Interviu cu Doru Levi Ilioi, candidat pentru Senat, Colegiul Uninominal 2, Diaspora

On October 13, 2012 By nelursIn InterviewLeave a comment

“Îmi propun sa fiu o punte de legatura între românii de valoare de pretutindeni”

Realizat de Octavian Curpas

– Care considerati ca trebuie sa fie implicarea Diasporei românesti în promovarea unei imagini pozitive a României la nivel international? Cum ar fi posibil ca Diaspora sa faca lobby pentru a ajuta ca România sa nu mai fie perceputa ca o tara aflata la periferia civilizatiei?

– Când vorbim de Diaspora Româna, vorbim de fiecare individ în parte care a decis sa traiasca în afara teritoriului tarii. Fiecare român de succes din afara tarii este un succes pentru toti românii si pentru România. În momentul în care, ca român implicat în viata sociala a tarii de adoptie, dai dovada de onestitate si integritate, faci automat o imagine buna tarii de origine. Românii din SUA sunt în general oameni muncitori, care au venit aici îndeobste cu familiile, au trecut printr-o ambasada si s-au apucat de munca în mod cinstit. Nu exista o alta tara în lume în care ca român, sa fii vazut atât de bine ca în SUA. Ceea ce lipseste românilor de aici este doar sa se constituie în organizatii, societati sau asociatii românesti, pentru a actiona împreuna la initierea unor proiecte pentru imaginea României. Consider ca în timp, fiecare comunitate de români sau în fiecare stat sau metropola în care sunt mai mult de 20.000 de români ar trebui sa beneficieze de o biblioteca menita sa ajute nu doar la pastrarea limbii si culturii românesti, dar care sa ofere informatii cu privire la cultura si civilizatia tarii noastre. Vorbesc de carti si reviste în limba româna.

– Cum credeti ca trebuie sa fie organizata Diaspora româneasca pentru a putea cuprinde românii aflati în afara granitelor tarii? Ce criterii ati avea în vedere si ce structuri de organizare considerati ca ar fi necesar a fi definite atât pe linie culturala, cât si administrativa?

– În primul rând consider ca românii din afara granitelor României ar trebui sa sustina mai mult presa scrisa din diaspora. Ziarele românesti din SUA au un aport substantial în mentinerea legaturii între membrii comunitatilor românesti. De exemplu, daca anumite subiecte despre diverse comunitati din SUA par banale pentru jurnalistii din România, membrii diasporei românesti vor sa stie unii despre altii, vor sa afle despre conationali de-ai nostri care traiesc în alte state, tari ale lumii. Apoi, tot prin intermediul presei, românii din diaspora afla despre modul în care sunt organizati românii în alte state. Spre exemplu, la Chicago exista mai multe organizatii românesti care functioneaza bine si care ar putea constitui un reper pentru alte comunitati. În curând voi avea o întrevedere cu reprezentanti ai unor institutii românesti din statul Illinois.

– Din acest punct de vedere, considerati ca punerea la punct a unui sistem de evidenta a Diasporei ar fi necesar? Fiindca traim în era informaticii, existenta unui astfel de sistem accesibil la nivel global credeti ca ar fi posibil sa fie definit sub egida unei structuri de organizare cu puncte de prezenta aflate în diferitele zone cu existenta româneasca semnificativa?

– În general, românii sunt cam rezervati când este vorba de a oferi informatii despre ei, având în vedere sistemul din care au venit, dar trebuie sa întelegem ca o evidenta de date este necesara pentru diaspora româna, pentru ca fiecare român sa poata fi la curent cu viata din România. Pe lânga consulatele din zona si pe lânga ambasada româna din Washington D.C. cred ca este necesar ca reprezentantul colegiului (deputat sau senator) sa aiba informatii despre cât mai multi români din diaspora, pentru a le cunoaste opiniile, doleantele si nevoile.

– Care credeti ca ar trebui sa fie rolul Ministerului Afacerilor Externe în a folosi reteaua de ambasade si consulate dispuse pe tot mapamondul, pentru a sustine dezvoltarea realizarii unei organizatii care sa cuprinda în evidentele sale pe românii din Diaspora si care sa permita derularea de proiecte menite sa promoveze unitatea culturala si comunitara a românilor de pretutindeni?

– Cred ca MAE si consulatele ar trebui sa fie mult mai angajate în colaborarea cu românii din diaspora. As propune ca MAE sa faca peridoc un sondaj printre românii din SUA, pentru a afla care este parerea acestora despre serviciile consulare, de care servicii sunt multumiti, care ar necesita îmbunatatiri si ce carente au aceste institutii sau care sunt nevoile românilor de aici, la care consulatele nu fac fata sau nu presteaza serviciile în timp util.

– Care ar fi rolul Institutului Cultural Român în promovarea unitatii culturale a românilor din toate colturile lumii? Cum ar trebui sa se faca selectia celor care lucreaza în aceasta institutie si cine ar trebui sa îi aleaga pe cei care îl conduc? Credeti ca Institutul Cultural Român ar putea fi util în integrarea culturala si sociala a românilor plecati în strainatate? Ce actiuni specifice ar trebui sa întreprinda si ce anume ar trebui sa evite?

– Institutul Cultural Român are filiale în aproximativ 20 de orase mari din afara României. Menirea acestei institutii este de a promova cultura româneasca în afara granitelor tarii prin promovarea artei si literaturii românesti de calitate (filme, muzica, teatru, pictura, sculptura, literatura). Sigur ca ICR ar trebuie sa aiba în vedere nu numai promovarea artei si literaturii din tara, aducând diferiti scriitori, artisti si formatii care sa ne faca cu adevarat cinste, ci sa aiba evidenta artistilor, scriitorilor, oamenilor de stiinta, filosofilor si teologilor români din toate tarile care s-au evidentiat prin lucrari, sa tina legatura cu ei, sa le organizeze expozitii de arta (pictura, sculptura), vizionari de filme si spectacole de teatru (daca este cazul), sa organizeze seri de lectura pentru scriitori si poeti, în care acestia sa-si poata face cunoscute scrierile. Eventual, sa-i aduca în România, pentru a fi prezentati direct românilor din tara. Cu alte cuvinte, o promovare în ambele sensuri. În conducerea ICR ar trebui sa fie oameni din diferite tari, cu preponderenta din SUA, fiindca sediul este la New York. În acest mod va fi promovata cultura actuala a românilor din diferite tari. ICR ar trebui sa aiba si o revista proprie în care sa publice articole de valoare si sa fie un mijloc de înstiintare a diferitele activitati programate. Ea poate fi o revista on-line. ICR trebuie sa aiba ca prim scop promovarea valorilor românilor de pretutindeni; cultura româneasca sa penetreze cultura altor tari. Dar, penetrarea literaturii de exemplu, nu se va putea face fara traducerea lucrarilor românesti. ?i pentru scriitorii români din SUA trebuie gasiti traducatori care sa fie platiti de catre ICR. Sa se traduca mult este foarte important, doar astfel va fi cunoscuta literatura noastra. Scriitorul, omul politic Ion Heliade Radulescu spunea la vremea sa (secolul 19): „Scrieti baieti, orice, numai scrieti!”. Astazi îndemnul pentru noi ar fi: „Traduceti!” Sa se termine cu propunerile celor de la Bucuresti, care si-au promovat „oamenii lor”. Cred ca trebuie lucrat la un proiect în acest sens, la care sa participe forte culturale, adica intelectuali de marca si care au si lucrari. ICR ar trebui sa tina legatura cu Bibliotecile si librariile mari din SUA, pentru a fi achizitionate de catre biblioteci, cartile autorilor români din Statele Unite si a fi primite spre vânzare cartile în librarii. Dar cel mai util lucru ar fi deschiderea unei librarii de carte româneasca la New York, unde sa fie primite spre vânzare, cartile scriitorilor români din toate tarile.

– Daca considerati ca ar fi necesara realizarea unei structuri organizatorice a Diasporei, mai precis cum ati vedea definite elementele sale structurale la nivel local, regional si global? Credeti ca un model de corporatie ar fi util de urmat cu filiale regionale, nationale si locale, precum si cu un centru de coordonare? Unde ar trebui sa fie plasat un astfel de sediu central si cum s-ar finanta o astfel de organizatie? Ce nume ar putea sa aiba si cum s-ar putea obtine statutul de membru?

– Este greu sa vorbim despre o „corporatie” sau despre o structura organizatorica centralizata a diasporei, pentru ca odata plecat din România si ajuns cetatean al altei tari, te implici în viata comunitatii românesti din diaspora doar daca doresti. Nici o organizatie româneasca nu are nici o jurisdictie asupra ta, afara de faptul daca te înrolezi de buna voie într-o astfel de organizatie. Actualmente exista multe asociatii, organizatii, aliante etc. ale românilor din America de Nord. Nu putem însa sa punem pe vreuna deasupra celorlalte, chiar daca ar fi condusa din România (ceea ce nu cred ca ar fi indicat). Orice român din strainatate poate sa deschida o asociatie pe care sa o numeasca „Asociatia românilor de pe tot globul” si el sa se autonumeasca presedinte. El însa nu devine automat „presedintele românilor de pe întreg mapamondul”. Din punct de vedere al semnificatiei, putem spune ca orice român de pe glob poate sa se înscrie în asociatia respectiva, iar fondatorul acelei asociatii este presedintele celor care sunt înscrisi în acea asociatie. Astfel de organizatii trebuie însa încurajate, mai ales la nivel local. E greu sa tii legatura cu românii din întreaga lume, e mult mai usor sa întemeiezi organizatii solide ale românilor dintr-un anumit stat sau oras.

– Ce modalitati întrevedeti pentru promovarea valorilor culturale românesti la nivel international? Ce credeti despre promovare prin media electronica a valorilor românesti? Considerati ca revistele si atelierele de creatie literar-artistica din media electronica ar putea juca un rol si ar putea fi cumva coordonate si încurajate în promovarea unei imagini pozitive a României în lume, precum si în mentinerea constiintei de apartenenta la spatiul românesc?

– În mod categoric presa electronica joaca un rol determinant în promovarea culturii românesti la nivel international. As propune însa ca materialele jurnalistice care prezinta cultura româneasca sa fie publicate si în limbile de circulatie internationala: engleza, franceza, germana si spaniola. Cred ca sunteti de acord ca limba româna are o circulatie mai restrânsa si publicând articole doar în limba româna, în acest mod nu promovam cultura româneasca la nivel international. E laudabil faptul ca unele ziare românesti din SUA si Canada publica articole si în limbile engleza si franceza.

– Ce resurse de finantare întrevedeti pentru sustinerea unei organizatii mondiale a diasporei românesti, precum si pentru proiectele culturale si sociale pe care ar trebui sa le initieze sau chiar sa le sustina? Cum ar fi necesar sa se implice statul român în sustinerea unui astfel de organism? Ar fi bine sau nu sa se afle sub controlul institutiilor publice din România sau un statut neguvernamental ar fi mai potrivit?

– În general, cel care te plateste, acela te si controleaza. Cu totii cred ca suntem „sick and tired” de coruptia care exista în momentul de fata în România. De aceea, un statut neguvernamental ar fi mai potrivit. Pe de alta parte, când spunem „organizatie mondiala” suna pompos, este greu sa te ridici la înaltimea titulaturii. Îmi propun sa creez punti de legatura între comunitatile românesti: daca un sistem functioneaza bine într-un oras, ideea sa fie împartasita membrilor altor comunitati din alte state, care o pot prelua într-un mod chiar îmbunatatit.

– Cum s-ar putea armoniza actiunile din diaspora româneasca cu cele desfasurate de catre diferitele institutii culturale din România? Cum ar putea fi promovate în strainatate produsele culturale de valoare realizate în România si reciproc, cum ar putea fi promovate pe piata româneasca produsele culturale din Diaspora?

– Colaborarea dintre mass-media româna din tara si cea din strainatate este indispensabila pentru promovarea valorilor românesti de ambele parti. Într-o oarecare masura, cred ca aceasta colaborare deja exista. Îmi propun sa ma implic direct în organizarea unor evenimente culturale atât în România, cât si în SUA. De exemplu, lansarea unei carti. Exista la ora actuala scriitori români în SUA care sunt mai putin cunoscuti în România, dar si invers. Îmi propun sa fiu o punte de legatura între românii de valoare de pretutindeni.

– Considerati ca ar fi utila introducerea votului prin corespondenta sau prin Internet? În momentul de fata se pot realiza tranzactii bancare sigure prin Internet, astfel ca o initiativa de votare online credeti ca ar fi utila?

– Da, gasesc ca fi unul util votul prin corespondenta, dar cel prin internet ar fi cea mai mare revolutie în istoria votului. Din moment ce se asigura fiecarui român numarul de CNP, aceasta persoana va trebui sa aiba posibilitatea sa-si faca privat si un PIN (cod secret); ar fi cel mai sigur vot exprimat vreodata. Nu cred ca pot exista fraude. Daca avem capacitatea de a anticipa viitorul, ne putem da seama cu usurinta ca oricum se va ajunge acolo. Totul este o chestiune de timp. Cu cât se implementeaza mai repede, cu atât mai bine. Implementarea votului pe Internet ar economisi miliarde de dolari.

– Cum s-ar putea implica o organizatie mondiala a românilor de pretutindeni, la modul concret, pentru protejarea drepturilor în diferitele tari de „adoptie”? Cum s-ar putea realiza o unitate sociala si politica a românilor pentru a nu fi dezavantajati în tarile în care ei locuiesc? Ce s-ar putea face în mod concret pentru stimularea spiritului comunitar între români?

– Este foarte importanta unitatea românilor din tarile în care ei se afla. Trecutul negru pe care l-a cunoscut prima generatie de emigranti i-a cam facut sa fuga unii de altii si sa se desparta, într-un fel. A doua generatie, noi care nu am cunoscut acele timpuri, nu avem de ce sa fugim unii de altii, noi vedem sau ar trebui sa vedem, în fiecare un ajutor si un prieten. Prin unitatea noastra vom împiedica discriminarea anumitor tari fata de români, pe care-i considera a le fi inferiori. Prin unitate ne putem ridica pe o treapta mai înalta, ne vom putea implica în politica altor tari, vom putea vota schimbari majore, în special acele legi care privesc emigrantii.

– Cum credeti ca s-ar putea integra contributiile la asigurarile sociale si de pensie realizate în România si în strainatate, astfel încât sa se evite dubla retinere de fonduri? Ce masuri legislative ar trebui sa fie initiate în Parlamentul României si ce demersuri ar fi necesar sa fie realizate la nivelul Comisiei Europene, Parlamentului European sau al guvernelor în care se afla comunitati de români?

– Eu cred ca cel mai usor ar fi ca pensionarilor care locuiesc în tarile straine si primesc pensiile din România sa nu li se mai retina contributia pentru asigurarile de sanatate în România. Un pensionar român are dreptul la medicamente compensate sau gratuite care se platesc din acel fond, ori de îndata ce el nu mai locuieste în tara, el nu mai beneficiaza de acele drepturi si i se retine ilegal acea contributie la asigurarile de sanatate. Va trebui vazut si cum se poate face aceasta asigurare a tuturor pensionarilor aici, în tara, statul în care au emigrat.

– Ce initiative legislative ar trebui sa fie initiate în interesul românilor din Diaspora si cum credeti ca ar putea fi sustinute pentru a deveni acte normative care sa ofere raspunsuri concrete la problemele semnalate de catre comunitatea româneasca din strainatate?

– În primul rând, ma fascineaza revolutia votului electronic, unde ar disparea frauda.
Românii care se întorc acasa din Diaspora si vor sa deschida o afacere angajând cel putin unul sau doi români legal din tara, sa fie scutiti câtiva ani de taxe. Românii care se întorc în România sa aiba dreptul sa duca o masina din strainatate fara sa plateasca taxa auto (pe primul vehicul), dar sa ramâna pe numele lor. Românii care se întorc în tara definitiv, nu temporar, sa aiba o prima de stat pentru localizare si începutul restabilirii. Orarul consulatelor sa fie mai flexibil; sa fie suplimentate orele de lucru cu publicul; sa se deschida noi consulate permanente în orasele cu peste 30.000 de români.

– În final, cum considerati ca veti putea contribui personal si oficial la dezvoltarea unui climat de unitate si buna întelegere dintre românii din Colegiul 2?

– Întrucât am lucrat încontinuu cu publicul român, cunosc bine moravurile lor, îmi place sa ma implic personal si chiar de multe ori sa ma cobor la nivelul celui mai simplu om pentru a-l asculta si întelege. Voi pune suflet în tot ceea ce voi face si voi lucra cu toata capacitatea la unitatea poporului român.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

Desculți 2012 – O adunare în cinstea Domnului!

On October 11, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Familia, Incurajare, Mantuire, Muzica crestina, Natura Umana, Tineri2 Comments

Mi-am făcut un obicei să scriu câteva reflexii după fiecare întâlnire.

Intâlnirea “Desculți” Romanian Homecaming, “O sărbătoare în Cinstea Domnului” începe cu călătoria spre Hickory, care în aceasta perioadă a anului este traversarea unui spectacol continu de culori, fie venind dinspre west prin Appalachian Mountains ori dinspre est străbătând Smoky Mountains
Drumul nostru spre Hickory în acest an a început cu 8 zile înaintea întâlnirii cu un ocol de aproximativ 1000 de mile. Continue reading “Desculți 2012 – O adunare în cinstea Domnului!” →

Dialog cu solista Oana Seman

On October 4, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Muzica crestina, Natura UmanaLeave a comment

by Octavian Curpas

Despre diversitatea stilurilor în muzica crestină contemporană

“De dorul Tau” este titlul albumului de debut, cu care solistă de muzică crestină Oana Seman se face remarcată, în 1995. Cântecele interpretate de ea se disting si câstigă prin naturalete, dar si prin calitatea executiei si a mesajului. Oana Seman aduce prestigiu muzicii crestine, înălțând si sustinând, prin melodiile ei, sufletele iubitorilor de frumos si de spiritual.

