VĂDUVA ROLLON-DOMENEC

Louise, pe numele ei de domnişoară – Rollon. Se numea, deci, cu un nume vestit (1). Dar ea, chiar dacă făcuse oarece carte (şi, deci, învăţase şi istoria neamului breton), nu avea orgoliul numelui ei. Era văduvă, de jumătate de an – şi, acum, împlinise 52 de ani. Soţul ei, Rodolphe Domenec, fusese ghilotinat, în acelaşi an şi în aceeaşi lună cu regele şi regina Franţei (2). Asasinat, adică, de aceleaşi fiare şi din aceleaşi motive obscure şi barbare, asasinat de aceleaşi instincte oarbe, de acelaşi monstru tentacular, lihnit şi aţâţat – aţâţat de, mereu (după el!) preapuţinul sânge (sânge strigându-şi, cumplit, la ceruri, nevinovăţia!) – dar pe care sânge, monstrul îl inhalase extatic, ca pe un satanic parfum de jertfă… Continue reading “Adrian Botez: VĂDUVA ROLLON-DOMENEC” →