George Danciu
„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Ioan, 17.3
Fii gata pentru întâlnirea cu Împăratul tău!
” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
„Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Continue reading “Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)”
George Danciu
.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU E VIU SI LUCRATOR!
.
„Caci Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decât orice sabie cu doua taisuri: patrunde pâna acolo ca desparte sufletul si duhul, încheieturile si maduva, judeca simtirile si gândurile inimii.” Evrei, 4.12
„Isus Hristos este acelasi ieri si azi si în veci!”
Evrei, 13.8
.
Odata un predicator din Anglia a predicat într-un sat. Seara, în drum spre casa a fost atacat într-un loc întunecos de un hot care i-a pus un pistol în piept si i-a cerut toti banii. Fara împotrivire, predicatorul i-a dat ceasul si portmoneul, iar hotul l-a cautat în buzunare. În buzunarul de la piept a gasit niste hârtii pe care le lua în speranta ca sunt hârtii de valoare.
Intristat, predicatorul se întoarse acasa. Dupa un timp a fost vizitat de un barbat îmbracat îngrijit si a fost întrebat daca el este predicatorul care a fost atacat într-o seara si caruia i-au fost furate mai multe lucruri. Când raspunsul a fost afirmativ, barbatul a spus: „Eu sunt hotul!” si a pus pe masa ceasul si portmoneul. „Printre hârtiile furate s-a gasit si o predica cu cuvintele: <Sa nu furi>. Am citit-o si ea a devenit sabia care mi-a strapuns sufletul si m-a urmarit pâna când am cazut în genunchi si am recunoscut în fata Domnului Isus vina mea si am devenit un om nou. Acum am o slujba cinstita si îmi câstig existenta”, a relatat fostul hot.
CELE TREI CRUCI
„Împreuna cu El duceau si pe doi facatori de rele care trebuiau omorâti împreuna cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Capatâna”, L-au rastignit acolo, pe El si pe facatorii de rele: unul la dreapta, si altul la stânga. Isus zicea: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” Ei si-au împartit hainele Lui între ei, tragând la sorti. (…)
Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti: „Acesta este Împaratul iudeilor.” Unul din tâlharii rastigniti Îl batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine însuti si mântuieste-ne si pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osânda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.” Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!” Isus a raspuns:
“Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.”
Luca, 23.32-43
.
Toata Mântuirea s-a faurit pe Crucea de la Golgota unde a fost rastignit Isus Hristos, de aceea trebuie sa vedem ce s-a întâmplat acolo si ce putem învata si noi. Sa vedem ce atitudine trebuie sa avem fata de cele petrecute acolo, în istorie.
Fiul lui Dumnezeu, Isus, Cel fara de pacat, neprihanit, înaltat pe cruce între doi tâlhari, aflati la rândul lor, fiecare ridicat pe o cruce.
Istoria consemneaza cum unii au avut sansa sa fie de fata la acel moment istoric unic. Unii trebuiau sa fie acolo, soldatii romani care îndeplineau sarcinile de serviciu, rastignindu-L pe Domnul vietii. Altii poate din întâmplare, altii din curiozitate sau ura, însa doi tâlhari erau acolo împotriva voii lor.
Cel care putea sa ofere mântuirea se afla acum acolo, în mijlocul lor, într-o situatie speciala, caci tocmai de aceea venise în lume: sa ne înlocuiasca în moarte, El cel nevinovat, sa plateasca pentru toti: caci plata pacatului este moartea!
Pe crucea rastignirii lui Isus, deasupra Sa, sta o inscriptie scrisa în trei limbi: „Acesta este Împaratul iudeilor.”
Iata-i asadar, pe cei aflati în fata Lui! Dar ce fac ei?
Cum reactioneaza cei care sunt în fata Mântuitorului?
Unii sunt indiferenti, dar altii au o atitudine de batjocura.
– „Norodul statea acolo si privea”.
– „Fruntasii îsi bateau joc de Isus si ziceau: „Pe altii i-a mântuit; sa Se mântuiasca pe Sine însusi, daca este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Nu raspunde, pentru ca ei nu cer un lucru serios! Dar slava Domnului, ca nu S-a mântuit pe Sine, ca avea la îndemâna 6.000 de îngeri (iar la trecerea Marii Rosii i-a ajutat doar un singur înger), ci a venit sa ne mântuiasca pe noi, toti cei care cred.
– „Ostasii, de asemenea, îsi bateau joc de El”: necredinciosii pagâni. Care au amânat sa se împace cu El si sa primeasca salvarea sufletelor lor.
În lumea evanghelica baptista era de notorietate comportamentul extravagant al pastorului Marcu Nechifor, om foarte credincios si foarte bine instruit, cunoscator al mai multor limbi. Într-o dimineata de duminica, pe vremea de dinainte de ’89, în Gara din Iasi se întâlnesc mai multi tineri evanghelici care asteapta ora plecarii lor în misiune. La aparitia pastorului Marcu Nechifor toti se foiesc deoarece acesta era imprevizibil, cum va fi si de aceasta data.
– Pace, fratilor!, aproape ca zbiara pastorul, iar ei facându-se mici, mormaie fiecare în barba, abia auzit…
– Pace..., dupa care sunt întrebati de M.N.:
– V-ati rugat?
– Daaa!
– Bine! Ne mai rugam odata, dar pe genunchi. Toti tinerii, se uita unul la altul, apoi în stânga si-n dreapta, dar n-au ce face si, fiecare cum poate, se apleaca, pe un genunchi, pe doi, mai de voie de nevoie. Unul mai îndraznet, gândind ca într-adevar pastorul M.N. cam exagereaza, se roaga asa:
– Doamne, ai mila de fratele Marcu! La care fratele M.N. zice „Amin!” si „da-i întelepciune”, continua tânarul, iar fratele M.N. „Amin!” Dupa încheierea momentului de rugaciune, M.N. îl mustra frateste pe tânarul confrate:
– Odata ai avut ocazia sa ceri întelepciune de la Domnul Isus, cu seriozitate, si ai ratat-o, n-ai cerut pentru tine!
Cât de neinspirat fusese si: „Unul din tâlharii rastigniti Îl batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine însuti si mântuieste-ne si pe noi!”
Acest tâlhar nu s-a lasat cercetat de constiinta sa, nu s-a vazut în ce stare de plâns se afla. El nu a cerut mila, nu a cerut sa i se stearga pacatul si vinovatia, nu a cerut iertare, s-a complacut sa ramâna în aceeasi stare, cu aceeasi viata.
Prima convingere: Teama de Domnul
Dar celalalt tâlhar, desi pacatos si vinovat, are o alta atitudine: Dar celalalt l-a înfruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osânda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.” Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”
Acestui tâlhar, constiinta sa l-a înstiintat ca a comis acte de faradelege, ca trebuie sa se teama de mânia lui Dumnezeu care va cauta sa faca dreptate. S-a vazut deja condamnat si s-a înfiorat ca se va afla curând înaintea judecatii lui Dumnezeu. Brusc si-a revenit din starea de nepasare fata de semeni si fata de Dumnezeu.
A doua convingere: convingerea vinovatiei
Îsi schimba parerea ca ar fi pedepsit prea greu, prea mult, pe nedrept, ci ca „ pentru noi e drept”- judecata lui Dumnezeu e dreapta, înaintea Sa sunt vinovat! Pâna nu-ti recunosti vinovatia (bolnav) nu poti primi ieratrea (medicamentul). E drept samerg în iad…. E drept ca am încalcat legea lui Dumnezeu …. Sunt vinovat.
A treia convingere: Convins de Unicitatea Jertfei lui Isus
Acest tâlhar, cum sunt multi si azi, poate L-a observat doar de departe pe Isus. Însa acum are ocazia sa-L aiba aproape. Auzise de El, ca si altii, azi. Ca desi, nevinovat, El care facuse atât de mult bine oamenilor, acum El moare ca oricare om si înca rastignit, pe cruce, platind mult, pentru mine si pentru tine, s-a încarcat cu pacatul meu si al tau, suferind rusinea si durerea în locul nostru. Acum, daca sunt convins, aceasta convingere trebuie exprimata. Credinta trebuie exprimata, într-un dialog cu Isus. Dupa ce si-a recunoscut vina, ca e drept sa fie rastignit, acest tâlhar a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”
Credinta mântuitoare e centrata doar la Domnul Isus. Nimeni altul nu te poate ajuta sau mântui. El, Isus e calea, adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin El. Tâlharul i-a înteles vorbirea, Cuvântul Lui, care e viu si lucrator. Si, Isus e acelasi, ieri si azi si în veci. Tâlharul si-a ascultat glasul inimii, constiinta, simtul adevarului si-al bunului simt. Si-a dat seama ca numai Isus îl poate salva.
Acest tâlhar s-a pocait , si-a recunosct starea sa pacatoasa si L-a recunoscut pe Isus, Ca Domn. Vedeti dumneavoastra, daca am avea un prieten ministru, si am merge la el cu o rugaminte, am putea avea mari sperante în el ca ne va ajuta. Însa daca dl ministru, prietenul nostru ar fi bolnav, pe moarte, cum era Isus, nu prea ne-ar mai fi de ajutor. Însa Isus chiar si pe Cruce, El era Dumnezeu împacând lumea cu Sine. La El totul e cu putinta si totsuficient.
A patra convingere: Credinta mântuitoare e preocupata de vesnicie
Noi oamenii venim la Dumnezeu pentru multe nevoi: de hrana, pentru serviciu, pentru câstigarea pâinii, pentru familie, pentru sanatate etc
Însa, atunci când cineva are credinta mântuitoare, acea persoana va cauta mai întâi mântuirea, împaratia lui Dumnezeu (apoi vin celelalte, pe deasupra…)
A cincea convingere: Isus vine a doua oara
Cineva care are credinta autentica, nu doar ca mai întâi cauta mântuirea, dar si întelege Cuvântul. Nu-l rastalmaceste. Întelege ca Domnul Isus, asa cum a promis, S-a dus sa ne pregateasca un loc (tuturor credinciosilor), dar El vine a doua oara. „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”
A sasea convingere: Mântuirea e sigura (si prezenta)
Trebuie si avem convingerea ca mântuirea e sigura, chiar de azi (din momentul în care am crezut în ceea ce a fost, este si va fi Isus pentru omenire): Isus a raspuns: „Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.” Pentru ca acest tâlhar pocait n-a mai apucat sa faca nimic, a crezut, L-a recunoscut pe Isus ca Domn si Mântuitor si si-a marturisit vina. Apoi, Domnul Isus i-a garantat ca azi va fi în Rai, deîndata. Cuvântul Sau e viu. Ce spune se si face. A spus sa fie …lumina, s-a facut lumina, a zis ca esti iertat, esti iertat, a zis astazi vei fi cu Mine în Rai, Amin, asa e!
A saptea convingere: convingerea nevoii de partasie
Mântuirea te face sa intri în partasie cu adunarea Sa si cu Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfânt)
O viata mântuita are trei realitati
a. Nespusa: tâlharului pocait de viata sa rea, cel care primit de Isus iertarea, lui Domnul nu i-a mai reprosat nimic. Nu a mai fost cazul sa faca public marturisirea pacatelor comise. Si acele multe pacate comise si nespuse e într-adevar o realitate nespusa. E cunoscuta doar de el, cel în cauza, si de Domnul. Femeia prinsa în preacurvie, de farisei, nici ea nu a trebuir sa mai vina cu întreaga ei istorie plina de pacate, caci Domnul Isus le cunostea (Psalmul 139, Ioan, 2.24), ci i-a spus: Du-te , dar sa nu mai pacatuiesti, pentru ca sa nu ti se întâmple ceva si mai rau.
b. Nevazuta: prezenta lui Dumnezeu, era nevazuta, deaorece El era în Cristos, împacând lumea cu Sine (2 Corinteni, 5.19). Atunci doar un singur om – tâlharul, L-a recunoscut pe Isus ca Dumnezeu si s-a pocait de viata sa imorala, de tâlhar. Doar acesta a apucat oferta si mâna întinsa a lui Dumnezeu.
c Nemaipomenita: ar fi fost de asteptat sa auzim ca un sfânt, unul cu fapte bune, sa intre în Rai. Dar nu, a intrat un pacatos, un raufacator, unul care ameninta si poate chiar lua viata altora. Asa ceva e atât de nemaipomenit si extraordinar. Si dta poti face acest pas salvator, ate încrede pe deplin în Jertfa lui Isus, urmând pasii tâlharului care s-a încrezut în Isus, ca El are o împaratie si poate sa duca si un tâlhar acolo. Câta bunatate gasim la Tatal ceresc. Glorie Lui!
Încerca si dta. Dumnezeu asculta glasul celui care-L cauta sincer. Spune-i cumva asa:
– Doamne, Tu ma cunosti. Nu vreau sa vin decât asa cum sunt, pacatos si murdar. Sunt vinovat si merit pedeapsa Ta. Chiar moartea. Dar Tu ai murit în locul meu. Iarta-ma ca Te-am ignorat si te-am batjocorit atât de mult, prin viata traita. Iarta-ma, si spala-mi murdaria si vina, în sângele Tau scurs pe Cruce la Golgota. Primeste-ma în adunarea Ta, ca pe un copil al Tau. Lucreaza în viata mea si îndruma-ma prin Duhul Tau cel Sfânt. Amin.
Doamne, Adu-Ti aminte si de mine când vei veni în împaratia Ta! Amin.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU E VIU ȘI LUCRĂTOR!
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Evrei, 4.12
Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Evrei, 13.8
Odata un predicator din Anglia a predicat într-un sat. Seara, în drum spre casă a fost atacat într-un loc întunecos de un hoț care i-a pus un pistol în piept și i-a cerut toți banii. Fără împotrivire, predicatorul i-a dat ceasul și portmoneul, iar hoțul l-a căutat în buzunare. În buzunarul de la piept a găsit niște hârtii pe care le luă în speranța că sunt hârtii de valoare. Continue reading “Atitudinea ta față de crucea lui Isus”
George Danciu
„Si-a venit în fire si a zis: „Câti argati ai tatalui meu au belsug de pâine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: „Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.” Si s-a sculat si a plecat la tatal sau. Când era înca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.””
