Vavila POPOVICI: PACE SAU RĂZBOI?

Nu este suficient să vorbești despre pace. Trebuie să crezi în ea. Și nu este suficient să crezi în ea, trebuie să muncești pentru ea.”  – Eleanor Roosevelt

Pacea se definește, atât în plan colectiv, cât și în plan individual, prin starea de liniște, o stare lipsită de conflicte între oameni, atât în familie, cât și în întreaga societate, pe întregul glob pământesc.
În mitologia  greacă Eirene (Irina) era zeița care personifica pacea, având echivalentul Pax în romană. Simbolul porumbelului cu ramura de măslin era tot simbolul Păcii, deoarece porumbelul a ales casca zeului războiului, s-a cuibărit în ea, împiedicând astfel acțiunea zeului. Continue reading “Vavila POPOVICI: PACE SAU RĂZBOI?”

Drumul alb

Carare prin zapadaJianu Liviu-Florian

Tocmai m-am reîntâlnit cu o poezie scrisa în urma cu 37 de ani.

Habar n-aveam ce înseamna Razboiul Rece. Eram elev in clasa a VIII-a, si voiam pace. Ca sa ma bucur de scoala. De premii. Sa fiu printre primii, in profesiile care ne asteptau, negresit, la absolvire.

Nu trebuia sa imi spuna nimeni de doua ori: scrie o poezie despre pace. O faceam cu bucurie. Totul era sa am inspiratia sa scriu o poezie care sa ajunga pana la gazeta de perete a scolii. Caligrafiata artistic, cu litere de tipar. Sau sa ajunga pâna in paginile ziarului Inainte. Un ziar citit de mii de profesori, si zeci de mii de elevi, muncitori, si intelectuali.

Nu cunoasteam pe nimeni la ziarul Inainte. Am urcat scarile sediului, in uniforma de elev, si m-am ratacit printre etaje si holuri. In cele din urma, am intrat intr-un birou. “Buna ziua! Am adus o poezie”, am spus. Redactorii erau scriitori. Poeti. Gazetari. “Poftiti, luati loc”. Poezia a fost citita. “Felicitari!”. Mi s-a spus. “O retinem pentru publicare! Unde sunteti elev?” “La scoala generala numarul 5. Triscu.” Trebuia sa mai spun ca am avut o profesoara emerita de limba si literatura romana. Doamna. Tovarasa. Tudor Elena. Ca in Scoala a poposit, pentru un timp, la cercul de literatura, o profesoara poeta. Doamna. Tovarasa. Negrea Constanta.  Care ne-a citit poeziile dansei, fara egal, despre Eminescu. Si Basarabia. Dar amutisem. Nici nu stiu daca am multumit. Si am iesit pe usa camarutei redactiei, ca un soarece, nestiind cum sa ma fac cat mai mic, ca sa nu deranjez pe nimeni, dar cu inima mare de bucurie, mai mare decat sediul cu doua etaje al ziarului Inainte, si Comitetului Judetean al Uniunii Tineretului Comunist.

De atunci, cumparam in fiecare zi, ziarul. Rasfoiam paginile infrigurat, asteptand. Asteptand.

Pana cand a aparut poezia.

Drumul alb

Nu,

Eu nu vreau

Sa adun

Schije frante de tun

De pe munti de atomi

Nici

Somnul apelor frant

Sa-l preschimb in pamant

Cotropit de ninsori

Sunt

Inca om, nu atol

Singuratic si gol

Bombardat de taceri

Nu vreau mari fara glas

Nici oceane de scrum

Ancestrale poveri,

Nici comori de pripas,

Travestite in fum

Stiu

Monstrii, gheare de fier

Mai tintesc catre cer

De sub reci carapace

Greu

Este drumul spre vis

Dar odata deschis

Va ramane mereu

Drumul alb catre pace!