Oana Seman s-a nascut pe 11 iulie 1979 la Sighisoara, in judetul Mures si este absolventa a sectiei de pictura, din cadrul Universitatii de Arta si Design din Cluj- Napoca. Dragostea ei pentru melosul crestin incepe in copilarie. Dintre numeroasele amintiri frumoase pe care le pastreaza din acea perioada, Oana Seman a ales sa ne daruiasca tihna si culoarea unei livezi inflorite, in primavara. Continue reading “Dialog cu solista Oana Seman” →

Interviu cu Adina Sas-Simoniak – un jurnalist din Chicago cu preocupari culturale si inepuizabile resurse crestine!

On October 3, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana1 Comment

by Octavian Curpaș

JURNALISTA DE TELEVIZIUNE CARE ARDE PENTRU SEMENII SĂI –

pentru cei care nu-L cunosc pe Isus ca Domn si Mântuitor personal

Adina a venit pe lume intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad si ca orice copil si-a iubit parintii, care din nefericire, astazi nu se mai afla printre noi. Pe tatal ei il descrie ca pe un om cu ochi bucurosi si verzi, plini de savoarea vietii si cu sufletul mare, prea mare pentru lumea aceasta mica. Un om pasionat de poezie si care a scris o poezie plastica si accesibila, incarcata de sentimentalism, de la el mostenind de altfel, Adina pasiunea pentru versuri, literatura, arta, dar si fascinatia marilor taine ale lumii si setea de cunoastere. Continue reading “Interviu cu Adina Sas-Simoniak – un jurnalist din Chicago cu preocupari culturale si inepuizabile resurse crestine!” →

SOLO JUSTER – interviu

On October 1, 2012 By nelursIn HistoryLeave a comment

By Lucretia Berzintu

Unul din cei mai reprezentativi poeti de limba româna din Israel, editor, jurnalist si promotor cultural, cu o biografie impresionanta, care impune respect si plecaciune, este Solo Juster. S-a nascut la 1 octombrie 1922 în Bucuresti. Studiaza în orasul Calarasi (Ialomita). În anul 1952 absolva ”Scoala de Literatura si critica literara Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor din România. În 1960 se stabileste în Israel, la Tel Aviv. Publica: ”Poeme de un ban” (1987), ”Ultimul zâmbet” (1988), ”Surâsul apelor” (1990), ”Columna secundelor” (1992), ”Sensul timpului” (1994), ”Clipa sarutului” (1996), ”Lacrima interioara” (1997), ”Poezia cea mai acuta” (Tel Aviv, 1998), ”Rumba neagra” (Tel Aviv, 2000), ”Lacul de onix” (Bucuresti, 2001), ”Fiara lirica”, ”Umbra”, ”Al cincilea punct cardinal”, ”Lacrima verde”, ”Iarna verde” (Bucuresti, 2007), ”Iarna verde” – poeme alese (Iasi, 2011). În 1985 înfiinteaza la Tel Aviv un cenaclu literar, sprijinit de sotia sa, prozatoarea Mariana Juster. Elita literara pe româneste s-a adunat în casa lor, lunar, cu regularitate si seriozitate, în peste 20 de ani. Doi ani mai târziu, în 1987, editeaza revista literara ”Punct”, cu aparitii în mai si noiembrie, ajungând pâna la numarul 40. În 1999 este distins cu premiul ”Lucian Blaga” (România, Cluj – Napoca) iar în Israel cu premiul ”ARTZI” (Tel Aviv, 2005).

Este un poet minunat, care scrie despre sine urmatoarele:

”Nu numai ca sa ma includ în modernitate, încerc si eu versul alb – liber, si îmi cer scuze ca pe ici, pe colo, mai ”pacatuiesc” strecurând ritm si rima. Lipsita de ritm si rima, poezia – mi pare o vioara, chiar Stradivarius poate, dar vaduvita de coarde, NU SUNA! Împartasesc ideile estetice ale lui Ion Vinea.”(Scriitori de limba româna din Israel – generatia contemporana, biobliografie întocmita de Emanuel Aczel, ed.Hasefer, Bucuresti, 2003)

Maestrul Solo Juster are multe lucruri sa ne împartaseasca din viata si creatia sa, astfel i-am propus realizarea unui interviu, contactându-l prin posta electronica, dupa care i-am facut o vizita acasa, la Rehovot, la cca 20 km distanta de Tel Aviv. Complice mi-a fost distinsul scriitor Corneliu Leu care si-a exprimat dorinta de a-l intervieva pe eroul nostru cultural, israelian, originar din România, poetul Solo Juster, având în vedere realizarile sale culturale pe care le veti afla (daca nu le stiti), în continuare.

Solo Juster s-a nascut în Bucuresti dar, pe când avea vârsta de trei ani, parintii s-au mutat la Calarasi – Ialomita, unde îsi petrece copilaria ”ca-n basme”, locuind în centrul orasului, vis-a-vis de Scoala de baieti nr.2 unde a frecventat si absolvit cursurile scolii generale. Apoi a continuat studiul la Liceul Stirbei Voda din Calarasi, însa, din cauza unui oarecare antisemitism, dupa primul an de liceu, se muta cu familia la Silistra. În aceeasi perioada tatal sau a avut un accident, a stat în spital la Vatra Luminoasa un an de zile – cu o dezlipire de retina, si, dupa cca 1 – 2 ani, si-a pierdut vederea. Odata cu accidentul tatalui sau a dat si ”Banca Bercovici” faliment, dar si ”Marmoros – Blank”, care erau banci evreiesti.

Lucretia Berzintu: – Stimate domnule Solo Juster, a trebuit sa întrerupeti cursurile liceale pentru a pleca cu familia la Silistra. De ce la Silistra?

Silistra era un oras cosmopolit în care legionarii n-au avut acces, niciodata. Au încercat o data, au venit calari de la sate dar populatia i-a izgonit din oras.

”SUB BULGARI, CA EVREI, AM DUS-O FOARTE BINE”

Cum a fost la Silistra?

Aveam 12 – 13 ani, m-am vazut într-o localitate noua, o limba noua… locuiau, pe lânga evrei, bulgari, greci, armeni, turci… Am prins dupa ureche; am învatat turceste, bulgareste… Bulgara se aseamana cu rusa, asa ca, am învatat rusa foarte usor; armeneste n-am învatat fiindca e cam greu.
În 1940 s-a cedat Silistra, bulgarilor, prin Acordul de la Craiova si, sub bulgari, ca evrei, am dus-o foarte bine. În 1942 am fost chemat la munca obligatorie în Bulgaria, pe Valea Strumei. Era iarna si am mers pe jos 130 km prin zapada, de la Silistra pâna la Ruse, apoi pâna la Rusciuk, cu trei sanii taranesti si ni s-au gasit si locuri de înnoptat la taranii bulgari din Cadrilater. În total 3 zile am facut pâna la locul de munca obligatorie, unde am fost chemat cu ordin militar. Când am ajuns acolo era vara, ca aici. Am stat un an de zile, din 1942 pâna toamna lui `43. Catre sfârsitul acestei perioade, de un an, m-am îmbolnavit de malarie. Si pâna în ziua de astazi se gasesc, la analize, urme de malarie.
Ne-au dat drumul acasa si au luat pe altii care nu fusesera pâna atunci. Am avut un an pauza, timp în care am putut lucra pentru familie. Ne-a mers destul de bine ca meseriasi; am lucrat la un atelier de reparatii palarii barbatesti. Mai erau doua ateliere de pravalii dar taranii ne-au preferat pe noi.
Toate împrejurimile Silistrei, de jur împrejur, erau clientii nostri. Când m-au luat pe mine, în 1944, întrebau: ”da`, unde-i baiatul?” Li s-a spus ca-i luat la munca, si mi-au trimis cutii de 1 kg de miere, slanina s.a. Si saracii si bogatasii au trait bine sub bulgari.
În 1944, primavara, ne-a luat iar pe noi, dar nu în acelasi loc. La Smeadovo, pe Valea Kazanlâk, unde era o padure de tei si de stejari, fagi, amestecati… iar noi construiam un drum, de la gara Smeadovo. Taranii ne-au primit foarte bine.

Câti evrei au fost deportati acolo, la munca obligatorie?

Se vorbea ca au fost 24.000, jumatate din populatia masculina din Bulgaria, împreuna si cu alte minoritati. Acolo era o armata de trudovaci, pentru munci. Am lucrat la constructii de cale ferata si poduri vechi. Acasa aveam 300 gr. de pâine pe zi, la fel ca toata populatia din Bulgaria – pe cartela; la munca aveam 600 gr., dublu. Nu aveam un regim opresiv. La Silistra, un singur coleg, cu care lucram la sapat pamânt, un avocat tânar, Averbuh, a fost împuscat în 1953 de Siguranta, fiind banuit de comunism. Si eu am fost banuit de comunism; nu aveam voie sa circulam de la 9 seara pâna la ora 8 dimineata.

Fac o mica paranteza: în acea perioada, la Silistra, în sala cinematografului ”Modern”, erau judecati sute de bulgari care fugeau din Bulgaria în România fiindca venise la cârmuirea Bulgariei un anume Filof, care era filogerman, si a facut ce-a facut. Dar se zice ca regele Boris al III-lea i-a sustinut pe evrei si nu a lasat sa fie deportati din Bulgaria, dincolo de granitele Bulgariei Mari.

Ce a urmat?

Când eram la munca obligatorie, a doua oara, ne pica câte un ziar, ”Ciorno More” (Marea Neagra) care aparea la Varna, deci noi munceam în apropiere de Varna – pe lânga Sumen (o regiune foarte renumita în Bulgaria)si am citit în 26 septembrie 1944, pe prima pagina, ”România, 23 August, a capitulat fara conditii”. Atunci am spus prietenilor mei: ”eu, mâine, plec acasa”. Zis si facut.

Acasa, unde?

Buna întrebare! Silistra nu avea cale ferata. Singura legatura era cu vaporul pe Dunare, între Silistra si Rusciuk, si mai departe. A venit cu mine un baiat din Varna ai carui parinti erau exilati.

De ce?

Varna si Sofia au fost golite de evrei. De ce? Fiindca erau noduri de cale ferata si baze militare germane iar bulgarii ne-au ferit. Deci, am plecat cu acest baiat – coleg în acelasi lagar cu mine, fiindca noi, silistrenii, eram putini, 18 – 20. Ne-am dus în port; era plin cu nemti care se retrageau din România; Dunarea era plina cu nemtii care se balaceau în apa… Am gasit un Bac din Silstra, un cunoscut, care ne-a spus ca nu putem pleca fiindca n-avea autorizatie. L-am luat cu mine pe acel baiat, am stat la un hotel în Ruse vreo 3 – 4 zile, nu-mi mai amintesc, ca sunt aproape 70 de ani de atunci. Ne-am întâlnit cu silistreni, ”O, Solo, ce faci?” Bucurie mare… În sfârsit, a capatat Bac-ul autorizatie sa circule pe Dunare înapoi la Silistra si ne-a luat si pe noi.

”EU NU STIAM NIMIC CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL… ERA SECRET”

A existat perioada de trista amintire, a pogromurilor si deportarilor din perioada celui de-al doilea razboi mondial, când Hitler hotarâse rezolvarea problemei evreiesti prin ”solutia finala” iar regimul antonescian trecuse la deportari ale evreilor si tiganilor în Transnistria dar si în Ucraina. Altii au fost deportati la munci fortate pe teritoriul României. Slava Rabinului Alexandru Safran, care a intervenit peste tot si, ca urmare, s-au oprit vagoanele pregatite pentru deportarea evreilor din Transilvania de sud catre lagarele de exterminare din Polonia! Ce cunoasteti despre acele atrocitati?
De fapt, eu nu stiam ce se întâmpla în România în timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu deportarile de evrei în Transnistria… Am aflat abia aici, în Israel. În România nu se vorbea, era secret.

Si, dupa ce v-ati întors la Silistra, ce a urmat? Ati hotarât sa plecati în România împreuna cu parintii?
Nu! Parintii mei au ramas la Silistra fiindca erau conditii foarte bune de trai, cu o populatie foarte prietenoasa, mai mult decât prietenoasa. Bunica – mea murise în timpul când eram plecat la munca obligatorie. Cimitirul evreiesc era dincolo de granita, pe teritoriul românesc, dar eveau acces la cimitir. Atunci nu mai era granita între Bulgaria si Silistra fiindca intrasera rusii, pe 9 septembrie, si au construit un pod pe Dunare. Eu eram acasa, m-au cautat prietenii, m-au chemat, mi-au dat o arma… politia fugise. Era o cazarma de politie la Silistra, nu ”stam” (nota red.: ”de forma” sau ”fara importanta”, din ebraica) o politie. O cazarma de politie, cu armament, cu echipament, cu tot. Si, eu am plecat în pantaloni scurti si-n camasa. Era septembrie… Ei, n-am apucat eu…, cam pe 19 – 20 octombrie am trecut granita fraudulos în România.

Cu ce scop?

Voiam sa-mi continui studiile liceale si pe urma sa ma înscriu la cursuri mai departe. Nu puteam face asta în Bulgaria… limba o prinsesem dupa ureche si citind prin ziare, dar nu cunosteam materie, nu cunosteam istorie bulgareasca, limba bulgara.

Am venit singur în România, la Bucuresti, unde am avut o nasa. Mi-a dat mama adresa, daca ajung acolo, sa bat la usa ei. Am gasit-o, am dormit o noapte la dânsa dar n-am mai dat pe la ea, n-am mai vazut-o. Am început sa-mi caut de lucru, sa câstig un ban. Am luat ziarul si am gasit un anunt ca se închiriaza o camera pe str. Negustori, nr.24, daca nu ma-nsel. O gazda foarte buna, foarte curata. Am stat câteva luni acolo, si, acum, o mica paranteza: un bucurestean care lucrase înainte la Teatrul Alhambra, ca electrician, a venit înainte de cedarea Silistrei, pe 1 octombrie, la niste rude prin alianta, foarte sarace, si, a mai avut o ruda la Ruse, care avea o fabricuta de conserve. Când avea de lucru la Silistra, lucra cu noi la Silistra; când pleca la Ruse…, si l-a concentrat la munca obligatorie împreuna cu grupul nostru dintâi, din 1942. Pâna am trecut eu granita, am mai ajutat pe unii sa treaca granita în România nu tocmai cu acte. Era tara vraiste.

La Bucuresti, l-am cautat pe el la Teatrul Alhambra. El locuia în sectorul 3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împartita în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru si sectorul IV Verde) în Bucuresti, daca nu ma-nsel, în cartierul sefarzilor (nota red. : ”sefard” în limba ebraica înseamna ”spaniol”). Acolo, împreuna cu el, am cunoscut pe Beni, de la Teatrul Alhambra, care facea actorie, fel de fel, si el era un mare comunist. El ne-a îndrumat la sectorul III Albastru si de-acolo… ”Hei, bine ai venit, avem nevoie de tine; pleci la Constanta!” Asa am ajuns la Constanta.

LA CONSTANTA AM SCRIS PRIMELE POEZII

De ce la Constanta?

Acolo au avut nevoie de mine, la U.T.C. Înainte am lucrat lustruitor de mobila la firma ”Dormitor”, chiar la ”Scala”… si avea un mare atelier de tâmplarie în Piata Amzei. Am lucrat câtva timp acolo; am început sa caut clienti pentru lustruit mobila si mici reparatii. Deci, am plecat la Constanta… m-au primit frumos. Tudorica Roznatoschi era seful U.T.C.-ului iar seful P.C.R.-ului era Ciuroiu, care a fost si ministrul de externe pe timpul comunistilor, ambasador la Pekin. Scopul trimiterii mele la Constanta era acela de a organiza tineretul hamalilor din port în U.T.C. Si eu am lucrat în Portul Constanta, aproximativ patru ani de zile, câstigam bine ca muncitor. Am fost ales, repede, în Comitetul Sindicatului hamalilor din port.

Care era mentalitatea oamenilor privind aparitia comunismului în România?

Eu, personal, am fost recunoscator Partidului Comunist si Armatei Rosii, care ne-a eliberat si m-am daruit cu trup si suflet muncii de organizare a tineretului comunist si ca membru în Comitetul Sindicatului ”Dezrobirea”. Am simpatizat partidul comunist fiindca m-am considerat lui, ca membru.
În timp ce lucram în port, eram si conducatorul Cenaclului Literar al Casei de Cultura din orasul Constanta.

Atunci ati început activitatea literara?

Atunci am început. La Constanta am scris primele poezii. La Casa de Cultura din Constanta era un învatator, scos din productie, Hordânca si, printre membrii Cenaclului, era profesorul de franceza, era Corneliu Leu, Dionisie Sincan – care erau elevi de liceu (Liceul Mircea), Elena Tarcioaga – care-i moarta, de-acum, tot colega de liceu (Liceul ”Domnita Ileana”). Mai era un pensionar care a fost magistrat de Tribunal (judecator) s.a. Mai era un coleg de-al lui Corneliu Leu – trebuie sa-l stie, daca-i spuneti de ”Batrânul”. Asa îl numeau ei, ”Batrâne”.

La Constanta s-a organizat si un concurs literar, la care am luat locul întâi la poezie. Mai era unul din fiii unuia dintre presedintii sindicatului ”Dezrobirea”, Ion Draganescu, care, pâna la urma a lucrat la ”Dobrogea Noua”. Am refuzat sa-i iau locul lui, propus fiind. El a fost colegul meu, hamal cu mine în port, cum era sa-i iau locul?

Unde ati debutat cu poezii?

Cred ca la ”Dobrogea Noua” sau ”Unirea”.

Ce titlu ati dat la prima poezie?

”Salut voios de pionier!”

Cât timp ati activat la acel Cenaclu?

