Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!

Liceul George Cosbuc

Alianța Familiilor din România
..

Liceul “George Cosbuc” din Bucuresti se vrea “cool”. Se doreste a fi varf de lance in promovarea in rindul tinerilor adolescenti din Romania a homosexualitatii si a noii ideologii sexuale. Fara jena. Daca anul trecut a facut primul pas ingaduind organizatiei Accept sa organizeze un eveniment legat de luna homosexualitatii in Romania, anul acesta a facut un pas si mai mare si indraznet – a programat o parada a homosexualitatii pe 15 februarie. Conducerea liceului se vrea “cool” si probabil multi dintre elevi si ei doresc sa se dea “cool”. Doresc sa apara “broad minded” (ca sa folosim si noi un termen dintr-o limba alta decit cea romaneasca!), neintelegind, ori nestiind, si cealalta parte a axiomei, luata tot din vocabularul englez ori american — “if you are too broad-minded your brains might fall out” (adica, in limba romana, “daca esti prea deschis la minte s-ar putea sa-ti cada creierii din cap”). Continue reading “Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!”

Este vremea să ne dedicăm slujirii popoarelor care n-au Biblia în limba maternă

Trib necivilizat“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.”

Eclesiastul 3.1

.

În atenția tinerilor și a bisericilor locale Evanghelice,  de pretutindeni

.

Orice lucru își are vremea lui

“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.  Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui…”

Eclesiastul, 3.1-2

 

De două-trei zile nu-mi găseam tonul potrivit pentru scris. Răsfoind Biblia, și câteva însemnări despre misiune, dintr-odată am fost luminat de două expresii duhovnicești. Eclesiastul  spune că “orice lucru își are vremea lui“. Acum este vremea potrivită ca tinerii să se hotărească pentru lucrarea de misiune din țările și triburile sărace, acolo unde nu există o Biblie în limba lor maternă. Continue reading » Armonia Magazine USA

Spre normalizarea pedofiliei în Romania?

Consiliul Europei.ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

.

7 februarie 2013.

 .
SPRE NORMALIZAREA PEDOFILIEI IN ROMANIA?
.

In ultimii ani in sociologie se vorbeste tot mai mult despre “mainstreaming”, un termen format din doua cuvinte engleze separate, “main” care inseamna “principal” si “stream” care inseamna “curent”, dar care legate impreuna denota transformarea unui comportament marginal in unul “principal”, adica “mainstream”. Un exemplu tipic este divortul, care acum 100 de ani era intilnit extrem de rar dar care de citeva decenii incoace a devenit o realitate obisnuita, acceptata de societate ca ceva normal. In alte cuvinte, divortul a devenit “mainstream”. Continue reading “Spre normalizarea pedofiliei în Romania?”

Iubirea fără de (până la) sfârşit

Vavila Popovici– Două cărţi de Vavila Popovici –

 

Scriitoarea Vavila Popovici – poet şi prozator – s-a mutat de puţini ani în America, acolo unde cele două fiice ale sale trăiesc de mai multă vreme. „S-a mutat” este un fel de a spune, pentru că românca piteşteancă, ieşeancă pe vremea studenţiei, a luat cu ea şi zestrea de neegalat (şi de neînlocuit cu nimic altceva) pe care ţara natală, România, o oferă fiilor săi cu o generozitate mai anevoie întâlnită de alte meleaguri.

Precum melcul cu cochilia lui, Vavila Popovici a luat în suflet ţara. Iar cărţile pe care le scrie şi le tipăreşte peste oceanul cel mare au în miezul lor tot ţara, cu toate ale sale – mai bune, mai rele, – scriitoarea ştiind că o dragoste adevărată, pentru a fi completă, nu reţine doar părţile frumoase ale vieţii, ci şi pe cele de pe cealaltă parte a… monedei. În această ordine a lucrurilor, cele două cărţi la care voi face referire mai departe mi se par pe deplin edificatoare. Continue reading “Iubirea fără de (până la) sfârşit”

Politicienii vor fi înlocuiți de oameni bionici

MDP - Editorial poza nouaMaria Diana Popescu, Agero

Fantomele mayaşilor s-au cuminţit, dar cum să trăim noi liniştiţi dacă presa de senzaţie a scotocit prin cotloanele Universului după  nişte afluxuri de raze gamma, mega-erupţii, furtuni solare, asteroizi sau chiar extratereştri? – toate, avînd ca ţintă Pămîntul. De ce periodic se nasc apocalipse în studiourile de ştiri? Păi, să ne ţină ocupate mintea şi voinţa, iar sistemul bielă-manivelă, butonat de marele puteri, să se mişte lejer. N-avem de ce ne teme de Univers, pentru că el toarce ascultător, minuţios programat de Creatorul Suprem. Chiar dacă vin extratereştrii, prima haltă o vor face în Parlament. De acolo îşi vor întregi colecţia grădinii zoologice de pe planeta lor. Ipotetic, să zicem, de ce ne-am teme de o civilizaţie ajunsă la un nivel tehnologic net superior nouă? Cu siguranţă au depăşit ideologia dominaţiei, distrugerii, colonizării, a lipsei de respect pentru viaţă şi Univers. Îngrijoraţi trebuie să fie ei! Dacă cumva pică în mijlocul colonizatorilor de pe planeta noastră, în curtea F.M.I sau B.M.? Vor fi torturaţi, storşi de informaţii, apoi li se vor da nişte împrumuturi. Vai de ei, nici nu bănuiesc ce-i aşteaptă! Continue reading “Politicienii vor fi înlocuiți de oameni bionici”

“Romania Liberă” si noua ideologie sexuală

Luna de miereALIANTA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA      
.
31 ianuarie 2013
 

ROMÂNIA LIBERĂ” SI NOUA IDEOLOGIE SEXUALĂ
.
Cu doua saptamâni in urma un cititor ne-a atentionat asupra unui articol publicat pe 17 ianuarie in Ziarul “România Libera” cu un titlu ireverentios si agresiv: “Atractia periculoasa a Papei.”
.
Cititorul ne indemnase sa facem un protest pe lânga “România Libera”. Nu am facut-o, socotind ca o astfel de actiune pe linga un ziar secular ar fi o irosire de timp. Dar nota cititorului ne-a dat de gândit si ne-a motivat sa alegem subiectul de astazi. Ii multumim.
.
“România Libera” si in general mass media din Romania promoveaza noua ideologie sexuala. O ideologie in intregime straina civilizatiei si traditiei romane ori crestine. Una imprumutata din afara civilizatiei romane, conceputa in universitatile radicale si decadente ale Europei si Americii, si promovata in documentele oficiale ale Uniunii Europene, Consiliului Europei si Organizatiei Natiunilor Unite. Odata transformate in ideologie, noile concepte sunt afirmate prin voturile forurilor europene si internationale, inclusiv al majoritarii europarlamentarilor romani. Materialul publicat in Romania Libera desemneaza punctele cardinale ale noii ideologii sexuale occidentale. Spunem “occidentale” pentru ca aceasta “ideologie” inca nu s-a extins la nivel global, cu toate ca spre asta se tinde.
.