1976

Au trecut de atunci 37 de ani. Cu razboaie. Cu revolutii. Cu industrii de armament. Care nu au produs in zadar. Cu oameni  carora razboiul le-a oferit un loc de munca. Razboiul care continua si azi. Chiar si Razboiul Rece continua. Neoficial.

Poezia nu mai era pe nicaieri. Ziarul pe care o pastrasem,  se pieduse demult.

Dar la vremea la care am scris-o, am invatat-o pe dinafara. Si de cateva luni, versurile ei imi tot veneau in minte. Fragmentat. Lipsea pasajul central. Pâna cand, acum trei zile, memoria mi-a restituit si acest text lipsa.

Ce poate sa faca un om, impotriva razboiului? Cum sa se apere de el, cu o armata cu un buget de 1 miliard de euro in acest an ( 3 miliarde de paini ), an in care numai dobanzile la creditele cu care tara lui este datoare sunt de 2 miliarde si jumatate de euro ( cate o paine pentru fiecare locuitor al planetei )?

Nimic mai mult, decat sa isi aduca aminte Drumul Alb, de acum 37 de ani…

AFR va ureaza La Multi Ani!

new.yearALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082.
www.alianta-familiilor.ro 

office@alianta-familiilor.ro.31 decembrie 2012

Cu ocazia Noului An –  2013
dorim tuturor românilor
.
LA MULTI ANI!

 

.
Cu prilejul anului nou AFR ureaza tuturor cititorilor, membrilor, prietenilor si simpatizantilor ei un An Nou Fericit, plin de binecuvântari si realizari. Dorim ca Dumnezeu sa pazeasca si sa binecuvinteze familiile noastre si întreaga Românie.
.
Fie ca anul 2013 sa ne aduca multa pace, bucurie si prosperitate!
.
Multumim deasemenea tuturor celor care ultimele zile si saptamâni ne-ati trimis mesaje de Craciun, de Anul Nou si urari de bine. La rândul nostru va transmitem si noi aceleasi gânduri si urari de bine si va asiguram pe toti de afectiunea noastra crestina.

.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA
Folosim acest prilej sa va multumim înca o data pentru cele peste 10.000 de semnaturi date Declarartiei de la Timisoara. Cei care doriti, inca o puteti semna aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 

VOLUNTARI
Multumiri si aprecieri deosebite se cuvin voluntarilor AFR care si in 2012 au fost la înaltime în privinta varietatii si calitatii materialelor pregatite pentru cititorii nostri. Fie ca Dumnezeu sa le rasplateasca osteneala cu sanatate si continua pasiune si abnenagie în lupta pentru valori.

 

Alianta Familiilor din Romania

A plecat acasă, la Domnul, sora Cici Truța

Sora FLOAREA TRUȚA, cunoscută fiind de noi toți ca sora Cici, după o călătorie de 77 de ani pe care i-a împlinit în luna Mai,  a fost chemată de Domnul ei acasă, astăzi 23 Septembrie 2012.

Biserica din Hickory o va păstra mereu în amintire pentru timpul petrecut împreună cu noi.

Sora Cici nu  înceta să înalțe rugăciuni pentru cei dragi și pentru lucrarea lui Dumnezeu de pretutindeni, oriunde era înălțat și propovăduit Numele Domnului.

Plină de dragoste și curaj, se ridica în adunare și recita (din memorie) din poeziile duhovnicesti învățate în tinerețe, fiind o binecuvântare și o încurajare pentru biserică. Continue reading “A plecat acasă, la Domnul, sora Cici Truța”

Coborâre si Înaltare

Florian GULER

 

Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu.

                                                        Evanghelia dupa Ioan, 1.12

Meditatie în ceas de  Sarbatoare

Coborarea si Inaltarea este mecanismul universal al schimbarii Imparatiilor. Lumea superioara coboara intotdeauna in lumea inferioara, sa dechida Poarta, sa construiasca Calea de transfigurare a inferiorului si sa se inalte impreuna cu acesta in lumea superioara.