LUCA, 15.17-21
.
TIMPUL – RISIPA UNEI MARI BOGATII
Din vremuri stravechi omului îi place sa stie ce se mai întâmpla în lume.
„Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat în vorba cu Pavel. Si unii ziceau: „Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?” Altii, când l-au auzit ca vesteste pe Isus si învierea, ziceau: „Pare ca vesteste niste dumnezei straini.” Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag si au zis: „Putem sa stim care este aceasta învatatura noua pe care o vestesti tu?Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, sa stim ce vrea sa zica aceasta.”
Caci toti atenienii si strainii care stateau în Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decât sa spuna sau sa asculte ceva nou. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului si a zis: „Barbati atenieni! În toate privintele va gasesc foarte religiosi. Caci, pe când strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va închinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiti fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.”(Fapte, 17)
Caci toti atenienii si strainii care stateau în Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decât sa spuna sau sa asculte ceva nou.
Cu totii avem automatisme de comportament. Cafeaua si citirea ziarelor. Manipulam cu îndemânare telecomanda TV pentru a urmari care sunt ultimele stiri si evenimente. Timpul – ca un ucigas, tacut –, trece impasibil, lasându-ne cu aceste tabiete care însa, în majoritatea lor au o mare încarcatura negativa, pesimista, deoarece peste tot auzim doar de crize, morala si materiala. Dar aceasta stare, în final, nu ne duce într-o directie buna, dimpotriva, doar spre certuri, iritare, depresie si nemultumire.
E vremea sa facem ceva ca sa iesim din acest mare impas în care traim.
***
LIVIU REBREANU: “Sa nu se rupa crucea familiei!”
Am fost în 2009 în Casele memoriale LIVIU REBREANU din Nasaud si Maieru (judetul Bistrita-Nasaud). La Casa din Maieru, amfitrion era profesorul Sever Ursa care scotea si un Ziar, periodic, împreuna cu elevii comunei. Pe timpul vizitei, profesorul tocmai vorbea unui mare grup de adolescenti care învatau din opera acestui mare scriitor. Informatiile au venit natural, una dupa alta, însa când Sever Ursa se pregatea sa spuna care au fost ultimele sale cuvinte, dintr-o data am devenit foarte atent cu toata fiinta, ca nu cumva sa-mi scape vreo vorbulita. Cel care-l nemurise pe Ion al Glanetasului, murise la 1 septembrie 1944, ora 2.13 lasând cu limba de moarte familiei sale, aceste pretioase cuvinte:
“Sa nu se rupa crucea familiei!”
Descifrând mesajul, batrânul profesor a spus ca Rebreanu dorea ca familia sa ramâna unita. Familia sa nu renunte la cruce. Um mare poet crestin scria: Crucea-i ascultarea Domnului Isus. Ascultarea e o cruce. Nu e usor sa asculti, e în firea omului de a face altfel.
Ce iubesti mai mult, doresti sa ramâna întreg, sa nu se rupa, sa nu se farâmiteze.
***
ISUS: „Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Luca, 13.3
„În vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al caror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeti voi”, le-a raspuns Isus, „ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel? Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Luca, 13.1-3)
Biblia spune ca Dumnezeu, dupa ce ne-a vorbit în multe feluri si in multe rânduri, prin proroci, la sfârsit ne-a vorbit prin Fiul Sau Isus.
Ultimul Cuvânt al lui Dumnezeu l-am primit primit prin Isus. Vorbirea sa are deci o foarte mare greutate.
Domnul a vorbit cu mare putere si Cuvântul Lui se împlineste întocmai. Trebuie sa luam aminte cu toata fiinta noastra, sa fim atenti la ce vrea El sa ne spuna.
Isus a zis „Credeti voi”, le-a raspuns Isus, „ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel? Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Luca, 13.1-3)
Domnul, pentru a-i lamuri mai bine pe ascultatorii Sai, le-a mai spus si pilda aceasta:
„Un om avea un smochin sadit în via sa. A venit sa caute rod în el, si n-a gasit. Atunci a zis vierului: „Iata ca sunt trei ani de când vin si caut rod în smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda si pamântul degeaba?” „Doamne”, i-a raspuns vierul, „mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur împrejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum înainte va face rod; daca nu, îl vei taia.”
Dumnezeu vede ca nu gaseste la mine si la dta rodirea de care El se asteapta. Dar a decis sa ne mai acorde un an, 8760 ore. Practic nu stim cât, poate mai putin, poate mai mult. Cert e ca El ne mai amâna, ne mai da har. Domnul Isus mijloceste, El zice: „Mai lasa-l si anul acesta. Am sa-l sap de jur împrejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum înainte va face rod; daca nu, îl vei taia.”
Domnul Isus sigur îsi va face partea la care se angajeaza. Un timp, mai suntem pe lista Sa de prioritati. Sa ne facem si noi partea care ne revine. Sa ne venim în fire si sa ne întoarcem cu fata catre Tatal ceresc.Amin.
***
Cu privire la starea spirituala, ce putem face?
Sa învatam
Sa ne oprim din acest mers fara tinta si fara de folos. Sa punem STOP pierderii de timp a TV cu acest consum de timp negativ, care ne fura linistea sufleteasca.
Învatatorul – Isus -, ne spune ca acei galileeni au fost omorâti, nu pentru ca erau rai, ceea ce era adevarat, deoarece aici pe Pamânt nu se va face dreptate!
Nu se duc raii si ramân bunii. Ne ducem pe rând si pe sarite, aleatoriu, oarecum la întâmplare dpdv al nostru. Acum când faradelegea se înmulteste, noi sa tragem concluziile care se impun. Ca sunt vremuri grele. Ca celor rai le merge bine. Dar noi sa ne atintim privirile în sus, la Dumnezeu, caci izbavirea este aproape.
Sa alocam timp evaluarii personale
Privind la TV, la mersul lumii, vedem într-adevar câte nedreptati se întâmpla. Cât gresesc cei pusi în fruntea oraselor, judetelor, guvernelor, parlamentului, Justitia – însa nu noi trebuie sa-i acuzam si sa-i judecam.
Noua ne revine sa ne evaluam pe noi însine. Sa ne vedem pacatele noastre si sa ne pocaim de ele. Sa vedem cum traim noi.Sa ma vad si sa ma analizez pe mine! Însa noi suntem subiectivi si îngaduitori cu noi însine. Si fratii lui Iosif, peste ani, dupa ce-l vândusera pe Iosif ca sclav unei caravane care l-a dus în Egipt, au crezut si au zis: Noi suntem oameni de treaba!. Însa evaluarea personala trebuie facuta în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca. Vreau sa fac binele, dar raul sta lipit de mine. Numai Dumnezeu ne poate elibera de neputinta.
Îngerului bisericii din Laodicea, i se spune asa:
„Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici în clocot. O, daca ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici în clocot, am sa te vars din gura Mea. Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am îmbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te îmbogatesti; si haine albe, ca sa te îmbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvna, dar, si pocaieste-te! (Apocalipsa, 3.15-19).
Doar Dumnezeu ne cunoaste, chiar mai bine decât noi. El stie orice gând al nostru. Cântarul si cumana dreapta, toate unitatile de cântarit sunt la El. El vede ca suntem mincinosi, goi si orbi. El vrea sa ne dea alifia pentru ochi, sa vedem. El vrea sa ne îmbrace în haina neprihanirii – sa venim la El si sa ne marturisim pacatele. Sa lasam Duhul Sfânt si constiinta sa lucreze si sa ne elibereze din pacat si rusine. Trebuie sa ne acordam timp, sa ne evaluam în lumina Cuvântului si sa ne pocaim, sa ne întoarcem de la caile noastre rele, la umblarea cu Dumnezeu, în lumina.
Sa alocam timp investitiei divine, în noi
Domnul Isus S-a angajat sa pregateasca mai bine smochinul fiecaruia (trup si suflet si duh), pentru a putea rodi dupa voia Creatorului care asteapta sa gaseasca rodire.
Cu fiecare se poarta ca un tata grijuliu. Când prorocul Ilie era deznadajduit, Dumnezeu nu i s-a aratat în tunet si furtuna, ci printr-un susur blând si linistit. El e printul Pacii. Si l-a întrebat ca un parinte: – Ce faci tu aici, Ilie? Te întreaba si pe tine, ce faci? Cerceteaza-te! El vrea sa stii ca El e lânga tine, Domnul este umbra ta, pe mâna ta cea dreapta. El te va ajuta si te va sprijini, daca voiesti sa umbli în lumina si în adevar.
Daca umblam în lumina, Dumnezeu ne curateste ca pe niste mladite de vie, roditoare, pentru a aduce o si mai multa roada. El face în noi o investitie buna!
Poate esti într-o stare de neascultare ca aceea a lui Iona, Dumnezeu se asteapta de la tine sa fii într-un anume loc, în Ninive, sa vorbesti despre pocainta – sa nu pierim si altii la fel -, însa te afli blocat ca si Iona în clestele pestelui si nu mai poti face nimic, decât sa te rogi. Ti s-au luat toate optiunile, toate posibilitatile de miscare si actiune – nu poti decât sa te rogi Creatorului sa aiba mila, de tine, pacatosul! Doamne ajuta!
Concluzie: Dumnezeu se asteapta sa rodim pentru slava Sa. El ne-a mai dat un timp sa ne cercetam, sa învatam, sa ne evaluam viata, sa ne pocaim de faptele moarte si sa aducem roada investind în lucrarile Duhului Sfânt, în lumina.
Azi sa ne decidem – Voi investi timp pentru lucrarile duhovnicesti care-i aduc slava lui Dumnezeu! Amin.
(Text inspirat de Cuvântul pastorului Relu Moldovan – Biserica Penticostala Carpati din Cluj Napoca)
George Danciu
„Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.””
LUCA, 15.17-21
.
TIMPUL – RISIPA UNEI MARI BOGĂȚII
Din vremuri străvechi omului îi place să știe ce se mai întâmplă în lume.
„Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu Pavel. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.” Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? Continue reading “E vremea să iau decizii!”
George Danciu
.
„Un nume bun este mai de dorit decât o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decât argintul si aurul.”
PROVERBE, 22.1
.
„Isus a venit în partile Cezareii lui Filip si a întrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?”
Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”
Evanghelia dupa Matei, 16.
.
.
PAREREA MEA SI A ALTORA, DESPRE MINE!
.
Eugène Ionesco, dramaturgul francezo-român, care a excelat în teatrul absurdului, se pare ca a zis si acest gând: Trasatura esentiala a geniului raului, e aceea ca aceasta se va afla cu foarte mare întârziere!
Dar nu numai geniul raului se va afla mult prea târziu, ci si cunoasterea personala sau a celor pe care-i punem în balanta în diferite ocazii în calatoria vietii. Fratii lui Iosif, care voiau sa-l omoare, însa în cele din urma fusese vândut de fratii sai ca sclav unei caravane care mergea în Egipt, si dupa ce a trecut prin mari peripetii, în închisoare si suferinte, ajunge al doilea om în Egipt, pe vremea unei mari foamete, vizitat de fratii lui care nu l-au recunoscut, ei marturisesc despre sine: suntem oameni de treaba…!
Un tânar pianist în formarea sa artistica, a dat un spectacol la care a venit multa lume. La încheiere aplauzele nu mai conteneau sa se opreasca, însa tânarul ramasese resemnat si apasat, nemanifestând aceeasi exaltare ca si numerosul public. Cineva l-a întrebat:
– De ce nu te bucuri de acesta reusita, alaturi de noi, entuziastii?, iar tânarul pianist, cu capul întristat, a zis:
– Da, ati aplaudat, chiar ridicati în picioare, însa vedeti, acolo, în rândul întâi e cineva care sta jos. El e profesorul meu. Parerea sa e foarte importanta pentru mine, aceea conteaza cel mai mult. Ori el nu a fost miscat de prestatia mea!
***
Sa privim în Evanghelia lui Luca unde gasim o pilda care ne va lamuri pe deplin:
Vindecarea robului unui sutas – LUCA, 7
“Un sutas avea un rob la care tinea foarte mult si care era bolnav pe moarte. Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrâni ai iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui. Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul si au zis: „Face sa-i faci acest bine; caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.” Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, când sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa-I spuna: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamântul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt sub stapânirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a întors spre norodul care mergea dupa El si a zis: „Va spun ca nici chiar în Israel n-am gasit o credinta atât de mare.” Când s-au întors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.”
Sa vedem care sunt cele trei pareri despre Sutas:
parerea sa, a sutasului, despre sine;
parerea oamenilor;
parerea Domnului Isus.
Parerea Sutasului despre sine:
Daca ne-am pune în locul sutasului, am raspunde cumva asa: sunt roman, din Roma. Un sutas, o persoana importanta, am sub mine, sub comanda 100 de soldati. Sunt un conducator, cu functie responsabila. Am absolvit Academia de la Roma. Noi, romanii, suntem poporul ales, noi stapânim peste alte popoare, noi suntem deasupra, întelegeti…
Însa sutasul, despre sine avea o alta marturie – înaintea lui Dumnezeu care vede ce e în inima omului, care cunoaste totul -, sutasul a zis:
– „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamântul meu….”
Sutasul auzise de Isus, ca este un mare învatator, ca El poate si vindeca pe cei bolnavi. Auzise ca se vorbea ca El e Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii! Sutasul era într-adevar vrednic de functia sa, el avea un cântar drept în inima sa si a cântarit bine starea sa vis a vis de Maretia lui Dumnezeu. El s-a vazut un nimic, un pacatos, nu s-a considerat vrednic ca Domnul Isus sa se deranjeze atât si sa vina în casa lui. I-a cerut doar: „De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt sub stapânirea altuia, am sub mine ostasi. Si zic unuia: „Du-te!”, si se duce; altuia: „Vino!”, si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!”, si-l face.”
Parerea oamenilor despre Sutas:
O parere autentica nu o pot da decât aceea care te cunosc. Pe sutas îl cunosteau cei din comunitatea în care se misca el.
