Motto:
         “Spune-mi cu cine te însotesti, ca sa-ti spun cine esti!”
                                      – proverb românesc –

    “Originar  din Sebesul de Jos, la o aruncatura de bat de locul în care m-am nascut, Ion Ritivoi a fost cel mai harnic om pe care l-am cunoscut vreodata” – asa a început Dumitru Sinu sa-mi vorbeasca despre unul dintre oamenii adevarati cu care a avut ocazia sa se reîntâlneasca în exil si pe care l-a apreciat pentru caracterul si virtutile sale. Îmi dadeam seama, dupa cum începuse povestea lui Ion Ritivoi, ca aveam de-a face cu un personaj al carui profil se încadra perfect în profilul omului demn, vertical, harnic, plin de calitati.
    Un sebesean la Paris: cantorul Bisericii Ortodoxe Române
    Nea Mitica l-a întâlnit la Paris pe Ion Ritivoi: “M-am dus la biserica ortodoxa româna împreuna cu profesorul Ionescu si Dan Isacescu. Când am intrat, cantorul rostea o rugaciune. Unul din amicii mei mi-a spus atunci: Ba, asta nu se roaga la Dumnezeu, asta-l cearta! Avea o voce metalica, cu inflexiuni puternice.”. În momentele urmatoare Dumitru Sinu si-a dat seama ca omul acela îi este cunoscut si apropiindu-se de altar a constatat ca nu se înselase, era chiar de la el din sat.
   Când au iesit din biserica  s-a apropiat de el si i-a spus cine este: Apoi, tu nu sameni pe a’ lui Tiglaru’, tu sameni pe-a’ lui Niculita! – Tiglaru’ era tatal mamei iar Niculita, bunicul din partea tatalui, bunicii lui nea Mitica. L-a invitat la o cafea, sa poata povesti în tihna, dar Ritivoi, omul pentru care nici cafeaua nici locurile publice nu reprezentau mare lucru, i-a raspuns: Apoi, eu nu-s de cafea. Eu ma duc acasa si va fac de mâncare, propunându-le, lui Mitica si amicilor ce-l însoteau, sa-i faca o vizita dupa ce-si vor savura cafeaua povestita ca între prieteni, în vreo cafenea pariziana.
    Apoi s-a îndreptat spre casa – un hotel la care, de când locuia acolo, nu platea chirie, nici macar un cent. Cu un spirit de orientare bine dezvoltat, lucrând în constructii, convenise cu proprietarii hotelului sa le aduca zilnic materiale de pe santierul unde muncea si de care compania nu mai avea nevoie: scânduri, profile, etc si care niciodata nu strica sa le ai, pentru eventuale lucrari de întretinere necesare unei cladiri.
    “Ne-am dus la el în camera în care locuia si ne-a facut o tocana atât de buna, încât prietenii mei au spus: Noi n-am mâncat în viata noastra asa o tocana! – se gospodarea cum putea el mai bine, pentru ca era singur, sotia si copiii erau în România – explica Dumitru Sinu -. Ion Ritivoi plecase, asa cum facusera multi altii care nu rezonau deloc cu noul regim instaurat de comunisti în România. Era un om cumpatat, care muncea din greu si scotea bani din piatra seaca – vorba românului – un om demn, care a reprezentat cu cinste interesele unui partid istoric în România acelor vremuri, Partidul National Liberal”.
Bratianu: ”În Transilvania, numai Ion Ritivoi separa grâul de neghina!”
   Ion Ritivoi era unul dintre cei mai învederati liberali cu care se înconjurase Bratianu. De neamul Bratienilor am auzit cu totii, pentru ca istoria le-a dovedit din plin contributia la fondarea unei Românii cu care ne-am mândrit în acele vremuri, numele BRATIANU fiind scris în cartea neamului românesc cu majuscule.
    Aprecierile asupra acestui neam au venit nu numai din interiorul tarii, dar si de dincolo de granitele sale, pentru ca acei care i-au apartinut au avut merite deosebite. Dupa înfaptuirea României Mari, de exemplu,  primul ministru francez Benjamin Clemenceau, în timpul unei vizite efectuate în România, a fost întrebat: Cum ati facut, domnule, o Românie Mare? Raspunsul acestuia a venit fara nicio ezitare: Bratianu mi-a adus un plan care m-a convins!
