Soţul unei orădence, considerat erou în Statele Unite după ce a murit încercând să-şi salveze un vecin

oradeanca-sot-1

Orădeanca Alina Silaghi şi cele două fetiţe ale ei sunt în doliu după ce capul familiei, Cristian, a murit încercând să-şi salveze un vecin, medic veterinar, care nu mai ieşea dintr-un siloz subteran de grâu.

 Dacă ce soţia lui a sunat la 911, Cristian a coborât în siloz să-şi scoată vecinul care nu răspundea la telefon, însă, din cauza lipsei de oxigen, a decedat şi el. Presa din Arizona spune că gestul bărbatului a fost unul eroic. Continue reading “Soţul unei orădence, considerat erou în Statele Unite după ce a murit încercând să-şi salveze un vecin”

Laurence Lemoine : Una vida de periodista

199adc21-e1f1-4499-8b5c-e31084431fa0Nació en París, Francia en 1969. Ya a la edad de 12 sueña con convertirse en un periodista. A los 16 años, participó en Nueva York “All bicentenario” de la Estatua de la Libertad con Nancy Reagan. Representó a la juventud francesa, después de ganar un concurso organizado por la Embajada de EE.UU, en París. Unos años más tarde, su sueño de convertirse en una periodista, se hizo realidad. Su nombre es Laurence Lemoine. Estudió Ciencias Políticas en París VIII, habla cuatro idiomas y tiene un profundo interés en los asuntos globales. Laurence ha viajado a muchos países donde vivió, trabajando para la prensa impresa, tanto en radio como en televisión. De Oriente Medio a África, donde se entrevistó con Yasser Arafat, pasando por el Caribe, donde trabajó para una emisora de radio, Laurence Lemoine ha cubierto todas las áreas del periodismo y de la comunicación.

Pregunta: Usted nació en París. ¿Puede usted decirme más acerca de su familia? Continue reading “Laurence Lemoine : Una vida de periodista”

Phoenix rămâne un oraş cu potenţial, deşi criza locuinţelor din SUA a lăsat urme adânci

PhoenixAZ1Cel mai mare oraş din Arizona a depăşit cu greu dificultăţile economice, în contextul în care sectorul real estate era un pilon de bază al economiei oraşului. Înainte de criză, Phoenix se alfa în fruntea clasamentului oraşelor americane cu cea mai rapidă creştere a locurilor de muncă disponibile, însă lucrurile s-au schimbat radical, într-o perioadă foarte scurtă.

Capitala statului Arizona, Phoenix este unul dintre oraşele americane cu cea mai rapidă dezvoltare, ajungând pe locul şase în SUA, din punct de vedere al numărului de locuitori. Continue reading “Phoenix rămâne un oraş cu potenţial, deşi criza locuinţelor din SUA a lăsat urme adânci”

Jodi Arias (32 de ani) – Decizii necugetate, un drum sigur către un final tragic

crima-suaOctavian D. CURPAŞ

Mii de persoane, printre care şi sute de reporteri, s-au adunat în ultimele săptămâni la Curtea Supremă de Justiţie “Maricopa Superior Court” din Phoenix, Arizona, pentru a urmări procesul lui Jodi Arias (32 de ani), găsită vinovată, la începutul lunii mai 2013, de uciderea prietenului ei, al cărui trup a fost descoperit înjunghiat în cabina de duş din locuinţa acestuia din Mesa, Arizona, în urmă cu cinci ani. Travis Alexander a fost înjunghiat cu un cuţit de mai multe ori (27), avea gâtul tăiat şi era împuşcat în cap.

Ciudat este faptul că în aceeaşi clădire, la etajul 5, se judeca o altă crimă, la fel de odioasă, comisă de Michael Lee Franklin în Tempe, Arizona, dar care nu a captat atenţia mass-media, aşa cum s-a întâmplat în cazul Arias-Travis. Continue reading “Jodi Arias (32 de ani) – Decizii necugetate, un drum sigur către un final tragic”

Pinnacle Peak Patio – Restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume

Corespondenta dinArizona

by Octavian Curpas

Oamenii cauta locuri cu o atmosfera deosebita, departe de agitatia din orasele aglomerate, pentru a se relaxa si a uita pentru câtva timp de activitatile lor cotidiene. Un astfel de loc este Pinnacle Peak Patio din Scottsdale, Arizona. Acesta este în mod indubitabil restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume. Poftiiiim? Cum adica, ce treaba are o cârciuma cu cravatele? Are. Si veti vedea imediat ce anume.