Fiindca auzise vorbindu-se despre Isus, sutasul a trimis la El pe niste batrâni ai iudeilor, ca sa-L roage sa vina sa vindece pe robul lui. Acestia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul si au zis: „Face sa-i faci acest bine; caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.”
Sutasul avea relatii bune cu niste batrâni ai iudeilor. Ei i-au zis lui Isus: „Face sa-i faci acest bine; caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.” Sutasul era vorbit de bine. Sutasul era un om iubitor si plin de mila. (asemeni sutasului Corneliu, din Faptele apostolilor, 10). Batrânii si-au dat cu parerea catre Domnul: „Face sa-i faci acest bine;”Ei l-au sustinut în problema lui. Au marturisit bine despre sutas. Sutasul era un om darnic, a zidit sinagoga!
Parerea Domnului despre Sutas:
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a întors spre norodul care mergea dupa El si a zis: „Va spun ca nici chiar în Israel n-am gasit o credinta atât de mare.”
Si Domnul Isus i-a îndeplinit rugamintea, vazând viata sutasului si credinta sa: Când s-au întors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.”
***
Marturia, în paralel, a apostolilor despre sine si aceea a Domnului Isus despre ei:
|
Parerea despre sine a apostolului |
Parerea Domnului Isus despre apostol |
|
Pavel: Caci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. (1 Corinteni, 15.9) Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta sa vestesc Neamurilor bogatiile nepatrunse ale lui Hristos. (Efes., 3.8) O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintâi sunt eu. (1 Timotei, 1.15) |
”Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” (Fapte, 9.13-14) Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel;si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.” (Fapte, 9.15-16) |
|
Petru: Când a vazut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus si I-a zis: „Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos.” (Luca, 5.8) Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” (Matei, 16.16) |
Si l-a adus la Isus. Isus l-a privit si i-a zis: „Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care talmacit înseamna Petru). Ioan, 1.42 Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. (Matei, 16.18) |
***
Sa raspundem la 4 întrebari care ne vor edifica:
Isus a zis: Ci, când esti poftit (la o cina), du-te si asaza-te în locul cel mai de pe urma; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit sa-ti zica: „Prietene, muta-te mai sus.” Lucrul acesta îti va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masa împreuna cu tine.
Caci oricine se înalta va fi smerit; si cine se smereste va fi înaltat.” (Luca, 14.10-11)
a) Pot eu sa aleg locul cel mai de jos cu toata inima?
– Isus Cristos l-a ales, S-a coborât pe pamânt si s-a facut rob si ascultator pâna la moarte, si înca moarte de cruce;
b) Pot eu sa rabd ca altii sa stea mult mai jos?
– Domnul Isus, nu a rabdat sa ne vada cazuti jos, în pacat si deznadejde; El a venit sa ne ridice, sa ne înalte; celor smeriti, de jos, El le da har, îi ridica;
c) Pot eu sa ma las ca altii sa ma aseze jos?
– firii noastre nu-i place deloc sa fim asezati cât mai jos, în locurile din spatele societatii; trebuie sa învatam lectia smereniei; pentru ca apoi sa fim înaltati, ridicati de El, ca fii ai lui Dumnezeu;
Zacheu era asezat de societate foarte jos, dar Domnul Isus a intrat la el în casa si a zis ca si el, Zacheu, e fiul lui Avraam, ca si în casa lui a intrat mântuirea si l-a facut fiu de Dumnezeu. Numai El te poate înfia, prin har si credinta. Glorie lui!
d) Pot sa ma asez eu acolo jos, în gândurile mele tainice?
un copil a primit vorba de la tata sa stea jos; dar n-a ascultat, atunci tatal a ridicat tonul si s-a asezat; dar a spus fratelui, ca s-a asezat pe scaun, dar în gândul lui, era tot în picioare, neascultator.
Cine spun eu ca sunt?
Cine spun oamenii ca sunt eu?
Cine spune Dumnezeu ca sunt eu?
Dumnezeu vede în mine si în dta ceea ce esti în viitor. În Zacheu a vazut un fiu al lui. În Pavel, asupritorul, de odinioara, a vazut nu doar un fiu al lui Avraam si al Lui, ci si un apostol credincios si ascultator…!
Trimte-i Domnului, gândul tau, ca ai nevoie de Isus în necazurile si bucuriile tale, sa spuna doar o vorba si viata-ti va fi schimbata!
Domnul e aproape de fiecare, la distanta unei rugaciuni sincere!
Ai mila de mine, pacatosul! Amin.
GLORIE DOMNULUI!
(Text inspirat de Cuvântul pastorului Nelu Moldovan – Biserica Penticostala SPERANTA Oradea)
George Danciu
(Text inspirat de predica pastorului Daniel Chereji din Baia Mare)
.
„Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!” PSALM 32
.
CAPACITATEA DE A DISCERNE
Comerciantii si ofertantii de servicii se fac cunoscuti prin reclame, iar reclamele nu refleacta întotdeauna calitatea produselor si serviciilor prezentate. Proba timpului si experimentarea practica va demonstra, fara nici o îndoiala, realitatea situatiei. Continue reading “FERICIREA – condiționată de atitudinea față de Dumnezeu”
George Danciu
.
Isus a zis:
„Este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune.” Dar voi ati facut din ea o pestera de tâlhari.”
Evanghelia lui Matei, 21.13
„Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine nu va flamânzi niciodata; si cine crede în Mine nu va înseta niciodata.”
Evanghelia lui Ioan, 6.35
.
.
ISUS – Pâinea vietii coborâte din cer
Duminica, 22 Ianuarie 2012, am petrecut clipe de neuitat în BISERICA BAPTISTA BETANIA din SIGHETU MARMATIEI. De ce? “Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu prezent în mijlocul lor.”
Scriitorul si pastorul crestin din Turda, Ioan Rusu, în cartea sa Redescoperirea UCENICIEI – folosind câtiva pasi, a dat o frumoasa definitie credintei. Teologul nostru, vorbind despre ce însemna sa fii crestin sau ucenic al Domnului Isus – a avea credinta în El, ca lucru incontestabil necesar –, indica spre trei întrebari pe care trebuie sa ni le punem daca dorim sa fim edificati.
Prima: cum sa înveti ceva de la cineva în care nu crezi?
A doua: cum sa urmezi pe cineva pe care nu-l crezi?
A treia: cum sa te lasi modelat de cineva pe care nu-l cunosti?
Întelegem acum ca tocmai existenta unei legaturi cu Domnul Isus, da nastere a ceea ce se numeste credinta.
CREDINTA este data de legatura dintre om si Isus Cristos, Mântuitorul!
Pe de alta parte, credinta se bazeaza pe ratiune, însa e superioara ei. Ratiunea înseamna cunoastere. Nu poti avea credinta fara sa cunosti. Superstitia n-are nici o legatura cu cunoasterea, cu ratiunea, dimpotriva, e o mare frâna în calea cunoasterii si a credintei.
