de Adrian Botez
DIN SUFERINTA
din suferinta se forjeaza soartea
când chip de Om ia omul – plânge Gaia!
din trasnet se dezlantuie-n nori ploaia:
semintele se-nmoaie – si dau Cartea!
din rastignire naste Mântuirea
din sfâsieri de sân se schimba firea:
umpleti mansarda lumii – crud – cu geamat
si genii vor plodi-n al marii freamat!
nu râdeti de monahii-n rugaciune:
doar ei stiu taina lumii – si-o dureaza!
scotând din oase oarba spurcaciune
veti capata – din nou – trupul de raza!
…lepadati ceas – lepadati gând si vrere:
învatati de la pomi – din flori – putere!
***
ÎN CONTRA NEGUSTORILOR BURTOSI
cei bogati trebuie împuscati – „ca
niste câini turbati” (zice unul dintre cei
prabusiti pe brazdele
Galaxiei ) – atunci când se-apuca sa-ti
vânda – pe parale – vântul si
gândul – când îti vând – cu târâita – apa si
pamânt – si munte si râu si – cât de curând
pungi cu aer – ca sa nu horcai prea tare – sa-i
deranjezi – din digestia
lor grea – pe mahari – eventual sa încerci sa
respiri – …de parca ei le-ar fi facut – pe
toate astea – muntii si apele si aerul si
cerul – iar Dumnezeu – nenorocitul de
Dumnezeu – a ajuns un cersetor zdrentaros – pe la
portile îmbuibatilor astora – care vând cer si
pamânt – pe
marafeti – si-si alunga Creatorul – sa haladuie în
boscheti
toti negustorii burtosi sunt niste
banditi cu soclu – de care n-are cum sa-ti fie
mila – când te gândesti cum au scos ei
lumea lui Dumnezeu – la
solduri: doi bani
muntele de-acolo – aici noi – bortosii
suntem vulturii hoitari – râul asta – sa
zicem – un pol – ca – altfel
crapati de sete – si voi – saracanilor
amarastenilor – vreti si
soarele – sa va soriti – dupa ce ati iesit din
împutitura aia de fabrica de oase a
Selenarei Mame – în care fabrica
sobolanii nobili (nobili pentru ca-s straini de
Pamânt – si-s
banditi mai mari decât se
poate suporta si imagina) – v-au înghesuit – ca
pe sardelele – scamoase de
atâta macerare – ca
sa lopatati – înspre ei – din oasele
varare – transfigurare-n minune! – mormane de
aur – rece si
orb – pentru ei – ca un
vin tare
…”fie – un leu de
fiecare sorire a voastra – la
soarele meu – eu ma îndur de voi – treaca
de la mine – ca de la Dumnezeu!” – tuna si
ocaraste – nevoie mare – smecherul
cu aureola – în
buzunar
„…daca te-asezi la umbra Lui Dumnezeu – sub
Arborele Lumii – ori te culci în iarba din
Rai – te costa scump…scump
de tot…!” – te-ameninta – mai sa te-njure si
bata – cu ochii lui
albi – tinta la
picioarele tale – sfâsiate de tot colbul
drumului vietii – orbul cu
burta
„…pe malul asta – sa platesti taxa – daca
vrei sa te uiti – cum curg
apa si
zilele tale – daca vrei sa te uiti la
soare – la luna – la
padurile verzi de pe
pamânt – si la cele de foc – din
ceruri!” – îti urla banditul
sef – fost barbugiu de serviciu – acum
însa – ajuns
Patronul – de
maluri de apa – de moteluri din
piatra de Munte – catarate caracatiform pe
Munte – Patronul de
stele care n-au voie sa straluceasca – decât
la intensitatea platita de
prostii lumii – care s-au lasat încalecati – pe
nesimtite – de
smecherii lumii
cei bogati trebuie împuscati – „ca
niste câini turbati” (zice altul – cu mâinile
ciunge de truda
câineasca…): lasati mila pentru cei care
v-o cer – si
chiar sunt sfinti si nevinovati: spre
exemplu – chiar câinii turbati (nu mai comparati!) – care
n-au furat si
ucis – pentru a deveni
turbati – ci se chinuie-n spume sa
înoate la ceruri – de unde-i cheama – urgent
Atoatefacatorul – care nu le cere
nici pret – nici chirie – doar chinuita lor
viata – pentru a le da – în schimb – linistea din
astrala Lui zidarie
…bogatia – însa – este turbare
asumata cu
rânjet: trageti în
burtile rânjitoare – trageti de tot – pâna la
ultimul glonte – cel de pe teava
exasperarii – trageti cu toate hohotele voastre de
plâns – strânse – cu chin si sângerata
rabdare – ca roua privighetorilor – printre
bratele voastre – brate având
palme batucite de foc si
de vânt si de cer si
pamânt framântat – bratele apucaturii voastre
nebune – aceea ca – de mii de ani sa fie doar
umil muncitoare – strânse pe oase – de atâta
truda si de
nasteri de lumi – smerit si grijuliu tot învârtind
si-nfocând viata pamântului – ca pe
candela lumii – neîncetat
veghetoare
***
A TRECUT DUHUL SFÂNT…
a trecut Duhul Sfânt pe deasupra mea
azi – în camera – n-a plutit vorba rea
gândul era plecat – smerit – spre pamânt
flori de clopot – cântec de vis – suie pe vânt!