Având în vedere ca în acest restaurant este interzisa purtarea cravatei, cei care nu tin cont de aceasta restrictie risca sa fie “atacati” de catre chelneri care nu ezita sa le taie cravata cu un foarfece. Apoi, cravata este “capsata” pe tavanul localului ce sustine peste un milion de cravate taiate de-a lungul anilor de la gâtul clientilor.

Afacerea a început în 1957 cu un magazin stil ABC pentru turistii care poposeau în preajma lacurilor. Ca sa-si mareasca profitul, proprietarul a început sa serveasca cina în weekend. De aici, localul avea sa devina cel mai mare  “western steakhouse” din lume, cu o capacitate de 1.800 de locuri în interior si 2.000 afara, în patio (curtea interioara pavata, înconjurata cu arcade). Pinnacle Peak Patio este renumit pentru fripturile delicioase la gratar (pe un gratar clasic imens, în aer liber), atmosfera obisnuita de vest si obiceiul “fara cravata”.  

Traditia aceasta a început într-o seara în care directorul executiv al unei companii din Phoenix a venit la acest restaurant sa serveasca cina. Proprietarul, dorind sa pastreze atmosfera devenita deja traditionala în restaurantul sau, s-a apropiat de individ si i-a spus: “Ori îti scoti cravata, ori ti-o tai”. Directorul nu s-a conformat, iar proprietarul a scos un cutit de macelar si i-a taiat cravata subit, în aplauzele celorlalti clienti. Dorind sa fie recunoscut ca initiator al acestui obicei absurd, directorul executiv în cauza a cerut ca regula aceasta sa fie afisata în mod vizibil la intrarea în restaurant.  

Pinnacle Peak Patio nu a renuntat la acest obicei si a taiat pâna în prezent peste un milion de cravate de la gâtul clientilor nonconformisti. De asemenea, berea servita în acest local este facuta la fata locului, în niste cazane imense.

Desi se afla într-un oras mare, de lux, din Arizona, atmosfera din restaurant este de orasel de tara din vest. Cu exceptia lunilor caniculare – iunie, iulie, august si septembrie, majoritatea clientilor prefera sa ia masa în aer liber, delectându-se cu muzica country interpretata de artisti veniti aici din diverse parti ale tarii. Cele 1.800 de locuri din incinta restaurantului sunt împartite în mai multe sali, cea mai mare dintre ele având o capacitate de 1.000 de locuri. Peretii localului sunt tapetati cu carti de vizita, unele vechi de zeci de ani, iar în holuri se gasesc vitrine cu insigne (inclusiv de politie), numere de înmatriculare si alte obiecte pe care se afla versiunea veche a acestor denumiri. Localul are pereti artificiali, existând posibilitatea sa se creeze sali de diverse dimensiuni, în functie de cerinta celor ce vor sa închirieze o sala pentru diverse evenimente (nunti, petreceri, zile de nastere).

Ca sa ajungi la toaleta în acest restaurant, esti îndrumat sa te tii dupa urmele potcoavelor de cai. Pe usile toaletei sunt scrise denumirile vechi: “Cowboys” si “Cowgirls”.

O parte dintre clientii care decid sa serveasca masa aici, poarta palarii de cowboy. Zilnic sosesc  la acest restaurant câteva autobuze turistice din Phoenix sau din centrul orasului Scottsdale, aducând clienti dornici sa evadeze din spatiul urban, într-o lume originala cum e aceasta. Pinnacle Peak Patio este o constructie în care s-a folosit mult material lemnos, iar când rostim “lemn” ne gândim la natura, confort si liniste. Constructiile din lemn respira, rezista si emana sanatate, trainicie si frumusete. Lemnul este un material de constructie performant si o sursa de sanatate în deplina armonie cu ritmul de viata al fiecaruia dintre noi. Arhitectii din întreaga lume apeleaza de sute de ani la el, pentru a crea cele mai minunate cladiri, cu designuri speciale.

Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona

The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited outdoor activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (http://www.agapearizona.com/agape/) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park.