Pamantul, descopera in radacina vegetala, ajunsa in lumea lui, “calea si poarta” de intrare in lumea florilor.

Lumea superioara coborand si imbratisand lumea inferioara sa o ridice la un nivel imposibil ei insasi, este singura cale accesibila si posibila “noroiului” sa devina crin.

Sarbatoarea Intruparii este coborarea Imparatiei lui Dumnezeu in miezul Imparatiei Omului, deschizand umanitatii in Isus Christos, Calea si Poarta de ridicare in Imparatia Cerurilor.

Locul si modul in care s-a petrecut istoric Intruparea, face accesibila transfigurarea si inaltarea oricarei conditii umane.

Istoria Nasterii, Mortii si Inaltarii Lui Isus din Nazaret satisface vocatia noastra transcedentala, instinctul mistic dupa povestire si sens, dar mai ales foamea omului dupa semnificatie si nemurire; iata de ce Craciunul este o sarbatoare a bucuriei, a sperantei si a darurilor, care arata la Marele Dar!

De la noi si-ai nostri, pentru voi si-ai vostrii: Bucurie, Pace, Dragoste, Speranta.

Sanatatea voastra sa sporeasca împreuna cu sufletele voastre. Sa aveti o Sarbatoare si un an mai bun!

liana & florian guler, Troy- Mi, USA, 2011

EPOCA DIHONIEI

Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

 O traim de ani buni. Tot asteptam sa se termine, dar cred ca mai e mult pâna la acel moment. Multi dintre noi nici nu mai îndraznesc sa nutreasca o asemenea speranta! Se face simtita în toate partile lumii, în toate domeniile de activitate. Zi de zi auzi de ea pe toate canalele de informatii. Toti sunt împotriva tuturor, fiecare împotriva celuilalt si celorlalti, toti împotriva fiecaruia. Parca dracul a intrat cu furca si vântura lumea dupa cum îi place!

 [pullquote] Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

Alexandru STANCIULESCU-BÂRDA

[/pullquote]

Popoarele se revolta împotriva conducatorilor si guvernelor, tarile se lupta între ele în plan militar, economic, politic. Goana dupa spatii si zone bogate si de influenta, dupa resurse naturale, dupa putere si suprematie, dupa libertate si independenta, dupa nu stiu ce si nu stiu cum, face ca lume sa fie mereu tulburata, mereu tensionata, mereu marcata de conflicte, de conflagratii, razboaie, de uneltiri subterane de idealuri straine de ceea se numeste pace si buna convietuire.

 În multe tari sunt conflicte vadite între clase si straturi sociale, între bogati si saraci, între cei puternici si cei slabi, între exploatatori si exploatati. Nemultumirile sunt prezente pâna în cele mai îndepartate colturi ale lumii. Unde nu te-ai astepta auzi ca a izbucnit o revolutie, o revolta, greve, manifestari si lupte de strada, s-au produs omoruri, distrugeri de bunuri materiale si spirituale. Mai bine de un deceniu au durat revolutiile europene, care au marcat sfârsitul sistemului comunist. Credeam ca va urma pacea. Iata ca lumea musulmana este bulversata mai puternic ca oricând de revolte si rasturnari de situatii imprevizibile. Pâna si Grecia, leaganul culturii si civilizatiei europene devine teatrul unor lupte interne, fiindca nu-si mai poate hranii propii ei locuitori! În tara asistam de mai bine de douazeci de ani la conflicte, care nu se mai termina. Revolutie, mineriade, greve, manifestatii, mitinguri, amenintari directe si în presa fac ca sa te simti, ca om si cetatean, calare pe un butoi de pulbere. Parca nimic nu mai este sigur. Partide se ridica vertiginos în aplauzele multimilor, pentru a se prabusi dupa numai câtiva ani sub huiduielile acelorasi multimi; oameni de buna credinta, capabili, modesti, hotarâti de a pune umarul la bunul mers al tarii, dupa numai câteva luni de la momentul lansarii în politica devin de nerecunoscut. Aflam ca sunt hoti, corupti, banditi, mincinosi, criminali, tradatori, ce mai, sub orice critica.

 Batjocora a devenit un mod de a fi al românilor. Nu mai avem modele, pentru ca toti si toate sunt împroscate cu noroi. Tineri, batrâni, bogati, saraci, învatati sau prosti, nu conteaza, sunt ridicati mai sus, ca sa poata fi loviti mai bine. Nu stiu un singur om din clasa noastra politica, pe care sa nu-l fi denigrat presa, opinia publica. Ne ducem la vot si credem ca alegem floarea natiunii, pe cei ce sunt mai buni si mai capabili ca sa ne conduca. De îndata ce se dau rezultatele alegerilor, începe denigrarea: toti cei alesi sunt cât nu se poate mai rai, mai decazuti moral, mai corupti, mai fara scrupule. Cei ce nu au fost alesi ar fi fost idealul natiunii. Trec patru ani si ti se creaza o stare de lehamite, aflând de câte matrapazlâcuri sunt în stare cei de la putere si abia astepti sa-i alegi pe ceilalti, ca sa pui tara pe drumul cel bun. Îi alegi pe aceia si piesa o ia de la început. Abia atunci afli care le este adevarata fata a celor proaspat ajunsi la cârma si ce oameni cumsecade am dat jos!

 De mai bine de douazeci de ani nu a scapat o singura institutie a statului nebatjocorita. Parca este o campanie dirijata din umbra în acest sens. Nu e vorba de o firma de salubrizare oarecare, ci e vorba de institutii fundamentale ale statului, care formeaza coloana vertebrala a acestuia, precum Armata, Biserica, Justitia, Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele lui, Presedintia, Politia, Învatamântul, Sanatatea, fiscul, serviciile secrete, vama, sindicatele, bancile etc. Toate acestea formeaza osatura, scheletul unui stat, fara de care statul nu poate functiona. Nu auzim decât de certuri ca la usa cortului, nu se termina un scandal si încep altele. Dusmani si dusmanii peste tot. Generatiile sunt învrajbite între ele, clasele sociale vor sa se sfâsie reciproc, politicienii se înjura între ei ca birjarii, disponibilizarile au ajuns la ordinea zilei, afaceri murdare îngrozitoare ies la lumina tot mai des, coruptia si coruptii au devenit un fel de ,,bogatie” nationala. Resursele naturale aflam ca ne-au fost vândute pe nimic, datoriile tarii si ale noastre cresc fabulos de la o zi la alta, scaietii si sulfina domina câmpurile, care altadata erau grânarul Europei… Tineretul ne pleaca peste mari si tari, natalitatea scade alarmant, mortalitatea creste înfiorator, batrânii sunt tot mai singuri, tot mai tristi si tot mai nevoiasi! Nepotismul, favoritismul, mita si altele asemenea fac ca în fruntea institutiilor sa ajunga oameni nepotriviti, cel mai adesea incapabili, care au câteva idealuri clare: sa-si umpla buzunarele, sa-si consolideze pozitia si sa-i îndeparteze/compromita cât mai mult pe cei mai capabili decât ei.

 Într-o asemenea situatie, ca cetatean marunt, ca opinca a tarii, te întrebi: pâna când? La urma – urmei, fiind spectator si în acelasi timp actor al acestei vremi de dihonie, simti ca trece viata pe lânga tine si n-ai avut posibilitatea sa gusti din frumusetile si din bunatatile ei. Simti ca pacea interioara, echilibrul, stabilitatea, siguranta zilei de azi si a zilei de mâine îti sunt amenintate. Credinta însasi este de multe ori clatinata. Parca cineva intra cu cizmele pline de balegar în camara sufletului tau, pe care ai vrea-o curata, linistita. De ce?