a trecut Duhul Sfânt prin vazduh – era
precum miruirea cu liniste – grea
vedenia Cerului – nu cu frângeri
ci rugaciune-aburinda de îngeri
a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine
de-am simtit – o, în sfârsit – ca e bine:
nu exista frica – nici moarte – sa stii
numai om Dumnezeu asteapta sa fii
…va trimite – la tine – alai cu faclii:
povesti-vei – tihnit – ce durere-i în glii…
***
MENIRI SI DEZLEGARI
radiind precum îngerii
greoi – mirosind a
pamânt – copacii-si tin palmele
întunecat-verzi – încapatânat
netranslucide – peste
pântecul plin – de
rod tainic
toate crugurile de stele – trecând peste
grele – nocturne coroane – îi
binecuvânteaza si le
menesc – fructe mistice
precum fumuri si arome de jertfe
nepamântene
…numai pasarile vazduhului – povârnit de
presimtirea belsugului – si
copiii din uliti – trag cu ochiul
ciudosi – dar cu
ascunse nadejdi: poate
totusi – nu se va împlini
întrutotul – cereasca menire – ci va
fi – mai terestra – dezlegare fireasca – si la
ciugulire
***
MORTII SI VIII
oameni morti – alcatuiti din
bucati puturoase – zugravite cu
revarsate – groase puroaie – ale altor
morti – de mult
trecuti de
morga spitalului lumii
oameni morti – se dau drept vii
fluturându-si aroganta
flendurilor putrede: mâini
putrede – fraze
putrede – priviri napadite de
viermi albi
grasi
…din loc în loc – câte un
ratacit a minune – om care-si curata
trupul de
mâini putrede – de
fraze putrede – de fojgaiala grasa a
viermilor – din orbitele negre: dupa multa
cumplita truda – eroica
lupta cu fascinatia întoarcerii la gloria
comoditatii morgii – dupa insuportabil
mântuitoare – Ciuntirea
Vie – devine – fiecare Schilod
Viu – cât de
cât – un Mare Mutilat
Luminat : vorbeste
limpede – precum Tunetul – când
împrastie vulturii si
înfrateste – a sfat întelept
piscurile muntilor sfinti – ridica
o mâna de Trasnet – ca sa schimbe
hoiturile de cruguri – ale stelelor – cu
singura (translucida pâna la
Tronul Lui) – Calea Lactee – îl priveste – drept
în ochi – cinstit pâna la
Flacara Pârjolitoare – devotat întru
neostoitul în respiratie
Vifor – pe
singurul
Viu Netrecut
Niciodata – pe la Nicio Morga – Nemutilat
Cosmic Împarat – izvor al
Învierii Depline – fara parti – bucati ori
suspine
***
NESIGURANTA
am fost (asa tot cred si-acum) – cândva – copil
zâne mi-or fi menit – spuneau de-mparatii…
n-am înteles nimic – si uite la fitil:
acus se stinge-n bezna – nu-n sfinte staretii
pe sub copaci si umbre m-am fost întunecat
n-am îndraznit – zevzec – sub coaja îmbracat
sa fiu printu-nfrunzit de constelatii
…e-un lung amurg – sânge cu insolatii
sopteste maru-ispitei – fiorii s-au uscat
nu mai sunt bun decât sa-ndop oglinzi
ce zâne – ce copil: cocorii suferinzi
sub luna – sus – se zbat neregulat
strica – în cer – triunghi dupa triunghi
în rani mi se învârt piroane – sfântul junghi
mi-arata-n vârf inima de clestar
caut gândul – precaut – c-un degetar…
…fiece vers e-un rudiment lunar
***
NESCHIMBAREA SCHIMBARII
nu s-au schimbat din fosnet – ei – copacii
îmi bat în geam – sfiosi – tainice semne
eu sunt batrân – ei nu-s batrâni la-ndemne
sunt si ramân – umbrosi si blânzi – saracii
la fiecare ceas îsi muta umbra
cu fiecare ceas îi vad mai greu
nimeni nu-i mascarici – sa stie tumba:
voi învata-o de la mosul meu…
de trei ori sa te dai tu peste cap
din orb si chel – vei înfrunzi frumos
fat logofat – cu creanga-n galaxii
se vor ruga-nspre focul tau cei vii
si vor cânta chiar – culmea! – un irmos
iar zodiile o vor lua la trap
***
LINISTEA LUMII
e liniste pe crengile maririi
linisti de soi – ca-si uita si Gradina
solemnul cânt lunar al nemuririi
…mugure-ntârziat îsi plânge vina
e liniste pe crengile maririi
însusi Hristos viseaza într-o stea
târâsul si-l amâna solul firii
sarpelui întelept i-e limba grea
nu stiu de-i clipa sau e promisiune
nu stiu de-i rai sau doar o pauza-a vietii
duhul din mine uita de misiune
si-aplauda – în delir – pe cântaretii
îngerii – bolnavi de roua diminetii…
…nu-i cine si nu-i ce din rani s-adune
***