O ÎNMORMÎNTARE…DEOSEBITĂ...

Traducere Rodica Botan

[Autor Necunoscut]

Consumată de pierderea mea, nici măcar n-am observat cît de incomodă era banca de lemn pe care ședeam. Eram la înmormîntarea celei mai bune prietene – mama mea. În cele din urmă a pierdut bătălia cu cancerul. Tristețea și durerea pierderii mă copleșiseră că mi se părea că nici nu mai pot să respir. Mama mea a fost totdeauna stîlpul meu de nădejde și de putere: la piesele de la școală cine credeți că aplauda mai tare decît toată lumea…cînd aveam cîte o durere de inimă lua o cutie cu șervețele și mă asculta pînă îmi vărsam toată inima în fața ei…ea m-a mîngîiat de moartea tatălui meu, ea m-a încurajat în anii de studenție și s-a rugat pentru mine toată viața mea. Continue reading “O înmormântare…deosebită!” →