A fost odata un compozitor tânăr, și dornic de afirmare, care a tot compus, melodie dupa melodie, până când a scris o partitura fără egal, pe care a numit-o simfonia fericirii fără sfârșit.

Si când orchestra a inceput, intr-o buna zi, sa o cante, după lungi si istovitoare repetitii, toti oamenii au fost cuprinsi de o fericire care nu se poate exprima in cuvinte.

Orchestra cânta, cânta, compozitorul dirija, si oamenii, ascultând, râdeau si plângeau de bucurie. Continue reading “Povestea simfoniei fericirii fără sfârșit” →