 Despre ce e vorba? Articolul cu pricina e scris de un american, Ian Buruma, profesor la Bard College in New York City. Motto-ul lui Bard College este “a place to think” (“un loc pentru gandit”). Redam mai jos in intregime textul articolului tradus in romaneste. Este aparent ca Romania Libera a tradus articolul in romaneste si l-a publicat. Cam asa e cu mass media Romaniei: multa copiere dar putina originalitate. E mai usor sa copiezi si mai greu sa gandesti. Titlul original al articolului, insa, e mult mai ireverentios decit a fost tradus in romaneste: “The Pope’s Dangerous Sex Appeal”. (“Atractia sexuala periculoasa a Papei”) Il aflati in linkul acesta: http://www.project-syndicate.org/commentary/pope-benedict-xvi-s-misguided-view-of-sexual-dangers-by-ian-buruma L-am depistat si noi cu saptmâni in urma dar atunci nu am indraznit sa-l facem public in Romania tocmai din cauza tonului lui tendentios. Va sugeram insa sa-l cititi si in original si mai ales comentariile vitriolice la adresa autorului. Continue reading ““Romania Liberă” si noua ideologie sexuală”

“M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frățior, chiar dacă părinții mei nu mai doreau să aibă încă un copil”

Florence8Florence Joy este o tânără şi renumită cântăreaţă, scriitoare şi actriţă de naţionalitate germană. Îi place să călătorească şi a vizitat diferite ţări din Europa, Israelul şi Statele Unite. Florence cântă la chitară şi la pian şi vorbeşte germana maternă şi foarte bine limba engleză. Cele mai multe cântece de pe albumul Hope sunt în engleză.

În 2006, Florence Joy Büttner a fost invitată să cânte în Domul din Münich cu ocazia deschiderii Campionatului Mondial de Fotbal. La un an după această minunată experienţă a jucat în seria TV Ahornalee în rolul unei fete drăguţe pe nume Jasmin Keller. De asemenea, Florence a scris o carte numită Vreau să trăiesc cu adevărat adevărul în care povesteşte experienţa ei din cadrul show-ului german Star Search 2 şi despre viaţa trăită cu Hristos. Continue reading ““M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frățior, chiar dacă părinții mei nu mai doreau să aibă încă un copil””

Amintiri – Mariana Cârdei

Bucovina

VIAŢA NOASTRĂ

– aşa cum a fost
 
Amintiri

Vasile – bucovinean, din Vicovul de Sus, tânăr ofiţer; Fany – dobrogeancă, din Coslugea – fiică de ţărani, proprietara unei micuţe prăvălii. El cumpara ţigări şi încerca să intre în vorbă cu Ea. S-au îndrăgostit la un bal al ofiţerilor, când Fany fusese aleasă regina balului. Vasile a reuşit să-şi înfrângă timiditatea şi s-o ceară de soţie, chiar a doua zi. S-au logodit pe 21 mai – de ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, timp în care părinţii i-au completat foaia de dotă şi în scurt timp, au făcut o nuntă frumoasă în sat. Continue reading “Amintiri – Mariana Cârdei”

FRUCTUOASĂ COMPLICITATE DEONTOLOGICĂ

Maria Diana Popescu, Agero

Maria Diana Popescu, Agero

Exact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă.  Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vînzarea cît mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cît va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti cînd şi cu ce avion vine gripa, cîte victime sînt stipulate în protocolul de găzduire şi cîte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu „cel mai grav sezon  din ultimii zece ani”? N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvîrşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice? Tot timpul se gîndesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact  în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cît de grijulii sînt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna  ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor! Continue reading “FRUCTUOASĂ COMPLICITATE DEONTOLOGICĂ”

Familii subrede, avort si speranta

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA.
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.rooffice@alianta-familiilor.ro.24 ianuarie 2013.

.
FAMILII SUBREDE, AVORT SI SPERANTA
.
Saptamâna trecuta am admirat ceva pozitiv la francezi. Astazi privim la o alta tara din a carei experiente, zicem noi, putem invata si noi romanii: Statele Unite. Ianuarie al fiecarui an e o luna speciala in America, si mai ales ianuarie 2013. Saptamâna aceasta se implinesc 40 de ani de cind Tribunalul Suprem SUA a dezincriminalizat avortul si a enuntat un drept al femeilor la avort la cerere. Este o aniversare trista care e amintita si discutata in mai toate tarile cu miscari pro-vita. Cei care promoveaza avortul folosesc aceasta aniversare anuala ca un prilej de celebrare a avortului si a dreptului la avort. Dar sunt si ingrijorati. Pentru ca sondajele de opinie in SUA indica reliefarea unei majoritati pro-viata in societatea americana, iar majoritatea tinerilor americani se declara pro-vita. Si nu e de mirare. Pentru ca statistici recent emise indica ca din 1973 pina in prezent peste 55 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in SUA. O cifra enorma care iti zguduie constiinta. Aproape de trei ori populatia Romaniei!
.
Doua evenimente
.
Intrebam deci, putem noi romanii invata ceva din experientele altora? In ultimele doua luni doua lucruri notabile s-au produs in SUA care credem ne pot atrage si noua atentia. In primul rind, in decembrie Institute for American Values din new York a emis un raport extensiv privind starea subreda si mereu in declin a institutiei casatoriei in America. Discutam si noi subiectul acesta astazi, cu nadejdea ca vom invata si noi, romanii din esecurile familiei americane. Spre deosebire de tarile occidentale in Romania studiile sociologice autohtone privind starea familei romane sunt putine si limitate. Penuria unor astfel de studii ori cercetari ar trebui sa ne dea de gindit si ar fi de dorit ca statul roman sa investeasca in studii care sa ia pulsul societatii romane privind nivelul de sanatate ori boala al familiilor noastre. Familia e fundamentul social al natiunii, al civilizatiei si al econimiei. In contrast, tarile occidentale investesc fonduri serioase, atit publice cit si private, pentru a sonda evolutia ori involutia familiei spre bine ori spre rau.
.
Anual Institute for American Values emite un raport intitulat “State of Our Unions” (“Conditia Familiei”, ori, mai direct tradus ”starea uniunilor noastre”, adica a casatoriilor). Fiecare studiu evalueaza starea de ansamblu a familiei americane ca institutie. Din nefericire, de la an la an fiecare raport reflecta declinul continuu al familiei. Raportul, in engleza, il aflati aici: http://www.stateofourunions.org/. Iar aici aflati un sumar al studiului aparut in Washington Times pe 17 decembrie. http://www.washingtontimes.com/news/2012/dec/17/marriage-culture-calledkey-to-stable-middle-class-/print/#ixzz2HAcFfzQH
.
Colegii de la Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” au facut un rezumat al acestui studiu si ni l-au transmis si noua. Le multumim si il gasim potrivit si pentru audienta noastra. Dl Cornel Barbut, presedintele Asociatiei, a studiat Raportul si a facut rezumatul lui pe care-l redam mai jos.Cine e de blamat pentru situatia asta tragica? In mare parte revolutia seculara inceputa in anii 50 si acceptata cu indiferenta si fara discernamint de societate de atunci incoace. Teorii peste teorii si doctrine peste doctrine au fost lansate care au atacat familia si casatoria, numindu-le demodate si incompatibile cu stilurile noi de viata care au inceput sa ia amploare in anii 60. In acelasi timp aceleasi teorii afirmau formule noi si “progresiste” pentru organizarea societatii ori revitalizarea familiei si casatoriei. De netagaduit insa este ca dupa o jumatate de secol de astfel de teorii si experimente cu stiluri noi de viata si convietuire, declinul familiei este o realitate care nu mai poate fi ignorata. Noile doctrine si noua ideologie de familie tipica societatii secularizate nu au dus la solidificarea familiei ci la subrezirea si destramarea ei. Unde mergem de aici incolo? Continue reading “Familii subrede, avort si speranta”