Cum am mai scris: BISERICA BAPTISTA BETANIA DIN SIGHETU MARMATIEI, înca din anul 2000, se aduna pentru închinare înaintea Domnului Dumnezeu, în frumoasa cladire de pe strada Gheorghe Bilascu nr.13.
Aici se poate ajunge asa: din fata Palatului Culturii, având în fata cladirea si drumul spre Gara, o iei prin fata ei la stânga, apoi imediat o iei pe prima strada la stânga si, dupa doar 30 m o iei la dreapta si intri pe stada Gh Bilascu, iar la nr. 13 intri în Casa “BETANIA” – a “maslinelor”– o Casa de Rugaciune, unsa cu uleiul din candela Duhului Sfânt!
Aici vei afla negresit:
O casa de Rugaciune si Închinare
O casa a Cântarii si laudei Numelui Domnului – Creatorul nostru
O casa a Pâinii
O casa a Pacii
O casa unde curge Râul vietii care vine de la Domnul si care da belsug de iertare si vindecare
Dupa timpul de închinare, prin cântare si rugaciune, a urmat lectia biblica având ca tema Isus – Pâinea vietii.
Tânarul pastor, Robert Pop, a conturat (cu pricepere duhovniceasca) necesitatea imperioasa a Pâinii coborâte din cer. Aceasta Pâine – Isus – este o nevoie spirituala si fizica de neînlocuit, ea fiind o necesitate în toate aspectele vietii. Ea este totodata si Sursa tuturor lucrurilor dupa cum spune si apostolul Pavel: Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin. (Romani, 11.36)
CUVÂNTUL DE ÎMBARBATARE SI ÎNCURAJARE a fost adus din Faptele apostolilor, 14.8-18.
În Listra era un om neputincios de picioare, olog din nastere, care nu umblase niciodata. El sedea jos si asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el si, fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit, a zis cu glas tare: „Scoala-te drept în picioare.” Si el s-a sculat dintr-o saritura si a început sa umble. (…)
Oamenii din Listra si preotul lui Jupiter, plini de superstitii si ocultism, când au vazut aceasta vindecare miraculoasa – cum se întâmpla adesea si azi – au dorit cu tot dinadinsul sa aduca jertfe si închinare lui Pavel. Însa Pavel s-a ridicat si a spus raspicat:
„Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va întoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel Viu, care a facut cerul, pamântul si marea si tot ce este în ele.
El, în veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor, macar ca, drept vorbind, nu S-a lasat fara marturie, întrucât v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.”
Dumnezeu, care este vesnic, Acelasi, ieri si azi si în veci, a purtat de grija creatiunii sale de-a lungul veacurilor.
Pavel aducea atunci celor din Listra si azi noua, o veste buna, aceea a rascumpararii noastre din felul desert de traire!
Dumnezeu a platit El, prin Jertfa Domnului Isus, vina noastra!
Dumnezeu vede si stie ca si azi mai sunt ologi din nastere care nu se pot ridica din neputinta pacatului.
Însa, pe aceia care intra în Templu si asculta Cuvântul despre neprihanire si au credinta, Dumnezeu prin puterea Evangheliei Lui, îi ridica si le da iertare si vindecare! Glorie Domnului!
În lucrarea Grupului SPERANTA 2003, Marius Gorcea si colegii lui au avut o Campanie de Evanghelizare în România, de câteva saptamâni, prin Cântare si Propovaduirea Evangheliei. Atunci s-au întors de la pagânism la Dumnezeu multi români, parte din ei au dat si marturii ad-hoc, altii, peste ani.
Popoarele sunt gata de recolta, dar lucratorii sunt asa putini!
Doamne Isuse, scoate Tu lucratori care sa-ti marturiseasca Numele si Evanghelia care aduc mântuire, în Biserica, dar si înafara bisericilor! Amin.
INTRA ÎN CASA “BETANIA” – si vei gasi iertare si vindecare de toate neputintele tale! Amin.
p.s. FOTO
George Danciu
Isus a zis:
„Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Evanghelia lui Matei, 21.13
„Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine nu va flamânzi niciodata; si cine crede în Mine nu va înseta niciodata.” Evanghelia lui Ioan, 6.35
ISUS – Pâinea vieții coborâte din cer
Duminică, 22 Ianuarie 2012, am petrecut clipe de neuitat în BISERICA BAPTISTĂ BETANIA din SIGHETU MARMAȚIEI. De ce? ” Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Continue reading “„BETANIA” – O casă de Rugăciune din Sighetu Marmatiei”
George Danciu
“Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..” Deuteronom, 7.9
Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.” Luca, 10.41-42
.
Dumnezeu ne cere un singur lucru
E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!
Omul îsi primeste învatatura Continue reading “ESTE UN SINGUR DUMNEZEU”
SEARA DE CRACIUN
Este seara de Craciun,
Stelele sclipesc în ceruri,
Luna s-a gatit de gala,
Peste tot e armonie!
Este seara de Craciun,
Nori pufosi cu albe mantii
Cern încet fulgi de zapada,
Peste tot e feerie!
Este seara de Craciun,
Crestineasca sarbatoare,
Îngerii cânta colinde,
Peste tot e pietate!
Este seara de Craciun,
Stau doar eu cu mine însumi,
Mi-e un dor nebun de tine,
Peste tot, singuratate!
Este seara de Craciun,
M-am culcat sa-mi alin dorul,
Te visez numai pe tine,
Peste tot e doar iubire!
Este seara de Craciun,
Visele ma duc departe,
Sunt copil ca altadata,
Peste tot doar amintire!
Este seara de Craciun,
Lânga mine stau parintii,
Asteptam sa vina Mosu’…
Peste tot, doar mângâiere!
Este seara de Craciun,
Ma trezesc udat de lacrimi,
Nu mai e ca altadata,
Peste tot e doar durere!
POEZIA IERNII
De când m-am trezit
sunt coplesit de-atâta bucurie,
e totul alb afara si ninge,
ninge cu poezie!
Stau în zapada singur
si norii cern încet
versuri, lirica dulce,
din suflet de poet.
Un fulg e Eminescu,
altul Alecsandri,
Cosbuc, Blaga si Labis
si câti oare-or mai fi?
Pe-o mâneca Arghezi,
cazut lânga Sorescu,
pe-un umar Cincinat,
Cusin si Paunescu.
S-au prins cu toti de mâna
parca danseaza-o hora,
Tepelea si Nichita,
au Blandiana – sora!
Stau toti în armonie,
Dinescu, Fruntelata,
Astalos, Ivanescu,
si nimeni nu se cearta.
Totu-mi pare feeric
În dulcea Românie
fiindca aici si iarna
murmura poezie!
PARODIE DE CRACIUN
Comunistul Mos Gerila
De mult nu mai vine,
Toata lumea a sperat
C-o sa fie bine!
Acum vine Mos Craciun,
Asteptat cu-ardoare,
Dar de-oamenii saraci
Nici în cot nu-l doare!
Copilasii mititei
Nu îl mai saluta,
Fiindca nu le da nimic
Daca n-au valuta!
Dorindu-ti o jucarea,
Te uiti la vitrine
Ca si Nastratin Hogea
Si sa plângi îti vine!