    Constantin I.C. Bratianu (Dinu) s-a nascut la 13 ianuarie 1866 la Florica, resedinta Bratienilor de lânga Pitesti. Inginer, om politic, liberal convins, deputat, minstru român, presedintele Partidului National Liberal, Dinu Bratianu a fost al doilea fiu al lui Ion Bratianu, fondatorul regatului României. Studiile facute la Scoala Politehnica din Bucuresti si apoi la Institutul de Mine din Paris, educatia si traditia liberala din familie, l-au propulsat în sfera politicului si astfel, între anii 1910-1938 a fost în mod permanent deputat în parlament, reprezentând Partidul National Liberal, la presedentia caruia este ales în anul 1934.
    În 1933 ocupa functia de Ministru de Finante în Guvernul României de-atunci. Dupa 1944, alaturi de Iuliu Maniu, care reprezenta celalalt mare partid istoric, Partidul National Taranesc, a ocupat functia de ministru de stat, din partea liberalilor. Ministru Secretar de Stat în guvernul Sanatescu (23 august 1944 – 4 noiembrie 1944), apoi Ministrul Productiei de Razboi în guvernul Sanatescu (4 noiembrie 1944 – 6 decembrie 1944) si în final – Ministrul Productiei de Razboi în guvernul Radescu (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945), dupa instaurarea dictaturii comuniste a avut domiciliu fortat pentru ca în 1950, la vârsta de 84 de ani sa fie arestat si detinut fara a fi judecat, într-un loc necunoscut. Moare în detentie, în luna mai 1950, probabil la închisoarea de la Sighet.
    Iata un fragment dintr-un discurs al lui Bratianu care este relevant asupra crezului si spiritului românesc ce i-au stapânit mereu fiinta:
Sunteti, domnilor, reprezentantii unui popor care este mândru si poate fi mândru de trecutul sau, si care trebuie sa aiba mare încredere în viitorul sau. Nu scadeti rolul pe care el trebuie sa-l aiba în lume; fiti cât de modesti pentru persoana dumneavoastra, nu fiti modesti pentru poporul pe care îl reprezentati. Câti dintre conducatorii si oamenii politici ai României noastre de astazi tin oare cont de aceste deziderate atât de clare si pline de semnificatii pentru o natiune ca a noastra?
    “Ion Ritivoi era un mare liberal. Era foarte apropiat de Bratianu, reusind sa promoveze în zona din care provenea, ideile  si principiile liberale. La noi, în Tansilvania, majoritatea tineau cu Maniu” – îmi povesteste nea Mitica. De câte ori era solicitat, Ritivoi mergea la Bucuresti si petrecea mult timp în compania lui Bratianu. Îl aprecia si-i acorda tot spijinul pentru a putea reprezenta cu cinste partidul pe care îl conducea, pe pamânt transilvan. Bratianu afirma cu convingere: În Transilvania, numai Ion Ritivoi separa grâul de neghina, pentru ca îl cunostea si-i admira devotamentul fata de principiile liberale, dragostea de neam si de tara.
Cât priveste pozitia lui Ion Ritivoi fata de miscarea legionara din România acelor timpuri, i-a spus clar lui Dumitru Sinu: Legionarii  sunt niste copiii. Nu stiu nimic!
“Franta e o tara binecuvântata Pe orice pui mâna, faci bani”
    Dumitru Sinu se bucurase mult de ca-l reîntâlnise la Paris pe Ion Ritivoi: “Ce este viata! Sa te întâlnesti cu cineva peste ani de zile la Paris, dupa ce ai avut atâtea experiente în România! – îmi spune nea Mitica – l-am prezentat tuturor prietenilor mei pe Ion Ritivoi. Toti îl considerau un tip aparte, cu un caracter puternic, cu o vointa de fier si de o harnicie nemaiîntâlnita. Îmi spunea adesea: Ce tara-i Franta! Nu exista tara mai buna. Aici pe orice pui mâna, faci bani…”
    Nea Mitica mi-a povestit ca Ritivoi, toata viata lui a fost harnic dar si econom. Nu si-a batut joc de banii câstigati cu truda, nu s-a dat în laturi de la nicio munca ce-i aducea un câstig, fie el cât de modest, era un banut în plus. Raspundea tuturor solicitarilor si muncea cât poate ar fi muncit doua-trei persoane la un loc.
    “L-am chemat sa vina cu mine pe strada Ribera, la Misiunea greco-catolica si nu m-a refuzat. Am intrat în biserica, ne-am asezat pe banca si vazându-l pe preotul care oficia slujba, m-a întrebat: Dar pe dulaul asta, care e cu cadelnita, nu-l cheama Aron? Ba da, Aron îl cheama – i-am raspuns uimit ca  îl cunostea – Vezi, daca te uiti bine la mâna lui, nu poate sa-si miste degetele. Eu îl cunosc din România. Eram copiii si el a vrut sa dea în calul meu iar eu l-am lovit peste degete si a ramas cu ele semi-paralizate, dar nu cumva sa-i spui!”. Si nea Mitica zâmbeste aducându-si aminte de acea întâlnire cu Ion Ritivoi.