 Fericit este cel ce-si poate pastra nepatimirea, adica pacea interioara si credinta în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-si pune speranta în Dumnezeu si nu se clatina în aceste vremuri de încercare si de calire! Toate sunt cu stirea si cu voia Lui, spre a noastra pedeapsa, încercare, sau întarire.

 ………………………………………………………………………………………………..

Nota redactiei– Dex roman pentru Dihonie: animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, dusmanie, gâlceava, învrajbire, litigiu, neîntelegere, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zâzanie

Rascruce de îngeri …

de Aurelian ROMEO

 

Pruncul


De dincolo de râul de zgura,

se apropie un prunc trandafiriu

pasul avândul curtat

de un înger cu aripi de zahar

si buze ciresii.

 

– Lasatii-i sa zboare, va zic!

Pe ei, pe copii.

Lasati-i sa fie îngeri!!!


 

pe sub gândul de azi


pe sub gândul de azi
mi-am tras un tricou jerpelit si murdar
doar, doar nu s-o vedea
cu fiul meu dintr-o viata anterioara.


colivia a iesit la promenada


din oglinda înnorata,
colivia a iesit la promenada.
mânjita în rosu,
ca inima privita prin gaura cheii.

prin gaura coliviei
cheia se vede de pe acum
liliachie…


apocalipsa în pijama rosie


apocalipsa
cu barba de un cot
deseneaza din fumul oglinzii
singuratatea în pijama rosie.

…………………..

 

Rastignirea dupa Dali


pentru ca asa a vrut Dali,
Iisus sta pe cruce, cu barbia-n piept;
Cerul Îl priveste, de Sus, în desert;
El nu are ochi pentru Tatal,
nici gând,
ci ochii, murind Si-i îndreapta
tot catre omul-pamânt.

 

Din gura pruncilor

 

Plutesc biserici peste tot,
iar soarele rasare
din spatele oglinzii.

Icoane ning din ramuri
si din prunci,
iar luna-si face mantie
din ciucurii cortinei.

 

Suspendat între nori

 

Suspendat între nori,

cuvântul

– de-o tristete vecina

cu clipa.

 

Risipa îl cheama

s-o urce în adânc,

sa-i lumineze cu mormântul sau,

cripta.

 

Rascruce de îngeri

 

Te-ai nascut la rascruce de epoci

Si-ai crescut la rascruce de cruci.

Azi o rascruce de îngeri te-ncearca

Si nu-ntrebi: “Unde Doamne?”,

Dar te duci.

 

Cu ochiul ceasului


tu ma privesti cu ochiul
ceasului,
eu din nisip îmi desenez
colinda;
întreaba marul unde ma
ascund,
când pasul înfrunzit fluiera
cu aripi.

 

Tropotind prin furtuna


Herghelia cailor negri
strapungând prin furtuna.

Selena-i vrajita, acolo-n
astralul târziu
si uita sa-i caute
marii, prin plete

 

 

Sunt eu cu Dumnezeu?

El era la început cu Dumnezeu

Meditatie din Evanghelia dupa Ioan: Ioan 1.2

 

de Ana Tatar Andras – anatatarandras.wordpress.com

 

Sunt eu cu Dumnezeu?

Caracterul unui om este ceea ce face el când nu-l vede nimeni.

Ce faci tu când nu te vede nimeni?

Ce faci tu când ai o ora libera? Ce faci tu când ai o zi libera?

Care este pasiunea vietii tale? Cât timp dai pentru ea?

Cum ai vrea sa petreci o saptamâna libera? Unde? Cu cine?

Ti-ai dorit vreodata sa petreci o saptamâna numai tu cu Domnul, undeva departe de lume, într-un loc pitoresc, linistit?

Ti-amintesti de un timp special din trecut, petrecut cu Domnul? Ce ti-a spus El?

Cum ti S-a descoperit? Ce ai învatat despre El?

Care a fost pentru tine cea „mai de neuitat partasie“ cu Domnul?

Poti sa prezinti o experienta a ta cu Domnul?

Ce este mai important pentru tine: experienta ta cu Domnul sau Cuvântul si relatia ta cu Domnul?

Care este visul vietii tale? Ce îti doresti în viata? Îti doresti sa fii o femeie sau un barbat dupa inima lui Dumnezeu?

Dupa cine sau dupa ce îti tânjeste inima? Îti place la picioarele Lui? Esti o persoana prea ocupata?

Ai timp de Domnul? Îl auzi când îti vorbeste?

Ce înseamna pentru tine sa-L auzi pe Domnul cu mintea si cu inima?

Unde te simti în siguranta?

Dorinta mea cea mai mare este sa fiu o femeie dupa inima lui Dumnezeu.

Vreau sa fiu o cautatoare a inimii Lui. Am mare nevoie de El. Doamne ajuta-ma!


PENTRU UN TEATRU ÎN SLUJBA OMULUI

International Theatre Institute ITI
World Organization for the Performing Arts
UNESCO, 1 Rue Miollis, FR-75732 Paris Cedex 15
iti5@iti-worldwide.org / www.iti-worldwide.org
 
Mesaj de Ziua Mondiala a Teatrului 2011
Ziua Mondiala a Teatrului, 27 martie
Pentru un teatru în slujba omului
Jessica A. Kaahwa, Uganda

Întâlnirea de astazi este o adevarata imagine a imensului potential al teatrului de a mobiliza comunitati si a construi punti. V-ati închipuit vreodata ca teatrul poate fi un puternic instrument al pacii si reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriase de bani pe misiuni de mentinere a pacii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeste putina atentie ca alternativa în modificarea si gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetatenii planetei Pamânt sa ajunga la pacea universala, când instrumentele folosite vin dinspre forte externe, aparent de represiune?

Teatrul patrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teama si suspiciune, transformând imaginea sinelui si deschizând o lume de optiuni în fata individului si a comunitatii. El poate conferi sens realitatilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple si directe. Fiind atât de cuprinzator, teatrul poate constitui o experienta capabila de a depasi vechi neîntelegeri.
 
În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire si promovare a unor idei pe care le împartasim si pentru care suntem dispusi sa luptam atunci când sunt încalcate.

Pentru a avea pace în viitor, trebuie sa începem prin a folosi mijloace pasnice care cauta sa înteleaga, sa respecte si sa recunoasca contributiile fiecarei fiinte umane la obtinerea pacii. Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace si reconciliere.

Prin antrenarea activa a participantilor, teatrul poate determina muti indivizi sa demonteze perceptii anterioare dând, în acest fel, sanse individului sa renasca pentru a face noi alegeri, bazate pe realitati si cunostinte regasite. Pentru ca teatrului sa-i mearga bine, printre celelalte forme de arta, trebuie sa facem un pas curajos înainte si sa-l integram în viata de zi cu zi, unde sa trateze probleme grave precum conflictele si pacea.

Urmarind transformari sociale si reforme în cadrul comunitatilor, teatrul exista deja în zone ravasite de razboi si în sânul unor popoare care sufera de saracie cronica si boli. Exista un numar crescând de povesti de succes, în care teatrul a reusit sa mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor razboiului si a le ajuta. Sunt deja în functiune platforme culturale precum Institutul International al Teatrului, al carui scop este „consolidarea pacii si prieteniei între popoare”.

De aceea, ar fi o farsa daca, cunoscând puterea teatrului, am ramâne tacuti în vremuri ca acestea si i-am lasa pe mînuitorii de arme si aruncatorii de bombe sa se ocupe de pastrarea pacii în lume. Cum ar putea uneltele înstrainarii sa actioneze si ca instrumente ale pacii si împacarii?

Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, va îndemn sa reflectati asupra acestei perspective si sa promovati teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare si reforma sociala. Natiunile Unite cheltuiesc sume uriase de bani pe misiuni de mentinere a pacii prin intermediul armelor în toata lumea, în vreme ce teatrul este o alternativa spontana, umana, mai putin costisitoare si cu mult mai puternica.

