Oglinda

Doua suflete pereche,
Priveau in oglinda veche
Admirandu-se-n tacere,
Gandind la „Luna de miere”.

Ea, suava si gingasa,
Arunca priviri poznase,
Cucerind barbatul care
O dorea cu-nfrigurare.

El stia prea bine telul
Si gandea sa-i dea inelul,
Cumpanind clipa in care
Sa-i fure o sarutare.

Pe o ferastruica mica,
Intra-n zbor o pasarica,
In jurul lor se roteste,
Si voioasa ciripeste.

Profitand de intamplare
Ea-l cuprinde cu ardoare
Si-l intreaba visatoare:
„O fi semn sau o-ntamplare?”

„Tu ce-ai vrea, iubita mea?
Psarea mi-a dat ceva”…
Si-i pune sfios inelul,
Fredonandu-i cantecelul:

„Vrei sa fii sotia mea?”
„Da! Da! Da!voi fi a ta!”
Si oglinda, cu pudoare,
Reflecta o-mbratisare…

Cârdei V. Mariana

Advertisement

Simfonii de primavara

Iarna, cristaline unde
pe sub gheata se strecoara
si-n noapte argintul Lunii
îl transforma-n poleiala.

Ajunge o zi-nsorita
sa se subtieze gheata
si prin margini dantelate
sa patrunda-n apa viata.

Salciile arcuite
spre oglinda de clestar,
lasa gheta ce le-mbraca
sa prelinga stropi de apa.

Cade acum o picatura
si alta se pregateste,
gheata raului în raze
si cristale-ncet plezneste.

Zaresc pestii curcubeu,
aurii si argintii, ce-si
pun solzii in valoare,
fluturand din aripioare.

Susur duios se aude,
„Simfonii de primavara”,
si pe maluri, dalbe flori
scot capsorul din zapada.

Tot privesti si nu ai crede
ca gingasii ghiocei,
cu lancile din smarald,
scot clinchet de clopotei.

O boare de vant usoara
va purta mireasma lor,
„Vestitori ai Primaverii”,
bucuria tuturor.

Iarna însa nu se lasa,
„Babele” îsi pregateste
sa cearna zapada-n zari
troienind din nou carari.

Vantul de la Miaza-Zi,
„Mancatorul de zapada”,
Dochiei-i fura cojoace,
de vreo noua zile-ncoace.

Fete au iesit din case,
purtand fine martisoare,
si pe campuri apar palcuri
de culori, pline de floare.

Iata, mandra Primavara
cu alaiul ei sonor,
a venit din nou în tara
dand farmec visarilor…

Cârdei V. Mariana

Nemuritoare

Iubita mea, nu te-as fi vrut femeie,
Ci numai glas, sau numai mangaiere,
Sau tainica, a  sufletelor, cheie,
Ce le preschimba florile, in miere –

Iubita mea, cristal de amintire,
Cu chihlimbar de holde-n care macii
Sunt pururi o eroare de iubire –
Noi inca stam de vorba cu copacii –

La tot ce-i viu, sau mort,  tu ii stii limba,
Si imi traduci prin semne, infinitul,
Polisemantica iti este si oglinda,
In care Univers, iti este chipul –

Iubita mea, si Fata mea Morgana,
Iubita mea, desertul meu in care
In trupul meu, te-ai zidit tu, ca Ana,
Pentru iubirea noastra, muritoare…

Jianu Liviu-Florian