George Danciu
„Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi”
PSALM 46, 1-2
.
Nădejdea noastră
Cineva care nu are nevoie de ajutor în realitatea în care trăiește el, nu poate înțelege noțiunea de ajutor sau aceea de nevoie.
Dacă îi sunt asigurate toate nevoile Continue reading “AJUTORUL DE CARE AVEM NEVOIE”
Florian Guler
As vrea sa-mi fac un cantec, din orisice durere,
Din lacrimile toate sa-mi fac margaritar.
As vrea sa ma inalt din orisice cadere
Si-n orice ratacire as vrea sa aflu Har.
As vrea sa port in mine nadejdea altor maluri,
Atunci cand sunt in larg si se framanta marea.
As vrea sa Te-ntalnesc, venind atunci pe valuri,
Chemandu-ma pe nume… sa-mi dai imbratisarea.
As vrea sa-mi fie ochii privind mereu la Tine,
Si harul bucuriei sa-mi lumineze fata.
As vrea sa fiu veghind, cand ai sa vii la mine,
Si-n noptea vietii mele, sa cante dimineata.
Promisiunile lui Dumnezeu sunt conditionate- insa toate sunt DA. AMIN!
Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. (Iosua, 1.3)
[pullquote]
Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.(Iosua, 1.8)
[/pullquote]
Nu stim ce greutate a pus în vorbele sale un profesor care înainte de 1989 a facut o afirmatie colosala în fata studentilor pe care-i îndruma si de care se simtea foarte apropiat si responsabil: „Nu e om cult acela care nu a citit Biblia cel putin o data.” Sunt curios pâna unde si-a însotit vorbele cu fapta. Ce a facut el însusi, cât de departe l-a dus acea preocupare nobila si curajoasa pentru acel timp cand Bibliile erau aproape complet interzise în particular. Înafara preotilor, exceptand protestantii, aproape nimeni nu citea Biblia.
Se vorbea ca Marin Preda pentru a scrie celebra fraza de la sfarsitul trilogiei Cel mai iubit dintre pamanteni citise toata Biblia si înca una veche! Dar, cu siguranta profesorul nostru se referea la o cultura generala minima.
[pullquote]
“Daca dragoste nu e, nimic nu e.” (Marin Preda, cf. 1 Corinteni, 13)
[/pullquote]
Asa cum românii e musai sa-l citeasca pe Eminescu, tot asa e obligatoriu citirea Bibliei. Se stie ca aceasta Carte unica cuprinde multe genuri literare, scrieri de mare profunzime literara, scrise în perioade de timp stravechi, care se întind pe cca 1.500 de ani, pagini care si-au mentinut nu numai autenticitatea celor scrise, dar si prospetimea si farmecul, intacte.
Toti marii oameni de cultura, Eminescu, Eliade, Arghezi, Blaga, Stanescu, Botta, Botez s.a., lista fiind deschisa, fac referiri de substanta la invatatura Bibliei, întreaga lor opera ar avea o alta directie si o cu totul alta valoare (inferioara) daca ar lipsi cultura si tiparul sfintelor scrieri.
Am zis Biblie, deoarece si altii vorbesc de Sfintele Scripturi, unii incluzand si alte scrieri vechi, cum ar fi upanisadele, de pilda. Ori, Biblia cuprinde cele 66 de carti canonice, dupa cum gasim si explicarea necesara în Prefata la Biblia Ortodoxa, tradusa si tiparita sub îngrijirea distinsului carturar si prea-înalt episcop, Bartolomeu Anania. Biblia Ortodoxa cuprinde si alte cateva carti necanonice, pe care Bartolomeu Anania le numeste bune de citit! Insa, o mare parte a Occidentului, neoprotestantii, Biserica Americana Baptista, au Biblia cu doar cele 66 de carti canonice, celelalte sunt cu totul inafara Bibliei. Nu sunt considerate Cuvantul lui Dumnezeu care sa fi inspirat scriitorii acestora. Pentru cunoscatori, diferenta e mare, intre o carte canonica si una necanonica, se simte imediat ca nu e in vorbirea si scrierea unitara a intregului, citind Biblia cu aplecare, apoi punand ochii si pe acele scriei bune de citit.
[pullquote]“În adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea si „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” 2 Corinteni, 1.20[/pullquote]
Pentru ca spatiul unui Articol e totusi limitat, voi restrange acest punct de vedere, doar la aceste afirmatii succinte, de altfel si tema propriu-zisa o voi trata mult prea laconic.
Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. (Iosua, 1.3)
Daca veti calca cu piciorul, insa e cu folos sa calcam cu ochii si cu gandul, cu meditatia, locul lasat pentru noi, care trebuie deci cucerit, Dumnezeu ni-l va da, cum a promis. El a lasat ascunse, la prima vedere, lucruri importante pentru viata noastra. Trebuiesc cautate cu multa grija si preocupare, ca pe o comoara de mare pret. Pentru poporul israel, Dumnezeu a promis acea bucata de Pamant care le-a dat-o atunci prin conducatorul lor, Iosua, dupa razboaie care au durat cca 7 ani, si care va fi al lor, conditionat.
[pullquote]
„Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Sau Moise si de Moise lui Iosua; n-a lasat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise, Domnul. „ – Iosua, 11.15
[/pullquote]
De ce credeti ca toti marii oameni de cultura, printre care il includ si pe Brancusi, s-au preocupat in mod majoritar de invatatura care ne vine din Biblie si de la Dumnezeu?
Pentru ca e de neinlocuit si pentru ca e o sursa inepuizabila de mari binecuvantari.
Citim Cuvantul Sfant, caci El ne poate da bucurii spirituale nespus de marete?
De curând am avut sub ochi un eseu urias, al omului de cultura prof. dr. Adrian Botez: Doi frati … imparati! De care imparati si frati, e vorba? De Dan si Emil Botta, ambii poeti de mare talent. Dan Botta, poet de mare profunzime si scriitor cercetator, fiind printre noi doar 51 de ani (1907-1958). Imparatul mai tanar, Emil Botta (1911-1977), a fost un mare actor si poet talentat, binecunoscut contemporanilor sai prin rolurile memorabile interpretate in teatru si film, remarcat prin stilul de interpretare cu totul inconfundabil, de mare angajament launtric.
[pullquote]
Mircea Eliade il omagiaza pe poetul Dan Botta, folosind cuvinte-metafore: “ … pentru ca Dan Botta a înteles ca Scrisul este o Religie, ca nu trebuie sa-ti masori opera cu…camioanele (de maculatura, fireste!), ci ca orice scrie Artistul Arhetipal, de fapt sculpteaza pe Stânca Eternitatii, din Paradisul Lui Dumnezeu.
Dan Botta este, alaturi de Eminescu, N. Densusianu si Blaga, printre extrem de putinii români care au înteles, cu clarviziune, ca Neamul Românilor, ROMÂNII, ca expresie de Duh! – nu alcatuiesc, în existenta lor de sute de mii de ani, ca stramosi ai Europei si ai Lumii întregi – o…”cultura minora”…
[/pullquote]
CE VREAU SA ZIC ? Pun fata in fata, alaturi si impreuna, Biblia si scrierile marilor poeti amintiti aici. Mareata Opera le-a fost izvor de invatatura si inspiratie, tuturora. Dar Biblia ea insasi cuprinde si multe scrieri in versuri cum sunt Psalmii, unele scrieri ale lui Solomon, cartea Iov…
Inca odata remarc credinta poetului Dan Botta, descifrata pentru noi in eseul Doi frati … imparati!:
“ Desi admira pe Proust si iubea pe Stendhal, suspecta romanul ca gen literar. I se parea inutil si necuviincios sa scrii, bunaoara, ca cineva, personaj literar, a taiat o bucata de brânza si a mâncat-o cu pâine. Chiar daca ar fi încercat, Dan Botta n-ar fi putut scrie niciodata o asemenea fraza. Nu credea în realitatea literara a obiectelor si actiunilor de toate zilele.”
Constat, ca si Dan Botta, ca in poezie, cuvintele si ideile, filozofia acestora, imbraca forme de mai mare profunzime spirituala.
Dan Botta “Credea (alaturi de alti câtiva, printre care ma numaram) ca daca o cultura îsi reveleaza constient esentele – într-o creatie poetica, în filozofie, într-o opera spirituala – devine prin însusi acest fapt o CULTURA MAJORA; chiar daca, datorita limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulatie universala” – cf. Mircea Eliade.