Atâta timp cât am stat în Constanta.
Într-o zi, apare un ins si-mi spune, ”Ai sa vii cu mine la Bucuresti.” ”Eu nu pot sa plec fara sa întreb pe cei din regionala de partid Constanta”, i-am raspuns; ”fac parte din activul Constanta, am fost verificat pentru asta.” Am mers cu el la ”Regiunea de partid”, sectia de agitatie si propaganda, care era condusa de o învatatoare, tovarasa Mosoiu – asa îi spuneam. S-a uitat la mine si mi-a spus: ”Daca vrei sa te duci, noi nu putem sa ne opunem cererii Comitetului Central.” Eu zic: ”unde ma trimite Partidul, acolo ma duc.” Între timp, la Constanta, am fost pe santierele voluntare, eu am fost în Lunca Prutului – comandant de detasament. Vin la Bucuresti, nu la Comitetul Central, ci la Jew Sectie – ziarul ”Unirea”. Am stat câteva zile, m-au trimis încoace, încolo, sa fac un reportaj la Constanta… apoi am facut un reportaj la Medgidia, pe santierul ”Canalul Dunarea – Marea Neagra”. Reportajul a fost foarte bine primit, de aceea m-au chemat de la ”Flacara”, de la Nicolae Moraru, publicatiile pentru strainatate, ”Narodnaia Rumânia”, ”Romania Hoilen”, ”Romania Today”, ”Roumanie d`Hojourdui”. Apoi am fost trimis la Turda, într-un sat, despre care mi s-a spus ca este acolo un taran care a avut în gazda comunisti si unul dintre ei a fost îngropat în sat, pe nume Iura; pe tema asta am scris reportajul si am mai scris si o poezie, ”Iura”. N-am scris în viata mea, nici acolo si nici aici, n-am scris nici pentru Gheorghiu – Dej, nici pentru Stalin, nimic! Pentru poezia ”Iura” mi s-a platit în acea perioada 8000 de lei; eu aveam vreo 2000 de lei salar.

M-a întâlnit Eugen Jebeleanu pe santier, si, când m-am dus cu poezia, ”Ce cauti aici?”, ”Nu esti la Constanta?” Zic, uite asa si-asa, si-i povestesc. ”La ziarul Unirea?” ”Ce cauti tu acolo?” ”Tu n-ai sa stai acolo. Ai rabdare! În curând…” Si într-adevar, în vreo doua sau trei saptamâni primesc un telefon de la Beniuc si dumnealui ma trimite sa lucrez la Fondul Literar, pe strada Mihai Eminescu, ca referent literar, cinci ore pe zi si aveam salar aproape 3000 de lei. Aici am lucrat 2 – 3 ani.

AM FOST TRIMIS, CA ZIARIST, ÎMPREUNA CU GRUPUL DE DANSURI NATIONALE ”CIOCÂRLIA”

Ce ne puteti spune despre activitatea jurnalistica pe care ati desfasurat-o în strainatate, în China, Coreea si Vietnam?

Am fost trimis, ca ziarist, împreuna cu grupul de dansuri nationale ”Ciocârlia” a Ministerului de Interne si de-acolo am trimis câteva reportaje la ”Scânteia Tineretului”, ”România Libera”, ”Narodnaia Rumânia” si alte publicatii, cu ceea ce m-a impresionat mai mult. În China am fost bolnav de hemoroizi, am fost internat la un spital din Shanghai, o saptamâna, si m-am facut bine cu tratament chinezesc. În saptamâna când am fost liber, am primit invitatie ca sa vin la Gheorghiu-Dej, ca era la Shanghai. Am fost acolo, am stat pâna la 2:00 dimineata si el n-a venit. A venit un chinez si mi-a spus, ”duceti-va acasa ca el nu mai vine:” Cioroiu era ambasador la Pekin, mi-a trimis vorba sa vin la el dar nu m-am dus. Eram al cincilea, ca importanta, fata de colonelul de securitate. Aveam un dosar beton; hamal de port, ziarist…

”AM FOST TRIMISI DE LA CONSTANTA LA CONFERINTA DE ÎNFIINTARE A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.”

Sunteti în legatura cu fostii colegi, ziaristi?

Fostii mei colegi de ziar au murit, cu totii. Nu stiu daca mai traieste cineva. De Sf. Ioan îi voi da telefon lui Ion Macarie, cu care am facut Scoala de Literatura. El a ramas foarte impresionat, ”tu esti Solo Juster?” De ce? Eu si cu Draganescu am fost trimisi de la Constanta la Conferinta de înfiintare a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. (Nota red.: Conferinta de fuziune între Societatea Scriitorilor Români si Societatea Autorilor Dramatici din martie 1949 marhceaza înfiintarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R, ulterior din R.S.R., devenita U.S.R. în 1990). Si acolo mi-a facut foarte buna impresie Petre Bellu si Ion Pribeagu. Conferinta a avut loc vis-a-vis de Cismigiu, în Casa Sindicatelor, pe vremea aceea. Eu am facut dosare pentru o parte din scriitorii vechi, dosare de pensii – ca referent literar la Fondul Literar. Catre sfârsitul sedintei am luat si eu cuvântul – nu eram pregatit. Am luat cuvântul si am fost publicat în ”Scânteia” pe prima coloana de pe prima pagina.

Erau multi scriitori, membrii în U.S.R.?

Da. Erau, printre altii: Mihail Sorbul, Maria Banus, Veronica Porumbacu, Veronica Bârladeanu, Eugen Jebeleanu, Eugen Campus, care ma cunoaste de-atunci. Pe Sorbul îl tin bine minte pentru ca a luat cuvântul si mie nu mi-a placut ce a vorbit el, si atunci am vorbit eu muncitoreste. Ce cultura aveam eu? Eu habar n-aveam de Eminescu.

În scoala nu se învata despre Eminescu?

Ba da, dar mie îmi placea Cosbuc. Era mai apropiat de glie. Toate poeziile lui e un roman satesc sau despre viata sateasca. Si Ion Horea este adeptul lui Cosbuc. Am toate volumele, care mi le-a trimis el.

Ati participat la cenacluri literare în Bucuresti?

Nu. N-am avut timp.

Cu Miscarea sionista ati avut vreo tangenta?

Nu. Am avut tangenta, la Silistra, cu Asociatia Macabi si cu evreii de-acolo.

”CÂND ERAM ZIARIST ÎN COREEA AM DECIS SA PLEC ÎN ISRAEL”

Când ati hotarât sa plecati în Israel?

Când eram ziarist în Coreea am decis sa plec în Israel.

De ce atunci?

Am fost la Panmunjom; am multe fotografii de-acolo. Umblau americanii cu gipurile, la o parte era o limuzina cât un autobuz de mare, cu toate usile deschise, cu sofer si cu motorul în functiune. Cei cu gipuri, ”Come in!, Come in!” Foarte greu m-am hotarât sa nu raspund chemarilor, dar, întorcându-ma în România, am facut un plan de actiune; cum sa ma departez de partid? Cum sa nu fiu în vizorul partidului ca sa nu ma împiedice sa plec. Odata cu casatoria – cam în acea perioada din 1951, am început sa deschid ochii. Eu eram trimis la toate consfatuirile ARLUS – ului (nota red.: ARLUS = Asociatia Româna pentru strângerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica) pentru organizarea zilei de ”7 Noiembrie”. Era o masa lunga de cinci metri si erau toate somitatile; partidul, ambasadorii si, vis-a-vis de mine, era Ceausescu. ”Ce-i cu tine aici?” Eu am ramas cu gura cascata. Fusesem prin vara anului 1945 la un curs pe care l-a tinut el în Aleea Alexandru, la Bucuresti.

Cum s-a descurcat Ceausescu la acel curs?

Nu puteam sa fac comparatie. Ce eram eu? M-a întrebat: ”Ce cauti aici? Nu mai esti la Cîî…Cîî…Constanta?” ”Nu mai sunt demult”, i-am raspuns. L-am mai întâlnit pe la Baneasa, cu fel de fel de ocazii. Eu, ca reporter, ma împingeam sa strabat coloanele si veneau o gramada dupa mine, si el spunea: ”lasati-l!”

V-a protejat…

Da, l-am cautat sa-i cer un interviu, sa ma primeasca. Nu m-a primit niciodata.

Îi era teama?

Nu stiu. De fapt eu mergeam pe-acolo, la Baneasa, sa fac prezenta.

Ca ziarist?

Nu. Ma lasasem de ziaristica. Când am venit din China, am facut un reportaj sau doua, apoi, la sfârsitul lui decembrie le-am spus, într-o sedinta de partid, ca pe 1 ianuarie plec în concediu si pe urma nu ma mai întorc. Au ramas toti asa, blocati. ”Solo, ce-i cu tine?” Era actiunea cu îmbunatatirea sociala a redactiei, adica fara evrei. Evreii au fost dati afara, si de-acolo, dar si din alte parti.

La care publicatie erati ziarist, atunci, când ati fost trimis în strainatate?
La ”Narodnaia Rumânia”. Când lucram la ”Steagul Rosu”, într-o buna zi, ma trezesc cu-n telefon de la dl. Moraru; ”Solo, vino în coace! Hai sa lucrezi aici!” M-am dus acolo.

Dupa Fondul Literar?

Dupa Fondul Literar si dupa Scoala de Literatura. S-a schimbat directorul Fondului Literar si l-a trimis pe Dumitru Corbea în loc, si am aflat ca a fost legionar, si eu n-am vrut sa mai stau cu el. Atunci m-am înscris la Scoala de Literatura din Bucuresti.

În timpul acesta, ce ati lucrat?Aveati nevoie de o sustinere financiara…
Primeam leafa de la Fondul Literar, în continuare. La repartitie am cerut sa ma repartizeze la un ziar. M-a repartizat la ”Steagul Rosu”. Nu se chema, înca, ”Steagul Rosu”, se chema altfel, nu mai tin minte. În sfârsit, la ”Steagul Rosu”, si acolo primeam 600 de lei. La începutul Scolii de Literatura m-am casatorit cu Mariana, viitoarea prozatoare Mariana Juster.

Cum ati cunoscut-o?

Printre altii, am fost invitat ca ziarist, de Elisabeta Luca, la Comitetul Cinematografiei, ea fiind sefa. Mariana era eleva si lucra acolo. Cum a ajuns ea acolo? Directia a pornit sa caute oameni prin tara. La început nu avea, decât doi oameni sub conducerea Elisabetei Luca: Constantin Chirita, de la ”Scânteia” si Ion Visu, de la ”România Libera”. Constantin Chirita a plecat prin Moldova sa caute cadre si s-a întors cu o eleva din Botosani, actuala prozatoare Mariana Juster si un alt evreu din Piatra Neamt, Stefan Cazimir. Eu am fost chemat la Comitetul Cinematografiei sa fac un film documentar si astfel am cunoscut-o pe ea. Ea s-a îmbolnavit… am cautat-o… Aveam un prieten acolo si-mi spunea ”las-o în pace ca-i fata cuminte!” Un alt coleg, de la sectia evreiasca, vine la Botosani, îl întâlneste pe socrul meu si-i zice: ”mai, îl cunosti pe Solo Juster?” ”Aaa, pe derbedeul ala, betivul, fustangiul?”

Erati un Don Joan?

Nu eram un Don Joan, dar nu mi-au lipsit femeile.

Erati un june frumos…

Nu. Ea era frumoasa, sa va arat fotografia ei, fotografiata de mine, ca nevasta mea, ca mama de copii. Asa cum am mai spus, la începutul Scolii de Literatura, m-am casatorit cu ea.

Sunteti în legatura cu fosti colegi de la Scoala de Literatura?

Sunt în legatura cu Ion Horea.

Cine v-a descoperit talentul literar?

Eugen Jebeleanu a fost descoperitorul meu. El m-a descoperit pe santierul de munca ”Ana Pauker”, care era la Galati. El a fost omul care m-a scos de la Jew Sectie (UTC – sectia evreiasca).

În 1960 v-ati stabilit în Israel, la Tel Aviv, împreuna cu sotia si fetita. A fost grea acomodarea? Ce ati lucrat?

A trebuit sa muncim pentru a avea o baza materiala. Am lucrat si la Compania de telefoane, si optimetrist, si functionar de Banca, de unde am iesit la pensie. Am învatat optica, întâmplator. Am gasit un baiat care a vrut sa ma învete singur si, pâna la urma, am devenit tovarasi. Am pus de-o parte niste gologani si am cumparat instrumentar semiindustrial. Am mers cu el câtiva ani. Si, pe urma, el s-a încurcat cu o ”boarfa”, scuzati-mi expresia, si mi-a spus: ”Solo, nu ajunge pentru doi”, ca aia cerea ca sa mearga la sfârsit de saptamâna la hotel de cinci stele, si era o cheltuiala. Mi-a spus: ”ori tu ramâi în pravalie, ori eu ramân, cum hotarasti.” Îi spun: ”Tu ramâi. Mie ce-mi dai?” Pai, zice, ”îti dau cam 55000 de sekeli.” ”Bine”, i-am spus, ”primesc!” Si i-am spus sincer: ”vreau sa comand si eu instrumentar din Germania.” Ma rog… O parte din clienti, doi bulgari si înca unul, au venit dupa mine. El lucra repede, dar facea si rebuturi. Avea o lada, cam jumatate cât biroul acesta, plina cu lentile. Se mai întâmpla ceva, ori era mica, ori era mare, trebuia modificata. Daca era rama de metal, trebuia modificata, trebuia platit unui bijutier. Doi bulgari…, din cauza asta eu n-am învatat bine ebraica fiindca, îi aveam pe bulgarii astia. Dar acum, am un vecin bulgar, aici, în bloc, si am uitat bulgareste. Am uitat si ruseste.

SOLO JUSTER, EDITORUL REVISTEI ISRAELIENE DE LIMBA ROMÂNA, ”LUMEA MAGAZIN”

În 1966, Solo Juster înfiinteaza revista saptamânala ”Lumea Magazin”, el fiind redactorul sef. Secretar de redactie era Sorin Cunea, iar colaboratori, Arnold Velureanu, Harry Ber (Canada) Nicu Palty, Marius Godeanu, Davis Grebu s.a. Revista a supravietuit 18 saptamâni, editându-se 18 numere.

Stimate domnule, Solo Juster, va rog sa ne vorbiti ceva despre revista ”Lumea Magazin”, ca idee, realizare… si de ce v-ati oprit dupa 18 numere?

Dupa ce m-am consolidat financiar, din dragoste pentru literatura si jurnalism, m-am gândit sa editez o revista în limba româna. Eu eram ”Redactia” si-mi mai trebuia tipograful. Tipograful – erau doi fii ai unui tipograf de limba latino, (eu eram în legatura si cu ziarul în limba bulgara) care mi-a propus sa tipareasca: ”pai, stai, am eu doi fii care au un local mare, închiriat, si fac acolo o tipografie mare… si ai sa vezi.” Ma duce pe o strada din Tel Aviv, de la ”Tahana Mercazit” (nota red. ”Tahana Mercazit” din ebraica, înseamna autogara) în continuare, unde sunt blocurile alea de meserii, vis-a-vis de str. Levinski, ma duce acolo si-mi zice: ”Uite, am 200 m.p. si aici o sa fie… ”Da, o sa fie… dar pâna atunci?” ”Pâna atunci, e treaba mea. Eu raspund de asta, de masini tipografice…” Si am facut o conventie, ca voi primi de la difuzare 1200 de lire. Cu 10 lire, de exemplu, puteam cumpara de mâncare, în familie, pentru o saptamâna întreaga. Deci, o sa am hârtie, o sa am pentru redactie… Venise Sorin Cunea, a fost coleg cu mine, si, hop!, ai venit bine, îi zic. Uite, facem o revista în limba româna, ”Lumea Magazin”, saptamânala…

Am facut 18 numere; am câteva, o sa va arat.
De ce n-am continuat? Din cauza ca nu aveam tipografie. Tipograful nostru ne-a înselat. Avea un linotip si, când aveam nevoie pentru revista, ne spunea ca are de lucru. El trebuia sa plateasca tipograful, daca se dadea la alt linotip.
N-am mai putut sa rezist, lucram 20 de ore din 24.

Am în fata mea ”Lumea Magazin”, numarul 10, din 15 august 1966. Este o revista de format mare, 34,5/24,5 cm, cu 24 de pagini, o grafica atragatoare – de bun gust, articole interesante cuprinse în rubricile: ”TRIBUNA LIBERA”, ”STRICT CONFIDENTIAL”, Reportaje, ”PAGINI DIN TRECUT”, ”GURA LUMII SLOBODA…”, ”GENUL FEMININ”, ”De la lume adunate”; ”De pretutindeni”, sport, umor, rebus, publicitate, anunturi. .. Apropo de anunturi, mi-a atras atentia un anunt de la pagina 7 despre un vernisaj care suna asa: ”Mîine, marti 16 august a.c. la ora 18,30 va avea loc la Casa Ziaristilor din Tel Aviv, strada Kaplan nr.4 vernisajul expozitiei pictoritei LIANA SAXONE…” (nota red.: o pictorita originara din România pe care eu o stimez pentru arta sa, dar si pentru talentul ei publicistic). Citez din câteva titluri ale revistei: ”Ce se poate petrece ÎN FEUDA lui ABA HUSI”, ”Angelica Rozeanu a fost concediata”, ”Haolam Haze”, ”DIN KNESET”, ”ARTUR RUBINSTEIN”, ”Executia celor patru ministri congolezi”, ”Catastrofa la etajul 79”, ”Doi gemeni se regasesc dupa 24 de ani” s.a.

SOLO JUSTER, INITIATORUL ÎNFIINTARII CENACLULUI LITERAR ”PUNCT” SI EDITORUL BIANUALULUI CU ACELASI NUME, ”PUNCT”

În 1985 înfiinteaza Cenaclul Literar ”Punct”care a functionat peste 20 de ani, si, cu doi ani mai târziu, în 1987, înfiinteaza bianualul ”Punct” – ajungând pâna la nr. 40, fiind sustinut de sotia sa, prozatoarea Mariana Juster.
În primul numar al revistei ”Punct”, Solo Juster scrie:
”La doi ani de existenta, am întocmit aceasta foaie, ca un semn dedicat celor care mi-au sustinut ideea de CENACLU.”

Citez din articolul ”CENACLUL LITERAR” scris de Dr. Iosef Eugen Campus si aparut în primul numar al revistei ”Punct”, noiembrie 1987:

”Dar ceea ce am admirat la Solo Juster, initiatorul Cenaclului, si la cei care i s-au alaturat, a fost pasiunea pentru literatura.
În timp ce altii se întîlnesc oameni ”seriosi”, pentru a încheia afaceri fructuoase, sau pentru a juca ”serioase” partide de carti, ei îsi ”pierd vremea”, încapatînîndu-se sa faca, în cele mai potrivnice conditii, literatura si mai se si întîlnesc ca sa o discute între ei.(…) Adevarata pasiune pentru literatura, cred eu, include si dispretul pentru maculatura, pentru ceea ce se pretinde desi nu este literatura.
În acest spirit am încercat sa influentez atmosfera de lucru a Cenaclului.
Prieteneste, am fost adesea necrutator.”

În primul numar al revistei ”Punct” publica urmatorii cenaclisti: Dr. Iosef Eugen Campus (Cenaclul Literar), Maria Gaitan (Joc, Ruga – versuri), Adrian Zahareanu (Scrisoarea – proza), Mariana Juster (Doi ciresi dintr-o tulpina – proza), Zeev Ben Chaim(Inspectorul – schita), Andrei Fischof(Acuarela – versuri).

Domnule Solo Juster, ce v-a determinat înfiintarea acestui Cenaclu Literar?

Shaul Carmel era seccretarul Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Româna si am venit la el cu propunerea sa facem la Asociatie un Cenaclu Literar, la care el mi-a raspuns: ”Noi, Asociatia, nu ne putem lua riscul, sa dam în bara, cu un cenaclu literar, nu stiu daca va prinde, nu stiu daca va merge, nu stiu daca va avea viata. O sa vedem.” Pâna la urma, a venit si el la Cenaclu.

Si, dupa ani de cenaclu, la care participase si Shaul Carmel, n-ati mai discutat despre problema asta?

Nu, niciodata! Si-a amintit, nu si-a amintit, nu stiu, nu-i traba mea. Ai sa-l întâlnesti aici (arata spre reviste ”Punct”) de multe ori. A fost o încercare de-a mea personala si asta a fost refuzata de Asociatie. Asta m-a pus pe gânduri; stai, asta este o încercare grea, nu este de colea, si i-am spus ”Punct”. Daca am început cu ”Punct” si revista tot ”Punct”. Hârtia si imprimarea ma privea pe mine.

Si, atunci, când el a spus ”sa vedem”, cum ati luat hotarârea?

Am cerut o lista cu membrii Asociatiei Scriitorilor si am trimis, tuturor, o scrisoare ”tip”, propunându-le sa înfiintam un Cenaclu Literar, fiind vorba de scriitori care scriu în alta limba decât ebraica si nu aveau acces niciunde, si eu ma pun la dispozitie, dau spatiu din casa mea… m-a costat multe parale.

Câti membrii avea Cenaclul Literar ”Punct” si care erau acestia?

Erau vreo 40 de membri, plus invitati, ca: Solo Juster, Mariana Juster, Dr. Iosef Eugen Campus, Andrei Fischof, Mioara Iarchi Leon, Tania Lovinescu, Adrian Zahareanu, Shaul Carmel, Luiza Carol, Maria Gaitan – Mozes, Moscu Eyal, Solo Har – Herescu, Prof.univ. Andrei Strihan, Gina Sebastian Alcalay, Zoltan Terner, Lucia Zilberman, Felix Caroly, Sonia Palty, Lucian Zeev Herscovici, Mira Iosif(Belgia), Stefan Iures, Eveline Fonea, Radu Cârneci, N. Palty, prof. Vladimir Esanu, regizorul Pavel Constantinescu. Dr. Ieruhim Roisman, Monica Savulescu (Olanda), Ludovic Bruckstein, Leopold Ruga, Mose Maur, Z.B.C., Davis Grebu, Sorin Cunea, Isaac Eyal, Ervin Elias(Beer Sheva), Preot Ion Chirila, Dorel Dorian, Mira Iosef (Bruxelles), Maria Pal (Cluj), Zelber Haim (umorist), Iudith Coman, Leopold Bittman, Elena Ester Tacciu, Geta Berghof, dr. Sandu IacobsonIleana Iren Grunwald s.a.
Multi dintre ei au murit, între timp.
De fiecare data, în fiecare luna, participau, cel putin, 18 – 20 de membri.

Cum se desfsura, efectiv, o sedinta de Cenaclu Literar? Cine era conducatorul?

Eu eram conducatorul Cenaclului. Dinainte se comunica cine citeste în Cenaclu. Eu ceream de la ei copii. Nu de la toti, de la cei care – mi placeau mie, ca sa apara în revista ”Punct”. Nu era nicio ordine de zi, cu subiecte. Fiecare citea ce anume dorea. La ora fixata (17:00) se vorbea, discutau unii cu altii… apoi eu: ”Domnilor, este ora ca sa începem si va rog sa încetati orice fel de discutii!”, ”Cine are de citit asta seara?”, ”Eu, eu…” Câteodata se prelungea pâna seara târziu.

Pâna când?

Pâna când puneam eu ”punct”.

Care erau relatiile dintre membri?

Era cea mai perfecta democratie, toti eram egali, nu aveam ”grade”. Shaul Carmel nu suporta critica si totdeauna se supara. La Cenaclu veneau de la Beer Sheva; Dr. Elias Ervin venea de la Ashkelon… Andrei Fischof venea de la Haifa; el scrie primele poezii în limba ebraica. Preotul Chirila, cât a stat în Israel, venea regulat la Cenaclu.
Printre membrii a fost si Michael Elias, cu care am copilarit la Calarasi, cu el si cu varul sau. El a murit.

Este vreo legatura între el si Spitalul ”Elias” din Bucuresti?

Nu. ”Elias” este un nume foarte comun la sfaradit. Spitalul ”Elias” este construit de un mare bancher, evreu, Jack Elias, care a donat bani, a înfiintat Banca Nationala, a facut Academia Româna, a facut teatre în România, si a depus aur, dar, când a avut nevoie, directorul (guvernatorul) Bancii Nationale n-a vrut sa-i onoreze CEC-ul, ca era si importator de bumbac. Patru functionari avea la Sf. Gheorghe.

Mai traieste cineva din familia lui?

Nu. O sora a lui… Tatal lui era un mare bancher, mai bogat decât Jack Elias, la Constantinopol. Numele Spitalului Elias este pe numele lui taica-sau. Nu-i pe numele lui. Sora lui Jack Elias era dama de companie a Reginei Elisabeta.

Sa revenim la revista ”Punct”. De ce ”Punct”?

Adeseori am fost întrebat de ce ”Punct”. A fost a doua încercare, dupa Cenaclu si n-am avut computer. N-am stiut cum sa fac, si Ira Iosif mi-a facut cadou o masina de scris. Am încercat ”Punct-ul” asta la masina de scris, pe trei coloane. Am sa va dau un exemplar. Asa s-a facut primul numar, la început, în patru pagini. I-am dat numele de ”Punct” fiindca e mic. O încercare. Refuzat de Shaul Carmel, refuzat de Asociatia Scriitorilor. Când el s-a ales presedinte, noi am rupt relatiile cu el.
Apoi am cumparat un computer si Mariana scria materialele pentru revista ”Punct”, creatii ale celor care participau la Cenaclul Literar.

Cenaclul Literar a functionat peste 20 de ani iar revista ”Punct” a ajuns la nr. 40.

S-a încetat activitatea Cenaclului, când eu m-am îmbolnavit, acum câtiva ani în urma.

Ce probleme de sanatate ati avut?

Am fost foarte bolnav. Nu stiu ce am avut. Daca faceam 2 – 3 pasi, cadeam pe o parte. Fiica mea, care este medic (la prematuri si nasteri grele), m-a dus la un specialist (a iesit la pensie de vreo 2 – 3 ani) si mi-a prescris un tratament. L-am luat si m-am vindecat, nu mai cad de ani de zile. Pot merge pe jos, fara probleme.

De ce v-ati mutat din Tel Aviv în Rehovot?

Fiica mea locuieste în Rehovot. Sotia face dializa, o boala foarte crunta. Eu, mai putin. Când era nevoie o chemam pe fiica mea, la ora 1:00 noaptea, la 2:00 noaptea… si asa s-a hotarât sa stam cu totii în acelasi oras, în Rehovot. Atunci, când m-am consolidat financiar, am cumparat un apartament în nordul Tel Aviv-ului, pe str. Miriam Hasmonait 20/4 si acum este închiriat. Cu chiria de-acolo platesc chiria de aici (din Rehovot) si mai ramâne acolo, niste banuti.

La ce lucrati acum?

Acum, nu mai fac nimic.

Nu mai scrieti? De ce?

Fiindca nu mai înteleg ce-am scris. Nu mai deslusesc. Mâna îmi tremura…

Pentru activitatea mea culturala am primit un premiu din partea lui Itzak Artzi, lasat prin testament. Familia lui mi l-a dat dupa ce a murit el.

Impresionant! Felicitari!

CENACLUL ”PUNCT” – AFLAT ÎN AL 12 – LEA AN DE EXISTENTA – ESTE SINGURUL CENACLU DE LITERATURA ROMÂNA DIN AFARA GRANITELOR ROMÂNIEI CARE A REUSIT PERFORMANTA UNEI ASEMENEA REGULARITATI SI LONGEVITATI

În continuare, merita sa citez din cronicile aparute în revista ”Punct” despre activitatea literara, desfasurata în casa familiei Juster, luna de luna, timp de peste 20 de ani, unde se aduna elita creatiilor literare pe româneste. Iata:

”CRONICA DE CENACLU
Îmi aduc aminte ca în urma cu zece ani eram turista în Israel si prietena mea, Sonia Palty, m-a luat sa vad ” un cenaclu literar”. Si astfel în casa alba, primitoare a Marianei Juster, a lui Solo Juster, am cunoscut pe Ludovic Bruckstein, pe Ruga – Bittman, pe respectatul critic literar, profesorul Eugen Campus… si altii.
Dar, mai ales gazdele: Mariana Juster si Solo Juster, si mica lor poveste, atât de simpla si de emotionanta.
În urma cu 12 ani, doi oameni modesti, dar mari iubitori de literatura, el – poet cunoscut, ea – originala prozatoare, hotarasc sa deschida casa lor din strada Miriam Ha-hasmonait ca sa creeze un cadru pentru întâlniri literare…” (Tania Lovinescu, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).

”Cenaclul literar ”PUNCT” – organizat de scriitorii Mariana Juster si Solo Juster – scoate de doua ori pe an revista literara PUNCT. Materialele cuprinse în revista apartin membrilor cenaclului si sunt publicate în urma citirii si comentarii textelor în cadrul prietenesc (dar exigent) al discutiilor lunare din cenaclu.
Cenaclul ”PUNCT” – aflat în al 12-lea an de existenta – este singurul cenaclu de literatura româna din afara granitelor României care a reusit performanta unei asemenea regularitati si longevitati. Cenaclul îsi desfasoara activitatea în locuinta sotilor Juster, iar revista apare prin efortul personal al acestor doi scriitori.” (Luiza Carol, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).

”Se împlinesc în mai zece ani de când apare mica revista ”Punct” a sotilor Mariana si Solo Juster, animatorii cenaclului de la domiciliu, unde sunt citite cu glas tare (si discutate sub egida politicoso-intransigenta a criticului Eugen Campus) scrierile tiparite în foaia acum sarbatorita.
Am pretuit întotdeauna dorinta de calitate a Justerilor, ambitia de a separa apele talentate de productia valeitarilor tîfnosi.
Am pretuit punctualitatea cu care, anotimp dupa anotimp, ”Punctul” acesta apare, dovedind o tenacitate rara în lumea ”tribului” de la noi, unde îndeobste marile focuri sînt de paie.
Am pretuit într-atâta vointa aceasta exemplara de a dura, marcînd mereu puncte în lupta contra oboselii si a lui ”ce rost are” – încît astazi, la aniversare, eu strig: Punct si de la capat!” (Al. Mirodan, revista Punct, Nr.20, mai 1997, pag.1).

”PUNCT” LA ZECE ANI
Scriitorii – poetii în special – sunt fiinte neadecvate vietii cotidiene, practice. Au aripile prea mari, bune pentru zbor si înaltimi. Dar care încurca la mersul pe pamînt. Va amintiti simbolul Albatrosului lui Baudelaire.
Daca la aceasta se adauga, ca trasatura caracteristica, si modestia, incapacitatea de a face propaganda pentru sine însusi, sansele de succes se reduc si mai mult.
Si totusi – Don Quijotte incurabil – ma încapatînez sa cred ca, pâna la urma, valorile ies la suprafata, timpul – cu sita lui fina si incoruptibila – cerne totul, inexorabil.
Iata-ne si pe noi acum – doisprezece ani de la înfiintarea cenaclului, zece ani de la aparitia primului ”Punct”.
Duram înca. Desi ne-am ferit de agitatia, de publicitatea zgomotoasa – constienti de limitele noastre, dar si convinsi de rostul nostru, în coltul nostru. Duram înca.” (Iosef Eugen Campus, revistaPunct, Nr. 20, mai 1997, pag.5).

”PE GÂNDURI
Fara sa încerc vreo comparatie, cred ca modestul nostru cenaclu de la Tel- Aviv a însemnat ”ceva” în spatiul restrîns al literaturii pe româneste în Israel pe parcursul celor aproape doua decenii de existenta.
Cred de cuviinta sa amintesc cinstind memoria celor care ne-au însotit cu entuziasm începuturie, dar prin însasi natura omeneasca a inevitabiluui ne-au rarit rândurile regretatii: Ludovic Bruckstein, Mose maur, Leopold Bittman – Ruga, Ieruhim Roisman, Adrian Zahareanu, Nicu Palti, Zeev Ben – Chaim, Vladimir Esanu, Pavel Constantinescu; au mai parasit cenaclul, din fericire, din cu totul alte motive, Tania Lovinescu, stabilindu-se în România, Elena Tacciu, Sonia Palti si Felix Caroly, din motive de noi necunoscute…
Am ramas mai putini si ziua de mâine mai nesigura… Cu destule dificultati am încropit acest al 33-lea Punct. Va mai apare cel de-al 34 lea? (S.J., revista Punct, Nr. 33, noiembrie 2003, pag.8)

”În ziua de 18 martie a.c. ASOCIATIA SCRIITORILOR ISRAELIENI DE LIMBA ROMÂNA a decernat premiul ARTZI prozatoarei Mariana Juster si poetului Solo Juster pentru CENACLUL LITERAR PUNCT în preajma împlinirii a doua decenii de neîntrerupta activitate.”
(Revista Punct, Nr.34, mai 2004, pag.2)

”20 ANI DE CENACLU
De douazeci de ani? Nu-mi amintesc exact când am început sa frecventez cenaclul Punct.
Îmi amintesc însa bine motivele care m-au determinat sa iau în continuare parte asidua la lucrarile acestui laborator literar, care s-a impus în opinia publica prin atmosfera creata ca si prin seriozitatea rezultatealor.
Am venit în cenaclu nu din obligatie. Ci din placere. Din placerea de a fi gasit în ospitalitatea Marianei si a lui Solo, patronii sârguinciosi ai cenaclului, ceea ce nu aflasem în alte medii scriitoricesti. Am gasit o atmosfera de interes pentru creatia celuilalt, de consideratie pentru fiecare membru al cenaclului, indiferent de locul pe care presupuneam ca l-ar ocupa pe scara valorilor literare (…) La Punct poposeau oaspeti din strainatate, care ne onorau cu prezenta si lecturile lor.
Punctul devenise o adresa agreata în lumea scrisului. Aici am asistat la evolutia creatiei unor cenaclisti, la impasurile lor trecatoare, la închegarea unui spirit de echipa care începea sa anime aceasta mica faclie de litere (…)
Multumesc din inima Marianei si lui Solo pentru clipele placute petrecute în cenaclu, oferite de ei cu simplicitate si caldura colegiala.
Le urez ani multi si buni, lor si Cenaclului Punct.” (prof.univ. Andrei Strihan, revista Punct, Nr. 36, mai 2005, pag.2).

”Aflu ca inconfundabilul cenaclu al Justerilor împlineste 20 (douazeci!) de ani si ca originalul lor PUNCT ajunge si el la o editie jubiliara! Cum sa-i felicit? Cum sa onorez aceasta aniversare, cu ce scule literare? Caci nimic mai superficial, mai steril, mai pompos si inutil ca rândurile omagiale, evocarile paseiste si urarile de circumstanta… Punctul în ansamblul antologiei sale, a devenit o voce unica în peisajul teritoriului invocat. E vocea unui grup de prieteni, care timpuriu dezradacinati din limba viselor lor, s-au reîmplantat, s-au revigorat, si-au reconstruit plasmuirile… Acest spatiu magic ce se reconstituie ciclic, ca luna plina, se deplaseaza laolalta cu constructorii lui; din Tel Aviv la Rehovot, de aici oriunde ar fi ei, scena Cenaclului, magnetul grupului de prieteni ramâne acelasi… Grupul rezista, bucuros sa paraseasca cotidianul existentei pentru a se refugia în fictiune, în metafore, în inefabil. Pentru a se oferi pe rând judecatii colective, sentintei grupului. E singurul Tribunal al Fericirii pe care l-am întâlnit.” (Myra Iosif – Bruxelles, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).

”…Acum, la împlinrea unei vârste primavaratice, nu-i vorba, totusi deja impresionanta pentru cenaclu, pentru o revista literara, simbolicele flori expediate din Bucuresti, România, catre Rehovot, Israel, sper sa-i gaseasca reuniti (si uniti din nou) pe cât mai multi dintre cei ce datoreaza enorm, ca slefuire, ca autoritate, ca imagine – cenaclului si revistei.
La multi ani gemenilor Punct!
La multi ani, cu sanatate celor doi autori ai liniei formate din sumedenia de puncte!” (Stefan Iures – Bucuresti, revista Punct, Nr. 36, mai 2005)

”TELEGRAMA
A douazecea aniversare a revistei Punct este o aniversare emotionanta.
Douazeci de ani de poezie, proza, critica literara, exprimând o aleasa simtire, un acut sentiment al contemporanului, o subtila cautare a unui drum spre sufletul cititorului…
Tuturor colaboratorilor revistei si în mod special editorilor ei, Solo si Mariana Juster, felicitarile noastre!” (Valentina si Berthold Gruenwald – Duesseldorf, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).

