„Dansul este un poem în care fiecare miscare este un cuvânt.”                                                                               – Mata Hari

 

Îmi place dansul! Cine nu simte muzica îl crede nebun pe cel ce danseaza!, spunea, pe drept, cineva.

Dansul este miscarea gratioasa a omului, a lumii care îl înconjoara, a cosmosului. Totul din jurul nostru danseaza si noi toti ne miscam dansând, constient sau inconstient, unii mai frumos, altii mai urât, unii mai gratios, altii mai dizgratios. Miscarea este cea care se revolta contra starii de repaus. Corpurile care danseaza pierd pentru câteva clipe echilibrul, în cautarea lui fiind. Corpul dansatorului consuma combustibilul interior – al sufletului – si pe cel exterior – al trupului -, invocând permanent dezechilibrul prin sarituri, aruncari si coliziuni si tinzând spre atingerea clipei de echilibru prin gratie. O mica – mare nebunie frumoasa, as spune eu! La fel ca în orice arta, la fel ca în arta iubirii, fluidul din suflete curge continuu cautându-si zagazul…

A început Festivalul de dans modern – ADF 2012.

În data de 16 iunie a.c. am vizionat la Centrul Artelor Performante din Durham,  spectacolul Companiei Stephen Petronio, constituita dintr-o trupa de dansatori superbi, cu o muzica uluitor de frumoasa a compozitorului Nick Cave (Edward Nicholas “Nick” Pestera nascut în 1957, muzician Australian, scriitor actor, compozitor) – si beneficiind de arta vizuala, spectacolul intitulat UNDERLAND.

Coregraful Stephen Petronio a creat initial spectacolul în 2003 pentru Sydney Dance Company la cererea acesteia, pe textele muzicale ale australianului Nick Cave, având de pe atunci credinta ca va fi „un proiect de vis” pentru el. Mai târziu, datorita talentului afirmat si vointei sale, spectacolul a trecut sub patronajul propriu al Companiei  Stephen Petronio.

Stephen Petronio – directorul artistic al acestei companii –  s-a nascut în New Jersey, a început dansul în 1974, a devenit prim dansator si astazi se poate mândri cu o frumoasa cariera de peste 25 de ani. Purtatorul numeroaselor premii este laudat în lumea întreaga pentru coregrafia sa provocatoare, miscarea – atletismul si coliziunea dansatorilor -, muzica superba pe care o foloseste si artele vizuale.

În cele 60 de minute de suspans, pe un fundal pe care se deruleaza un film plin de simboluri, pe o muzica cu ritmuri diferite, placuta auzului, cu dansatori talentati, costumati sugestiv, s-a derulat spectacolul fascinant. Acest „Underland” poate fi asemuit subconstientului nostru, partea ascunsa a creierului si, în acelasi timp, partea care ne influenteaza în mod decisiv pe tot parcursul vietii. În el se duce lupta între bine si rau, el capteaza în permanenta informatiile din jurul nostru, emotiile, senzatiile, imaginile, sunetele si gusturile, pentru ca apoi, ele sa fie clasate si organizate. Programarea lui pozitiva poate sa faca adevarate minuni, deoarece el pune la munca constientul, vointa noastra, rationamentul nostru.

Dansatorii încep primul dans în momentul în care pe fundal, becul care lumineaza întunericul explodeaza în mii de fragmente, care în final se vor recompune; apoi alt dans în care paharul se sparge în mii de bucati, precum miliardele de celule din creierul omului. Urmatorul dans se desfasoara pe fundalul unui cer la început cu un nor alb, stralucitor, bine definit si care se împrastie, devine întunecat, ia forma unei tornade, ca în final sa revina la forma lui initiala, recapatând-si echilibrul pierdut. Într-o viziune filozofica s-ar putea gândi la acea zona de ordine fractala existenta între haosul necontrolabil si ordinea excesiva a lui Euclid, fractalul fiind o figura geometrica sau un obiect ale carui parti au forma sau structura întregului, la o scara diferita si putând fi usor deformate. Cred ca aceasta a fost ideea coregrafului si a realizatorului artei vizuale – Ken Tabachnick, precum si a directorului tehnic Joe Doran.

Luna –stapâna noptii – apare si ea sub diferitele ei forme: luna noua, în crestere – favorabila în plan sentimental si care îi aduce aminte Luminii ca are nevoie de întuneric pentru a exista si a straluci, moment în care fluxul ajunge la maxim si sensibilitatea tuturor organismele vii este amplificata; ea va amplifica starile negative, acesta fiind si motivul pentru care este interzis a se face dragoste în perioada de influenta nefasta a Lunii Pline. Întrucât cuplurile par a nu respecta aceasta interdictie, se confrunta cu probleme si tensiuni, exprimate sugestiv prin dans, si în sfârsit – faza de  descrestere, revenire la luna noua. Focul este cel care mistuie sufletele, el se extinde, se manifesta prin dorinte perverse, dar inconstientul se orienteaza spre obtinerea din nou a echilibrului, omul scapa de tentatiile negative ale dragostei perverse, a banului pervers, atotcuceritor. Si din nou fragmentele împrastiate ale luminii se recompun, acel bec va lumina întunericul UNDERLAND-ului, totul recapatându-si echilibrul pierdut si dorit.

În spatiul coregrafic dansatorii au executat minunate sarituri si piruete, împrastiind, printre lumini, forta umana – fizica si spirituala. Am simtit ca au fost clipe în care dansatorii pierdeau granita fiintei lor, când se contopeau pentru o clipa cu Cosmosul.

Dansatorii, muzica expresiva, arta vizuala si costumatia inspirata, toate au creat un ansamblu modern plin de sensibilitate si profund  înteles.

Felicitari Companiei Stephen Petronio! Felicitari organizatorilor acestui Festival – Directorului ADF – Jodee Nimerichter!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord