de Emil Borcean
La început de secol XX imperiul otoman era descris în mod curent drept „bolnavul Europei”. O sută de ani mai tărziu această distincție împodobește reverul președintelui francez. Emmanuel Macron prezidează, jupiterian, peste disoluția unei țări europene odată mărețe.
Un pasaj din articolul prezentat în traducere mai jos degajă un sentiment pregnant de déjà vu. Continue reading “Franța se scufundă treptat în haos”
[unde duc diversiunile aruncate în media; cancerul caracatiță, existent în filiera clanurilor progresiste imorale, țigănești, poliție, procurori #rezist, operatori-director STS, Macron, Iohannis înspre Alexandra și alte victime]
Violatorului Dincă, care făcea – repet – parte dintr-o rețea de trafic de „carne vie” (probabil un clan țigănesc) în care sunt amestecate vârfuri din procuratura, poliție și servicii, poate și din politică, trebuie să i se asigure protecție!
Nu aș vrea ca să se îngroape cazul prin a fi „sinucis” în arest.
Faptul că făcea parte dintr-o rețea și nu era un ucigaș în serie este destul de limpede din modul în care a acționat. Psihopat care merge la farmacie că să-i ia unguente fetei, care avea încheieturile julite de la legături, nu cred că a mai existat. Ea trebuia să fie arătată rețelei în cea mai bună condiție. Continue reading “Alexandra risipește ceața”
by Daniel Branzei
“Toate relele vin din Franța“ este un dicton care plasează totuși Franța în fruntea mișcărilor înnoitoare din civilizația europeană. Foarte puțină lume înțelege cât de profundă este actuala criză din această țară și implicațiile ei pentru viitorul lumii.
Despre ce este vorba?
Franța a decapitat monarhia și, odată cu ea, ideea că o anumită clasă sau familie ar avea “drept divin de guvernare“. “Egalite, fraternite et liberte“ a reașezat bazele societății după un tipar “democratic“. Continue reading “Seriozitatea conflictului francez”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 