”DAKAR *
mortii mei nu sunt
muriti în vesnicie

ei sunt vii
în memoria si sângele meu

împaratia mortii
nu-i va încape

mortii mei din fund de mare
urca pe zarea albastra

si seamana pâine în tara
cu mine

ci râd si plâng
traind în trairile mele

strabatând vesnicia
cu toata tara”
(Solo Juster, revista Punct, Nr. 40, mai 2007, pag.7)

Stimate Domnule, Solo Juster, de ziua dumneavoastra aniversara, 01 octombrie 2012, va urez din partea mea, a stimatului scriitor si prieten Corneliu Leu, cât si din partea ”cenaclistilor” si cititorilor, un sincer

”La multi ani!”, cu sanatate si bucurii!

Închei cu una din poeziile dumneavoastra:

NICI O LIMBA
Sa ma ascund de mine
am fugit
în prea – înaltul turn de fildes

nici în cer
nici pe pamânt

cuprind de acolo marginile lumii
drama vremurilor pocite
dincolo de cuvintele ce nu pot fi
în nici o limba rostite

nici o limba nu încape
atât de multul
urât
al lumii
(Din vol.Arborele memoriei – antologia poetilor de limba româna din Israel, ed.Orion, Bucuresti, 1997, editie îngrijita de Radu Cârneci, pag.136, Solo Juster)

Va multumesc!
Lucretia Berzintu
Septembrie 2012

Mangalia – eveniment de cultura în Libraria „Dora Alina Romanescu”

On September 28, 2012 By nelursIn MemoriesLeave a comment

Concurs International de poezie si proza

În Libraria „Dora Alina Romanescu” din Mangalia – în 27 august 2012 – a avut loc un eveniment de mare însemnatate pentru cultura orasului de la tarm de mare.

În acest loc de taina pentru sufletele însetate de hrana spirituala, au poposit oameni de cultura din tara si strainatate, pentru a participa la festivitatea de premiere a scriitorilor participanti la Concursul International de poezie si proza pentru romanii din întreaga lume, STARPRESS 2012, editia a III-a, organizat din doi în doi ani de revista româna- canadiano-americana STARPRES http://www.valcea-turism.ro .

Concursul a reunit un numar record de participanti, 8476 (opt mii patru sute saptezeci si sase) de concurenti de pe toate meridianele.

Peste 150 de premianti au câttigat premii si mentiuni.

Au fost prezenti la întâlnire peste 50 de scriitori din Canada, Germania, Anglia, Republica Moldova, România / Cluj-Napoca, Vatra Dornei, Lugoj, Bucuresti, Constanta, Râmnicul Vâlcea, Lugoj.

Oaspetii au fost întâmpinati de scriitoarea Dora Alina Romanescu, consilierul Ovidiu Mihalache, reprezentantul Consiliului Local Mangalia si Aida Gomeaja, reprezentanta a Primariei Mangalia.

Neputând participa la întâlnire, dar prezenti spiritual alaturi de cei reuniti, au transmis mesaje pline de har câttigatori din întreaga lume :

Mariana Zavati Gardner / Londra / Anglia- premiul l poezie,

MIHAELA CRISTESCU/ Sidney / Australia – premiul l poezie,

GABRIELA CALUTIU SHONENBERG / Costa Blanca / Spania – premiul ll -proza,

IOANA DIACONU / Atena / Grecia- premiul lll – proza,

LAVINIA HUTISORU DUMITRIU / Bucuresti / România – premil ll – poezie si tânara

PAULA DIANA HANDRA – Timisoara / România – Premiul tineretii – proza si MIHAELA BURLACU / Constanta – mentiune.

Premiile au fost înmânate de distinsa doamna LIGYA DIACONESCU, director general al revistei internationale STARPRESS http://www.valcea-turism.ro , membru fondator al Asociatiei Internationale a Ziaristilor de Origine Româna din Întreaga Lume ( “Association des mass-médias et journalistes d’expression roumaine sans frontiere Qubec – Canada), membru al Clubului de Presa Transatlantic, membru de onoare al Asociatiei Profesorilor Universitari din Canada – ACRUPO / Toronto, un spirit ales, un om de cultura de mare valoare, care a reusit sa-i reuneasca pe scriitorii români contemporani din întreaga lume în ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME , STRRPRESS, editie bilingva, editata în limba româna – engleza în anul 2011 si în româna- franceza în anul 2012, care s-a bucurat de un real succes, având lansari în România, Anglia, Italia, Spania, Germania, Grecia, Israel, Australia, Franta, Belgia, USA si Canada, urmata, în curând, de cea de-a treia editie în limba româna-germana, care va vedea lumina tiparului la începutul anului 2013, alaturi de o alta carte, care va purta semnatura Ligyei Diaconescu, “Românii sunt destepti, elevati si talentati”, editie bilingva, româno – engleza (în care vor fi prezenti români de succes, din toate domeniile, de pe toate meridianele).

Locul I la proza a fost obtinut de doamna ELENA BUICA, din Toronto- CANADA, venita cu mare drag la întâlnire, dar si de scriitoarea ce traieste în orasul Mangalia, DORA ALINA ROMANESCU.

TITINA NICA TENE, din Cluj Napoca- premiul I poezie

IONELA FLOOD TAKAT– Londra – premiul I poezie

MIRCEA M. POP– Germania, premiul II poezie

ODETA TTARU, din Republica Moldova, premiul II poezie

CRISTIANA MARIA PURDESCU, din Bucuresti, premiul II poezie

LAURIAN LODOAB, din Lugoj / Romania & Germania, premiul III poezie

GHEORGHE VICOL, Vatra Dornei, premiul III poezie

Mihaela Marvei din Constanta, mentiune

STAN VIRGIL, din MANGALIA, mentiune.

A fost o atmosfera de sarbatoare, de bucurie, cu multa iubire pentru tara, literatura si cultura româneasca de pretutindeni. În afara de diplome, premiantii au primit din partea Ligyei Diaconescu, ca la fiecare edite, sejururi de zece zile pe litoralul românesc, iar scriitoarea Dora Alina Romanescu va beneficia de zece zile de sedere în Canada, la Toronto.

S-au recitat versuri, s-a ascultat muzica folk, interpretata cu multa sensibilitate si har de talentatul cântaret GONDOCI VASILE, din Lugoj.

La eveniment au participat si membri ai Ligii Scriitorilor din Constanta, care au avut prilejul de a-l asculta pe distinsul om de cultura, ALEXANDRU FLORIN TENE, Presedintele Ligii Scriitorilor din România si de pretutindeni. Acesta a înmânat LIGYEI DIACONESCU premiul Ligii Scriitorilor pentru “cea mai buna si mai cuprinzatoare ANTOLOGIE a scriitorilor români contemporani din întraga lume”, cu mentiunea: ”

Comitetul director al LIGII SCRIITORILOR va felicita si apeciaza munca dumneavoastra în promovarea literaturii române pe mapamond”.

Distinsa câstigatoare a locului I poezie, IONELA FLOOD TAKAT din Marea Britanie, a înmânat directorului revistei internationale STARPRESS http://www.valcea-turism.ro , LIGYA DIACONESCU o diploma de recunoastere a activitatii sale culturale pe plan international din partea ROMÂNCA SOCIETY LONDON si un premiul de sedere – in house residence at ART STUDIO, London, UK, cu propunerea încheierii unor parteneriate culturale între cele doua institutii culturale.

Primarul municipiului Mangalia, CRISTIAN RADU, a oferit premiantilor o masa la restaurantul BARCHETA din statiunea Neptun.

Despre frumoasa si rodnica activitate desfasurata la Libraria „Dora Alina Romanescu” din MANGALIA vor scrie toti care au fost prezenti la aceasta întâlnire si o vor purta în sufletele lor ca pe o amintire draga, de neuitat.

Interview with Laurence Lemoine – The Journalist Who Represented France at the Bicentennial of the Statue of Liberty

On September 26, 2012 By nelursIn Educatie, Familia, Natura UmanaLeave a comment

Born to Be a Journalist

She was born in Paris, France in 1969. When she was 12 years old she wanted to become a journalist. At the age of 16, she came to New York to the bicentennial of the Statue of Liberty with Nancy Reagan. She represented French youth at the event because she had won a contest organized by the American Embassy in Paris. Years later her dream of becoming a journalist came true. Her name is Laurence Lemoine. She studied Political Science in Paris, speaks 4 languages, and has a deep interest in major world issues. Laurence has traveled all over the globe, working at times for newspapers, radio, and TV stations. From the Middle East to Africa where she interviewed Yasser Arafat, to Central America where she worked for a radio station, Laurence Lemoine has coveredall areas of journalismand communications. Continue reading “Interview with Laurence Lemoine – The Journalist Who Represented France at the Bicentennial of the Statue of Liberty” →

Interview with Elsa Easton

On September 20, 2012 By nelursIn Christian Life, Christian Perspective, YouthLeave a comment

Similarities and differences between Australia, New Zealand and the U.S.

As a shadow of darkness engulfed a life of sadness and impurity led by one young educated woman it would take an extraordinary moment that would allow her to grow, evolve, and finally be saved this is the story that Elsa Easton lives to share. During a recent visit to Living Waters Romania Church Elsa Easton shared her personal journey that brought her back to her lord and savior Jesus Christ.

Elsa who was born in the United States while her father was completing his degree in Colorado was relocated to her father’s homeland of New Zealand at a very young age. The move prompted by both personal and financial reasons for the family, her father in search of job security, and her mother in need of affordable medical treatment for the cancer that was waging war on her body. Having family still living in America Elsa has the opportunity to visit every few years which she enjoys doing.

Of her own omission, Elsa led a reckless life that led her feeling lonely, empty and without self-esteem. Those tortuous times would include a battle with alcohol addiction that triggered many poor decisions from those judgments a reckless and wild life style. It would take many years for her to regain true salvation that would afford her the opportunity to bask in the glow of a one and true love, and to live without fear with her father, our father, the father, Jesus Christ the lord and savior.
In the following paragraphs, Elsa will share her story that has taken her from one nation to another spreading the gospel and the meaning of true acceptance and belief. With her story, a closer examination of the differences in values between the cultures of the United States and New Zealand will be discussed and examined in relation to economics, attitudes and belief systems the nations have adopted.

Octavian: – Elsa, briefly tell us a few words about yourself. I understand you were born in the United States and relocated to New Zealand when you were a small child. What was the reason for your family leaving the United States and relocating to New Zealand?

Elsa: – My dad is a New Zealander and he was given a scholarship to study at Colorado University, when he met my mom. They moved to California and I was born in Santa Barbara. We moved to New Zealand when I was a toddler. My mom had cancer and we moved to New Zealand for financial reasons.

Octavian: – I understand that a part of your family resides in the United States, can you briefly explain?

Elsa: – Half of my family is American, and the other half is from New Zealand. It is a good excuse to travel but it would be nice if we all lived close by.

Octavian: – Please describe the difference between the United States and New Zealand, how do the two differ?

Elsa: – New Zealand is a very beautiful country. We have everything- golden beaches, snowy Alps, lush forests and clean rivers. There are only four million people in New Zealand. I think one of the best things about our country is that we are laid back (relaxed) and we have a unique sense of humor. We aren’t as flash as America – not so much into material possessions or having the latest item. I think we are more content maybe. But because we are small, we are creative and interested in seeing the rest of the world.

Octavian: – What separates the people in New Zealand from the people in the United States?

Elsa: – Americans are extremely generous and hospitable! It always overwhelms me. New Zealanders are known for being friendly but I don’t think we make as much of an effort to welcome people into our homes.

Octavian: – How would you describe Christchurch, New Zealand?

Elsa: – Christchurch is a beautiful city of 340,000 people. It is on the East Coast of the South Island. I live ten minutes walk from the beach and 90 minutes drive from the ski fields. We have many parks and pretty old buildings. Our summers are hot and dry and our winters are crisp and sunny. It snows maybe once every winter in the city, more often in the surrounding hills.

Octavian: – What occupational fields have you worked in? What is your current occupational position?

Elsa: – I have worked as a speech language pathologist and an elementary school teacher. I loved both of those occupations. In July, 2008 my church approached me to work with them. I was already involved in ministry/ leading so I knew them pretty well. In October I started working as our pastor’s personal assistant. It is the best job in the world for me.

Octavian: – What type of movement is “Vineyard Church” involved with?

Elsa: – Our church is a part of the Vineyard movement. It will be 14 years old in April (2013). We have about 2,000 members. It is one of the fastest growing churches in the country, which has taken everybody by surprise. We adopted a smaller church this year and that has been humbling and exciting. We have a much larger staff now and a huge number of volunteers. We are careful to honor God with the financial and personal resources that He has blessed us with.

Octavian: – When did you become a Christian? What happened that lead you to Christ?

Elsa: – I became a Christian – born again and following Jesus with all my heart – 4 years ago. Prior to that, I lived a very lost and wild lifestyle. I struggled with drinking addiction and low self esteem. God supernaturally healed me of a drinking related injury, and I realized He was not the stern, distant God I thought He was. I am so thankful He pursued me and heard the cry of my heart.

Octavian: – How often do you visit the U.S.? What do you enjoy doing while visiting Arizona?

Elsa: – I try to come to America every 2 or 3 years. My grandparents live in Sun City and they are very special to me. They are getting old now, so it’s important to me to spend time with them. I always shop and eat a lot here. It’s probably good that I don’t live here permanently.

Octavian: – How are the holidays celebrated in New Zealand compared to the United States?

Elsa: – In New Zealand most people have a 2 or 3 weeks vacation from Christmas to the New Year. Almost everyone celebrates Christmas, but few people acknowledge Jesus. It is more of a family time. Also, because it is summer, many families go to the beach. We often have a BBQ at Christmas time. We don’t have as many decorations in or on our houses, but is becoming more popular.

Octavian: – A new year is here. What do you wish to say to all of our readers that may inspire them?

Elsa: – I know that it is a challenging time in your country with the gloomy economic outlook. Keep trusting God and look to Him as your provider. I pray that you will all draw closer to Him no mater what 2009 brings.

Octavian: – How does the Church in New Zealand differ from a Church in the U.S.? How would you describe the Christian movement in New Zealand?

Elsa: – I haven’t seen too many churches in America, so I’m unqualified to make a comparison. A very small percentage of New Zealanders attend church and we don’t have as strong Christian heritage as you. Many church numbers are dwindling, but God is raising up people who are passionate for His name. I think the Christians generally want a genuine move of God or nothing at all! My own church is constantly challenged to bring Jesus to our lost city, to be genuine and real, and to take the presence of God out of the building on Sundays to where the lost people are. What an awesome and important commission we have.

Octavian: – You visited Living Waters Romanian Church in Glendale, AZ on December 28th, 2008. What were your impressions of this church?

Elsa: – I really enjoyed the service at Living Waters. The worship music was beautiful – I love listening to the sounds in your language. I liked the way that all prayed together as a congregation too. I thought there was a lovely presence of God there and I appreciated the way that people came and introduced themselves. I found this church to be very friendly and encouraging.

Octavian: – You reside on South Island, what is the difference between the North and South?

Elsa: – The weather in the North Island is generally warmer, especially in the winter. I don’t think there are any real differences in the people, although I found Christchurch to be more laid back than the places I lived in up north. I don’t know much about the economy sorry!

Octavian: – Is there anything you dislike about New Zealand, versus the U.S.?

Elsa: – I don’t really dislike anything about NZ – it is a great place to live! It saddens me that crime has increased since I was a child, but this is probably true of most countries. America seems a little superficial to me at times… I think I would find it hard to stay true to myself if I lived there.

Octavian: – What can the United States improve and learn from New Zealand?

Elsa: – That is a hard question! I hear that Americans only get 2 weeks vacation each year… that is definitely not enough!

Octavian: – How many weeks of vacation is allotted to New Zealanders?

Elsa: – We get four weeks vacation in New Zealand. I was also spoiled when I was a teacher as I had approximately 10 weeks throughout the year.

Octavian: – What position do Zealanders adopt towards academics? Do they value education? How many Universities are known for their academic standards?

Elsa: – I think that we have a good education system here, and it is compulsory to attend school until you are at least 15. Because it is no longer free to get a tertiary qualification, people who study at university are generally very committed. In my opinion, you can still do very well in the workforce without a degree, and I think that is important. Not everyone is book smart. Two of our universities are ranked highly by world standards.

Octavian: – Which two Universities are ranked high by World standards?

Elsa: – The University of Auckland ranked best for NZ overall and then the University of Canterbury did well for research activity. Having said that, I think you can make any statistics work in a positive light! Our university fees are probably very reasonable by international standards and you can’t beat the kiwi lifestyle to go with it.

Octavian: – Living in New Zealand have you had a chance to meet any Romanians?
Elsa: – No, I have not.

Octavian: – I understand your sister resides in Australia, tell us in your own words about your perception of this country.

Elsa: – Australia is great! I think the people are very similar to New Zealanders. The country is a lot bigger and they have a warmer climate. I visit there every two or three years.

Octavian: – New Zealanders and Australians, what do you believe the difference is?

Elsa: – Australians are more frank (not as politically correct).

Octavian: – How do Australians perceive Zealanders, and vice versa?

Elsa: – A lot of New Zealanders migrate to Australia because there are good work opportunities there. We have a good relationship dating back to the world wars, but each country teases the other.

Octavian: – Have you visited any other Countries at the present time?

Elsa: – I haven’t visited any other countries yet.

Octavian: – What are your plans for visiting other Countries in the future?

Elsa: – I am planning to go to Thailand on a mission trip with my home group this year. I would also like to get to Tanzania soon. Not enough vacation time to go everywhere I’d like to!

Octavian Curpas –
Phoenix, Arizona

Similarities and differences between Australia, New Zealand and the U.S.

On September 20, 2012 By nelursIn Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, TineriLeave a comment

Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia

On August 23, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Natura Umana1 Comment

“Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

EVANGHELIA LUI IOAN, 5.39; 17.3

In România, ca şi in alte ţări ale lumii, elevii trebuie să treacă prin diferite examene de treaptă, de bacalaureat, de admitere, de absolvire…

…Dar odată cu vârsta omul intră si prin celelalte experiente de viată prin care, de regulă, va trece orice om, prieteniile si respingerile, logodna si căsătoria, serviciul si cariera, asezarea la casa lui, divortul, văduvia, despărtirile, moartea…

Aceste evenimente – obstacole in calea vietii -, impun, intr-un fel sau altul, luarea unor decizii pentru a merge mai departe, viata cristalizandu-se in secundele si minutele trăirilor trecute care il asează pe fiecare om in locul in care se află. Continue reading “Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia” →

AMARACIUNI INTRATE, DIN NEFERICIRE, ÎN COTIDIAN

On August 18, 2012 By nelursIn Europe, RomaniaLeave a comment

(o scrisoare ratacita, la un vechi “prietin”… – si la fel ca mine de obosit…)

…Stii, dragul meu Maestru si Frate întru Duh, E. – citind antica “Linga Purana” (cca. sec. XII-IV î.H.), mai exact, fragmentul trimis de tine – simt ca, parca, as auzi spovedaniile (incredibil de intime!) ale lui Basescu, Elena Udrea, Sarkozy, Clinton, Bush, Obama…!!!