Jurnalistul Lucian Oprea din Denver, Colorado

       LucianMihaela4    by Octavian Curpas

 . Gândacul de Colorado” este un ziar al românilor de pretutindeni, un ziar editat în statul Colorado, Statele Unite si care ne tine la curent cu activitatea românilor din oricare parte a lumii.
  Ziarul s-a nascut din dorinta unui tânar ziarist „ratacit” – cum frumos afirma cineva – prin Statele Unite ale Americii, ca acest ziar sa fie o punte între românii de pretutindeni. Astfel, în luna decembrie a anului 2001 a aparut ziarul „Gândacul de Colorado”, ajuns în prezent la numarul 132, cu un tiraj de 5000 de exemplare tiparite si distribuite în 49 de state nord-americane si noua tari de pe patru continente. Numarul cititorilor combinat cu cei care doar citesc ziarul pe Internet, trece de 10.000.
 .  Primul numar a aparut pe o foaie ministeriala fata-verso, scoasa la o imprimanta achizitionata împreuna cu un calculator, cu fondurile strânse într-un an si jumatate pe „pamântul fagaduintei”. La început, ziarul a aparut doar pentru cele câteva sute de familii de români din statul Colorado, dorind sa fie o mica publicatie de informare si divertisment.
.   Ziaristul – fondatorul acestui ziar – este Lucian Oprea, nascut pe 5 august 1975, în orasul Câmpia Turzii, într-o familie de intelectuali. Licentiat în jurnalism si cu un masterat în studii americane la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Lucian Oprea a luat în 2000 drumul spre Statele Unite. Ajuns aici, românul a petrecut doua zile la New York, dupa care s-a îndreptat spre Colorado, primind o oferta de munca în acest stat. În toamna aceluiasi an, s-a stabilit în Estes Park, un orasel frumos din acest stat, unde locuieste, de altfel, si în prezent.
  Lucian Oprea este casatorit cu Codruta Mihaela si au un baiat, cu numele de Alexander Darius, nascut la 23 mai 2011. Aici, în statul Colorado, s-a împlinit visul sau din anii studentiei, acela de a avea un ziar propriu. Cu cele doua pagini la început, imprimate pe coala ministeriala, curând ajunge la patru, apoi la opt, iar în vara anului 2004, sunt scoase 16 pagini de ziar. Costurile de toner pentru imprimanta si timpul alocat acestui lucru, l-au determinat sa se îndrepte spre o tipografie adevarata, iar în luna decembrie a anului 2005, apare prima editie tiparita a „Gândacului de Colorado”, în format tabloid, cu opt pagini.
 .  A conduce un ziar românesc în Statele Unite, cu o echipa de ziaristi împrastiati prin toate colturile lumii, nu este un lucru usor. Dar, cu profesionalismul si pasiunea jurnalistului Lucian Oprea, precum si a colaboratorilor sai, se duce la bun sfârsit fiecare numar de ziar.
.   Alegerea denumirii ziarului a fost inspirata, Gândacul de Colorado fiind singura terminologie româneasca aflata în Dictionarul Explicativ al Limbii Române care are ceva în comun cu America, cu statul în care se stabilise jurnalistul Lucian Oprea.
.   Ziarul are stiri diverse, este o publicatie independenta, neavând nici o apartenenta politica sau religioasa. Apare o data pe luna, de obicei, la începutul lunii. „Gândacul de Colorado” poate fi citit si online. Adresa de web a ziarului este: http://www.gandaculdecolorado.com/
  „Gândacul de Colorado” are un numar de aproximativ zece colaboratori permanenti si înca sapte care scriu în paginile ziarului în mod aleatoriu. Dintre cei care au colaborat si colaboreaza cu Lucian Oprea îi amintim pe Vasile Magradean, corespondent Mediafax, Ciprian Rus, redactor-sef adjunct la revista „Capital”, Marian Petruta din Chicago, actorul Tudor Petrut, filozoful si omul de cultura Mihai Bote, Vavila Popovici din capitala statului Carolina de Nord, laureata a unui important premiu al Uniunii Scriitorilor Români, Octavian Curpas din Arizona si altii.
Ziaristul Lucian Oprea nu are o parere prea buna despre presa americana, acest lucru datorându-se lipsei de obiectivitate în elaborarea stirilor. Unul din aceste motive fiind faptul ca, pe plan politic, în America exista doar doua partide politice puternice, acestea fiind si cele care de obicei, dicteaza „mersul lucrurilor”, iar în România s-a observat tendinta într-o directionare – în stil american, ceea ce nu este un exemplu bun, nu corespunde jurnalismului învatat de generatia lui, la scoala. Pe de alta parte, se observa aparitia multor publicatii de scandal, sau cu un stil jurnalistic extraordinar de neprofesionist, ceea ce denota ca românul se abrutizeaza pe zi ce trece, trecând de la cultura eminesciana la un amatorism – caracter manelist al inculturii.      Ziarele locale încearca sa se mentina pe linia de plutire în ultimul timp, prin a taia multe din costurile redactionale si a se axa mai mult pe aparitia prin Internet. Fiecare publicatie va depinde de felul în care va fi structurata, de politica abordata la nivelul managerial si de aparitia acesteia pe un termen mai scurt sau mai lung de timp; sunt factorii care se vor impune, alaturi de ceilalti de ordin economic.
.   Lucian Oprea este de parere ca jurnalismul din Statele Unite se afla într-un punct critic în acest moment. Ziaristi ca Walter Cronkite, Bob Woodward, Carl Bernstein sau John Hersey nu se nasc în fiecare zi… Presa americana scrisa, dar mai ales televiziunile se axeaza în ultimul timp, mult prea mult pe subiectivism si pe relatarea stirilor din punctul de vedere al concernului de presa pentru care lucreaza reporterii. Presa online însa, a prins mult avânt în ultimii ani si a început sa aiba un contur bine definit, în multe situatii surclasând celelalte tipuri de presa.
  Lumea însa, este de parere jurnalistul, va cumpara întotdeauna presa scrisa, fie ca se va afla într-un aeroport, într-o sala de asteptare sau, pur si simplu, placerea de a citi ceva tiparit nu poate disparea… „Este absurd sa spui ca într-o buna zi nu vor mai fi publicate carti, din cauza faptului ca lumea le poate citi pe ipad-ul personal sau descarca pe Kindle.” Considera ca evolutia ziarului „Gândacul de Colorado” în urmatorii ani va depinde de mai multi factori: evolutia presei scrise în lume, posibilitatile financiare si nu în ultimul rând, interesul românilor de a citi un ziar facut pentru ei.  Desi editia de luna aceasta (ianuarie, 2013) a fost ultima în care ziarul a aparut în forma tiparita, Lucian spera ca acest ziar sa ajunga la un punct în care problema autofinantarii nu se va mai pune, iar în acel moment, publicatia se va putea extinde cantitativ si calitativ.
.   Pentru tinerii care doresc sa faca jurnalism, îi sfatuieste sa încerce sa iubeasca neprevazutul, sa fie obiectivi în tot ceea ce relateaza si sa fie curajosi în a spune lucrurilor pe nume.
  Despre comunitatea româna din Colorado, jurnalistul explica cum comunitatea românilor din Colorado este afiliata diferitelor biserici si organizatii non-profit, dar este destul de unita, lucru care se poate observa în cadrul festivalurilor românesti organizate în acest stat.
.   Întrebat într-un interviu cât de des merge în Romania, a declarat ca încearca sa plece în fiecare an, dar nu întotdeauna reuseste. De fiecare data însa, când ajunge în România, îl coplesesc amintirile si se gândeste cu nostalgie la vremurile de mult apuse…
  Printre hobby-urile sale se numara filmele, sportul, filatelia, numismatica si nu în ultimul rând, arta. Cea mai mare parte a timpului liber, curajosul, devotatul jurnalist Lucian Oprea si-l petrece alaturi de sotia Codruta Mihaela – redactorul revistei sale si de adoratul lor fiu – Alexander Darius.
.
Octavian D. Curpas
Surprise, Arizona

Vive la France, vive la famille!

FrantaALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA. 

 

17 ianuarie 2013

 .
.
VIVE LA FRANCE!
VIVE LA FAMILLE!
.
Titlul acesta a rezonat cu regularitate in multe cotidiene occidentale in ultimele zile. Motivul e bine cunoscut: duminica, undeva intre 340.000 si un milion de cetateni francezi, din toate grupurile etnice, rasiale si religioase ale Republicii Franceze au inundat strazile Parisului pledând pentru casatoria si familia naturala si impotriva planurilor socialistilor francezi de legalizare a casatoriilor si adoptiilor homosexuale. Politia franceza a estimat numarul participantilor, doar in Paris, la 340.00, iar organizatorii la 800.000. Iar alti observatori au declarat chiar un numar si mai ridicat de intre 1.3 si 1.5 milioane de participanti. Veniti cu trenul, masina, autobuzul, metroul, sute de mii de francezi s-au intâlnit la Paris pentru scopul comun de a pleda integritatea familiei naturale. A fost cea mai mare demonstratie in Franta din 1984 incoace. Cu adevarat remarcabil, uimitor, magnific!
.
Un eveniment unic
.
Fara indoiala cifrele acestea sunt exagerate si de o parte si de alta, dar un lucru e cert: nici o data in istoria omenirii nu s-au mai raliat atit de multe persoane, intr-un singur loc, pentru scopul unic de a insista ca societatea civila si statul sa protejeze casatoria si familia naturala, iar pe de alta parte sa protesteze impotriva celui mai radical experiment social din istoria umanitatii – instituirea casatoriilor homosexuale. Daca adaugam si implicarea multor altor grupuri din alte orase ale Frantei, iar apoi Roma, Barcelona, Madrid, Varsovia, Ierusalim, Liberia, Belgia, Londra, Moscova, Tokyo, Quebec si teritoriile dependente ale Frantei (Cayenne in Guiana Franceza) unde au avut loc manifestari similare in solidaritate cu marsul pro-familie de la Paris, e de inteles ca duminica ceva istoric s-a produs nu doar la Paris ori in Europa ci in intreaga lume. Pe toate continentele oameni de buna credinta au manifestat pentru familia traditionala.
.
Rolul si implicarea crestinilor
.
Fara indoiala acest eveniment, petrecut in Franta laica, seculara si secularizata, surprinde. In mai 2012 cind Francois Hollande a anuntat intentia socialistilor de a legaliza casatoriile homosexuale opinia publica sprijinea acest proiect cu o majoritate de 65%. Deci, adoptarea initiativei legislative parea asigurata. La sfarsitul anului insa, procentajul a scazut la 50% si inca e in scadere. Cum se explica acest veritabil miracol francez si cui i se datoreaza? In primul rind implicarii Bisericii si a crestinilor francezi. Secole la rind marginalizate si discreditate de lumea academica si autoritatile seculare franceze, religia, si in special crestinismul, au fost declarate moarte si lipsite de influenta in societatea seculara franceza. Si in mare masura afirmatii ca acestea erau bine fondate. Spre deosebire de Statele Unite ori Marea Britanie, unde crestinii s-au opus si se opun secularizarii fortate a societatii, in Franta crestinii au ramas mai in intregime indiferenti fata de flagelele care distrug societatea: avortul, divortul, contraceptivele, concubinajul, agresivitatea ateismului, laicismul impus de autoritati, educatia sexuala. E clar insa ca nu accepta ceea ce majoritatea observatorilor credeau va fi inevitabil si in Franta: redefinirea casatoriei si a familiei.
.
In vara Biserica Catolica franceza a chemat crestinii Frantei la zile de post si rugaciune pentru tara lor si impotriva legalizarii casatoriilor si adoptiilor homosexuale. Catolicii francezi au raspuns cu entuziasm. Lor li s-au alaturat protestantii si evanghelicii Frantei, aceastia din urma in crestere numerica fara precedent in Franta laica. In primavara anului trecut Le Monde a publicat un articol extensiv care denota ca tot la 10 zile o noua congregatie evanghelica se formeaza in Franta, fiind constituite majoritar din imigranti africani ori din insulele Caraibe. Numarul lor se apropie de jumatate de milion. In plus, comunitatea musulmana s-a alaturat si ea opozitiei la fel ca si comunitatea evreiasca si ortodoxa. Neobisnuit insa, chiar grupuri homosexuale s-au alaturat opozitiei, intelegind ca asa numitele familii “homoparentale” dauneaza sanatatii emotionale si cresterii copiilor. Asta denota ca chiar si o societate secularizata, Franta fiind una din cele mai secularizate, recunoaste pericolele pe care casatoriile homosexuale le au pentru libertate, societate, copii si familie. Franta are o lunga traditie pro-familie. Iar francezii inteleg ca daca nu pot trage linia acuma si aici, nu va putea spune NU poligamiei, adoptiilor homosexuale, procrearii artificiale ori asistate, si la o multime de alte doleante nerealiste si nesfirsite ale grupurilor sexuale radicale. [Nota AFR: recent lidera miscarii feministe suedeze a lansat ideea legalizarii poligamiei in Suedia: http://www.svd.se/opinion/brannpunkt/manggifte-skulle-gynna-religiosa-fanatiker_7827060.svd]
.
Miscarea profamilie
.
Sa fie oare Franta ultimul bastion in Europa impotriva dezinstitutionalizarii casatoriei si familiei? Intrebarea e justa avind in vedere ca Franta e inconjurata de tari care deja au legiferat casatoriile homosexuale: Belgia si Olanda la nord, si Spania si Portugalia la sud. Evenimentul de duminica a fost un val puternic care a izbit comunitatea politica franceza cu putere si prin surprindere. Pentru ca politicienilor de stanga li se pare chique demolarea institutiilor traditionale. Asa, zic ei, dau impresia ca sunt trendy, inovatori, progresisti, privind spre viitor, si incercind sa capteze voturile generatiei tinere plictisite de valorile traditionale ale parintilor lor.
.
Duminica francezii au dovedit ca miscarea profamilie din Europa nu este o anomalie. Dimpotriva, este o miscare necesara, relevanta si dinamica. In Spania Biserica Catolica continua sa ralieze cetatenii tarii impotriva avortului, a divortului si a promiscuitatii sexuale. Crestinii englezi fac si ei la fel si se impotrivesc tenace planurilor guvernului Cameron de legalizare a casatoriilor homosexuale in Marea Britanie. In 2011 au strins peste 600.000 de semnaturi in sprijinul unei petitii online impotriva casatoriilor homosexuale. Musulmanii britanici, pina recent pasivi fata de evolutia morala a Marii Britanii, devin si ei tot mai vociferi impotriva casatoriilor homosexuale.
.
Europa si europenii prefera casatoria si familia traditionala. In tarile care au legalizat casatoriile homosexuale rata casatoriilor a scazut vertiginos in doar o generatie de oameni, procentajul adultilor care traiesc in concubinaj a crescut la fel de vertigionos, iar numarul copiilor nascuti in familii din care lipsete un parinte a crescut la fel de vertiginos si alarmant. Casatoriile homosexuale au submit cultura pro-casatorie si profamilie a Europei, si contribuie la descrestera interesului generatiei tinere in casatorie si viata de familie. Europa si civlizatiile ei au fost cladite pe familia si casatoria crestina. Fara familii si casatorii puternice Europa si civilizatia ei vor dispare. Politicienii au promovat destramarea casatoriei si au ridicat casatoriile homosexuale la rang de platforma oficiala. Au facut-o fara sa gindeasca consecintele lor nefaste pentru societate, copii, si libertatile cetatenesti. E insa vorba de o chestiune fundamentala pentru societate a carei soarta trebuie decisa de cetateni nu parlamentari.
.
Cum era de asteptat insa, intelectualii de stanga au luat in deridere acest eveniment cu totul remarcabil. [http://www.lequotidien.lu/editoriaux/41268.html] Au folosit prilejul sa denunte din nou Biserica, religia, oamenii de buna credinta, acuzind pe cei ce doresc copiii sanatosi nascuti si crescuti in familii sanatoase de reintoarcere a Frantei in Evul Mediu. Au ignorat efectele daunatoare generate de destramarea instituiei casatoriei. Nici adoptiile homosexuale nici casatoriile homosexuale, afirma ei, nu ameninta coeziunea societatii ci, dimpotriva, adauga ei, intoleranta. Ceea ce ei insa nu inteleg este ca interesele supreme ale copiilor si societatii sunt la mijloc: drepturile copiilor la o mama si un tata nu dreptul adultilor la copiii.
.
Dar Romania? AFR s-a nascut din lupta pentru casatoria si familia crestina. Din 2006 luptam pentru integritatea lor si intentionam sa continuam sa o facem si in viitor. Dar nu o putem face singuri. O putem face doar cu ajutorul dtra. Ne-ati sprijinit de mai multe ori demersurile pro-familie din 2006 incoace si nadajduim sa ne putem baza pe sprijinul dtra si in viitor pentru promovarea unei culturi profamilie si procasatorie in societatea romaneasca.
.
AFR va recomanda: Va recomandam sa vizitati situl electronic al miscarii anti-casatorii homosexuale din Franta. www.lamanifpourtous.fr
.
ANUNT: Expozitie de cruci la Libr?ria/Cafenea/Galerie Predania
.
Sculptori: Ioana si Teodor Bindea Vernisaj / 13 ianuarie / ora 18.00 Libraria Predania gazduiste în perioada 13 – 27 ianuarie 2012 expozitia de cruci „De la mestesug la m?rturisire”. Expozitia va fi vernisat? pe data de 13 ianuarie ora 18.00 în prezenta sculptorului Teodor Bindea. Mestesugul a fost cel care i-a ales pe ei în momentul în care au optat, cu câtiva ani în urma, pentru un mod de viata traditional, reasezat pe singura temelie adevarata: raportarea permanenta la Dumnezeu. Din întâlnirea cu arta populara româneasca s-a nascut ulterior pasiunea pentru lemn si pentru motivul crucii, omniprezent în reprezentarile ei.
.
Prin crestatura, gravura si sculptura Ioana si Teodor Bindea creaza cruci traditionale românesti, precum si modele de cruci romane (bizantine), etiopiene, nigeriene, persane sau celtice. Lemnul din care sunt crestate crucile provine din esente autohtone – tei, paltin, nuc, par salbatic, dar si exotice – chiparos, komora, eucalipt, merbau sau wenge, iar finisarea se face fie cu seu si praf de carbune, sau cu diverse amestecuri de uleiuri. Crucile create de Ioana si Teodor Bindea si-au gasit deja locul în colectii particulare românesti la Alba Iulia si Bucuresti, la Bisericile Etiopiana si Siro-Antiohiana din Koln, cât si în uzul unor parohii si manastiri din România si din Sf. Munte Athos.
.
Mestesugul de crucer reprezinta un mod de transfigurare, atât pentru noi, cât si pentru lemn, pentru ca, asa cum spunea si Petre Jucu, „toate sunt într-o vrajmasie: materia n-asculta dalta, dalta n-asculta mâna, mâna n-asculta mintea, si toate trebuie domolite, domesticite.” (Teodor Bindea) „Pentru un om, pentru un crestin, a alege tema crucii este un act de marturisire. A marturisi înseamna însa si a depune marturie; si asta înseamna mai mult decât un act de credinta, capata un sens social. Noi facem aici un gest public, simtim nevoia sa afirmam CRUCEA, într-un moment cum este cel prezent. Înseamna sa reafirmi omniprezenta crucii, importanta si puterea ei în ziua de astazi, într-o lume ratacita, secularizata si îndracita de multe ori.”(Horia Bernea)
.
ANUNT – FAMILIA ORTODOXA
Primul numar din 2013 tocmai ce a iesit pe piata cu o justificata întârziere datorata sfintelor sarbatori de iarna. Atasat acestui email aveti materialele de promovare. La urmatorul link sunt cateva fragmente din materialele acestui numar, precum si un model de prezentare online: http://www.familiaortodoxa.ro/2013/01/12/nr-48-promo/ Daca dintre cei care ne sprijina lunar cu promovarea exista cineva care a întâmpinat probleme în primirea abonamentului, este rugat sa ne scrie la aceasta adresa. Multumim tuturor! Doamne ajuta!
Cezar Machidon
.
SFATURILE DIVORTATILOR
Redam din reactiile dtre privind comentariul saptaminii trecute “Sfaturile divortatilor”. Good job ! (sfaturile divortatilor) E nevoie de asemenea “sfaturi”, multi care se avanta pe drumul nesabuit al divortului, nu se mai pot intoarce si regreta, dar tac pentru-ca nu mai au ce face. Domnul sa va binecuvinteze cu mult succes in activitatea voastra, si……LA MULTI
ANI ! Stefan M – New York.
.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
.
Alianta Familiilor din Romania

163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU

Mihai Eminescu  „Suntem români, vrem sa ramânem români si cerem egala îndreptatire a natiunii noastre

M.Eminescu

.    Mihai Eminescu a bucurat natia noastra cu doar 39 ani de viata, dar cu o imensa activitate literara. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost daruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator si jurnalist român, cea mai importanta voce poetica din literatura româna.
.    Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil si muzica”.
.    Ion Luca Caragiale spunea ca Eminescu avea un temperament de o excesiva inegalitate, oscilând între atitudini introvertite si extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând si când aspru; multumindu-se uneori cu mai nimica si nemultumit alteori de toate…  „Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om!”
.   Titu Maiorescu i-a promovat imaginea unui visator cu o extraordinara inteligenta, ajutata de o foarte buna memorie.
.   Constantin Noica îl considera etalonul poeziei românesti spunând ca „Arborii nu cresc pâna în cer. Nici noi nu putem creste dincolo de masura noastra. Si masura noastra este Eminescu. Daca nu ne vom hrani cu Eminescu, vom ramâne în cultura mai departe înfometati.”
.   Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani si a decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti. A fost al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani români din nordul Moldovei, coborând (pe linie paterna) din Transilvania, de unde familia a emigrat în Bucovina, din cauza exploatarii iobagesti si a persecutiilor religioase. Aproape toti fratii si surorile i-au murit. O posibila explicatie este aceea ca în secolul al XIX-lea speranta de viata depasea cu greu vârsta de 40 de ani, epidemiile de tifos, tuberculoza, hepatita erau frecvente, chiar sifilisul era considerat boala incurabila pâna la inventarea penicilinei.
.   A urmat scoala primara la Cernauti, primele doua clase probabil într-un pension particular. Apoi a fost înscris la liceul german din Cernauti, singura institutie de învatamânt liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul Habsburgic.
.   Se înfiinteaza curând o catedra de româna si este ocupata de profesorul Aron Pumnul, carturarul ardelean care a facut parte din conducerea Revolutiei Române de la 1848 din Transilvania, cel care a redactat programul revolutiei lui Avram Iancu si care s-a refugiat în final la Cernauti. La moartea acestuia Eminescu a publicat primul sau poem, La moartea lui Aron Pumnul, semnat Mihail Eminoviciu; avea 16 ani. Debuteaza în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan (jurist si scriitor din Ardeal), cu poezia  De-as avea. Iosif Vulcan îl convinge sa-si schimbe numele în Eminescu, adoptat mai târziu si de alti membri ai familiei sale.
.   Între16-19 ani calatoreste din Cernauti la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la Bucuresti, luând astfel contact cu realitatile românesti din diverse locuri. În aceasta perioada se angajeaza ca sufleor si copist la teatru, unde îl cunoaste pe Ion Luca Caragiale.
.   Între19-22 ani este student la Viena, la Facultatea de Filozofie si Drept, ca „auditor extraordinar”. Audiaza cursuri ale diferitelor facultati, frecventeaza cu mult interes biblioteca Universitatii, având o sete nepotolita de lectura. În acest oras se împrieteneste cu Ioan Slavici si o cunoaste pe Veronica Micle.
  Se întoarce în tara si se înscrie la Universitatea din Berlin (22-24 ani). În aceasta perioada a avut o bogata corespondenta cu Titu Maiorescu care îi propunea sa-si obtina de urgenta doctoratul în filozofie, pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iasi. Junimea i-a acordat o bursa cu conditia sa-si ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate doua semestre, dar nu s-a prezentat la examene. Poetul a început sa sufere de o inflamatie a încheieturii piciorului; se îmbolnavesc trei dintre fratii sai, invoca lipsuri materiale. Se întoarce în tara. La acei 24 ani este numit director al Bibliotecii Centrale din Iasi. Trei ani, cei mai frumosi ani ai vietii lui a fost bibliotecar, revizor scolar, redactor la Curierul de Iasi. A facut ordine în Biblioteca si a îmbogatit-o cu manuscrise si carti vechi românesti. În aceasta perioada a fost bun prieten cu Ion Creanga, pe care l-a îndemnat sa scrie si l-a introdus la Junimea, asociatie culturala înfiintata la Iasi si a fost mereu în prezenta muzei sale – Veronica Micle, scriind multe poezii.
  La vârsta de 27 ani i se propune postul de redactor, apoi redactor sef la ziarul Timpul din Bucuresti. Dupa 6 ani, în 1883 se îmbolnaveste. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întrerupta si este introdus cu forta în sanatoriul doctorului Sutu. Pleaca la tratament la Viena, în Italia, revine la Bucuresti, pleaca la Iasi, la Bai lânga Odessa, revine în tara, lucreaza la Biblioteca câtva timp, se reîmbolnaveste, se interneaza la ospiciul de la Manastirea Neamt. În decembrie 1888  pleaca la Botosani, unde este îngrijit de sora sa Henrieta. Este vizitat de Veronica si pleaca amândoi la Bucuresti; se bucura de o scurta activitate ziaristica si în februarie 1889 se reîmbolnaveste, este internat la Bucuresti. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineata, moare în sanatoriul „Caritatea” al doctorului Sutu, iar în 17 iunie Eminescu este înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucuresti. Un cor a interpretat litania Mai am un singur dor.
.   Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, trebuie sa începem cu copilaria pe care a petrecut-o la Botosani si Ipotesti, în casa parinteasca si prin împrejurimi, într-o totala libertate prin frumoasele paduri ale Bucovinei. Fac o paranteza amintind ca numele de „Bucovina”  provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul se poate traduce prin „Tara fagilor”. Nostalgia copilariei este evocata în poezia de mai târziu O, ramâi scrisa în 1979. Poetul aude glasul padurii care-i sopteste: „O, ramâi, ramâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu stiu sa le-ascult. În al umbrei întuneric/ te aseman unui print. Ce se uit-adânc în ape/ cu ochi negri si cuminti/ Si prin vuietul de valuri,/ Prin miscarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taina/ Mersul cârdului de cerbi…” Copilaria este pierduta si poetul constata cu durere: „Astazi chiar de m-as întoarce/ a-ntelege n-o mai pot…/ Unde esti copilarie,/ cu padurea ta cu tot?
  Întâmplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste a fost întâlnirea cu Veronica Micle, întâlnire pasionala dintre doi poeti; unul dintre ei trebuia sa straluceasca! Iubirea pentru femeie si natura, în poezia lui Eminescu, lumineaza si tulbura totodata, cele doua sentimente însumându-se ajung sa aiba o energie cosmica care, pâna la urma, pare sa scape de sub imperiul vointei, determinând destinul fiintei umane.
.   La începuturile vietii dragostea lui este senina, frumoasa, împlinita cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii, ca în poeziile DorintaAtât de frageda, Freamat de codru, Somnoroase pasarele, La mijloc de codru des si altele.
.   Plenitudinea sentimentului iubirii este redata însa, în poeziile Lacul: „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarca;/ Tresarind în cercuri albe/ El cutremura o barca./ Si eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult si parc-astept/ Ea din trestii sa rasara/ Si sa-mi cada lin pe piept…” si în poezia Lasa-ti lumea, în care natura se însufleteste alaturi de cei doi îndragostiti, îi ocroteste: „Lasa-ti lumea ta uitata,/ Mi te da cu totul mie,/ De ti-ai da viata toata,/ Nime-n lume nu ne stie./ Vin’ cu mine, rataceste/ Pe carari cu cotituri,/ Unde noaptea se trezeste/ Glasul vechilor paduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cararii strâmte,/ Si afara doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Parul tau ti se desprinde/ Si frumos ti se mai sede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium suna,/ L-ascultam cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea luna/ Dintr-o rariste de fag./ Îi raspunde codrul verde/ Fermecat si dureros,/ Iara sufletu-mi se pierde/ Dupa chipul tau frumos […] Înaltimile albastre/ Pleaca zarea lor pe dealuri,/ Aratând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de rachiti/ Si suntem atât de singuri!/ Si atât de fericiti!/ Numai luna printre ceata/ Varsa apelor vapaie,/ Si te afla strânsa-n brate/ Dulce dragoste balaie.
  Mai târziu, dezamagit de loviturile vietii, de lipsa de întelegere a contemporanilor sai, constient de societatea nedreapta în care îsi ducea traiul, Eminescu creeaza poezii profunde, din ce în ce mai triste si pline de renuntari. Codrul nu mai are bogatia frunzisului verde, culoarea, lumina, aerul pur din prima parte a tineretii, cineva parca stinge încet lumina, culorile devin din ce în ce mai pale, poetul începe sa-si puna întrebari, încearca sa defineasca amorul în poezia Ce e amorul: „Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/, Caci mii de lacrimi nu-i ajung/ Si tot mai multe cere./ De-un semn în treacat de la ea/  El sufletul ti-l leaga,/ Încât sa n-o mai poti uita/ Viata ta întreaga.[…] Dispar si ceruri si pamânt/ Si pieptul tau se bate,/ Si totu-atârna de-un cuvânt/ Soptit pe jumatate./ Te urmareste saptamâni/ Un pas facut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene…”
   Poetul simte ca iubirea pleaca, neputând fi înlocuita cu alta si regretul este redat cu sfâsierea fiintei, în poezia S-a dus amorul: „S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Si nici pe buze nu-mi mai vin,/ Si nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Si un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepartat/ Au rasarit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum strabateau atât de greu/ Din jalea mea adânca,/ Si cât de mult îmi pare rau/ Ca nu mai sufar înca! […] Si poate ca nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt noroc/ strabatator durerii.
  Pasiuni si despartiri, poetul devine dezamagit si dezamagirea a dat limbii românesti o capodopera – Luceafarul,  poezie în care e mistuit de iubire, gata sa-i jertfeasca iubitei nemurirea, dar, în cele din urma renunta, alege izolarea: „Traind în cercul vostru strâmt/ Norocul va petrece,/ Ci eu în lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.”, versurile sugerând destinul omului de geniu.
.   În Gradina Copou din Iasi se afla Teiul lui Eminescu, numit si „Copacul îndragostitilor”, lânga el fiind scrise, pe o placa, versurile de mai sus. Marele poet a cautat adesea inspiratia la umbra ramurilor acestui tei, batrân de aproape 250 de ani. Sub crengile teiului au avut loc discutii între marele poet si prietenul sau Ion Creanga. Tot aici Mihai Eminescu o aducea pe iubita sa Veronica Micle, fiinta care a influentat puternic opera poetului.
.   Eminescu a scris si Rugaciuni închinate Fecioarei Maria. Amintim Rugaciunea: „Craiasa alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalta-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie,/ Fii scut de întarire/ Si zid de mântuire,/ Privirea-ti adorata/ Asupra-ne coboara,/ O, maica prea curata/ Si pururea fecioara/ Marie!
.  Se spune ca Eminescu a adus rugaciunea în închisorile comuniste, deoarece detinutii politici recitau aceasta Rugaciune, punând accentul pe versurile: „Înalta-ne, ne mâtuie / Din valul ce ne bântuie“.
  S-a consemnat ca Eminescu a fost una dintre „personalitatile hibride, filozof-poet”. Opera sa poetica a fost influentata de marile sisteme filozofice ale epocii sale, de filozofia antica, dar si de gândirea romantica a lui Arthur Schopenhauer si de filosofia lui Immanuel Kant ( Eminescu a lucrat o vreme la traducerea Criticii ratiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse sa-si ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pâna la urma).
.   Sa amintim filosofia din poezia La steaua, care trebuie înteleasa ca o metafora a calatoriei luminii. Viteza luminii era deja calculata cu aproximatie înainte de 1889, prima determinare experimentala a vitezei luminii din sec. XVII datorându-se unui astronom danez care a stabilit la acel moment valoarea constantei c de 213 000 km/s., iar Eminescu era la curent cu datele stiintifice si filozofice. Ulterior, Einstein care avea vârsta de zece ani la moartea lui Eminescu, în 1905  a demonstrat ca cel mai rapid lucru din Univers este lumina (aprox. 298.000 km/s); a explicat de asemenea ca lumina Soarelui ajunge pe suprafata planetei noastre în aprox. 8 minute, iar lumina reflectata de Luna în aprox. 30 de secunde. În aceeasi teorie spune ca daca lumina Soarelui ar disparea brusc, noi abia peste 8 minute am observa întunericul, deci anumite stele de pe cer care se afla la distante foarte mari, de milioane de ani lumina, desi ele ar putea sa fie de mult stinse, noi înca le putem percepem lumina. Frumusetea este si a ultimei strofe a poeziei, în care Eminescu a proiectat superb imaginea în spatiul iubirii, al dorului. De fapt, Einstein a expus într-un limbaj de fizica, iar Eminescu într-un limbaj poetic. Amândoi geniali.
 .  „La steaua care-a rasarit/ E-o cale-atât de lunga,/ Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii sa ne-ajunga./ Poate de mult s-a stins în drum/În departari albastre,/ Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zarit,/ Azi o vedem si nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adânca,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmareste înca..
.   Eminescu a dus o imensa activitate jurnalistica. Articolele pe care le scria constituiau o educatie politica pentru cititori, prin analiza profunda asupra situatiei în care se afla tara.
.   Înca de la 17 ani când scria poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie: „Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,/Tara mea de glorii, tara mea de dor?/ Bratele nervoase, arma de tarie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!” si în continuare, pe vremea când era redactor sef la Timpul, oficiosul Conservatorilor, Mihai Eminescu a afirmat puternice sentimente patriotice, în dezacord cu linia partidului, a Puterilor Centrale, chiar si împotriva lui Maiorescu. Eminescu a fost un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal si pentru unitatea nationala. El critica aspru Parlamentul pentru înstrainarea Basarabiei, era intransigent atât fata de politica de opresiune tarista cât si fata de cea a Imperiului Austro-ungar; dorea o Dacie Mare, o Românie Mare.
.   Cu ocazia Sarbatorii de la Iasi, de la începutul lunii iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare, Eminescu a citit la „Junimea” poemul  Doina, care a iritat Puterile Centrale: „De la Nistru pân’la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a/ Ca nu mai poate strabate/ De-atâta strainatate./ Din Hotin si pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a calare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o atin…
  Dupa ani întregi de cercetare si verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu, renumitul eminescolog, astazi în viata – profesorul, scriitorul Nicolae Georgescu – a încercat sa desluseasca misterul bolii si mortii poetului prin prisma contextului politic de la acea vreme, scriind cartea „Boala si moartea lui Eminescu”. În rezumat, scriitorul leaga soarta lui Eminescu de implicarea acestuia în sustinerea Ardealului, deoarece Eminescu se pronunta pentru dezlipirea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar. Dovedeste ca Eminescu era incomod si trebuia executata comanda trasata de la Viena: „Si mai potoliti-l pe Eminescu!”. Era mesajul pe care francmasonul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii – francmasonul si parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda a fost executata întocmai de cei din tara, pe 23 iunie 1883. Eminescu care era marcat de o mare suferinta pe fond psihic, o psihoza maniaco-depresiva, a fost internat fortat, i-au pus diagnosticul de alcoolism si sifilis, care le putea permite administrarea unui tratament cu mercur pentru distrugerea lui fizica. Cei care au regizat totul, porneau de la convingerea ca odata ce Eminescu va fi internat cu acte în regula, va intra în constiinta publica drept nebun si nimic din ceea ce a scris sau va mai încerca sa scrie, nu va fi luat în considerare. Eminescu a fost declarat nebun si internat la psihiatrie, în clinica francmasonului – dr. Sutu, într-un moment în care guvernul României urmarea sa încheie un pact umilitor cu Tripla Alianta (Austro-Ungaria, Germania si Italia), prin care renunta la preten?iile asupra Ardealului si se angaja sa îi anihileze pe toti cei catalogati drept „nationalisti”. Pactul a fost încheiat în secret în acel an 1883. În timp ce era spitalizat la clinica doctorului Alexandru Sutu, Eminescu a fost lovit intentionat de un alt pacient cu o caramida în cap, lovitura provocându-i moartea, si nu sifilisul. În argumentarea sa, eminescologul Nicolae Georgescu se sprijina pe declaratia unui frizer, martor ocular al episodului. Se stia despre marturia acelui frizer, ea fiind publicata în ziarul Universul în 1926, dar a fost ignorata cu buna stiinta.
  Scriitorul ne mai aduce la cunostinta ca Vlahuta l-a vizitat la spital în ultimele zile ale vietii poetului si a redat versurile retinute pe care Eminescu le-a citit în prezenta lui: „Atâta foc, atâta aur/ Si-atâtea lucruri sfinte/ Peste întunericul vietii/ Ai revarsat, Parinte!” Apoi, spunea Vlahuta, a lasat tacut privirea în pamânt… Dupa câteva minute de tacere si-a împreunat mâinile, si ridicându-si ochii în sus, a oftat din adânc si a repetat rar, cu un glas nespus de sfâsietor: „Of, Doamne, Doamne!
.   O, Doamne, Doamne, zic, da-ne puterea sa-l întelegem si sa-l iubim pe Eminescu al nostru!
.
Vavila Popovici
Raleigh NC, SUA