a inspaimantat pe baiat care a cazut pe spate. Dar s-a ridicat pe picioare la timp ca sa vada gardienii dezlegand corpul moale, plin de sange al prizonierului, infasurandu-l intr-o patura si urcandu-l intr-un carucior.
 .
In Lagarul 14, o inchisoare pentru inamicii politici ai Coreei de Nord, adunarile a mai mult de doi prizonieri, erau interzise, cu exceptia executiilor unde toata lumea trebuia sa asiste. Lagarul de munca folosea executiile publice – si teama pe care o genera – ca pe un moment educativ. Gardienii lui Shin din lagar i-au fost profesori – si educatori. Ei ii erau mama si tata. Ei l-au invatat ca prizonierii care incalca regulile lagarului merita omorati. Pe un deal de langa scoala sa, a fost afisat un slogan: “Totul conform regulilor si regulamentelor.” Baiatul a memorat cele zece reguli ale lagarului, “Cele zece porunci” asa cum le-a numit mai tarziu, pe care le poate inca recita. Prima spunea: “Oricine este prins incercand sa evadeze va fi impuscat imediat.”
 .
Dupa zece ani
 .
La zece ani dupa acea prima executie, Shin s-a intors pe acelasi camp. Din nou, gardienii au adunat o multime mare de oameni. Din nou, un stalp de lemn a fost infipt in pamant. O spanzuratoare provizorie a fost de asemenea construita. Shin a sosit de aceasta data pe bancheta din spate a unei masini condusa de un gardian. Avea catuse la maini si era legat la ochi cu o carpa. Tatal sau, de asemenea incatusat si legat la ochi, sedea alaturi de el in masina. Fusesera eliberati dupa ce au stat opt luni intr-o inchisoare subterana din Lagarul 14. Ca o conditie a eliberarii, au semnat documente promitand sa nu discute niciodata despre ceea ce li s-a intamplat in subteran.
 .
In inchisoarea lagarului, gardienii au incercat sa obtina prin tortura marturii din partea lui Shin si a tatalui sau. Voiau sa stie despre evadarea esuata a mamei si unicului frate al lui Shin. Gardienii l-au dezbracat, i-au legat carpe la incheieturile mainilor si la glezne si l-au agatat de un carlig din tavan. Apoi l-au atirnat peste foc. Shin a lesinat cand carnea sa a inceput sa arda. Dar nu a marturisit nimic. Nu avea ce sa marturiseasca. El nu conspirase cu mama si cu fratele ca sa evadeze. El credea ceea ce gardienii il invatasera inca de la nastere in lagar: ca nu va scapa niciodata si ca trebuie sa declare pe oricine care vorbeste despre evadare. Nici macar in visele sale Shin nu se gandea la evadare.
 .
Gardienii l-au invatat ceea ce orice scolar nord coreean invata: ca americanii sunt niste ticalosi care planuiesc sa-i invadeze si sa le devasteze tara. Coreea de Sud este panarama sefului american. Coreea de Nord este o tara mareata ai carei conducatori curajosi si geniali starnesc invidia intregii lumi. Intr-adevar, Shin nu cunostea nimic despre existenta Coreei de Sud, a Chinei sau a SUA. Spre deosebire de conationalii sai, el nu a crescut cu fotografia omniprezenta a Dragului Conducator, cum era numit Kim Jong Il. Nici nu a vazut fotografii sau statui ale tatalui lui Kim, Kim Il Sung, Marele Conducator care a fondat Coreea Nord si care ramane presedintele etern al tarii, in ciuda mortii sale din 1994.
 .
Informator
 .
Desi nu a fost destul de important pentru spalarea pe creier, Shin a fost invatat sa-si toarne familia si colegii de scoala. Primea mancare ca recompensa si se alatura gardienilor batandu-i pe copiii pe care-i trada. Colegii sai, la randul lor, radeau de el si il bateau. Cand gardianul i-a scos legatura de la ochi si a vazut multimea, stalpul de lemn si spanzuratoarea, Shin a crezut ca urmeaza sa fie el executat. Totusi, nu i se bagasera pietre in gura. Catusele i-au fost scoase. Un gardian l-a condus in fata multimii. El si tatal sau urmau sa fie spectatori. Gardienii au tarat o femeie de varsta medie la spanzuratoare si au legat un tanar de stalpul de lemn. Acestia erau mama si fratele mai mare al lui Shin.
 .
Un gardian a strans un lat in jurul gatului mamei sale. Aceasta a incercat sa-l priveasca pe Shin insa acesta a evitat privirea ei. Dupa ce aceasta a incetat sa se mai zbata agatata in franghie, fratele lui Shin a fost impuscat de trei gardieni. Fiecare a tras de trei ori. Privindu-i murind, Shin era usurat ca nu era el cel omorat. Era manios ca mama si fratele sau planuisera sa evadeze. Si desi nu a spus-o nimanui timp de cinsprezece ani, el era responsabil pentru executiile lor.
 .
Dupa noua ani
 .
Noua ani mai tarziu dupa executia mamei sale, Shin s-a strecurat printr-un gard electric si a fugit prin zapada. Era 2 ianuarie 2005. Inainte de acest moment, nimeni nascut intr-un lagar nord correan nu mai evadase. Si dupa cate se pare, Shin este singurul. Avea douazeci si trei de ani si nu cunostea pe nimeni in afara lagarului. Intr-o luna a ajuns in China. In doi ani, traia in Coreea de Sud. Patru ani mai tarziu, traia in California de Sud si era ambasador senior la organizsatia Libertate pentru Coreea de Nord (LiNK), un grup american pentru drepturile omului.
 .
Numele sau acum este Shin Dong-hyuk. L-a schimbat dupa ce a ajuns in Coreea de Sud, o incercare de a se reinventa ca om liber. Este aratos, cu ochi repezi si precauti. Un stomatolog din Los Angeles i-a lucrat dantura, pe care nu putuse s-o perieze in lagar. Starea generala de sanatate este excelenta. Corpul sau, totusi, este o harta a greutatilor cresterii intr-un lagar de munca despre care guvernul nord coreean sustine ca nu exista.
 .
Pipernicit de malnutritie, este scund si subtire – 168cm si aproximativ 55 kg. Mainile ii sunt garbovite de la munca din copilarie. Mijlocul si fundul ii sunt pline de cicatrici arse de la torturi. Pielea din zona pubiana are o cicatrice ca o strapungere de la carligul folosit sa-l tina deasupra focului. Gleznele au cicatrici de la catusele cu care era agatat cu capul in jos la carcera. Degetul mijlociu de la mana dreapta este taiat pana la prima articulatie, pedeapsa primita de la un gardian pentru ca a scapat masina de cusut dintr-o fabrica de imbracaminte din lagar. Fluierele picioarelor, de la glezne la genunchi, sunt mutilate si cu cicatrici arse de la gardul electric care n-a reusit sa-l tina in lagar.
 .
Lagarul de concentrare
 .
Shin este cam de aceeasi varsta cu Kim Jong Eun, al treilea fiu al lui Kim Jong Il care a preluat conducerea in urma mortii tatalui sau din 2011. Ca si contemporani, Shin si Kim Jong Eun intruchipeaza antipozii privilegiilor si ai privatiunii in Coreea de Nord, o societate fara clase in care, de fapt, nepotismele decid totul. Shin s-a nascut ca un sclav si a fost crescut in spatele unui gard electric de inalt voltaj. A fost invatat sa numere si sa citeasca intr-o scoala din lagar la un nivel elementar. Deoarece sangele sau era considerat contaminat de faptele criminale ale fratilor tatalui sau, traia in afara legii. Pentru el, nimic nu era posibil. Traiectoria vietii lui planificata de catre stat era munca grea si o moarte timpurie provocata de infometarea cronica – totul fara o acuzatie sau un proces, totul in secret.
 .
 
In povestirile despre supravietuirea in lagarele de concentrare, exista un arc narativ conventional. Fortele de securitate fura protagonistul de langa familia iubitoare si casa confortabila. Pentru a supravietui, acesta abandoneaza principiile morale, isi inhiba sentimentele fata de ceilalti si inceteaza sa mai fie o fiinta umana civilizata. In una din cele mai cunoscute astfel de povestiri, “Noaptea”, scrisa de castigatorul premiului Nobel, Elie Wiesel, povestitorul in varsta de treizeci de ani explica chinul cu viata normala pe care a avut-o inainte ca el si familia sa sa fie bagati in trenuri destinate lagarelor naziste. Wiesel a studiat zilnic Talmudul. Tatal sau era proprietarul unui magazin si avea grija de un sat din Romania. Bunicul sau celebra intotdeauna sarbatorile evreiesti. Insa dupa ce intreaga sa familie a pierit in lagare, Wiesel a ramas “singur, ingrozitor de singur intr-o lume fara Dumnezeu, fara oameni. Fara dragoste sau mila. “
 .
Relatii de familie
 .
Povestea de supravietuire a lui Shin este diferita. Mama sa il batea si el o privea ca pe un concurent la mancare. Tatal sau, care avea permisiunea sa petreaca numai cinci nopti pe an cu mama sa, il ignora. Fratele ii era ca un strain. Copiii din lagar nu erau de incredere si il abuzau. Inainte sa invete orice, Shin a invatat sa supravietuiasca prin ai turna pe toti.
Dragostea, mila, familia erau cuvinte fara inseamnatate. Dumnezeu nu disparuse, nici nu murise. Shin nu auzise niciodata de El. In Lagarul 14 Shin nu stia ca exista literatura. El a vazut o singura carte in lagar, o gramatica Coreeana, in mainile unui profesor care purta uniforma de gardian, purta un revolver la sold si care a batut pe unul din colegii lui Shin pana la moarte cu un bat de indicat la tabla.
Spre deorebire de cei care au supravietuit unui lagar de concentrare, Shin nu a fost luat dintr-o viata civilizata si fortat sa intre in iad. El s-a nascut si a crescut in iad. I-a acceptat valorile. Si l-a numit “acasa”. Lagarele de munca din Coreea de Nord exista de doua ori mai mult timp decat Gulagul sovietic si de douasprezece ori mai mult decat lagarele de concentrare naziste. Nu exista nicio discutie despre locatia acestora. Fotografii de inalta rezolutie din satelit, accesibile prin Google Earth oricarui om cu conexiune la internet, arata vaste structuri imprejmuite intinzandu-se prin muntii colturosi ai Coreei de Nord. Guvernul Sud Coreean estimeaza ca exista un numar de o suta cinzeci si patru de mii de prizonieri in lagare, in timp ce Departamentul de Stat American si mai multe grupuri pentru drepturile omului estimeaza doua sute de mii.
Exista sase lagare, conform agentiei de spionaj sud coreeana si grupurilor pentru drepturile omului. Cel mai mare are treizeci si unul de mile in lungime si douazeci si cinci de mile in latime, o suprafata mai mare decat Los Angeles-ul. Garduri electrificate – punctate de turnuri de supraveghere si patrulate de oameni inarmati – inconjoara majoritatea lagarelor. Doua dintre acestea, numerele 15 si 18, au zone de reeducare unde cei mai norocosi intre detinuti primesc instructiuni corective din invataturile lui Kim Jong Il si Kim Il Sung. Daca prizonierii memoreaza destul din aceste invataturi si conving gardienii ca sunt loiali, pot fi eliberati, insa sunt supravegheati pentru tot restul vietii lor de catre serviciile de securitate.
Restul lagarelor sunt “districte de control complet” in care prizonierii, numiti “irecuperabili”, sunt munciti pana la moarte. Lagarul lui Shin, numarul 14, este un district de control complet. Prin reputatie, este cel mai dur din toate din cauza conditiilor dure de munca, a vigilentei paznicilor si a modului in care statul considera de neiertat crimele comise de detinuti, dintre care multi sunt oficiali indepartati impreuna cu familiile lor. Fondat in 1959 in centrul Coreei de Nord – Kaechon, in sudul provinciei Pyongan – lagarul 14 gazduieste un numar estimat de cinsprezece mii de detinuti. Avand treizeci de mile in lungime si cinsprezece mile in latime, are ferme, mine si fabrici imprastiate prin vaile muntoase abrupte.
Majoritatea nord coreenilor sunt trimisi in lagare fara niciun proces si majoritatea mor fara sa afle ce acuze li se aduc. Sunt luati de la casele lor, de obicei noaptea, de catre Bowibu, Agentia Nationala de Securitate. Vina prin asociere este legala in Coreea de Nord. Un delicvent este adesea intemnitat cu parintii si copiii sai. Kim Il Sung a stabilit legea in 1972: “Dusmanilor de clasa, oricare ar fi acestia, trebuie sa le fie distrusa semintia din societate pana la trei generatii.”
 .
CAUTAM VOLUNTARI – PROIECT ANTIPORNOGRAFIE
Redam anuntul acesta facut saptamina trecuta si care deja a generat citiva voluntari. O cititoare din Bucuresti ne-a trimis mesajul alaturat cu o initiativa laudabila. Va rugam sa-l cititi cu atentie, iar cei care doriti sa va implicati va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.ro.
 .
Buna ziua: Vreau sa va multumesc, in primul rand, pentru mesajele pe care le primesc de la dvs., mesaje care de multe ori m-au ajutat sa inteleg in profunzime problemele cu care ne confruntam in prezent si fata de care trebuie sa avem o perspectiva crestina. Ma bucur de initiativa privind campania electorala si consider ca este important sa cunoastem valorile pe care viitorii deputati si senatori le promoveaza. Probabil ca deja aveti cunostinta despre dl. prof. Virgiliu Gheorghe (eu abia astazi l-am auzit prezentand problema dezvoltarii si functionarii creierului la copii si tineri: http://www.youtube.com/watch?v=A37ehFbcoNg). Daca nu, va recomand din toata inima sa-l ascultati. Printre altele, vorbeste de pornografie si despre efectele acesteia asupra copiilor si tinerilor si despre faptul ca, in Romania, cotidienele cum sunt Libertatea, Click, Can Can etc au f multa pornografie. Nu este normal pt un cotidian sa contina astfel de materiale si, dupa cum el spunea, asa ceva nu se intampla in celelalte tari din UE. Va marturisesc ca primul gand a fost ca AFR are puterea de lobby pt a schimba si a interzice acestor cotidiene sa mai publice astfel de imagini. Cred sincer ca impreuna putem schimba lucrurile acestea pt ca pornografia este cea mai periculoasa dependenta la nivel mondial. Face cele mai multe victime si cei mai multi bani.
 .
Referitor la ce v-am spus mai sus as vrea sa va povestesc o intamplare personala. Intr-una din zile, mergand cu metroul dimineata, am vazut in fata mea, pe scaun o doamna care se uita pe unul dintre aceste cotidiene, avand alaturi fetita ei de 7-8 ani. Citea un articol si pe cealalta pagina era o imagine cu un cuplu complet dezbracat intr-o pozitie sexuala denigranta. Fetita se uita consternata la imagine, incercand sa inteleaga ce se petrece in acea ilustratie. Vazand nepasarea totala a mamei fata de fiica ei, am indraznit sa-i spun si s-o atentionez la ceea ce o expune pe fetita, dar aceasta mi-a raspuns cu nepasare, ca oricum sunt expusi copiii la tot felul de imagini, asa ca ce mai conteaza. I-am raspuns ca macar noi, ca parinti, ar trebui sa-i ferim si sa ne pese de ei, iar ea a intors pagina unde era, de asemenea, o alta imagine pornografica. E o realitate cruda si oamenii nu sunt constienti de pericolele care ii pandesc si apoi, peste ani, nu inteleg comportamentul ciudat al copiilor lor. Copii care au fost victime ale nepasarii.
M-as bucura sa primesc un raspuns de la dvs. in legatura cu ceea ce v-am scris si daca sunteti interesati (si cred ca sunteti) sa incercam sa schimbam continutul acestor cotidiene. Poate fi un pas inainte spre o generatie sanatoasa. Va multumesc, IP [Nota AFR: Intentionam sa dam curs invitatiei acestei cititoare dupa Anul Nou. Cei care doriti sa va implicati, va rugam sa ne scrieti]
 .
ANUNT AFR DE SFÂRSIT DE AN
Grupul editorial si de voluntari AFR care scoate editiile de marti si joi AFR va face o mica pauza pina la sfarsitul anului. Toti merita o pauza bine venita si multa odihna. Le uram tuturor sarbatori placute si odihna placuta. Ne auzim din nou, cu voia lui Dumnezeu, la Anul Nou. Doamne ajuta!
 .
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
 .
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
 .
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
 .
Alianta Familiilor din Romania

Billy Graham – My Answer

Billy Graham.THE BILLY GRAHAM LIBRARY

.

„Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.
 
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”

Evanghelia lui Marcu, 5:19;16:15

.

Faptele apostolilor e cartea care nu are un sfârșit, ci ea se încheie abrupt. E o carte neterminată, faptele mesagerilor lui Dumnezeu continuă peste veacuri de către cei care au înțeles să asculte  de porunca  Domnului:  „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”

“Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,  propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.”  (Fapte, 28.30-31)

De-a lungul celor douăzeci  de secole mulți ucenici ai Domnului Isus și-au onorat numele de mesageri  (apostoli), ducând Evanghelia în multe locuri ale lumii, mai apropiate sau mai îndepărtate. Continue reading “Billy Graham – My Answer”

România, la multi ani!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA 

1 Decembrie 2012

 
ROMÂNIA, LA MULTI ANI!
.
Sâmbata Romania implineste 94 de ani! Ii spunem la Multi Ani si cerem binecuvântarile lui Dumnezeu peste ea! E bine pentru o natiune sa-si puna soarta în mâna lui Dumnezeu si sa-I ceara calauzirea. Mai ales în aceste vremuri tulburi cind natiunea se framânta cu alegerile. E bine ca România sa-si aminteasca ca bunastarea ei depinde de Dumnezeu nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, legiuitorii nu i-o pot da. Daca România a ajuns la 94 de ani si azi e mai libera, mai in siguranta si mai prospera ca nici o data in istoria ei, asta se datoreaza doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului ca generatiile de dinaintea noastra, cu mult mai simple si sarace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au pastrat si pretuit valorile crestine.

E  frumos, deci, sa ne indreptam gândurile catre Dumnezeu in aceste zile. Zilele trecute Uganda a sarbatorit 50 de ani de independenta. A implinit 50 de ani. In 1962 si-a obtinut independenta de sub tutela britanica. La a 50-a aniversare Uganda si-a intors fata spre Dumnezeu, i-a multumit pentru libertate si i-a cerut calauzirea spre viitor. Nu a celebrat cu festivaluri ori celebrari destrabalate. Dimpotriva, presedintele ei, un crestin, a cerut natiunii sa celebreze cei 50 de ani de libertate cu post si rugaciune, marturisirea pacatele, si sa ceara iertarea lui Dumnezeu. Presedintele si-a marturist propriile pacate in public si a dedicat viitorul natiunii lui Dumnezeu. http://www.wnd.com/2012/11/ugandan-president-repents-of-personal-national-sins/print/

 Si România are nevoie de astfel de lideri politici. In loc de vulgaritate si murdarie morala, curatenie de inima si moralitate. In loc de murdarie in Parlament, sfintenie si motivarea natiunii la curatie morala. In loc de alergare dupa lucrurile materiale, cautarea si alergarea dupa valorile spirituale crestine.

 Ne-am gindit potrivit ocaziei sa publicam din nou, asa cum am facut-o acum un an, o Proclamatie rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care Presedintele aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca Zi a Multumirii pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvintat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mindrim se datoreaza in primul rind credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rind viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii incercate de timp.

 Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789)

CONSIDERIND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvintarile Lui, si sa ii implore in umilinta protectia si bunavointa; si avind in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;”

 Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea.

 Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita.

 Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua.

Gaorge Washington, Presedinte
Statele Unite ale Americii
.
Versiunea Engleza

 WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me “to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:”

 NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us.
 And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best.
GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine.

 Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789

RUGAMINTE AFR SI PRO-VITA PRIVIND CAMPANIA ELECTORALA
.
Continuam sa facem apel la toti cititorii sa ne sprijine in campania electorala in curs. In mai putin de 2 saptamini votam un nou Parlament. Campania electorala e in plina desfasurare si dorim sa va facem vocea si doleantele auzite in noul Parlament. Pentru asta insa avem nevoie urgenta de ajutorul fiercaruia dintre dtra. Apelul care-l facem astazi deja l-am facut de mai multe ori. Deja avem voluntari din partea dtra care ne ajuta, dar inca avem nevoie de altii pe aceasta ultima suta de metri.

 In primul rând: Va rugam sa ne informati pe cine recomandati sa fie alesi ori respinsi in colegiile, judetele, ori orasele in care locuiti si de ce. Singurul criteriu pentru recomandarea ori respingerea candidatului trebuie sa fie pozitiile candidatului privind valorile. Va rugam sa identificati fiecare candidat cu numele, pozitia pentru care candideaza (Camera Deputatilor ori Senat), numarul colegiului in care candideaza, partidul prin care candideaza, si justificarea recomandarii dtre. [Nota AFR: Va dam aici un exemplu foarte bun in care o cititoare ne-a atentionat asupra unui candidat anti-familie. Va rugam sa-i urmati exemplul si sa ne transmitei informatii similare: “Buna ziua, Va multumesc pentru lucrarea pe care o faceti sustinand valorile crestine in Romania. Doresc sa va transmit si eu o informatie cu privire la un candidat, pe care l-au auzit astazi la Digi24. Este vorba de domnul avocat Gheorghe Piperea, care candideaza ca independent in Colegiul 16 din Bucuresti, la Camera Deputatilor. Dansul este un profesionist foarte bun si are unele idei excelente. Insa, din pacate, nu sustine valorile morale crestine cu privire la familie. L-am auzit spunand ca doreste legalizarea concubinajului si acordarea dreptului de a adopta copii cuplurilor homosexuale. Este foarte trist. Cu nadejde in Hristos pentru mantuirea poporului roman, C.T.”]

 În al doilea rând: Avem nevoie de voluntari in fiecare judet care sa distribuie la candidati chestionarele AFR. AFR si Pro Vita (Bucuresti) deja au finalizat un chestionar de 17 intrebari pentru candidati, fiecare intrebare solicitind candidatului sa-si exprime pozitia asupra unor chestiuni concrete privind valorile, de exemplu: indeminzatii pentru familii cu copii multi. Este candidatul pro-viata ori pro-avort? Este candidatul pentru sau impotriva finantarii serviciilor de avort din fondurile publice? Este candidatul pentru sau impotriva unor masuri de restrictionare a difuzarii pornografiei in Romania? Este candidatul pentru sau impotriva protejarii familiei si a casatoriei crestine in Constitutia Romaniei? Sunt si alte intrebari importante pentru familie si valori. Pina in prezent am primit citeva raspunsuri la chestionarele noastre din partea unor candidati. Le vom publica inainte de alegeri. (Chestionarul AFR-Pro-Vita il aflati aici: http://www.alianta-familiilor.ro/chestionar2012.pdf)

 Intrebare: Ati dori sa cunoasteti pozitiile liderilor politicii romane contemporane privind valorile? Facem referinta la dl Victor Ponta, dl. Vasile Blaga, dl Crin Antonescu si dl Traian Basescu. Cu siguranta ca da. Rugam deci pe cei care doresc sa fie voluntari sa ne contacteze urgent la office@alianta-familiilor.ro. Alternativ, puteti suna direct pe dl Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, la 0745 783 125. Dl Mateciuc supravegheaza acest proiect. Informatiile care le primim vor fi folosite pentru intocmirea unor liste de candidati acceptabili ori inacceptabili din perspectiva valorilor. Declaratia de la Timisoara, pe care majoritatea dintre dtra ati semnat-o este mentionata in mesajul adresat candidatilor. [Nota AFR: cei care auziti pentru prima data de Declaratia de la Timisoara ori doriti sa o semnati, va rugam sa intrati pe acest link: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php]

 Atentionare: Va rugam nu intirziati cu raspunsurile dtre. Trebuie sa finalizam listele recomandarilor si sa le distribuim in toata tara cit mai repede. Ne intrebati mereu pe cine recomandam sa fie alesi si pe cine nu. Dorim sa o facem si sa avem impact in aceste alegeri, dar nu o putem face singuri. Fiecare dintre dtra trebuie sa se implice. In iunie multi ne-ati scris dupa alegeri de ce nu am recomandat pe unii candidati pe care dtra i-ati considerat pro-valori. Motivul a fost ca ne-ati informat prea tirziu. Haideti de data asta sa o facem mai din timp si mai bine.

 Rugaminte: Actiunea noastra nu este de loc politica nici partinica. Nu luam partea nici unui partid politic. Nadajduim, deci, sa putem continua sa purtam un dialog cuviincios cu un ton crestin cu fiecare persoana de buna credinta.

 Interviu: Saptamina trecuta dl Bogdan Mateciuc a dat un interviu pentru Radio Maria in care explica implicarea AFR in pregatirea electoratului pentru alegerile din 9 decembrie. Interviul il puteti audia aici: https://dl.transfer.ro/transfer_ro-15nov-e7ee4caedae1.zip

  RECOMANDARI ALEGERI

Deja suntem in pozitia de a recomanda unii candidati. I-am clasificat in listele albe (candidatii care credem merita sa fie votati), si listele negre (candidati care nu trebuie votati). Listele finale vor fi emise in curind. Ceea ce redam astazi este lista partiala.

 Listele Albe: Claudia Boghicevici (PDL Arad); Mihail Neamtu (PDL Arad); Lucia Varga (PNL Bihor); Florica Chereches (PNL Bihor); Adrian Papahagi (PDL Cluj); Mircea Giurgiu (USL Cluj); Elena Ramona Uioreanu (PNL Cluj); Gheorghe Funar (PRM Cluj); Carmen Axenie (PDL Galati); Iosif Blaga (PDL Hunedoara); Petru Movila (PDL Iasi); Teodor Baconshi (PDL Iasi); Titus Pasca (PNL Maramures); Vlad Onet (ARD Maramures); Raluca Turcan (PDL Sibiu); Sanda-Maria Ardeleanu (PDL Suceava); Onofrei Orest (PDL Suceava); Sulfina Barbu (PDL Bucuresti); Ben-Oni Ardelean (PNL Timisoara); Gheorghe David (PDL Timisoara); Marius Dugulescu (PPDDTimisoara); Ovidiu Ciuhandru (PDL Timisoara); Petru Andea (PSD Timisoara); Mihai Bojin (PDL Timisoara); Doina Silistru (PSD Vaslui); Titus Corlatean (PSD Bucuresti); Mircea Lubanovici (PDL Diaspora America de Nord); Eugen Roventa (PDL Diaspora America de Nord); Marilena Lacatus (PNTCD Bucuresti).

 istele Negre: Toti candidatii Partidului Ecologist (Remus Cernea – Constanta; Ovidiu Iane –Suceava; George Sangeorzan – Diaspora America de Nord; Dorel Sangeorzan – Diaspora America de Nord si Australia); Peter Eckstein Kovacs (UDM Diaspora America de Nord); Ionela Tanase (PSD Diaspora America de Nord); Alexandru Mazare (USL Constanta); Alin Trasculescu (PDL Vrancea); Titi Holban (PNL Buzau); Cristian Rizea (PSD Braila); Theodor Paleologu (PDL Bucuresti); Alin Popoviciu (PDL-Timisoara); Mihaela Ioana Sandru (PDL Ilfov); Gheorghe Piperea (Independent Bucuresti); Ionel Paler (PNL Bacau).

 DUPA TREI ANI

Saptamina aceasta celebram trei ani de la lansarea editiei de joi a notei saptaminale AFR. Nadajduim sa va fie de folos, si stim ca va este. Ne amintiti mereu de asta si va apreciem. Multumim tuturor voluntarilor si celor implicati in editarea scrisorii.

 SONDAJ DE OPINIE IN MAREA BRITANIE

Publicatia britanica Telegraph face un sondaj de opinie privind casatoriile intre persoane de acelasi sex. Va rugam intrati pe linkul alaturat si bifati bulina NO indicindu-va opozitia. Va multumim. http://www.telegraph.co.uk/news/politics/9694947/Gay-marriage-could-be-approved-within-weeks.html
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

 Alianta Familiilor din Romania

Crestinismul si Politia sunt complementare: ambele lupta impotriva raului!

Interviu cu Petrica Bohus, vicepresedintele Asociatiei Politistilor Crestini din Romania

Reporter: Octavian Curpas

 

Domnule Petrica Bohus, va rog sa ne spuneti câteva cuvinte despre aceasta asociatie: când s-a format, cum a evoluat si care este scopul acesteia?

– În anul 1993 am constientizat faptul ca sufletul este atât de valoros încât numai Fiul lui Dumnezeu putea sa plateasca pretul rascumpararii lui. Am fost salvat din robia pacatului prin credinta în Domnul Isus Cristos si abia atunci am înteles planul lui Dumnezeu cu omul. Oare iubeste Dumnezeu si oamenii în uniforma? Cu siguranta, oricine cheama Numele Domnului va fi mântuit. Devenisem un politist practicant al credintei crestine si în anii urmatori am cunoscut si alti politisti dornici sa aiba o relatie personala cu Dumnezeul Bibliei, atât în orasul meu, Oradea cât si în alte localitati din România. Am aflat despre existenta unor Asociatii ale Politistilor Crestini (APC) în Marea Britanie, Elvetia, USA, asa ca am început sa ne rugam lui Dumnezeu sa aduca si vremea înfiintarii APC România. În luna martie 1999, la sediul orfelinatului crestin “IOSIF” din Beius, judetul Bihor ne-am adunat un numar de 10 politisti crestini din 6 judete diferite ale tarii. Duhul lui Dumnezeu ne-a pus pe inima dorinta de a face toate demersurile pentru înfiintarea APC România, si prin harul Domnului în decembrie 2000 s-a realizat acest obiectiv. De atunci pâna în prezent am avut multe conferinte, misiuni, activitati de tot felul prin care am cautat sa crestem din punct de vedere spiritual si sa influentam în sens pozitiv viata si comportamentul colegilor nostri precum si a oamenilor din jur. Daca în primii ani dupa caderea comunismului în România eram doar câtiva politisti “nascuti din nou” în prezent suntem peste 300. A lui Dumnezeu sa fie lauda! Asociatia Politistilor Crestini din România are prin statutul sau un caracter profund crestin, bazat pe învataturile Bibliei, dar este o organizatie ne-guvernamentala, non-denominationala, independenta, constituita pe ideea libertatii de credinta a tuturor membrilor sai…

APC România cauta sa-i ajute pe politisti sa înteleaga ca Dumnezeu le-a încredintat o misiune nobila, de doua ori folositoare: 1. Sa militeze pentru diminuarea faradelegilor si pentru instaurarea domniei legii în societate; 2. Sa reflecte prin viata si munca lor caracterul nepatat al Domnului Isus Cristos, în aceasta lume în care decaderea morala devine tot mai mult o boala sociala globala. APC România priveste politistul crestin din perspectiva crestina, de aceea considera ca acesta trebuie sa fie un model de probitate etica si morala în serviciu, familie si comunitate.

 Cum credeti ca este privit în general politistul de catre cetateanul român: prieten sau dusman?

– Oamenii au fost profund marcati de duritatea “militianului” care reprezenta organul represiv în regimul trecut din România. Lucrurile s-au schimbat însa în mod radical. Acum politistul este în slujba cetateanului si nu invers. La ora actuala, politistul este privit ca si prieten apropiat al cetateanului, întrucât omul legii raspunde prompt la solicitarile oricarei persoane. Cunosc aceste aspecte pentru ca, în calitate de politist de proximitate, sunt zilnic în mijlocul cetatenilor, sectorul meu având în jur de 24.000 locuitori.

– Daca ar fi sa portretizati politistul crestin, cum l-ati descrie?

– Politistul crestin este omul care vede în fiecare persoana o creatie a lui Dumnezeu, de aceea îi acorda respect dezinteresat, aplicând legea corect si fara discriminare. Chemarea lui este nu doar pentru a salva vieti de la pericolele fizice, ci si de la condamnarea eterna; nu doar pentru arestarea unui infractor, dar si pentru a împartasi cu el dragostea lui Cristos, prin care oricine poate fi eliberat din lantul pacatului. Politistul crestin este onest în toate împrejurarile, respingând orice încercare de mituire; nu de frica sefilor, ci pentru ca asculta de Dumnezeu, care stie si vede totul.

 Profesia de politist presupun ca implica anumiti factori de stres. Confruntarea cu diverse acte reprobabile naste revolta si chiar ostilitate. Reusiti sa va mentineti “un duh blând si linistit” si în astfel de situatii?

– În conditiile actuale când fenomenul infractional este în continua crestere munca de politie devine tot mai dificila. Slujba unui politist este diferita de oricare alta. Politistul este angajat într-o lupta permanenta cu infractorii, fiind expus pericolelor de tot felul. Chiar si o simpla actiune de control al traficului rutier poate deveni periculoasa. Se asteapta de la politisti sa intervina ori de câte ori constata ca se încalca legea, chiar si atunci când sunt cu familiile lor în timpul liber. Ostilitatea si revolta se regasesc adesea în sufletul politistului. El este instruit sa-si stapâneasca emotiile. Însa stresul si emotiile sunt reteta perfecta pentru o tragedie. Menirea politiei este complementara crestinismului deoarece ambele lupta împotriva raului. Atunci când politistul intra în contact cu credinta crestina, lucrurile sunt mult mai usoare pentru ca el se bazeaza pe Proverbe 3 : 5-6.
“Încrede-te în Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe întelepciunea ta. Recunoaste-L în toate caile tale si El îti va netezi cararile”. Cu ajutorul lui Dumnezeu reusesc sa fac fata solicitarilor zilnice la locul de munca, si în acelasi timp sa fiu un politist al pacii.

– În final, va rog sa adresati un mesaj tuturor românilor din SUA.

– În primul rând, stati tot mai aproape de Dumnezeul cel viu, sursa tuturor binecuvântarilor ceresti si pamântesti, pentru ca suntem doar straini si calatori în aceasta lume, indiferent de tara în care locuim pentru o vreme. Apoi, cautati sa reprezentati cu cinste România, tara din care ati plecat de curând sau de mai mult timp. Rugati pe Domnul secerisului sa ridice lucratori pasionati pentru câstigarea sufletelor pierdute, oameni care sa proclame cu putere si îndrazneala Evanghelia Domnului Isus Cristos în toata lumea, la toate nivelele societatii.

Octavian D. Curpas,

Phoenix-Arizona