Mi-am făcut un obicei să scriu câteva reflexii după fiecare întâlnire.

Intâlnirea “Desculți” Romanian Homecaming,  “O sărbătoare în Cinstea Domnului” începe cu călătoria spre Hickory, care în aceasta perioadă a anului este traversarea unui spectacol continu de culori, fie venind dinspre west prin Appalachian  Mountains ori dinspre est străbătând Smoky Mountains
Drumul nostru spre Hickory în acest an a început cu 8 zile înaintea întâlnirii cu un ocol de aproximativ 1000 de mile. Cu o familie de prieteni veniti la noi in vizita  din România, de la cascada Niagara spre Washington  DC  am abandonat   drumurile  “Interstate” în favoarea drumurilor locale mai pitoresti si mai spectaculoase, in culorile domoale  ale toamnei. Am traversat sudul statului New York si apoi padurile “mușcate de toamnă” ale satatului Pennsylvania, spre Capitala politica a lumii. Am ieșit pentru trei  zile la Ocean si am admirat răsăritul soarelui deasupra Atlanticului si apoi un apus de soare  diafan  care împărțea cerul în două. Desupra capetelor noastre parea a fi o linie care despartea doua ceruri, unul rosu aprins si celalalt de un albastru mohorat, un specatol aprope sa-l pierdem daca nu era o tânără care  ne-a strigat să ridicam ochii  sus, in timpul plimbarii noastre. A fost ca si o lectie spirituală pentru mine si Liana.

La Hickory, calatorind cu masina pe drumuri  ce treceau printre culturile  de bumbac  in floare, ale Virginiei, am ajuns vineri la ora 16:00.

Adunarea de vineri seara prevestea una următoare masivă, care va dovedi că sala de sport, “filigoria” bisericii,  construită în urmă cu doi ani și gândită cu credință că va ajunge cândva de mare trebuință când  sanctuarul bisericii  va fi neîncăpător… S-a întâmplat în acest an.

Nici acum după șapte ani nu am aflat  secretul  care determină tineri si bătrâni din America să conducă 12 ore,  cheltuind cel putin  $1000 de familie pentru această Sărbătoare.     Natan, tânărul solist american de aprox. 25 de  ani,  care a participat la ultimile 6 intalniri, ne-a spus : “timpul nu trece destul de repede să vină urmatoarea întâlnire a românilor, și de fiecare dată vin tot mai multi”.

Intâlnirile  “desculti”  rămân încă fără o explicatie satisfăcătoare, înafara harului, atunci când intentionam sa facem “o sarbatoare în cinstea Domnului”.
De fapt cred ca cei mai multi dintre noi am incetat să mai căutam explicatii, acest lucru îl fac de obicei unii mai “dogmatici” care nu au experimentat nici o întâlnire “Live”  si nu accepta usor spargerea tiparelor si a automatismelor.

Mi-am facut un obicei sa scriu câteva reflexii după fiecare intâlnire, nu pentru că moderatorul  are o slujbă mai importantă decât organizarea sau pregătitul hranei, ci doar pentru faptul că slujba mea este să fiu atent la filosofia si actiunea intâlnirilor noastre.

Formula in care se fac intâlnirile este atât de importantă si de eficientă, în cazul “Hickory”,  si pentru faptul că nu suntem nevoiti să părăsim aria bisericii,  iar părtașia in timpul  mesei este absolut biblică. Este adevarat că munca este imensă si din păcate cade mereu pe localnici, fapt pentru care nu suntem destul de multumitori si indatorati .

Aproape intodeauna, mai mult de o treime dintre noi sunt  veniti pentru prima data si din aceasta cauza “ incalzirea” se face mai  greu la inceputul intâlnirii.

“ Si dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos cel dintâi să tacă.”

… “unul după altul”  si “Duhul prorocilor este supus prorocilor”  (1 Corinteni, 14)  –  sunt aspecte care ramân neexperimentate,  daca nu uitate.   Stângacia noastra in această directie atrage anumite contestatii oarecum normale, dacă nu ar fi argumentate  prea dogmatic  (ma refer la unele abordări din pauze).

Desigur intâlnirile “desculti” sunt departe de fi fără urmă de reproș, dar încercăm să facem cât mai bine si mai curat de fiecare data, cu grija primară “să nu stingem Duhul”.

Participarea tinerilor este copleșitoare din perspectiva noastra, a batrânilor,  și ar fi bine să recunoaștem în tinerii noștri dorința după o experiență reală a partașiei creștine.

Vrem să  proiectăm întâlnirile “desculți” în mintea tuturor ca și apartența la o familie;  de aceea, bucuriile și durerile le așteptaăm mărturisite, fie prin gesturi,  fie verbal.

“Desculti”,  nu este un mod de contestare a bisericilor din care facem parte. În cel mai bun caz ar putea fi o provocare  care să ne ajute sa găsim moduri de a face ajustarea necesara între generații.

Este o deosebire fundamentală  între flexibilitate și compromis. Compromisul urmărește întotdeauna un folos personal, iar flexibilitatea  binele celuilalt. In 90% dintre situatii avem tendința să tratăm flexibiliaitea  ca și compromis.

La intâlnirile “desculti” sunt pastori cu caracter permanent,  unii cu statut de organizatori și  de la care ne așteptăm la o anumită supraveghere în ce privește  încadrarea în statutul biblic,  mai mult decât prezervarea obiceiurilor functionale ale bisericilor noastre. Aceste precizari sunt necesare mai intâi pentru acei care au avut si au anumite intrebări în legătura cu modul desfăsurării intâlnirilor.

Unul dintre autorii mei preferati spune că  “fiecare dintre noi suntem o mlădiță sau un vârf de lance, rezultatul  unei încrucișări a Supranaturalului cu naturalul”.

Întâlnirile “Desculti” le-am vrea să fie o asemenea intersectie,  cu Duhul Domnului,  care să ne aprindă un dor mai adânc  pentru cunoașterea Lui  –  intelctual, emotional si duhovniceasc.

Deoarece Dumnezeu ne dă și vointa și înfăptuirea, hai să credem că la anul, cei care vor avea harul să fie prezenti,  vom trăi experienta aceasta mai adânc și  mai viu, mai deplin.  Amin!

Cu placuta aducere aminte,

Liana și Florian Guler