Tag: Petru Solonaru

ADRIAN BOTEZ: Recenzie la “OSEBITOR – Antologie de POESIE” de Petru Solonaru

On By GeorgeIn literature, poetryLeave a comment

Petru SolonaruALCHIMISTUL “OSEBEŞTE”-SEPARĂ ŞI, DIN NOU, COAGULEAZĂ: “OSEBITOR”, de PETRU SOLONARU1

 

FLORIN MIHĂESCU, unul dintre cei mai celebri şi enigmatici, totdeodată, ucenici ai lui VASILE LOVINESCU – spune, cu înţelepciune alchimică, nişte vorbe care sunt şi crezul (devenit, prin cartea “OSEBITOR” – “manifest” al POESIEI!) al lui PETRU SOLONARU: “Scrisul este mai întâi un mod de izolare, de SEPARARE de ambianţa turbulentă, risipitoare, acaparatoare. Este un mod de a întoarce spatele aparenţei iluzorii dar ispititoare, pentru a putea privi cu acuitate şi pătrundere în profunzimile eului şi a descifra aici înălţimile Sinelui. Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la “OSEBITOR – Antologie de POESIE” de Petru Solonaru” →

Recenzia “Feericul, ca modalitate de iesire-din-starea-de-ascundere a Fiintei – Adrian BOTEZ, <>, Ed. Rafet, 2014” – de Retuța DASCAL

On By GeorgeIn literatureLeave a comment

Nalucirile Abatelui Bernardo

Scriitura lui Adrian Botez, din volumul

NĂLUCIRILE ABATELUI BERNARDO

(cinci povestiri fantastice)

Editura RAFET, 2014, cu o postfaţă semnată de Petru Solonaru – se apropie de stilul artistic al inegalabilului J. L. Borges. În cele cinci proze, prolificul scriitor şi hermeneut verifică şi demonstrează în ce mod literatura lumii repetă (infatigabil şi inepuizabil!) aceleaşi teme şi motive, singurele variabile fiind timpul scriiturii şi al lecturii. În esenţă, temele majore rămân aceleaşi, dar perspectivele sunt mereu altele.

Feericul celor cinci proze este un univers miraculos, care se suprapune lumii reale, fără a-i altera coerenţa. Aici nu poate fi vorba de un univers fantastic, în măsura în care, potrivit psihanalizei, el este legat de stările morbide ale conştiinţei – care, în fenomenele de coşmar sau de delir, proiectează, în faţa ei, imagini ale temerilor sale. Continue reading “Recenzia “Feericul, ca modalitate de iesire-din-starea-de-ascundere a Fiintei – Adrian BOTEZ, <>, Ed. Rafet, 2014” – de Retuța DASCAL” →

Adrian Botez: RECENZIE a cărții „TETRADELE”, de PETRU SOLONARU

On By GeorgeIn poetryLeave a comment

CEL „TETRADELE” de PETRU SOLONARUCARE ŞI-A ASUMAT SINGURĂTATEA PISCULUI ARHEIC:

„TETRADELE”[1], de PETRU SOLONARU

Cartea lui PETRU SOLONARU, Tetradele[2], este un bastion singuratic (doar foarte departe, în zare, se mai văd unul sau două turnuri…), în Poezia (sau „poesia”, cum doreşte autorul a scrie) românească de azi – dar şi a lumii artistice contemporane, în general. Poezia sa este una profund iniţiatică, alchimică, de exorcizare gnostică a Morţii (prin asumare!) – Moartea ca unealtă fundamentală a Marelui Iluzionist, din universul vizibil, aflat sub blestemul-iluzie al BINARULUI Continue reading “Adrian Botez: RECENZIE a cărții „TETRADELE”, de PETRU SOLONARU” →

Petru Solonaru: NUMELE INOROGULUI

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

Petru SolonaruNUMELE INOROGULUI*

O poveste glifo-smaraldică îl cheamă pe abatele toledan Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (născut chiar în an cu Luis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoașterii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triunghiul Emiliei-Romagna, care lasă vederii Edenul, Romania hiperboreană – Dacia Trigonului cu baza în „Po”, Pontus, oaspetele Oceanului Potamos, acolo unde Cerul sărută pământul. Ne aflăm la momentul primordiei timpului, căci, stăruie autorul ADRIAN BOTEZ, este „primăvara devreme” când, știm, planeta noastră a fost odrăslită să jur-împrejureze Soarele. Întâiul echinocțiu!…. Continue reading “Petru Solonaru: NUMELE INOROGULUI” →