Din Franta, Ion Ritivoi s-a mutat în Canada, la Windsor. 
    „Eu, nici când manânc nu stau jos”
    Dumitru Sinu îmi povesteste apoi cum Ion Ritivoi dorise sa vina în SUA dar n-a fost primit, pentru ca încercase în tinerete, când a fost prima data în America, sa ramâna aici cu acte false, din care sa rezulte ca avea 18 ani, pe când atunci el nu avea decât 16. Americanii au aflat si l-au  expulzat imediat. De aceea a fost nevoit sa plece în Canada.
    Nea Mitica îmi spune apoi cum a reusit Ritivoi, datorita unei sclipiri de moment, sa obtina un loc de munca la una dintre cele mai prestigioase fabrici de automobile din lume, la Chrysler . “Stii cum a obtinut job? S-a dus la Chrysler când era greva. A sarit gardul. Si cei de la birouri i-au spus: Pe unde-ai intrat, ca toate usile sunt închise? El a raspuns simplu: Am sarit gardul, am vazut ca nimeni nu lucreaza si am zis ca vin sa lucrez eu! Si asa l-au angajat la Chrysler”.
    Ion Ritivoi era un om extraordinar de harnic. Eu nici când manânc nu stau jos! – îi zicea Ritivoi lui nea Mitica. Lucra 8 ore pe zi, iar dupa serviciu a început sa-si construiasca singur o casa. A facut-o el, de la A la Z.  Dupa aceea, a construit-o pe a doua si tot asa, câte una, pâna când a reusit sa ridice sapte case în Canada.
    “Tata si fratele meu, Iosif, au lucrat pentru Ion Ritivoi în urma cu multi ani, când acesta se întorsese din America si construise o casa mare în comuna Talmaciu, aproape de Sebesul de Sus – îsi aminteste nea Mitica – înca de tânar era priceput la toate”. Facea parte dintr-un neam de oameni cu scânteie, Ion Ritivoi – Dumitru Sinu mi-a spus ca unul dintre nepotii lui Ritivoi, Toma Moldovan, era în vremea aceea directorul Bursei din Bucuresti.
Unul dintre cei mai harnici oameni din lume
Dupa întâlnirea din Franta, Ion Ritivoi si nea Mitica au tinut legatura în permanenta. În California, Ion a fost de doua ori în vizita la familia Sinu.  Doamna Nicole îl însotea la cumparaturi. Îsi aduce aminte nea Mitica de o întâmplare petrecuta în timpul uneia dintre vizite: “Ion gasise un costum pe care dorea sa-l cumpere si i-a zis lui Nicole: Tu te duci si platesti pantalonii, iar eu vin peste câteva minute si platesc sacoul.  Asa a reusit sa-si cumpere costumul la jumatate de pret, luând cele doua piese separate. Era un descurcaret!”
    Multe amintiri placute are Dumitru Sinu despre Ion Ritivoi si din toate câte-mi povesteste, pot deduce cu usurinta cât respect a avut pentru el, îl aprecia si o spunea fara dubii. Pâna si butadele pe care le aflase de la Ritivoi i-au ramas vii în minte: “Îi placea sa vorbeasca mult – zâmbeste nea Mitica – când cineva spunea ceva si el nu credea, îmi zicea: Vezi-ti de treaba, ala minte cât alearga un cal într-o zi!”. Calificativele lui Ritivoi pentru cei care nu corespundeau rigorilor sale erau pline de semnificatii: de exemplu, despre comunsti spunea doar atât: sunt niste tinichele!
    Periplul pribegiei s-a încheiat pentru Ion Ritivoi în Canada; dupa ani de zile petrecuti departe de tara, de familie, s-a întors în România, acasa. Fiica lui s-a mutat ulterior la Târgoviste, unde este înmormântat si tatal ei…Atât mai stia nea Mitica despre ce se întâmplase cu consateanul lui, dupa ce parasise continentul american.
    Pe tot parcursul discutiei noastre despre Ion Ritivoi am simtit cât de mult îl apreciase Dumitru Sinu, iar în final, a rostit câteva cuvinte care spun totul: “Nea Ion Ritivoi a fost un om ager la minte si muncitor! Eu cred ca a fost unul dintre cei mai harnici oameni din lume si printre cei mai de seama din zona noastra. Ma întreb, daca l-ar fi cunoscut Cioran, oare ce-ar fi spus despre el? “

 Octavian Curpas