Chiar daca nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranta inclus ca un instrument eficace în misiunile de mentinere a pacii. ‘

Dr. Jessica A. KAAHWA
actor, regizor, scenarist
cadru universitar
Makerere University
Kampala, Uganda
martie 2011
Traducere în limba româna de Adrian Solomon
http://www.oradetimis.ro

O privire in bisericile din Romania. AZI: Biserica Baptista din RUS

PastorComuna Rus, din judetul Salaj, este situata în partea nord-estica a judetului, pe Valea Somesului, la o distanta de 35 de kilometri de orasul Dej, 60 de kilometri de orasul Baia Mare si 70 de kilometri de orasul Zalau.
Locuitorii comunei Rus sunt oameni foarte harnici, priceputi si prietenosi. Multi dintre ei lucreaza la oras, in diverse domenii de activitate- avand meserii cautate pe piata muncii si, unii, sunt familiarizati cu computerul si internetul- iar o parte insemnata cultiva cu multa pricepere pamantul, au livezi intinse de pomi fructiferi si cresc animale.
Sunt binecuvantati cu edifii clasice pe prima importanta: gradinita, scoala, biserici, camin cultural, primarie.
In localitatea Rus, primul crestin botezat, baptist, a avut loc in 1911, ne spune crestinul nonagenar Simion Corda (n. 25.X.1916- botezat in 1945) si in casa caruia in perioada 1959 – 2003 s-a tinut adunarea crestinilor protestanti (indeosebi a baptistilor, impreuna cu cei penticostali).

Din 2003, crestinii baptisti se strang la inchinare in noua cladire a bisericii, construite prin aportul financiar jertfitor al familiei CORDA SIMION (sotia, Elisabeta- n.26.X.1926- botezata in 1943, si copii lor, Lodovica, Iosif, Ioan, Cornel, Costel- ultimii doi fiind stabiliti la Chicago).

Duminica, 6 decembrie 2009, in timp ce in orasele si satele din ROMANIA se consuma din plin al doilea tur de scrutin, crestinii baptisti din comuna Rus (judetul Salaj) se aflau la inchinare prin rugaciune, cantare si predicarea Cuvantului Biblic .

In tara, atmosfera era una de dezbinare, aflati in doua tabere. Si nu intamplator, vorbitorul a ales sa spuna cateva cuvinte de imbarbatare, aduse noua de Domnul Pacii. El a spus celor care-L urmeaza:

Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante!” -Ioan 14.27
Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus.”- Filipeni 4.7.
Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” -Romani 5:1

De-a lungul deceniilor, la Rus, au tinut aprinsa flacara crestinismului autentic, pastori ca: Augustin Mecea, Nelu Buzlea, Marius Danci.

In prezent, de cativa ani buni, fratele pastor MARIUS DANCI lucreaza cu multa dedicare si aplomb in raspandirea sfintei Evanghelii a Domnului Nostru Isus Cristos in comuna Rus si imprejurimi. Fratii din biserica, plini de dragoste, de oameni si de Domnul Vietii, sunt si primitori de oaspeti, de aproape sau mai de departe. Asa se face ca sunt vizitati periodic de frati crestini din Dej sau Cluj, dar si din alte locuri. Un loc aparte in inima lor, o are, insa, pastorul pensionar Augustin Mecea, acum in varsta de 74 de ani. Lectiile biblice sunt pregatite si sustinute de catre Dorel Bote, iar sotia sa Maria slujeste biserica prin cantare la orga.

Fie ca, in aceste zile festive, cand, plini de bucurie reaniversam, SARBATOAREA INTRUPARII DRAGOSTEI DESAVARSITE, Domnul sa se nasca si in alte inimi, dand binecuvantarea unei vieti noi, vesnice! Amin.

http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=_nzk_ogZB0Y&NR=1