“COEFICIENTUL DE URA DIN SUFLETUL FIECARUI OM VA CUNOASTE – spun textele indiene, în sanscrita… – O ALARMANTA CRESTERE. OAMENII VOR DEVENI DIN CE ÎN CE MAI NERVOSI.
TOATE MARILE ACHIZITII DE CUNOASTERE VOR FI DETURNATE SPRE SCOPURI IMPURE, ADICA SPRE AMPLIFICAREA RAULUI DIN LUME. SE VA ÎNMULTI NUMARUL SEFILOR DE STAT DE EXTRACTIE JOASA SI DE PROASTA CALITATE. Lucratorii manuali si negustorimea vor fi înaltati la rang de întelepti, IAR ÎNTELEPTII VOR FI PUSI ÎN CONDITII SUBALTERNE SI SERVILE. VA AVEA LOC, CU ALTE CUVINTE, UN DESTRUCTURANT AMESTEC AL “CASTELOR”, O DESTRAMARE DRAMATICA A IERARHIILOR FIRESTI, O IREPARABILA DEZORDINE SOCIALA. NECINSTEA VA CAPATA O RASPÂNDIRE FARA PRECEDENT, LA TOATE NIVELELE. HOTII VOR DEVENI LIDERI.
FEMEILE NU VOR MAI PUNE PRET PE PROPRIA VIRTUTE (…)”. …Multumesc mult, pentru trimiterea acestui avertisment, venit, spre noi, din negura timpului (pe care-l avem, pe masa, azi, multumita traducerii lui Anton Dumitriu)!

…Îti multumesc si pentru celalalt avertisment (cu …”Székelyföld”!!!) – …dar, de data asta, mi-e lehamite de “fratii mei români”…de tare multi dintre ei! Mi-e greu sa le tot aud râgâielile lor de inconstienta si de nesimtire… Cânta tiganeste, si beau, din gros, beri “Bergen Bear” si “Timisoreana” (fac, deci, un fel de…”medie patriotica”!), si aiureaza, si chiuie, si jeluiesc manele… – …în loc sa puna, omeneste, demn, mâna pe “par”, pe ARME!!!

„Stimate cititor,
ne cerem scuze daca acest e-mail ajunge la tine dintr-o greseala. Acest proiect îsi propune sa te tina la curent cu ceea ce se întâmpla (si nu se prea mediatizeaza) în judetele Harghita si Covasna, unde românii se lupta, zilnic, pentru a-si apara dreptul de a exista pe acele meleaguri. Daca nu doresti sa afli despre situatia de acolo, vom înceta a mai trimite acest newsletter, pe adresa ta.

Stiri:
Anul scolar 2012-2013 va fi primul în care, de la înfiintarea acestei unitati de învatamânt, la Scoala Generala „Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe, NU SE VA CONSTITUI NICIO CLASA A V-A, CU PREDARE ÎN LIMBA ROMÂNA, CI DOAR 2 ÎN LIMBA MAGHIARA (s.mea).
http://www.dantanasa.ro/2012/07/19/semnal-de-alarma-in-covasna-sunt-desfiintate-clase-la-sectiile-de-limba-romana-din-lipsa-elevilor-romanii-aleg-sa-paraseasca-zona-din-cauza-politicii-de-maghiarizare/

Festivalul international “Insula secuiasca”, desfasurat la Catrusca, lânga Târgu Secuiesc, s-a încheiat, ieri, dupa trei zile în care sute de tineri si-au manifesta, deschis, antiromânismul, revizionismul si nostalgia Ungariei Mari, toate pe banii Primariei Târgu Secuiesc.
http://www.dantanasa.ro/2012/07/01/presa-revizionista-festival-revizionist-publicatiile-haromszek-szekely-hirmondo-si-csiki-hirlap-implicate-in-sustinerea-festivalului-insula-secuiasca-video/

Pentru a marca manifestarile cuprinse în cadrul programului “Sfântu Gheorghe – Capitala de Tineret a Tinutului Secuiesc”, care au început în luna martie a.c., pe stâlpii de iluminat din centrul municipiului-resedinta de judet au fost montate, joia trecuta, un numar de 88 de stegulete, ce le-au înlocuit pe cele ce au “împodobit” zona centrala a orasului, în cursul anului, când a fost marcata aniversarea a 550 de ani de atestare, ca oras, a municipiului Sfântu Gheorghe.

http://www.dantanasa.ro/2012/07/23/discriminare-stegulete-cu-inscriptii-exclusiv-in-limba-maghiara-pe-banii-primariei-sfantu-gheorghe-solicit-cncd-si-prefecturii-covasna-sa-se-autosesizeze/

UDMR si preotii maghiari din Baia Mare catre maghiari: <<NU va mai casatoriti cu românii, NU va mai lasati copiii sa se joace cu românii!>>
http://www.dantanasa.ro/2012/08/02/socant-udmr-si-preotii-maghiari-din-baia-mare-catre-maghiari-nu-va-mai-casatoriti-cu-romanii-nu-va-mai-lasati-copiii-sa-se-joace-cu-romanii/”
***
…Mda. Si daca stiu/”AFLA” românii (SI STIU/AU “AFLAT”!!!…dupa care s-au culcat la loc – si sforaie, ceva “teribel, monser”!!!) – ce fac “fratii nostri români”…pentru “fratii lor români”, din HarCov?! NIMIC! Se stie TOTUL, cel putin din 1997, când consilierul prezidential, de atunci, Remus Opris (al unuia dintre cei trei presedinti tradatori, post-decembristi, ai României – EMIL CONSTANTINESCU!), a fost obligat, de catre primarul din Odorheiul Secuiesc, sa doarma în masina sa proprie, peste noapte, spre…”a nu spurca sfântul pamânt SECUIESC”!!!…Eu (si altii, câtiva) am scris…Atunci si mai târziu, MEREU! Degeaba.…S-a sesizat cineva, asupra “Garzilor Secuiesti”, din HarCov si Tg. Mures, spre exemplu?! În primul rând, fireste, oficial…DAR SI…”NEOFICIAL”, CETATENESTE!!! – ca tot se manânca scoverze despre “societatea civila”! – unde, mama naibii, locuieste/”sta”?! – …si cine e aceasta cucoana asa de greu de vazut, la necaz si nevoie…“societatea civila”, ca eu n-am vazut-o, niciodata, când a fost România la ananghie, de 23 de ani încoace?! – …am vazut doar niste mutre umflate de pretentii, gusându-se pe ecrane si oracaind ca “nu-i nicio primejdie, pentru români!… asa suntem noi, astia de scriem cai verzi pe pereti, PRAPASTIOSI SI NATIONALISTI, DE AVEM NUMAI VEDENII!!!”…si ca maghiarii si, în general, toti din lume, ne vor si ne si fac NUMAI BINELE!!! – …arza-i-ar focul pe toti gogosatii astia, de-si zic ei “societate civila”!!! – … si sa aiba parte de tot binele de care a avut si are parte Neamul Românilor, în istorie si dincolo de istorie!). NU, NIMENI NU S-A SESIZAT!!! Nimeni n-a însailat, macar, o NOTA DE PROTEST! Când dl Viktor Orban, premierul Ungariei, dadea ordine românilor sa nu iasa la vot, acum vreo câteva saptamâni, înainte de Referendumul din 29 iulie 2012…si multi, MULT PREA MULTI români ardeleni, s-au conformat “ordinelor Budapestei”, plouate peste noi, de catre Orban si popa Tökes…, alaturi de “cetatenii români”, de etnie “maghiaro-secuiasca”…loiali (mânca-i-ar iadul!) României …precum s-a vazut si …s-a tacut, ca este europarlamentarul “român” (fatat de Basescu si de PDL, gasind mii de votanti maghiari, prin judetele Botosani si Vaslui!!!), Laszlo Tökes, care tipa isteric, urla, face spume la gura, se da de ceasul mortii, pe la Bruxelles si Strasbourg, contra…contra a tot ce arata a român si a… “româneste”!

…Tot aud: “Dar ce sa le faci? Mai bine îi lasi în pace…” Da, lasati-i în pace (ca fac ce fac, TOCMAI pentru ca noi am tot tacut, ca prostii, si-am tot cedat, pas cu pas, pâna în…tinda casei noastre…ramâne doar sa ne dea brânciul final, pe trepte în jos!!! – lasati-i, da, “în pace” (ca ei exact “pace” vor, nu Ardealul Sfânt al Sarmizegetusei si al MARTIRILOR NEAMULUI ROMÂNESC!!!) – …PÂNA N-O SA MAI AVETI DIN CE-I LASA!

…Unui cetatean NELOIAL SI AGRESIVO-TERORIST, ba chiar unui presedinte de tara TRADATOR, AI CE-I FACE! Îl însfaci de guler si-l arestezi…apoi, cum România, prin grija lui Iliescu (care-si pazea fundul, dupa ce-i asasinase pe Ceausesti, la Târgoviste!), nu mai are pedeapsa cu moartea (ma rog, si ne dam de ceasul mortii, cât de crestini suntem noi…!) – …ei bine, îl duci pâna la granita si îi dai un sut în dos (dar solid, asa, CIOBANESC!), sa se duca pââââna la Budapesta…!

Asa sa le facem tuturor tradatorilor, spurcatorilor si-mpartitorilor (pe abace!) de Tara DACICO-VALAHA: sa-i scuturam, de pe noi si din firidele casei noastre, ca pe paduchi ori plosnite…si sa-i zgâltâim si sa-i “tesalam”, de sa le mearga fulgii, pe toti cei care se suie, cu obraznicie ultima, în cârca noastra, si vor sa ne ia, ca pe sclavi, la flegme si la bici, în propria noastra casa: “NU va e bine, mâncând din pâinea mea si dormind în casa mea, pe cuptorul meu? Nu vreti sa ascultati – …toooot mâncând din pâinea mea… – …de legile casei/tarii mele? Bun, foarte bine: CARATI-VA, NEMERNICI NERECUNOSCATORI, SI DESFATATI-VA ACOLO UNDE VI-I GÂNDUL, MEREU, SI DE UNDE VI-I <<COMANDA>>, MEREU… – SI LASATI-MI CASA/TARA SI NEAMUL MEU ROMÂNESC, ÎN BUNA PACE!!!”

…”Si ce va zice Uniunea Europeana, eeee?!” – se alarmeaza, behaind, idiotul meu. Pai, sa se duca la toti dracii, “uniunea” asta! De ce n-a zis “uniunea”, nimic, când Mihaila Cofariu a fost strivit si schilodit, de asasinii maghiari, la Tg. Mures?…când udemeristii cereau ceea ce nu are nicio etnie “conlocuitoare”, din Europa: AUTONOMIE TERITORIALA, PE CRITERII ETNICE…?! – …si de ce masonii împutiti si…”uniti” se “baga” pentru un GOLAN SLINOS, numit Basescu, URINÂND PE CAPUL SI VOTUL A SAPTE MILIOANE SI JUMATATE DE ROMÂNI?!…si de ce li-e mai tare dor (“unitilor” astora “democraaaati” …de dau pe dinafara!) de cât jefuiesc si prada, din România! – decât le este întelegerea de …“DEMOS” – …cum ar veni, adica, de Poporul asta Românesc, exasperat de atâtia golani si curve de tot soiul (cuibarite, cu de-a sila, în Binele lui Sfânt, de Popor al Lui Dumnezeu!) – …exasperat de tot felul de jeguri si de japite, “unite” (împletite ca serpii!), deasupra lui, ca sa-l sugrume, cu zile?! HUIDEOOO, MARS LA TINE ÎN COTET, “UNIUNE” DE BANDITI!!!

…Nesimtirea/pasivitatea vinovata a majoritatii românilor (daca va continua! – …si sunt toate semnele ca va continua!!!) – va fi platita, cât de curând, cu pierderea teritoriului national…SI A FIINTEI NATIONALE ROMÂNESTI!…Asta vor dusmanii nostri…iar noi nu zicem/aratam ca vrem altceva decât ei!!!

Sa ne fie de bine. Istoria nu mai asteapta pe nimeni, “timpul nu mai are rabdare cu oamenii”!!!

prof. dr. Adrian Botez
***

De vanzare cumparare – familii la comanda

On July 26, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

26 iulie 2012

DE VANZARE CUMPARARE – FAMILII LA COMANDA
La inceputul Mileniului III, ca nici odata in istorie, familia e de vinzare si cumparare. Se poate face la comanda. Se vorbeste, scrie, si dezbate mult despre redefinirea ei. Ce defineste familia? Aspectul ei biologic, aspectul relational, sau o combinatie a acestor doi factori? Mai sunt si alti agenti care o definesc? Ne aflam, se pare, intr-un context in care tendinte sinistre graviteaza parca inevitabil spre redefinirea familiei naturale, definita in mod traditional ca fiind constituita dintr-un barbat si o femeie casatoriti si cu copii. Aspectul biologic a fost, de la inceputul speciei umane, trasatura definitorie fundamentala si aproape exclusiva a familiei naturale. Factori care acum o generatie nici macar nu aparusera pe orizont incep, insa, sa infuenteze tot mai mult definirea familiei. Pe linga aspectul biologic, se reliefeaza tot mai agresiv si aspectul intentional, relational si tehnologia moderna. Acesti factori exercita presiuni asupra societatii sa elimine definitia biologica a familiei si sa o inlocuiasca cu factori noi.

Despre acest subiect vorbim astazi. E vorba de familia “moderna”, facuta la comanda, asemenea unor pantofi sau a unei rochii de mireasa. E vorba de ceea ce sociologii din ultimii 10-15 ani denumesc tot mai frecvent “familia intentionala”, (in literatura de specialitatea “intentional family”) adica familia planificata, proiectata dinainte asemenea unui tunel, si nu cea spontana izvorita din sentimentele de dragoste reciproca a tinerilor casatoriti ori din instinctul natural spre procreare a fintei umane. Stiri despre acest fenomen apar si au aparut des in ultimii 10-15 ani fara insa ca cititorul de rind sa le priceapa sau sa le poata asimila ori sa le dea sens. In toamna, Institute for American Values a publicat un studiu comprehensiv privind redefinirea familiei, identificind mai multe variante ale “familiei intentionale” si factorii care tind spre redefinirea ei.

Intitulat One Parent or Five, A Global Look at Today’s New Intentional Families (“Unul sau cinci parinti, a privire de ansamblu asupra noilor familii intentionale”), studiul a fost facut de Elizabeth Marquardt, sociolog si autor prolific privind familia ca fenomen uman si institutie sociala. In acest studiu, ea reliefeaza trendurile actuale in familiile intentionale: ce defineste un parinte, biologia sau intentia? Mamele sau tatii mai au vreun rost? Ce e mai imprtant pentru cresterea unui copil, structura familiei ori factorii biologici? Pot copiii creste normal chiar daca au parinti “multipli”? Le lipsesc copiilor parintii naturali? Sunt poligamia si poliamoria daunatoare sau sanatoase pentru copii? Este posibil ca crearea de familii la comanda sa insemne de fapt insasi mercantilizarea familiei? La aceste intrebari raspunde autoarea in cele 72 de pagini ale studiului ei.

Intilnim tot mai des in rezolutiile si studiile Parlamentului European si ale Consiliului Europei notiunea de familii intentionale, cu toate ca inca nu sub acest nume. In toamna a aparut in proiectul de tratat al drepturilor copilului editat de Consiliul Europei si impotriva caruia am scris si v-am informat atunci. E vorba de parintii sociali, adica de “familii” fundamentate nu pe legaturi biologice intre parinti si copii ci pe relatii de convietuire intre adulti.

Notiunea de “familie intentionala” a aparut in anii 90, dar sub terminologii diferite. A aparut in deciziile judecatoresti privind mamele surogat. Apoi a devenit o tema favorita de cercetare si publicatii pentru sociologi. Adeptii “familiei intentionale” sustin ca “planificarea si pregatirea pentru nasterea copilului, nu casatoria, constituie elementele esentiale in determinarea celui care este sau nu este parintele intentional” al noului nascut. Tatal copilului nu este neaparat fiinta biologica care i-a dat viata ci persoana care in mod intentionat ii acorda asistenta si ii poarta de grija. Dupa ei, familia naturala e irelevanta, asa cum sunt si relatiile biologice si de singe. Conteaza mai mult “familiile constituite prin alegere”, alegerile facute de adultii care se asociaza sa traiasca impreuna.

Studiul lui Elizabeth Marquardt identifica patru tipologii sau tipuri de familii: (1) familia monoparentala (unde exista doar un singur parinte); (2) familia constituita din doua persoane adulte; (3) familia constituita din trei persoane (poligamia si poliamoria); si (4) familia constituita din patru sau cinci persoane.

Familia Monoparentala

Exista mai multe tipuri de familii monoparentale: (1) mama intentionat necasatorita; (2) tatal intentionat necasatorit; si (3) conceptia post-mortem.

Emanciparea sociala a anilor 60 a generat familia manoparentala, in special in rindul tinerelor care doreau cariera si copii dar nu casatorie. Tinerele care prefereau sa traiasca singure, cu un copil sau doi pe care sa-i creasca singure. Gindeau ca micutii se pot dezvolta bine si fara un tata sau barbat in casa. Au conceput prin inseminare artificiala. Barbatii au profitat de noua moda pentru a-si vinde materialul genetic, facilitind astfel familia monoparentala, numita in studiile sociologice single mother by choice. Media de elita a promovat aceasta familie, portretizind-o ca una cool si preferabila casatoriei si familiei traditionale. Asa incit copiii au primit de la mamele lor alti frati si surori, dar nu tati. De citiva ani incoace, insa, trendurile au inceput sa se inverseze. Dupa o generatie, tinerele devenite mame isi sfatuiesc propriile ficele, ele la rindul lor ajunse la virsta casatoriei, sa opteze pentru casatoria traditionala, cu sot si tata in camin. A creste singura un copil sau doi este dificil, spun ele.