Located just outside of the Phoenix metro area, off interstate I-17, Anthem is a master-planned community built by Del Webb in 1999. Although it offers all the services of a big city, the largest part of Anthem was never incorporated – and still holds the aroma of an Arizonian small town – hidden between the northern foothills of the Sonoran desert, right at the base of Daisy Mountain. Elevated slightly higher than Phoenix metro area (approx. 1,800 ft), Anthem enjoys cooler temperatures by five to ten degrees Fahrenheit.

Built exclusively for the use of its residents and their guests, Anthem Community Park covers an area of 63 acres, and includes a variety of facilities designed for active individuals at all ages – 10 miles of walking and hiking trails; catch and release fishing lakes; baseball, soccer, and softball fields; basketball, tennis, and volleyball courts; a skateboard park; and a variety of playgrounds for kids. In addition to the activity oriented features, the park also offers barbecue grills and picnic ramadas. But the highlight of the park is the miniature train ride offered by the Daisy Mountain Railroad.

The participants of the Romanian outdoor picnic enjoyed not only the beautiful weather – cloudless skies and moderate temperatures – but also the complete range of amenities provided by the park. The organizing team – led by Lionel and Dana Rachi – reserved the two main ramadas, and used the built-in barbecue grills to cook fresh ‘mititei’, chicken, and hot dogs for kids. A large variety of side dishes were available to accompany the hot, right-off-the-grill meat, and the essential Romanian element – bread. Home-made deserts were abundant, and coolers full of refreshing drinks were visible everywhere, especially after the automatic water sprinklers went on unexpectedly – that’s when the coolers gained a second use – to prevent the water from splashing the participants.

Besides the main attraction for adults – the mouth watering food – a sense of community and fellowship was evident, starting with the smiles and greetings of those who participated – mainly the Agape Church members and their friends, but also visitors from other Romanian communities in the valley. Designed to enhance and further the fellowship, the Agape event provided an opportunity for the much needed constructive communication among all the attendees of the church, and among any strong community, for that matter. The event opened at 10:00 am, and each family arrived as they were able to, all the way up to about 4 pm, when the overall participation surpassed 200 people, including the kids.

Speaking of kids, they probably enjoyed the park activities the most. In addition to all the amenities offered by the park in a special section designed for kids, which included slides, rock climbing walls, a mini water park, and even a kids’ discovery section (to dig up fossils), the church provided a big ‘fire-truck’ bouncer – the first to be used by the kids at the park. The older kids were even more active by using the half-pipe skateboard park, and the youth used their energy to build rapport by competing on the volleyball field. Typical for the young generation, the Agape youth used the social media to invite and organize a tournament that included their friends from other local churches as well.

After serving lunch, I accompanied my boys on the amazing train ride – a 24-inch gauge miniature railroad, which reminded me of the slow, but picturesque train rides of Romania. Featured during the ride is a trestle across a small lake, a tunnel through a rock outcropping, lush green landscaping, several sparkling water falls, and the eye-catching playground for children. Of course, the kids were not satisfied with a single ride around the park, especially when holding multiple prepaid discounted tickets (thanks to the organizing team) – I was fortunate to ride it multiple times throughout the day. And to complete the adventure, we also witnessed the derailment of a train car during our last ride.

Personally, I enjoyed catching up with my friends at church, and getting to know better some of the attendees that I see very often, but with whom I had not had an opportunity to discuss yet.  But as much as we, as Romanians, enjoy chatting with each other, many of us enjoy being active as well. I was pleasantly surprised by the motivator to this ad-hoc activity, one of the elders of the church – Iosif Ianculovici – who initiated the passing of the ball at first, which ended up in a full blown soccer game. When it comes to our traditional sport, we don’t need a marked field (just the imaginary lines) or even equal size goals – made out of empty trash cans in our case. No need for special sportswear either to differentiate the teams — the players for one of the teams had to simply play shirtless. It was both fun and hilarious to play with players of all levels and all ages, and most importantly without faults – who would want to trip over a 60 year old?

The well-organized event ended late into the night, with a second round of barbeque, long conversations, and board games. The one year old Agape CC (under Pastor Petru Lascau) – has clearly accomplished one of its main meanings with this event – the term Agape or ‘Love feast’ was used for certain religious meals among early Christians – and maybe went a little further. The relationships initiated at this outdoor activity have only exemplified the acute need for fellowship to be created, (and tended to) between the members of the community. It might seem a coincidence that the newly created church of Agape is starting to build strong community at the relatively new Anthem Community Park.
%%wppa%%
%%slide=3%%
 

Marius Comarita
Anthem, Arizona

Fotoreporter: Razvan Dihel

Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona

The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited outdoor activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (http://www.agapearizona.com/agape/) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park. Continue reading “Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona”

Poezia Corinei Lupu

Octavian D. Curpas

Atunci când autenticitatea si prospetimea devin o emblema în rime

 

Poezia Corinei Lupu este ornamentala, linistita, expresiva. Poeta priveste cu interes constructiv viata, cu imaginile si experientele ei, astfel ca versurile seamana cu un mozaic. Cu o desfasurare de registre tematice si de exprimari cuminti, emotionate si emotionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversa si atragatoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage si stimuleaza imaginatia.

Corina Diamanta Lupu s-a nascut pe 7 aprilie 1967, la Bucuresti. În iulie 1989, îsi ia licenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti, iar în octombrie acelasi an, se casatoreste cu Octavian Lupu. Dupa terminarea studiilor, aceasta este profesoara de limbra si literatura româna si apoi, traducator. Pasiunile sale ramân neschimbate, aceleasi ca si în anii studentiei. Autoarea este atrasa de arta în general, si în special de literatura, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie si Georges Simenon. În ceea ce priveste poezia, are o adevarata pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson si Ezra Pound, iar în pictura pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier si Elisabeth Louise Vigee Le Brun.

Pe lânga arta, una dintre preocuparile de capatâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei si închinarea fac parte din viata ei obisnuita de credinta. Apartenenta la o biserica crestina îi aduce liniste si pace interioara si o sustine pe calea vietii. În afara de Cartea Cartilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori crestini ca John Bunyan si Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasa, aceasta a preluat în poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.

Literatura nu e în genere, o vocatie feminina, ci barbateasca“, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite în general, literaturii feminine (considerata, lirica, subiectiva, imatura, etc.) nu se regasesc în poezia Corinei Lupu, care foloseste un stil cultivat, dar în acelasi timp lejer, degajat, dinamic. Apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparatia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictura în cuvinte, în culori vii, pastelate, însa în acelasi timp diafane. Versurile ei se remarca prin abilitatea de a surprinde în mod clar, fara ezitari si cu detalii pretioase, un anumit aspect din realitate. Corina Diamanta Lupu are puterea de a transfigura, de a declansa fara ostentatie, emotia generala, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trait. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilitati dispuse la comunicare, necenzurate, care o situeaza sub zodia originalitatii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede si ceea ce aude, întorcând totusi privirea asupra propriului continut sufletesc. Ea stie sa ne atraga atentia, cu tact, într-o demonstratie eleganta si convingatoare, asupra atributului „feminin“. Compozitia sa este autentica, uniliniara, fara alunecari de prisos si fara crispari morale, oferind ragazul trairilor launtrice lucide si pertinente. Fara sa se abata de la obiectivul initial – sa fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge ca dincolo de cuvinte, se afla un om viu, în permanenta miscare. Iar optiunea sa ramâne orientarea spre nuante filologice limpezi, cu semne, deprinderi si expresii caracteristice. Iata de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplitatii si spontaneitatii unor rostiri elementare.

Autoarea dovedeste o fantezie inteligenta, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului si având vocatia directitatii si gustul pentru propozitiile concise. Chiar daca nu ajunge la concepte, adica la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioara, întrucât poeta prefera scenariul clasic, însa într-o rescriere moderna. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuantata si riguroasa, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fara efuziuni retorice si clisee lenese. Caracterizându-se prin coerenta si expresivitate, analizele sale sunt atente, migaloase, de o logica impecabila. Lectura ne descopera o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxata, dezbarata de orice inhibitie.

Poezia Corinei Lupu se remarca prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul si alte sentimente, stari si ipostaze care tin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trairile sale sunt intense, ceea ce o determina sa deschida supapa expresiei, în speranta ca marturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea ca “speranta este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depaseste limitele iluziei, îmbratisând într-un mod miraculos o realitate necosmetizata.

Nu exista monotonie, ambiguitate, lipsa de perspectiva în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificatia vietuirii într-un univers unic, real, însa în acelasi timp, estetic prin sine însusi.

 

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona