NICOLAE GEANTĂ: Dirigenție pe un peron

Ceas.Un an întreg am fost îmbulzit pe peronul vieții –  de indivizi care așteptau veseli sau buimaci, carismatici ori tăcuți ca melcii, trenuri care parcă întârziu s’ apară. Ori sosesc prea devreme… Am învățat că prea ades ne prind pe-un picior greșit. Cehov zice că nu mergem înainte, din dragoste de viață, ci pentru că nu avem încotro. Înapoi nu putem da, căci în trecut nici Dumnezeu nu mai schimbă nimic… Continue reading “NICOLAE GEANTĂ: Dirigenție pe un peron”

Advertisement

O PRIVIRE LA FEREASTRA CELOR DIN LUMEA A TREIA

Pastorul american, Rick Warren este initiatorul unui plan pe care la numit P.E.A.C.E., ceea ce înseamna: planteaza biserici, echipeaza lideri, ajuta pe saraci, îngrijeste de cei bolnavi si educa generatia urmatoare. Toate aceste nevoi se vad foarte deslusit în jurul nostru. Galopam tot mai iute sa adunam comori, ranguri, belsug de detoate fara însa sa ne dam seama ca dincolo de fereastra ce ne desparte de lumea a treia sunt cei ce nu stiu decât viata din jungla, nu stiu decât coliba în care traiesc si animalele fioroase din jungle. Sunt copiii care nu stiu ce-i scoala, sunt cei a caror hrana sunt radacinile copacilor, soareci, serpi sau cine mai stie ce vietuitoare. Dincolo de fereastra sunt cei ce mor de foame. O lume imensa ce merge tot mai iute spre iad. O lume unde vrajitoria face cele mai mari ravagii printre oameni, oameni posedati de tot felul de duhuri straine, oameni care nu stiu ce e dragostea lui Dumnezeu. Nu stiu ce înseamna sa ai un loc în care sa te închini lui Dumnezeu. Pentru acei oameni care sunt extrem de putini, biserica nu exista ca si cladire sau nu este altceva decât un loc la umbra unui copac falnic unde se aduna sa se închine. Vor rezolva oare institutiile lumii noastre aceste mari probleme? Vor veni oare milionarii sau miliardarii cu pungile lor din care sa lase sa picure putin peste cei saraci ce sunt dincolo de fereasta lumii a treia? Nicidecum si niciodata. Chemarea de a veni în ajutorul acestor oameni o are Biserica Domnului Isus Cristos.

Noi, crestinii suntem chemati în a fi lucratori împreuna cu Dumnezeu, ducându-le vestea buna a Evangheliei si ajutându-i cu cele necesare. Suntem noi, oare, la datorie? Vedem noi oare, marile nevoi ale acestei lumi de dincolo de fereastra? Auzim noi, oare, plânsul plin de disperare al mamelor ce mor cu copiii pe brate? Mai curg oare lacrimi din ochii nostri pentru cei pierduti în bezna pacatului? Oare am descoperit noi ce chemare avem din partea lui Dumnezeu? Toate acestea îmi aduc aminte de povestea unui copil cu numele Tom, care nu numai ca a stiut sa aleaga ceva bun din cele de mai sus spuse, ci a si dus la bun sfârsit lucrarea. Tom, pe lânga faptul ca era orfan era si olog din nastere. Locuia într-o mansarda, prin mila unei rudenii nevoiase, la care îi spunea “mam-mare”. Tom îsi aducea mereu aminte de mama care-l ducea la bisericuta din satul lui sarac unde putea nu numai sa asculte cântarile celor de atunci ci sa se si încalzeasca în timpul iernii la soba. Erau acele zile când mama îl învatase sa scrie si sa citeasca. Amintindu-si de zilele acelea si-ar fi dorit sa aiba o Biblie pe care sa o citeasca si în care sa gaseasca alin si mângâiere.

Tom a fost total surprins când un baietel, cu numele Iacob, singurul lui prieten bun, baiat cu un suflet nobil ca si el i-a cumparat o Biblie care în scurt timp îi devenise cel mai bun tovaras de viata. Tom a gasit în ea ceea ce îi lipsea cu adevarat si anume, pe Isus Cristos care i-a schimbat întreaga viata. Atunci s-a nascut în el dorinta de a spune si altora despre dragostea lui Dumnezeu. Cum era sa faca acest lucru când de fapt era olog si închis într-o încapere, singur? Astfel Tom a început sa scrie versete biblice pe diferite biletele pe care apoi le arunca pe fereastra în speranta ca vor cadea pe trotuar sau poate vor fi duse de vânt undeva sa fie gasite de cineva care le va citi si în ele va descoperi dragostea lui Dumnezeu. Atât era tot ce putea face Tom. Doamne, cât adevar este în cuvintele: ” … nici un Cuvânt venit de la Dumnezeu nu se va întoarce fara rod…” . Osteneala lui nu a fost zadarnica, fiindca un biletel a fost gasit de catre un domn care l-a luat, l-a citit si prin acel biletel Dumnezeu i-a schimbat viata, facând din el un vestitor al Evangheliei, continuând acelasi lucru pe care-l facea alta data micutul orfan si olog din nastere. Tom a plecat linistit la cele vesnice ca a ispravit lucrarea lui si în locul lui Dumnezeu are un altul care sa continue lucrarea ce el a facut-o atâta vreme. Câti sunt oare ca si Tom, nu orfani si nici ologi, ci ca acel Tom care sa faca ceva pentru raspândirea Evangheliei? Poti fi preot sau poti fi levit si sa treci pe lânga nevoile oamenilor, pe lânga suferintele lor fara sa le vezi si fara sa le auzi plânsul. Pentru a le vedea si pentru a dori sa faci ceva trebuie sa ai inima de Samaritean, sa ai ochi sa vezi, timp sa te opresti si dragoste ca sa vii în ajutorul lor.

Probabil ca aceste rânduri vor fi rânduite sa le citesti chiar tu, care ai vrea sa faci ceva pentru propasirea Evangheliei, pentru cei orfani, pentru cei în nevoi sau alte lucruri care pot sa-L glorifice pe Dumnezeu. As vrea sa-ti vin în ajutor spunându-ti ca prin intermediul Misiunii Genesis poti fi o mare binecuvântare pentru altii. Privind pe fereastra de lânga tine poti vedea oamenii în mari nevoi, oameni care Îl cauta pe Dumnezeu. Ce vei face? Mozambicul este locul unde, cu putinul tau poti schimba viata oamenilor, poti fi partener la cladirea unei biserici unde acum oamenii se aduna la închinare sub un copac. Poti fi o mâna întinsa pentru acei copii a caror hrana sunt radacinile copacilor sau cine stie ce aratari de prin junglele africane. Pentru asemenea lucruri nimeni nu e prea tânar, prea batrân, prea sarac sau prea bogat. Putinul tau pus în mâinile Domnului Isus poate satura multimile.

www.orizontcrestin.org