Având ochii-nlacrimati
De-atâta splendoare,
Stai în strada necajit
Si simti ca te doare!
Unii tipa ca e bine,
Alti gasesc scuze,
Multi se uita la vitrine
Si se ling pe buze!
Asta-o fi economia
Aia de piata?
Daca-l vad pe Mos Craciun
Îl arunc pe gheata!
George ROCA
Craciun 2011
Sydney, Australia
CRACIUNUL
by Pastor David L. Brown, Ph.D.
(Acest articol poate fi reprodus daca se face în întregime, incluzând aceasta nota. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzari. Pamfletul tiparit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)
Craciunul – ce îl face important
Este oare data?
Unii cred în mod gresit ca 25 decembrie a fost ziua când s-a nascut Hristos. Adevarul sincer este ca nimeni nu este exact de sigur când s-a nascut Hristos. Biblia este bizar de tacuta pe acest subiect!
Da-ti voie sa împartasesc câteva note istorice interesante. Stiati ca bisericile, Apostolica si cea timpurie, nici macar nu au sarbatorit ziua de nastere a lui Hristos? Singura recunoastere a nasterii sale pe care am putut sa o descopar a fost la un secol dupa ce Hristos s-a înaltat la ceruri.
Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregatia sa, sa cânte rugaciuni muzicale, laudându-l pe Dumnezeu pentru nasterea Domnului Isus. Nici o data specifica nu era conectata cu încurajarea sa.
Este curios sa notam faptul ca Bisericile Ortodoxe Rasaritene cred ca Isus s-a nascut pe 6 ianuarie si Bisericile Armene sarbatoresc nasterea Sa pe 19 ianuarie.
Un cercetator biblic, Frank R. Klassen, crede ca Hristos s-a nascut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care da socoteala de „Ziua Prostilor din Aprilie”, deoarece aceia care îsi aminteau de ziua de nastere reala a lui Hristos erau pociti drept „Prostii lui Aprilie”.
Este oare aceasta posibil? Va pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil sa determine originea Ziulei Prostilor din Aprilie! ESTE posibil, desi nimeni nu stie sigur.
Cum a început sarbatorirea Craciunului pe 25 decembrie?
Multi Romano-Catolici ar vrea sa indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Craciunul spre a fi sarbatorit pe 25 decembrie. În realitate Împaratul Romei, Constantin, în anul 336 d. Hr, a fost cel care a declarat ca 25 decembrie este data de nastere a lui Hristos. Care a fost motivul sau pentru aceasta? Acesta s-a bazat pe presiunea politica! Multi membrii din biserica, zelosi, au îndemnat decretul.
De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observata ca o sarbatoare pagâna… „SARBATOAREA lui SATURN, NASTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Aceasta sarbatoare pagâna începea cu doua saptamâni de festivitati care includeau banchetul, bautul, absenta de la munca, prezentari muzicale speciale si schimbarea de daruri.
Va veti aminti ca Constantin a fost primul împarat „crestin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni a crucii, înscrisa cu „In hoc signo vinces” care dn latina tradus înseamna, prin aceasta emblema vei cuceri. În 312, Constantin a dat sprijin deplin Crestinismului si l-a proclamat ca fiind religia oficiala a Imperiului. Se spune ca el chiar a ordonat armatei sale sa calareasca pe spatele cailor printr-un râu pentru a-i „boteza” în Crestinism. A fost dorinta lui Constantin de a „crestiniza” 25 decembrie, ca oamenii sa nu piarda o sarbatoare si sa poata sa-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului pagân Saturn si Soarele!
Puteti vedea dar ca 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Craciunul sa fie important!
Cum ramâne cu numele?
De unde provine numele de Craciun [Christmas, în limba engleza, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adica Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sarbatoarea Romano-Catolica cu acelasi nume din anii 100 d. Hr. „Craciun” nu este gasit în Biblie, si nici nu este prescris ca o zi sfânta.
NU este NUMELE care face Craciunul sa fie important! Dar ce îl face important!
Este oare Mos Craciun?
Acest „Vesel Spiridus Batrân” nu a existat niciodata. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare ca este o mare lupta în jurul tufisului. Cam asa stau lucrurile. . . A existat un om de biserica pe nume Nicolae în Myra, în Asia Mica. El a trait în anii 300 d. Hr. Nu se stiu prea multe despre el, decât ca el si-a dat posesiunile sale copiilor saraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt”, probabil pentru ca a adus doi copii înapoi la viata, care au fost ucisi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor si al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi speciala în 6 decembrie, care coincidea cu o Sarbatoare Romana, în care se dadeau daruri în secret. Nu am putut sa descopar nici o informatie care sa spuna data când aceasta traditie romana de daruire de daruri în secret a fost transferata în ziua de Craciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca datatorul. Dar se pare ca tranzitia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.
Stim ca olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat si spus laolalta, format SanteKlas sau Santa Claus (Mos Craciun la români, n. tr.) asa cum o spunem noi astazi. Copiii olandezi asteptau pe acest om prietenos sa-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie si si-ar aranja papucii lor de lemn în fata semineului si aduce noroc casei.
Pâna aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat asa cum îl stim noi. În 1822 un lucrator american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblanit si sania sa cu reni, caci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizita de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul sau numit „Noaptea dinainte de Craciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Mos Craciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, si istoria din jurul lui, NU SANTA face Craciunul important!
Oare traditiile Craciunului îl fac sa fie important?
Exista multe traditii interesante care încercuiesc sezonul de Craciun. Ati putea scrie o carte întreaga despre ele. As dori sa iau în considerare doar câteva dintre ele si sa le explic originea lor.
Pomul de Craciun?
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau ca o sa le aduca noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odata la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau ca spiritele ca dumnezeii locuiau în ei asa ca oamenii si-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite si sa caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au facut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Crestine.
Profetul Vechiului Testament Ieremia mentioneaza de asemenea de pagânii antici care faceau idoli si se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinta la butucii Asera, nu la pomii de „Craciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Craciun” acolo unde este el astazi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Craciun în Lumea Noua.
Teologul german si reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Craciun” asa cum îl stim noi. Cam asa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Craciun, Martin Luther mergea acasa pe sub cerul plin de stele. Era asa de frumos. În timp ce mergea el a încercat sa se gândeasca cum sa prinda frumusetea acelui eveniment si sa o aduca copiilor lui acasa. Deodata s-a gândit la un pom mare verde care stralucea cu lumânari. El a purces sa gaseasca un pom, l-a taiat si l-a dus acasa ca sa-l decoreze. Copiii lui au fost încântati.
De aici avem începutul „Pomului de Craciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant si de frumosi sunt Pomii de Craciun, ei NU sunt motivul pentru care Craciunul este important!
Vâscul?
Nimeni nu stie cum a devenit acesta parte a Craciunului. Original acesta era un simbol pagân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preotii Druid (vrajitoare de sorti) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile pagâne.
Englezii primitivi credeau ca aceasta poseda proprietati de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace si voie buna.
Oarecum din toate acestea a venit si obiceiul nostru modern ca o femeie care trece pe sub el ar trebui sa fie sarutata si daca era nemaritata aceasta era un semn ca trebuia sa se marite curând.
Aceasta cu siguranta ca NU este ceea ce face Craciunul sa fie important!
Butucii Yule?
Obiceiul antic al norvegienilor si al anglo-saxonilor era acela de a arde un bustean de stejar odata pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când acesti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „crestinizat” acest obicei si l-au facut o parte a Craciunului lor, traditiile Yuletide (perioada Craciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Craciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranta!
Felicitarea de Craciun?
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Craciunul special? În acest an americanii vor da circa 1 miliard de dolari pe felicitari si alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu!
Aceasta nu a fost decât din 1865, când Louis Prang din Boston a tiparit si a vândut Felicitari de Craciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Craciunul important?
Este oare spiritul de daruire?
Multi vor agrea asupra faptului ca aceasta practica ne-a cam scapat din mâna. Craciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenta” a devenit regula, cu chitantele de la carti de credit care sa o dovedeasca. Craciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI si DISPERAREA FUNCTIONRULUI, ca sa nu mai mentionam cursa de soareci de dupa Craciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu usurinta cheltuiti în America în acest Craciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu ma mai întrebati de bauturile alcoolice care vor fi cumparate si consumate între Craciun si Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie daca ar fi vazut Craciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sarbatoarea sa „Zdrente Murdare” datorita caracteristicilor de pagânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând tinerea Craciunului, facând placinte maruntite si coacerea de budinca de prune. Putin cam dur? Cred ca da! Însa tot mai ramâne marea întrebare.
CE FACE CRACIUNUL SPECIAL?
Daca dezbracam ziua, numele, Santa si renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitarile si toata comercializarea si ce crezi ca ar mai ramâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Si ei ar fi partial corect, caci atunci când luam lucrurile în fata, pentru multi, 25 decembrie este doar o scuza de a avea o petrecere, sa se îmbete, sa cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în alta parte, se îmbuiba si îsi iau liber de la lucru. Pentru altii este un timp de „Nevroza de Craciun”, singuratate, frica, deznadejde si stres emotional.
De ce sa nu aruncam într-un gunoi toata mizeria?
Simplu, pentru ca Craciunul este mai mult decât o zi de traditionalism, comercialism, materialism si indulgenta.
CRACIUNUL PIVOTEAZA ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRACIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNALTA PE EL SI CEEA CE A FACUT EL PENTRU LUME.
Hristos ESTE CEEA CE FACE CRACIUNUL SPECIAL!
Craciunul din aceste zile a ajuns sa-l includa pe Hristos, macar într-o oarecare masura, în ciuda acelora care ar încerca sa-L izoleze de el. Lumea este cel mai putin constienta de Hristos. Milioane cânta frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oras din Betleem… O vin’ la noi, te nasti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „caci un copil ni s-a nascut. Un fiu ni s-a dat. Si numele lui va fi numit MINUNAT…”
Nu abandona Craciunul si nu fi învins cu relele abuzului sau, mai degraba învinge raul cu bine (Romani 12:21). Priveste la Craciun ca la o oportunitate de a ÎNALTA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel catre credinciosii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.
Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în urmatorul verset:
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6.
Daca avem de gând sa sarbatorim Craciunul, trebuie sa-l sarbatorim într-un fel care-L onoreaza pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea crestinilor cu privire la Craciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe pagâni, ei au „crestinizat” traditiile lor si le-au redirectionat sa arate spre Hristos. Nu sunt neaparat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri, însa eu îl cunosc pe Hristos ca înaltat, marit si laudat. Astazi trebuie sa facem la fel… SA-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Sa-L facem proeminent pentru ca EL ESTE CEEA CE FACE CA CRACIUNUL SA FIE IMPORTANT.
Consideratii de ce Hristos face Craciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Craciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim ca el trebuia sa fie numit EMANUEL, care înseamna Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a nascut din fecioara Maria, ca Dumnezeu în forma umana, pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea si în cele din urma de prezenta pacatului.
De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar si apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie mântuitorul lumii … Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), ca a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” 1 Ioan 4:14 si Ioan 3:16.
Luca a scris „Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor!
În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti – Fapte 4:12.
Ai nevoie de un Salvator?
Desigur, daca esti o fiinta umana! De ce? „Pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Craciunul poate însemna iertarea pacatelor TALE si o VIATA NOUA din abundenta pentru tine. Daca înca nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui sa-ti ierte pacatele… de ce sa nu te pocaiesti si sa te întorci la Hristos si sa-i ceri lui sa te salveze chiar acum?
O Rugaciune potrivita:
Draga Doamne Isuse,
Stiu ca sunt un pacatos. Multumesc ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele. Aleg acum sa ma întorc de la pacatele mele si îmi deschid inima mea si te primesc ca Domn si Mântuitor al meu. Preia controlul vietii mele si ajuta-ma sa fiu tipul de persoana pe care tu vrei sa fiu. Amin.
Exprima aceasta rugaciune dorinta ta personala? Daca este asa, roaga-te sincer aceasta si Isus Hristos va veni în inima ta asa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de craciun
O, înca ceva. Ce ar fi ca în acest Craciun sa îti iei Biblia si sa citesti relatarea Zilei de Nastere a lui Hristos gasita în Matei 1:18 la 2:23 si Luca 1:26 la 2:20. Citeste-o si întregii familii.
(preluat de pe blogul Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/)
Florian GULER
“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu.”
Evanghelia dupa Ioan, 1.12
Meditatie în ceas de Sarbatoare
Coborarea si Inaltarea este mecanismul universal al schimbarii Imparatiilor. Lumea superioara coboara intotdeauna in lumea inferioara, sa dechida Poarta, sa construiasca Calea de transfigurare a inferiorului si sa se inalte impreuna cu acesta in lumea superioara.
Pamantul, descopera in radacina vegetala, ajunsa in lumea lui, “calea si poarta” de intrare in lumea florilor.
Lumea superioara coborand si imbratisand lumea inferioara sa o ridice la un nivel imposibil ei insasi, este singura cale accesibila si posibila “noroiului” sa devina crin.
Sarbatoarea Intruparii este coborarea Imparatiei lui Dumnezeu in miezul Imparatiei Omului, deschizand umanitatii in Isus Christos, Calea si Poarta de ridicare in Imparatia Cerurilor.
Locul si modul in care s-a petrecut istoric Intruparea, face accesibila transfigurarea si inaltarea oricarei conditii umane.
Istoria Nasterii, Mortii si Inaltarii Lui Isus din Nazaret satisface vocatia noastra transcedentala, instinctul mistic dupa povestire si sens, dar mai ales foamea omului dupa semnificatie si nemurire; iata de ce Craciunul este o sarbatoare a bucuriei, a sperantei si a darurilor, care arata la Marele Dar!
De la noi si-ai nostri, pentru voi si-ai vostrii: Bucurie, Pace, Dragoste, Speranta.
Sanatatea voastra sa sporeasca împreuna cu sufletele voastre. Sa aveti o Sarbatoare si un an mai bun!
liana & florian guler, Troy- Mi, USA, 2011
Revista ARMONIA - Saltmin Media 