Si, tot din marturia extrem de pretioasa a lui Mircea Eliade, aflam ca Dan Botta era VÂNATOR DE ARHEI : “De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esente. De aici, de asemenea, convingerea lui ca numai “clasicismul” (orice tip de clasicism, nu numai cel greco-latin) poate constitui sursa exemplara de inspiratie. Pentru ca, spunea Botta, familiarizându-te cu valorile clasice, îti revelezi esentele si înveti sa le descoperi acolo unde nu le vedeai mai înainte. (Numai un “clasicist”, credea Dan Botta, putea identifica marile creatii ale poeziei populare. Ceilalti cercetatori ramâneau la nivelul filologiei, folklorului sau istoriei literare)”
Sa mergem la adevaratul izvor spiritual!
Sa ne bazam pe promisiunile – certitudini care ne dau adevarata viata si fericire vesnica – Cuvantul lui Dumnezeu lasat pentru om in Carte, in TESTAMENT (Vechiul si Noul testament- Biblia).
Doamne ajuta! Doamne da-ne izbanda!
de Adrian Botez
SA MÂNCAM DIN NOI ÎNSINE
de ce sa ne tot mâncam numai unii pe
altii – în lumea asta atât de înghesuita si
strâmta? – de ce sa nu înfulecam – cu
nadejde si pofta
mistica – din noi
însine?
atâta grasime de
lene avem în suflete – atâta
carne de vointa
nevoita – în toti muschii
constiintei – încât
ne-ar mai ajunge de
hrana – pentru înca o
viata
dar Dumnezeu ne asteapta
deocamdata – sa ne consumam
ce ne-a dat fiecaruia
aici
sa mâncam – deci – din noi
însine – cu smerenie si
luare-aminte – ca si cum
ne-am împartasi din carne de cer – ca si cum
ne-am sopti rugaciunea fierbinte – din
urma – fumegând
proaspata – cu toate aromele negustate ale
lumii de-apoi – ca si cum
deja am fi ajuns – printre
icoanele bisericii – sa
stralucim a sfintenie – plina de toata
amânata de milenii
lumina
***
PROGRESIE ARITMETICA
tineri – oameni – chinuiti de
sexul lor – toti – trupuri nepotrivite cu
boala: Duhul – mereu mult mai
chircit – decât oricare dintre
zvârcolirile delirante (extravagante si
penibil acceptate – cu înghitituri de
maxima umilinta) – ale
trupului
tineri – oameni – cautând unde
nimic nu exista – sau
cel mult un spasm nocturn – tot mai
cetos si ambiguu sematic – si-apoi
iar – neantul întrebarii fara
buza de raspuns
carnea se supara aprig – de
atâtea sincope ale
simturilor si ale
pustiitei constiinte bolovanoase (poti
sa îneci – cu ea în sac – toti câinii din
ograda lumii) – carnea cade – cortina de lepra
în spatele careia
rânjeste – pedant si
triumfal – bonom suficient – scheletul
…scheletul
concluzia – ca miza ascunsa de seful
tripoului lumii – scheletul – concluzia care
de mult – se asteapta pe sine – într-un
joc masluit – de la-nceput – pâna la
sfârsit
…nu aplaudati – la iesirea din scena
trisorii
***
DOR DE STINGERE
Marelui Român – lui IOAN MICLAU
Doamne – stinge-ma undeva
între ape mari – cu tarmuri ametitor
departate – tarmuri pline de
lacrimi
stinge-ma – Doamne – sub un cer – care
sa-mi faca sufletul sa plânga de
bucuria înaltului – zborului
sufocarii cu mult mai larg si
mult mai departe
stinge-ma – Doamne – într-un
amurg în care – înca
nevazute – toate stelele sa-mi
cânte – toate izvoarele sa-mi
sopteasca – toti îngerii sa-mi
lumineze – despre o lume
în care durerile sfâsietoare si
nelamurite – sa se faca-prefaca – precum
soarta sfintilor – în bucurii
sfâsietoare si
atotlamurite
…Doamne – deasupra fluviilor
marilor si oceanelor – deasupra
tuturor cerurilor – bat clopotele – bat
noul ritm al inimii mele
sarmane – al inimii mele care a prins
curaj – a prins dor – necuprins
dor – sa se stinga – în
inima Ta
***
UN VAGABOND
vagabond – ducând în cârca o cocoasa:
rele gânduri – rele vremi – în traista strânse
…a fost om – e-o aratare lasa
trup de umbra – cu priviri prelinse
nu e sigur ca-i din lume – e vânat
nu-i doar singur: e pustiu de ce va fi
se-ncordeaza a pastra un loc curat
pe-unde pasu-i totdeauna sovai
când si-a frânt în’untru curcubeul?
când din jaruri stinsu-s-a cenusa?
asta stiu doar domnii cei de ceara
cei cu sufletul far’ de feresti ori usa:
l-au strivit – gonit din casa si din fire
de-si lasa si cer si soare-n parasire…
***
VREMURI FARA CEAS
pasari vremuiesc cu glasuri sure
vremea nu mai stie cum sa fie
vântul bate parca sta sa-njure
o lume livida – vinetie
asteptam sa fie iarna – -a câta oara ? –
urmele sa ni se stearga în zapezi
…cârd de gânduri – cârd de ciori coboara
facând întuneric bezna la namiezi
am uitat sa-ntorc vreun ceas sa mearga
stau la geam si-astept vreun om sa treaca:
nimeni nu s-arata – doar o barca
scârtâie-ntre nori prafosi ca o teleaga…
…Dumnezeul lumii e cenusa
n-a lasat pe nicaieri vreo usa
***
NEPUTINTE MISTICE
bat clopotele neputinta lumii
de-a-si duce-n linisti trai cuviincios
bat clopotele nestiinta lumii
de-a gasi-n ceasuri miezul cel gustos
degeaba plâng în batatura pomii
degeaba-si risipesc apele-argintii:
de peste tot se furiseaza domnii
vampirii-si tot ascut la luna dintii
ce nobila-i Gradina cu-a ei îngeri… –
de peste tot vin incendiatorii
de esti Hristos ori numai om – tot sângeri
culegi din praf preaînjosite glorii…
…drept în orbite îti înfig faclia
n-apuci sa-i vezi: îsi fac doar meseria
***
LASATI COPIII SA SURÂDA A FLOARE! Iubind Cuvântul, cuvintele mi-s muze, lumina lor balsam, mir si cântare. Doamne, lasa-ma în aceasta ruga de floare! Alunga-mi din par frunzele vestejite! E atâta primavara în bulbul de floare, ca rodul lui da binecuvântare si pace. In cuibul Nadejdii, Credinta e Floarea românului, ce nu-si scutura niciodata petalele, ci numai mireasma. Cu zavoare de crin. ferestrele inimii îmi sunt închise… Ce Floare mi le va deschide? Cine mi-a luat mugurii Copilariei si-a pus în loc rasad de abanos? Lasati Copiii sa creasca prin flori! Lasatii sa puna rasad cu mânutele lor de petale! Lasatii sa-nmiresmeze tarâna, ca pâinea scoasa din tast! Lasati Copiii sa surâda a floare! AS VREA Sufletul Copilariei, sa creasca ca un Copac cu flori… Sa-l altoiasca albinele cu credinta lor… Din fructele adolescentei sa dea tuturor… Din crengile mature sa-mpleteasca cosuri de flori… Trunchiul secular, miresme de carti sa rodeasca… BINECUVÂNTARE DE CRIN Floarea… Între cer si pamânt, Pamântu-i e pâine si Ceru-i este vin. Din iia florilor Inima lui Hristos e tesuta de mânute de prunci… Lumina… Floare de taina. În candela ei, arde copilaria noastra. Mireasma florii e o chemare. Sau o amintire dintru-nceput? Atât de aproape îmi sunt Florile… Le simt rasuflarea. În Tainele lor ma descopar pe mine. Gândurile albe mi se aprind din polenul lor… Lumina florilor ma filtreaza, ca pe o Camase de mire, pe care se arunca sortii lui Christ. Sa fie o binecuvântare de crin? MILA FLORILOR Florile, primesc lumina de la îngeri… Mladiindu-ne bucuria, o zamislesc în noi . Ne cheama din noi, dorul de Dorul nemarginirii. Cor de albine, plâng idilele lor, zugravite pe aripi-curcubee. Fluturasii, pierd din soare ascunzându-se în mila florilor. Gheorghe Constantin NISTOROIU Florii 2011
Revista ARMONIA - Saltmin Media 