Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

 O traim de ani buni. Tot asteptam sa se termine, dar cred ca mai e mult pâna la acel moment. Multi dintre noi nici nu mai îndraznesc sa nutreasca o asemenea speranta! Se face simtita în toate partile lumii, în toate domeniile de activitate. Zi de zi auzi de ea pe toate canalele de informatii. Toti sunt împotriva tuturor, fiecare împotriva celuilalt si celorlalti, toti împotriva fiecaruia. Parca dracul a intrat cu furca si vântura lumea dupa cum îi place!

 [pullquote] Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

[/pullquote]

Popoarele se revolta împotriva conducatorilor si guvernelor, tarile se lupta între ele în plan militar, economic, politic. Goana dupa spatii si zone bogate si de influenta, dupa resurse naturale, dupa putere si suprematie, dupa libertate si independenta, dupa nu stiu ce si nu stiu cum, face ca lume sa fie mereu tulburata, mereu tensionata, mereu marcata de conflicte, de conflagratii, razboaie, de uneltiri subterane de idealuri straine de ceea se numeste pace si buna convietuire.

 În multe tari sunt conflicte vadite între clase si straturi sociale, între bogati si saraci, între cei puternici si cei slabi, între exploatatori si exploatati. Nemultumirile sunt prezente pâna în cele mai îndepartate colturi ale lumii. Unde nu te-ai astepta auzi ca a izbucnit o revolutie, o revolta, greve, manifestari si lupte de strada, s-au produs omoruri, distrugeri de bunuri materiale si spirituale. Mai bine de un deceniu au durat revolutiile europene, care au marcat sfârsitul sistemului comunist. Credeam ca va urma pacea. Iata ca lumea musulmana este bulversata mai puternic ca oricând de revolte si rasturnari de situatii imprevizibile. Pâna si Grecia, leaganul culturii si civilizatiei europene devine teatrul unor lupte interne, fiindca nu-si mai poate hranii propii ei locuitori! În tara asistam de mai bine de douazeci de ani la conflicte, care nu se mai termina. Revolutie, mineriade, greve, manifestatii, mitinguri, amenintari directe si în presa fac ca sa te simti, ca om si cetatean, calare pe un butoi de pulbere. Parca nimic nu mai este sigur. Partide se ridica vertiginos în aplauzele multimilor, pentru a se prabusi dupa numai câtiva ani sub huiduielile acelorasi multimi; oameni de buna credinta, capabili, modesti, hotarâti de a pune umarul la bunul mers al tarii, dupa numai câteva luni de la momentul lansarii în politica devin de nerecunoscut. Aflam ca sunt hoti, corupti, banditi, mincinosi, criminali, tradatori, ce mai, sub orice critica.

 Batjocora a devenit un mod de a fi al românilor. Nu mai avem modele, pentru ca toti si toate sunt împroscate cu noroi. Tineri, batrâni, bogati, saraci, învatati sau prosti, nu conteaza, sunt ridicati mai sus, ca sa poata fi loviti mai bine. Nu stiu un singur om din clasa noastra politica, pe care sa nu-l fi denigrat presa, opinia publica. Ne ducem la vot si credem ca alegem floarea natiunii, pe cei ce sunt mai buni si mai capabili ca sa ne conduca. De îndata ce se dau rezultatele alegerilor, începe denigrarea: toti cei alesi sunt cât nu se poate mai rai, mai decazuti moral, mai corupti, mai fara scrupule. Cei ce nu au fost alesi ar fi fost idealul natiunii. Trec patru ani si ti se creaza o stare de lehamite, aflând de câte matrapazlâcuri sunt în stare cei de la putere si abia astepti sa-i alegi pe ceilalti, ca sa pui tara pe drumul cel bun. Îi alegi pe aceia si piesa o ia de la început. Abia atunci afli care le este adevarata fata a celor proaspat ajunsi la cârma si ce oameni cumsecade am dat jos!

 De mai bine de douazeci de ani nu a scapat o singura institutie a statului nebatjocorita. Parca este o campanie dirijata din umbra în acest sens. Nu e vorba de o firma de salubrizare oarecare, ci e vorba de institutii fundamentale ale statului, care formeaza coloana vertebrala a acestuia, precum Armata, Biserica, Justitia, Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele lui, Presedintia, Politia, Învatamântul, Sanatatea, fiscul, serviciile secrete, vama, sindicatele, bancile etc. Toate acestea formeaza osatura, scheletul unui stat, fara de care statul nu poate functiona. Nu auzim decât de certuri ca la usa cortului, nu se termina un scandal si încep altele. Dusmani si dusmanii peste tot. Generatiile sunt învrajbite între ele, clasele sociale vor sa se sfâsie reciproc, politicienii se înjura între ei ca birjarii, disponibilizarile au ajuns la ordinea zilei, afaceri murdare îngrozitoare ies la lumina tot mai des, coruptia si coruptii au devenit un fel de ,,bogatie” nationala. Resursele naturale aflam ca ne-au fost vândute pe nimic, datoriile tarii si ale noastre cresc fabulos de la o zi la alta, scaietii si sulfina domina câmpurile, care altadata erau grânarul Europei… Tineretul ne pleaca peste mari si tari, natalitatea scade alarmant, mortalitatea creste înfiorator, batrânii sunt tot mai singuri, tot mai tristi si tot mai nevoiasi! Nepotismul, favoritismul, mita si altele asemenea fac ca în fruntea institutiilor sa ajunga oameni nepotriviti, cel mai adesea incapabili, care au câteva idealuri clare: sa-si umpla buzunarele, sa-si consolideze pozitia si sa-i îndeparteze/compromita cât mai mult pe cei mai capabili decât ei.

 Într-o asemenea situatie, ca cetatean marunt, ca opinca a tarii, te întrebi: pâna când? La urma – urmei, fiind spectator si în acelasi timp actor al acestei vremi de dihonie, simti ca trece viata pe lânga tine si n-ai avut posibilitatea sa gusti din frumusetile si din bunatatile ei. Simti ca pacea interioara, echilibrul, stabilitatea, siguranta zilei de azi si a zilei de mâine îti sunt amenintate. Credinta însasi este de multe ori clatinata. Parca cineva intra cu cizmele pline de balegar în camara sufletului tau, pe care ai vrea-o curata, linistita. De ce?

 Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

 ………………………………………………………………………………………………..

Nota redactiei– Dex roman pentru Dihonie: animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, dusmanie, gâlceava, învrajbire, litigiu, neîntelegere, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zâzanie