Un alt tip de familie monoparentala e tinarului necasatorit care traieste singur cu copilul sau copiii lui. Astfel de barbati isi fac si ei familii la comanda, folosind mame surogat. Fenomenul acesta e intilnit mai des in America de Nord, Marea Britanie si India. Barbatii cumpara ovule, le incubeaza in pintecele unei mame surogat contra cost, iar cind copilul se naste, devin, legal, tati. Cum era de asteptat, traficul in ovule si servicii de surogat s-a intensificat mult in ultimii ani.

Conceptia post-mortem se intilneste mai rar si consista in conceptia unui copil din sperma unui barbat decedat. Dupa moartea fizica a barbatului, sperma mai supravietuieste 36 de ore, ingaduind medicilor sa o preleveze si sa o inghete. Cazuri bizare au aparut in Dallas si Rusia unde parintii si prietenele barbatului decedat s-au dat reciproc in instanta pretinzind sa fie “proprietari” ai spermei decedatului cu scopul de a-si concepe un nepot sau o fica.

Familia cu doi parinti

In aceasta categorie intra, pe linga familia naturala si traditionala barbat-femeie, asa numitele familii constituite din persoane de acelasi sex. Acest ultim tip de familie e tipul clasic de familie unde legaturile biologice intre parinti si copii sunt eliminate. Copiii cresc intr-un context relational nebiologic, intr-un cadru ales de adulti. Doar unul dintre parteneri e parintele biologic al copilului sau al copiilor, iar celalat nu. Copiii crescuti in astfel de camine tind sa se dezvolte diferit si mai anevoios decit copiii crescuti in familii binare (barbat-femeie), si multi dintre ei sunt confuzi privind propria identitate sexuala. In majoritatea cazurile ei provin din relatii pe care parintii biologici si nebiologici le-au avut in trecut cu alte persoane de acelasi sex. In consecinta, copiii nu sunt legati intre ei biologic (frate si sora) ci trec prin structuri de familii diverse de-a alungul anilor in masura in care parintii lor isi schimba partenerii de viata de acelasi sex. In ultimii ani tot mai multi adolescenti, care au fost crescuti din copilarie de cupluri homosexuale sau lesbiene, incep sa-si exprime in public experientele de viata. Si nu sunt placute. Multi dintre ei nu se pot relationa cu partenerul de viata de sex opus, fiind crescuti si obisnuiti cu modele sexuale de acelasi sex, barbat-barbat si femeie-femeie.

O alta varianta a familiei cu doi parinti este aceea de co-parinti (in literatura de specialitate “co-parenting pre-conception arrangements”) Este o varianta aparuta recent in care doua persoane de sex opus sau de acelasi sex stabilesc prin contract (1) aducerea pe lume a unui copil (de obicei prin inseminare artificiala); si (2) cresterea lui. Cele doua persoane adulte nu sunt casatorite, nici nu locuiesc impreuna. Cheltuielile pentru inseminare si surogat sunt impartite egal sau stabilite prin contract. Aici copilul devine o comoditate, e mercantilizat. Un exemplu tipic este femeia care solicita (online) sperma, se insemineaza si se intelege cu vinzatorul sa fie co-parintii copilului prin contract. Deja incep sa se iveasca copii care in loc de “parinti” au “co-parinti”. Reclamele sugestive pentru acest fel de “familie” sunt de genul: “find your co-parent or sperm donor”, iar serviciile de facilitare incep sa devina tot mai numeroase.

O alta varianta, tot recenta, este numita “same-sex procreation” (“procrearea unisex”). Este o varianta cit se poate de bizara, dar deocamdata doar in faza de cercetare in laboratoare. In 2004 oameni de stiinta japnozei au creat un cobai exclusiv cu materialul genetic a doua femele, fara implicarea materialul genetic masculin. Aceasi notiune se incearca si la nivel uman, universitatea Sheffield din Marea Britanie fiind un “pionier” al acestor teste in fiintele umane.

Familia cu Trei Parinti

“Familia” cu trei parinti a fost legal inaugurata in aprilie 30, 2007 cind un judecator american a decis, pentru prima data, ca un copil poate avea trei (3) parinti legali, doua femei (ca si co-parinti) si un tata, adica barbatul care si-a vindut sperma cu care una dintre femei a fost inseminata. Cei trei adulti sunt declarati parinti “egali” ai aceluiasi copil si au obligatii egale sa-l intretina. Cazuri similare incep sa apara si in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Iar recent, in California a fost introdus un proiect de lege care, in caz ca va fi adoptat, va permite fiecarui copil sa aibe trei parinti mentionati in certificatul de nastere. Intrebarea inevitabila este: daca un singur parinte nu e bun pentru un copil dar doi sunt, cu atit mai mult trei? De ce nu chiar patru sau mai multi?

A alta familie cu trei parinti este poliamoria. Poliamoria este o relatie intre mai mult de doua persoane, necasatorite, dar care traiesc impreuna, o relatie ne-monogama, dar care inevitabil produce copii. In contrast, poligamia este familia unde un barbat si cele doua sau mai multe sotii sunt casatoriti. In ultimii ani, in special dupa legalizarea casatoriilor unisex, practicantii poliamoriei si a poligamiei au lansat si ei actiuni agresive in tribunale pentru a li se recunoaste si lor tipurile de familii pe care si le constituie pe baze relationale, nu exclusiv biologice. Pentru ei monogamia e o notiune demodata. Au aparut reviste poliamoroase, printre ele Loving More, cu 15.000 de abonati. Iar showurile TV de avantgarda incep si ele sa lansese programe speciale despre familiile poliamoroase si poligame, proclamindu-le mai fericite si sanatoase decit familia naturala si traditionala binara barbat-femeie. Parintii care constituie aceste familii se numesc “poli-parinti”. Titlul unei bine cunoscute carti care promoveaza poliamoria? Heather Has Two Moms and Three Dads (“Heather are doua mamici si trei tatici”) Pina in prezent nici familiile poliamorice nici cele poligame nu au fost recunoscute legal, dar exista.

O alta varianta, si mai bizara, de familii din trei persoane este numita “three-person reproduction”, unde copilul e produsul unui embrion conceput de trei parinti, de exemplu materialul genetic a doua femei si al unui barbat. Primul proiect de acest gen a fost lansat de Newcastle University din Marea Britanie in 2005. Acest tip de “familie” e probabil cea mai clara dovada ca copiii au devenit o comoditate pentru adulti, o comoditate pentru satisfacerea vanitatii lor. Copii nascuti in modul acesta sunt prea putini si insuficient de maturi pentru a fi intrebati ce simt ori ce opinie au despre aceasta nebunie a adultilor. In citiva ani vom afla.

Familii cu Patru si Cinci Parinti

Familia cu patru sau cinci parinti se constituie dintr-o femeie, un barbat, un donator (a se citi “vinzator”) de sperma, o mama surogat, si o donatoare (a se citi “vinzatoare”) de ovule. Tribunalele sunt presate tot mai mult sa accepte si aceste aranjamente contractuale si sa le declare “familii” legale si “egale” cu familia traditionala. In cuvintele celor care promoveaza astfel de familii, “definitia familiei traditionale dispare in mod treptat. Am avut ingrijorari acum citiva ani cu familiile de acelasi sex. Dar preocuparile acelea s-au dovedit a fi nefondate. Familiile viitorului vor putea combina pina la cinci parinti. In oricare cultura sau civilizatie, evidenta indica ca copiii se adapteaza bine si ce e important e calitatea vietii oferite copilului in astfel de structuri.” Oare asa sa fie?

Ultima moda sau varianta de familie, poate cea mai bizara dintre toate, tocmai si-a facut aparitia in San Francisco. Sociologii o numesc “co-parenting bothies”, un termen mai greu de tradus in romaneste, dar care poate fi inteles usor din modul in care e structurata. Acest tip de “familie” se constituie din doua cupluri, un cuplu lesbian si altul homosexual, adica doi barbati si doua femei. In alte cuvinte, copilul are patru (4) parinti homosexuali. Prin contract, cei patru se inteleg care dintre barbati isi va dona sperma, care dintre femei va fi inseminata artificial cu ea, si toti cad de acord sa fie “co-parinti” ai noului nascut. Cei patru nu traiesc toti impreuna, iar copilul trece periodic in custodia fiecarui cuplu. Contractul deasemenea decide cine va avea grija de copil in vacante, cind e bolnav, cine i-i va plati scoala, unde va locui, cu cine si cit timp. In aceasta structura copilul e asemenea unei suveici aruncate dintr-un loc in altul. Copiii acestia nu vor trai nici o data impreuna cu ambii parinti biologici. In permanenta vor trebui sa se ajusteze unor noi si stranii structuri sociale.

Concluzie

Aceasta e o scurta prezentare a “familiei intentionale”, adica planificata, facuta la comanda. Pretul? Costurile uneori sunt astronomice. Unele cupluri unisex au cheltuit pina la 200.000 de dolari pentru a-si atinge scopul. Un cuplu homosexual din Tel Aviv a cheltuit aceasta suma sa afle o donatoare de ovule in California si o mama surogat in Mexic sa le implineasca visul. Cu adevart un cost exorbitant pentru a-ti intemeia o familie. Ce am scris astazi e un scenariu periculos dar real. Nu mai e doar pe orizont. Deja e o realitate. Intrebarea este, ca societate e bine sa acceptam si sa legiferam aceste trenduri periculoase? Daca credem ca am ajuns la finalul variantelor “familiilor” ne inselam. Tehnologia si vanitatea adultilor se impletesc in variante inca de negindit, dar care vor impinge frontierele antivalorilor spre orizonturi si mai bizare si periculoase. De aceea asteptam, cu ingrijorare, anul 2014 cind Uniunea Europeana va celebra “Anul European al Familiilor” (la plural). Da, tot ce se face la comanda e scump. Inclusiv “familiile intentionale.”

AFR Va Recomanda: Textul integral in engleza al studiului discutat astazi il aflati aici: http://familyscholars.org/one-parent-or-five/

Noul Cod Penal: Dezlegare la incest si prostitutie
Pe 24 iulie colegii de la Pro-Vita Bucuresti au postat un material oarecare legat de ceea ce noi publicam astazi. El priveste dezincriminalizarea prostitutiei in Romania. Socotim lucrul acesta o eroare grava si un prim pas spre legalizarea ei si stabilirea in Romania de retele legale de prostitutie.

Articol aparut în publicatia constanteana „Liderul de opinie”. Remarcabila este în special schimbarea opiniei dlui Valentin Cioclei, unul din cei mai cunoscuti profesori de drept penal din România.

Vesti bune pentru practicantele celei mai vechi meserii din lume. Mult asteptatul si trâmbitatul Cod Penal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2013, nu mai incrimineaza prostitutia. Altfel spus, în codul ce va intra în vigoare de la anul, prostitutia va fi pe picior de egalitate cu trecerea unui pieton pe culoarea rosie a semaforului. Mai mult decât atât, prostitutia nu este nici interzisa, nici admisa, aceasta activitate fiind catalogata doar o contraventie si se pedepseste cu amenda. Cu toate ca mai multi politicieni au cerut legalizarea prostitutiei, cei care au lucrat la elaborarea Noului Cod Penal (NCP) nu au vrut nici în ruptul capului acest lucru, drept pentru care fetele care doresc sa-si vânda trupul pentru o bucata de pâine o pot face linistite. Silviu Prigoana s-a aratat cel mai intrigat de faptul ca în conditiile în care prostitutia nu mai e infractiune, parlamentarii i-au respins proiectul de lege privind legalizarea acestei activitati. „Eu doream ca statul sa aiba un control medical si fiscal asupra fenomenului, însa nimeni nu a fost de acord. Dar acum nu mai înteleg nimic. Nici nu le controlam sanitar, sa nu raspândeasca boli, nici nu le taxam ca sa aducem bani la buget. În schimb, le lasam în voia lor pe strada si ne multumim sa le mai dam o amenda, pe care oricum nu o platesc”, a spus deputatul.

Prostituata Auris poate scapa de puscarie

Conform actualului Cod Penal, femeile sau barbatii prinsi ca practica prostitutia risca pedepse cu închisoarea între trei luni si trei ani. În câteva saptamâni, o veche clienta a politistilor, Auris, care se încalzea prestând un sex oral unui barbat înfrigurat, a fost prinsa în flagrant de politisti care i-au întocmit dosar penal. Oferta tinerei a fost de nerefuzat, tinând cont de tariful de iarna pe care-l practica: 30 de lei oralul. În afara faptului ca oamenii legii i-au întrerupt partida de sex, prostituata s-a ales si cu dosar penal si risca sa ajunga dupa gratii pentru urmatorii trei ani, mai ales ca nu este la prima abatere, pe numele ei fiind emise, de-a lungul anilor, sute de amenzi.

Proxenetii – la racoare, fetele – pe centura

În Codul Penal, prostitutia nu mai este pedepsita cu închisoare, ci doar cu amenzi. Sigur, proxenetii nu scapa de închisoare, acestia riscând sa primeasca pâna la 10 ani. Este foarte interesant câti „pesti” vor ajunge la închisoare din 2013, si cum vor dovedi oamenii legii ca acestia le-au fortat pe fete sa se prostitueze, când cele mai multe dintre ele stau la cheremul „pestilor” de placere! Articolul 211, din Codul Penal la alin. 1 si la alin. 2, prevede „determinarea sau înlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”, cât si „în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”.

Prea putine fetite la puscarie

Pentru a justifica scoaterea din codul penal a prostitutiei ca infractiune, unul dintre expertii care au contribuit la redactarea Codului Penal, profesorul universitar, Valerian Cioclei, a explicat faptul ca în închisori, în fiecare an, întrau pentru prostitutie, în medie, 15 femei, ceea ce este în contradictie totala cu ceea ce se întâmpla în realitate, deoarece pe strazi sunt mult mai multe femei care practica prostitutia. Din acesta cauza, pentru a da o sansa femeilor de a putea sa ceara ajutor, prostituatele nu mai ajung la închisoare. „Nu severitatea pedepselor, ci siguranta aplicarii lor are un efect preventiv”, a spus Cioclei. La scurt timp dupa aceste declaratii, profesorul universitar revine cu alte declaratii pe un site specializat în drept si declara ca a gresit: „ca membru înjurat al imoralei comisii ma grabesc sa îmi fac autocritica si sa admit, înca de la început, ca am gresit. Prostitutia nu trebuia sa fie dezincriminata, ci pedepsita mai aspru, incriminata mai cuprinzator si mai moralizator. În primul rând, trebuia sa incriminam si cumparatorul de favoruri sexuale. Cu ce este mai moral clientul fata de vânzator, atunci când tranzactia în sine este socotita imorala. De ce sa ne abatem mânia proletara numai asupra amarâtei care, poate se vinde doar pentru ca nu are ce mânca, nu si asupra „generosului” care îi ofera „mijloacele de existenta”, cum spune actualul Cod. Foamea propriu-zisa este oare mai condamnabila decât foamea de sex? Daca vrem sa fim morali, hai sa fim pâna la capat. Sau macar sa gândim economic: fara cerere oferta moare de la sine”.

Din 2013, incestul va fi legal

Surprizele cu care vine Noul Cod Penal sunt incredibile. O alta infractiune care scapa nepedepsita de la 1 ianuarie 2013 este incestul. Pe motiv ca nimeni în România nu a fost pedepsit pentru incest, gânditorii NCP au hotarât ca incestul între doua persoane majore sa nu mai fie pedepsit. „Ramân incriminate violul incestuos si actul sexual incestuos cu un minor. Noul text nu mai pedepseste relatia incestuoasa între doua persoane majore, deoarece incestul este o practica imorala, dar nu ilegala si are legatura cu patologia medicala”, a spus profesorul Cioclei . El a adaugat ca nu a auzit de persoane care sa fie pedepsite pentru incest în România si ca, la redactarea Codului Penal, expertii s-au gândit si la un potential ajutor pe care aceste persoane l-ar putea primi. Larghetea NCP merge pâna acolo, încât, femeia care îsi întrerupe singura sarcina, de peste 17 saptamâni, nu va mai fi pedepsita. Acest fapt este stipulat expres în noul Cod Penal, articolul 199, la alin. 9: „Nu se pedepseste femeia însarcinata care îsi întrerupe cursul sarcinii”.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Ne continuam pledoaria de a semna Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

PENTRU ROMANII DIN AMERICA
Dragi romani din America: boicotati in lunile viitoare Office Depot. Luna viitoare incepe scoala si, ca in fiecare an, multi dintre dtra veti merge la Office Depot sa cumparati rechizite scolare pentru copiii vostri. Va rugam nu o faceti anul acesta. American Family Association ne informeaza ca Office Depot s-a aliat cu Lady Gaga intr-o campanie pro-homosexualitate care va dura citeva luni. Office Depot a facut o intelegere cu fundatia lui Lady Gaga, Born This Way, sa doneze 25% din vinzarile de rechizite scolare fundatiei pina la 1 milion de dolari. Va rugam nu va faceti complici acestei abominatii. Cumparati rechizite de la competitorii lui Office Depot, printre ei Staples sau OfficeMax. Va multumim si va rugam dati anuntul acesta mai departe prin comunitatile si bisericile dtre.

Tot pe romanii din America ii incurajm sa treaca mai des pe la Chick Fil-A, o companie de fast food din Georgia, rivala lui McDonald’s, dar care se specializeaza pe preparate de pui. Spre deosebire de Office Depot, Chick Fil-A promoveaza valorile crestine, si de multi ani si-a anuntat opozitia fata de casatoriile homosexuale si a finantat actiuni de protejare a casatoriei traditionale. Recent, comunitatea homosexuala americana a lansat un boicot impotriva lui Chick Fil-A. Crestin romani – duceti-va copiii la Chick Fil-A si contracarati boicotul homosexualilor. Chick Fil-A e inchisa duminica. In fiecare luni, Chick Fil-A da cite un sandwich gratuit fiecarui copil si adolescent care duce dovada ca duminica precedenta a fost la biserica.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Astazi facem ultimul apel de a semna petitia de solidaritate cu crestinii din Nigeria. S-a ajuns la peste 850 de semnaturi dintre care majoritatea au fost date de dtra. Suntem mindri de dtra si va multumim de mii de ori. Ati facut cinste Romaniei cu semnaturile dtre. Au fost date pentru o cauza buna. Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Petitia a fost lansata pe 22 iunie de europarlamentarul italian crestin Mario Mauro. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Acum trei saptamini am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria. Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person. The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual. We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts. I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition. Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

LOCURI DE MUNCA
Ieri am primit mesajul alaturat si in urma unor discutii telefonice cu solicitantii am decis sa le publicam anuntul. Cei interesati si in cautare de venit sunt rugati sa contacteleze persoanele desemnate mai jos.

Buna ziua: In urma discutei telefonice cu colega mea, Simona Sofrone referitor la propunerea pentru colaborare , a ramas sa va trimitem un e-mail detaliat referitor la activitatea noastra. Compania noastra, CIDP Biotechnology S.R.L. efectueaza studii dermato-cosmetice pe produse cosmetice (creme, parfumuri, lotiuni, pudre) si cautam voluntari care ar fi dispusi sa ia parte la aceste studii, beneficiind astfel de oremuneratie atractiva. Acest lucru poate fi interesant pentru Alianta dumneavoastra pentru ca da posibilitatea celor ce beneficiaza de aceasta, sa castige bani in plus.

Durata studiilor poate fi de la 1 zi pana la 7 saptamani, cu vizite zilnice sau saptamanale. La centru, pentru un test cosmetic se sta in jur de 3-4 ore, in intervalul 9-17. Deasemenea indemnizatia incepe de la 100 lei pentru teste scurte de 1 zi sau 2 zile si poate ajunge pana la 2000 lei pentru testele de 7 saptamani. Avand in vedere cele comunicate mai sus, daca este in interesul aliantei din care faceti parte, al dumneavoastra sau oricarei alte persoane care ar fi interesata de acesta oferta, putem fi contactati la numarul: 0317 181 182 / 183 unde un membru al echipei noastre va oferi toate detaliile necesare. De asemenea, va rog sa aveti in vedere urmatoarele: (1) Toate studiile sunt realizate sub atenta supraveghere a unui medic specialist dermatolog; (2) Inainte de a participa la un studii, voluntarul beneficiaza de o vizita gratuita la medicul nostru dermatolog; (3) Toate studiile sunt efectuate conform Legislatiei Romane in vigoare, Protocoalelor Internationale si Bunei Practici Medicale (Good Clinical Practice); (4) In ceea ce priveste desfasurarea studiilor, costurile sunt suportate integral de catre compania noastra. Asteptam cu interes raspunsul dumneavoastra! Cu stima, Maria Elena Stan, Recruitment Responsible, CIDP Biotechnology S.R.L, Tel: +40 317 181 182 / 83; Fax: +40 317 181 184; Address: Albac Street, No.15, Floor 1, Bucarest 011607, Romania; Email: mstan@cidp-cro.com; Web: http://www.cidp-cro.com

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

Declaratia de la Madrid

On July 19, 2012 By nelursIn Life and Health1 Comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

19 iulie 2012

DECLARATIA DE LA MADRID
Declaratiile sunt importante. Ele proclama, afirma, si promoveaza idei si pozitii valoroase. Reprezinta vocea si pozitiile unanime ale celor care le initiaza sau adopta. Exprima deziderate comune. Atrag atentia si sunt luate in seama, chiar daca ideile care le contin nu sunt deseori acceptate. Isi au rostul si reprezinta puncte de reper pentru indivizi, organizatii sau natiuni. Declaratia de Independenta a Americii, Declaratia Drepturilor Omului proclamata de Revolutia Franceza, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului dovedesc acest lucru. Acestea sunt documente in jurul carora s-au raliat indivizi, natiuni si chiar o lume intreaga.

In zilele noastre declaratiile isi mentin aceasi importanta si viabilitate si in conflictul valorilor. Organizatiile care li se opun emit declaratii frecvente care promoveaza nonvalorile. Iar organizatiile care le promoveaza fac la fel. Dintre declaratiile profamilie internationale mai bine cunoscute sunt Declaratia de la Kuala Lumpur si Declaratia de la Doha. Declaratia de la Doha privind Familia a fost adoptata la 10 ani dupa ce ONU a celebrat, in 1994, Anul International al Familiei. A fost adoptata, in unanimitate, pe 6 decembrie 2004 in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, adica de reprezentantii statelor membre. Iar Declaratia de la Kuala Lumpur a fost adoptata cu citeva luni mai devreme, in octombri 2004. Spre deosebire de Declaratia de la Doha, cea de la Kuala Lumpur a fost adoptata de oficialitati de stat, academicieni, organizatii neguvernamentale, sociologi si alti demnitari intruniti intr-o conferinta axata pe importanta si relevanta familiei in societatea contemporana si necesitatea protejarii ei.

Astazi mentionam o alta declaratie, Declaratia de la Madrid, adoptata cu prilejul Congresului VI al Congresului International al Familiilor. Congresul a fost tinut la Madrid intre 25 si 27 mai si a intrunit 3.100 delegati reprezentind un numar record de organizatii profamilie si pro-vita. Au conferentiat peste 125 de lideri pro-familie, activisti, legiuitori, oameni de stiinta, si sociologi din 80 de tari.

Redam astazi traducerea romaneasca a Declaratiei, mentionind importanta si relevanta ei in contextul actual. In ultima generatie, academicienii, sociologii, politicienii, si “marile puteri” si-au dat mina si si-au unit eforturile pentru distrugerea celei mai vechi si vitale institutii sociale care a existat vreodata – familia. Publicatiile de specialitate, in special de sociologie si drept, au corupt notiunea de familie, au submit demnitatea si sanctitatea casatoriei, si au declarat-o irelevanta pentru societatea contemporana. Intelegi lucrul acesta doar citind copertile sau titlurile studiilor si cartilor care apar tot mai des privind familia. Unul care ne-a frapat recent este What Happens When Marriage Disappears? (“Ce se intimpla cinf familia dispare”?) publicat de Institute for American Values din New York. Consecintele pentru societate a destramarii familiei merg doar intr-o singura directie, din rau in si mai rau. Actualmente 41% din copiii nascuti in America se nasc in afara casatoriei, in comparatie cu 17% acum 30 de ani. Iar in ultimii ani doar 58% din liceenii care nu merg la facultate se mai casatoresc legal. Concubinajul devine regula de convietuire nu casatoria.

In acest context ostil familiei, cei 3.100 de delegati intruniti la Madrid si-au unit vocile sa-si exprime opozitia fata de aceste manifestari irationale. In 2014 Uniunea Europeana va celebra Anul International al Familiilor (la plural). AFR pregateste un document care va fi inregistrat in UE la vremea potrivita prin care intentioneaza sa isi exprime opozitia fata de asaltul occidentului asupra familei, eliminarea familiei naturale si creearea de familii artificiale. Experienta ultimilor ani arata ca atacurile impotriva familiei naturale barbat-femeie deja au un impact devastator asupra societatii: generatia tinara este tot mai putin interesata in casatorie, rata concubinajului creste vertiginos, un numar tot mai mare de copii se nasc in familii din care lipsesc tatii, responsabilitatea de parinte e in declin. Si lista efectelor negative continua, culminind in declinul social la care toti suntem martori.

DECLARATIA DE LA MADRID IN ROMANESTE
Intruniti la Madrid, in aceasta zi de 27 mai 2012, noi delegatii la Congresul Mondial al Familiilor VI reafirmam adevarul ca “familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. (Articolul 16, Declaratia Universala a Drepturilor Omului) Impulsul familiei naturale este innascut in natura umana si se centralizeaza pe uniunea voluntara a unui barbat si a unei femei intr-un legamint de casatorie pe viata. Institutia casatoriei acorda in primul rind dragoste si bucurie cuplului si este deasemenea indreptata spre proceeare si cresterea copiilor. Uniunea conjugala deasemenea ofera sotilor siguranta in vremuri dificile, este fundamentul social care stabileste echilibru intre ordine si libertate, si leaga generatiile.

Iata insa, ca in vremea noastra, asalturile impotriva familiei naturale cresc in numar si intensitate. Ideologiile statismului, individualismului si revolutia sexuala ataca insasi esenta casatoriei si a familiei. Schimbarile recente legale si de politica publica au corupt intelesul si deminitatea casatoriei, au devalorizat rolul parintilor, au incurajat si facilitat divortul si procrearea in afara casatoriei, au creat confuzie privind identitatea sexuala, au promovat promiscuitatea, au creat conditii care faciliteaza abuzul copiilor, au izolat pe cei in varsta, au stimulat depopularea. In particular, aceste schimbari au fost acute in Europa in ultimele decenii, si, in mod specific, in Spania anilor 2004-2011, cind un guvern radical a facut eforturi sustinute sa submineze familia naturala.

Ca raspuns, Congresul Mondial al Familiilor VI sustine un set de principii pentru crearea unui mediu politic si cultural care e compatibil cu viata, libertatea si speranta pentru viitor:

* Afirmam ca familia naturala, nu individual, este unitatea fundamentala a societatii.

* Afirmam ca familia naturala este uniunea dintre un barbat si o femeie prin casatorie cu scopul de a impartasi dragoste si bucurie, procreare, asigurarea educatiei morale a copiilor, constituirea unei economii viabile, siguranta in vremuri dificile, si conectarea generatiilor.

* Afirmam ca familia naturala reprezinta un aspect fix al ordinii create, si ca este innascuta in natura umana.

* Afirmam ca familia naturala este sistemul familial cel mai ideal si optim. Admitem ca exista diverse moduri de convietuire, dar toate celelalte “forme de familie” nu sunt complete si sunt doar inventii artificiale ale statului.

* Afirmam uniunea conjugala intre un barbat si o femeie ca formind unica legatura sexuala autentica, si singura propice procrearii responsabile si naturale.

* Afirmam sanctitatea vietii de la conceptie pina la moartea naturala; ca fiecare noua fiinta umana conceputa detine drepturile la viata, nastere, dezvoltare, si sa traiasca intr-un camin cu parintii lui naturali uniti in casatorie. Avortul, eutanasia si alte forme de manipulare a fiintelor umane in starea lor embrionala constituie atacuri asupra vietii umane.

* Afirmam ca familia naturala exista inaintea statului si ca guvernele legitime exista pentru a proteja si incuraja familia naturala.

* Afirmam ca planeta este bogata in resurse. Colapsul familiei naturale si falimentul moral si politic, nu “suprapopularea”, sunt cauzele saraciei, a foametei si a distrugerii mediului.

* Afirmam ca imbatrinirea populatiei si depopularea constituie adevaratul pericol demografic cu care se confrunta planeta in noul secol. Societatea are nevoie de mai multi, nu de mai putini, oameni.

* Afirmam ca familia naturala este sursa principala a prosperitatii economice si sociale si pivotul principal pentru depasirea crizei economice mondiale de astazi.

* Afirmam ca femeile si barbatii sunt egali in demnitate si drepturi umane innascute, dar diferiti in roluri. Cu toate ca rolurile uneori sunt determinate de aspecte dincolo de controlul individului (sau dictate de vocatia religioasa a individului), vocatia fiecarui baiat este sa devina sot si tata; si vocatia fiecarei fete este sa devina sotie si mama. Cultura, politica si legile trebuie sa ia in considerare aceste diferente.

* Afirmam ca complementaritatea dintre sexe este o sursa de putere. Barbatii si femeile dispun de profunde diferente biologice si psihologice. Dar cind sunt casatoriti, unitatea lor este mai puternica decit diferentele lor.

* Afirmam dreptul parintilor de a-si educa copiii pentru binele lor fara imixtiunea statului.

* Afirmam ca fiecare fiinta umana are dreptul la libertate religioasa si ca comunitatea politica trebuie sa respecte libertatea fiecaruia de a-si exprima propria credinta, sa o transmita copiilor, si sa-si creasca copiii in ea.

* Afirmam idealul egalitatii intre barbat si femeie pentru o munca egala cu responsabilitati egale. Compensatia pentru munca, sistemul de taxe si planurile de asigurare sociala trebuie sa intareasca legaturile familiale.

* Afirmam rolul necesar al proprietatii private in pamint, locuinte, si capital productiv ca fundament al bunastarii familiei si garantia democratiei. Intr-o societate dreapta si buna, e important ca toate familiile sa detina proprietati.

* Afirmam ca solutiile de lunga durata a problemelor umane, inclusiv a crizei economice contemporane, izvorasc din familii si comunitatile mici. Solutiile nu pot fi impuse din exterior prin constringeri birocratice sau prin forta.

Resurse: Textul oficial, in engleza, al Declaratiei, poate fi cititi aici: http://congresomundial.es/wcf-vi-madrid/the-madrid-declaration/

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Declaratiile sunt importante, asa cum afirmam mai sus. E important ca ele sa fie semnate de cit mai multi pentru a avea un efect cit mai mare. De aceea va rugam din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

FAMILIA ORTODOXA
Colegii de la Familia Ortodoxa ne informeaza ca au scos numarul 42 al revistei online Familia Ortodoxa. Va rugam intrati in acest link sa o cititi. http://www.familiaortodoxa.ro/2012/07/16/familia-ortodoxa-numarul-42/ Va invitam sa va si abonati. Este o revista exceptionala. Materialele si informatiile privind familia, valorile si contextul social in care ele se manifesta sunt numeroase. Familia Ortodoxa face un aport simnificativ la efortul comun de a informa familia romana privind pericolele cu care toti ne confruntam.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Ultimele stiri din Nigeria sunt cit se poate de ingrijoratoare. Media internationala tocmai a anuntat ca recent 50 de crestini au fost arsi de vii in casa unui pastor in nordul Nigeriei. http://www.wnd.com/2012/07/50-christians-burned-to-death-in-pastors-home/?cat_orig=world

Astfel de stiri nu sunt izolate chiar daca par ireale si de necrezut. Parca nu ne mai aflam la inceputul Mileniului III. Cu trei saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii din Nigeria. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 800 de semnaturi la nivel european, dintre care mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre sa o semnati si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Cum am mai amintit, miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Saptamina trecuta marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
In ultima saptamina am primit zeci de mesaje din partea dtra si a altor organizatii care ne informeaza ca intentioneaza sa posteasca si sa se roage pentru Romania azi, 19 iulie, si mai departe pina dupa referendul din 29 iulie. Ne facem datoria sa va informam despre asta si va multumim pentru aceasta initiativa. Dumnezeu sa se indure da tara noastra! Din multele mesaje care le-am primit pe acest subiect ne-a cazut la inima acest paragraf care ne aminteste ca poate Romania se afla in situatia jalnica pe care o cunoastem cu totii si datorita faptului ca nu ne-am rugat destul pentru clasa politica a tarii: “Conducatorii pe care ii avem sunt de cea mai proasta calitate si datorita noua care nu ne-am rugat pt ei iertandu-i. Sa-i iertam sincer pe toti ca micsoram rautatea si sa putem merge cu bine mai departe. Da, sa ne rugam si sa tinem post pt ca Dumnezeu sa ne ierte (ca nu ne-am rugat pentru conducatorii nostri, sigur nu constient si sincer!), sa ne miluiesca si sa ne scape de cei intunecati (sau sa le lumineze sufletele si inimile). Iar la final sa nu uitam sa spunem: DAR FACA-SE VOIA TA, DOAMNE!!!) (Nicoleta C.)

Iar chiar inainte de inchiderea editiei am primit acest email: “Doamne ajuta! Cu durere fata de cele ce se petrec si cu nadejde in mila lui Dumnezeu raspundem si noi apelului dvs la post si rugaciune, cu gandul si la inaintasii nostrii, mai apropiati sau mai indepartati de noi in timp, care s-au jertfit pentru neamul nostru, martiri si marturisitori din temnitele comuniste, conducatori si voievozi de inalta tinuta….cu ale caror rugaciuni bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi!” (Nicoleta F.)

VA INFORMAM – RENATE WEBER
De citiva ani scriem din cind in cind despre dna Renate Weber din Sibiu, europarlamentara. Afirmam ca este cea mai antivalori dintre toti europarlamentarii Romaniei. De multi ani promoveaza cu agresivitate avortul si dreptul homosexualilor, fiind o simpatizanta a lui International Planned Parenthood Federation (o organizatie mondiala care promoveaza avortul si controlul populatiei) si a lui International Lesbian and Gay Association (o organizatie cu sediul la Bruxelles care promoveaza homosexualitatea si drepturile homosexualilor). Este o europarlamentara nu doar necrestina ci si anticrestina. Saptamian aceasta ne-a parvenit un document oficial emis in mai 2010 de un grup de europarlamentarii, printre care si dna Renate Weber, care critica Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale pentru ca a acceptat ca membra organizatia crestina din Viena, Observatory of Intolerance and Discrimination against Christians. Aceasta organizatie, condusa de colegii nostri din Viena, monitorizeaza incidente de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Atacul impotriva colegilor din Viena este nejustificata si dovedeste intoleranta fata de noi toti, crestinii Europei. Ne exprimam din nou profunda ingrijorare ca un partid politic din Romania include in listele ei electorale o persoana care nu are nimic nici in clin nici in mineca cu Romania, crestinismul sau valorile noastre. In mai 2009 dna Weber a candidat pe listele PNL.

MULTUMIRI COLEGILOR DIN BULGARIA
Luna trecuta aproape 20 de ambasadori straini au emis o Declaratie Comuna in sprijinul marsului homosexual de la Bucuresti. Printre ei s-a aflat si ambasadorul Bulgariei la Bucuresti. La rugamintea noastra, colegii din Bulgaria au emis, saptamina aceasta, o nota de protest catre Ministerul de Externe al Bulgariei prin care condamna implicarea ambasadorului bulgar in mars.

FELICITARI ROMANIEI!
Felicitari echipei Romaniei (constituita din liceeni) care s-a clasat pe primul loc in Uniunea Europeana la Olimpiada de Matematica tinuta tocmai in Argentina! Suntem mindri de copiii nostri!

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro