Zugravind orasul, viata lui intreaga,
Ba cu mana goala, ba cu bidineaua,
Intr-o iarna alba, si atat de vaga,
Ion Crisan ajunse, insusi, alb ca neaua …
Varul tot, din lume, apa si vopseaua
Cate le pictase in atatea case,
I-au ivit pe pleoape, cu rabdare, steaua
Alba precum neaua viselor frumoase…
N-o cautati cu lupa in vreo galaxie,
Ea va pune toata inima, in mana,
Si atat de buna, si atat de vie,
Steaua lui cea alba, doarme in tarana…
Jianu Liviu-Florian
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu stiu, la copii
Sa dau invatatura cea de seama
De a fi om, mereu, si a iubi –
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca tanara nu esti,
Sa-ti vindeci pe ai tai de rani, si teama,
Si inca-o data, mama, sa ii cresti –
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu mai stiu deloc,
Copiii mei cand nu te baga-n seama,
Sa-ti facem, totusi, in familie, loc –
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca n-ai calculator,
Si nici nu stii, batrana noastra doamna,
Sa te imparti, cuantic, tuturor –
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca greu mai poti zambi,
Si-i greu sa uiti de propria ta drama,
Si sa traiesti, din nou, pentru copii –
Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca suntem singuri, doi:
Copil si mama, pentru toti, dand seama,
La Judecata Lumii de Apoi …
Jianu Liviu-Florian
Iubita mea, iubirea mea
De-i martisor, tu tine minte
C-atat e de saraca ea,
Ca n-are, poate, nici cuvinte –
Ti-ar pune-o lume minunata
Sub pas, dar, oare, ce folos,
De nu ti-a dat, macar odata,
O tresarire de frumos?
In primavara care vine,
Adun atunci din manastiri
De muguri, mierea de albine
Ce ti-am gustat-o din priviri –
Si-n licarirea de izvoare,
Care iti joaca in pupila,
Iti las si eu, margaritare,
Lumina ochilor, umila…
Jianu Liviu-Florian
Dragul meu coleg si frate,
Azi iti scriu ca mi-e mai bine,
Intre noi de-i strainatate,
E si dragoste, vecine,
De trei lei, de-o vorba buna,
Dragul meu coleg si frate,
De firimituri de luna,
Ca sunt scumpe, din bucate –
Dragul meu coleg si frate,
Poate n-am nici vorba buna,
Poate n-am sa-ti dau bucate,
Nici firimituri de luna –
Poate am doar dor de toate,
Poate am doar dor in mine,
Dragul meu coleg si frate,
Si de tine, si de tine –
Dragul meu coleg si frate,
Poate n-ai vreo vorba buna,
Sa imi dai, din strainatate,
Nici firimituri de luna –
Poate ai doar dor de toate,
Poate ai doar dor, in tine,
Dragul meu coleg si frate,
Si de mine, si de mine…
Dragul meu coleg si frate,
Scrie-mi azi ca ti-e mai bine,
Intre noi de-i strainatate,
E si dragoste, vecine,
De trei lei, de-o vorba buna,
Dragul meu coleg si frate,
De firimituri de luna,
Ca sunt scumpe, din bucate…
Jianu Liviu-Florian
Mai canta-mi, lautare,
Un cantec nou de leagan,
Caderea in uitare,
Sa-mi fie fara seaman –
Mai pune pe o struna,
Pe una, oarecare,
Macar o fapta buna,
Ce am facut sub soare –
Mai canta, ostenite,
Sa imi aduc aminte,
Cum sarutam iubite,
Dar numai pe cuvinte –
Mai canta, draga bade,
Copiilor cuminti,
Le spune cumsecade,
Caderea in parinti –
Mai canta-mi o suflare
Parintii chiar, cum pier
Sa treaca pe carare
Copiii lor, spre cer –
Si daca vor ramane
Firimituri de versuri,
Din cantul tau, batrane,
Cu-ntoiegite mersuri
Petrece-le de ramuri,
In codrii si poieni,
Si pune-le in hamuri
Lor, cailor troieni –
Sa intre lumea toata,
In suflete, la noi,
Sa ia cat va sa poata
Iubi, doi cate doi …
Jianu Liviu-Florian
De ce sa-ti spun, de Dragobete, prea firesc,
Cuvinte dulci, si daruri sa iti fac,
Cand mai ales, iubita mea, cand tac,
Si dar iti sunt eu insumi, te iubesc?
Stiu, prea devreme parca-mbatranesc…
Si dragostea-mi demult carnala nu e,
Ci doar parfumul galben de gutuie
Din tot ce-a fost in noi, copilaresc…
Si totusi, ce suntem, decat parfum
Al florilor ce am murit odata,
Sa simta trecatorii de acum
Mireasma amintirilor, curata?
Si nu-ndraznesc nici mana sa-ti ating…
Doar firul unor versuri, la ureche
Sa iti anin, ca plasa de paing,
In care suntem victime pereche…
Jianu Liviu-Florian
Sotiei mele, Mihaela
Prea multe ti-am cerut si tie,
Iubita mea de iasomie,
Sa-mi fii, nu numai mie, leac,
Ci la durutii toti, din veac…
Prea multe ti-am cerut, faclie…
Lumina ta, de timpurie,
Nu peste mine, doar, s-o scuturi,
Ci tuturor, de la-nceputuri…
Prea multe ti-am cerut, de parca,
Iubirea ta este o o arca,
In care ocrotesti, pe nume,
Nu doar pe mine – ci o Lume…
Si tot cerandu-ti, inmiit,
Tulpina ta s-a indoit
Atat de mult, ca n-am in piept
Inima dreapta – s-o indrept…
Prea multe ti-am cerut, gutuie,
Ca nici acasa, la fereastra,
N-a mai ramas din viata noastra,
Macar uitarea, cata nu e…
Prea multe ti-am cerut, anume –
E timpul tau, neascultato,
Sa inventezi intreaga lume
Si sa o fac cum ai visat-o…
8 febuarie 2011
Jianu Liviu-Florian
Iubito, daca n-as fi fost inconstient,
Nu te-as fi luat de mana intr-o zi,
Ca sa te mint frumos ca te-as iubi
De m-ai minti cu mult mai mult talent –
Marturisesc, minciuna mea avu
Picioare scurte – tu, picioare lungi –
Doi mincinosi raman din noi, acu,
In plus, raman fidelul ce-l alungi –
Iubito, stiu ca m-ai iubit prea mult, candva –
Si eu, demult, te-am adorat, prea tare –
A fost, asa, o pura intamplare –
Tu n-o repeti – eu o voi repeta –
Caci e frumos sa fii inconstient –
Sa –mi fii asa, o portie de mancare –
Sau un cuvant ce il acorzi, cu mare
Bunavointa, unui neglijent –
Iubito, iti marturisesc cu teama
Ca te iubesc – cumva, nedefinit –
Ca pe-un pahar de vin pastrat in crama,
Sa-l bem, si separati, cum ne-am trezit…
Si vreau sa-ti spun ca piesa ce se joaca
Desi n-am scris-o eu, cumva regret
Ca nu ti-am fost doar vesnicul ascet
Ce ti-a facut copii, cu dorul, parca,
De a-ti atinge mainile, discret…
Jianu Liviu-Florian
Primiti urarea mea umila:
Atat de multe sa primiti,
Incat sa dati un dram de mila,
Si celor mult napastuiti!
S-aveti atata sanatate,
Si-atat belsug, in ce munciti,
Incat sa dati, farame, poate,
Si celor mult nedaruiti!
Belsug in toate, si putere,
Sa impliniti vis dupa vis!
Si poate-un fir de mangaiere,
Si celor care n-au invins!
Primiti urarea mea umila:
E greu sa ai un om, aproape –
E greu sa dai farami de mila –
Mai greu decat sa mergi pe ape!
Si totusi, daca facem Raiul
Cu semeni, nu doar pentru sine –
Imbelsugat va va fi traiul
Cat timp mai impartiti un bine –
Iertati aceasta rugaciune:
s-a vrut urare de Ajun,
De Anul Nou, se poate spune…
Ramai, romane, totusi, bun…
Jianu Liviu-Florian
Cand ma intorc de la serviciu,
Vad pensionari de-ngropaciune,
Cum stau la cozi sa ia, deliciu,
Pe gratis, vesti din tara, bune –
Poate se ieftineste viata,
Caci nu mai au deloc putere,
Decat sa isi arate fata,
Greu de privita lor avere –
Si la ce bun niste cuvinte,
Cand nu produc, n-aduc profituri,
Si la ce bun mai multa minte,
Cand nu sunt bani, nici de chibrituri –
Asteapta rabdatori la coada,
Sa mai primeasca, de se poate,
Ceva, pe gratis, sa ma vada
Ca nu e doar singuratate –
Cand toate costa, totul cere,
O veste nici nu mai conteaza
De-i rea, sau buna, da putere
La batraneti in metastaza –
Cat le-a albit, de cozi, tot parul,
Cum s-au schimonosit la fata,
De cand asteapta Adevarul
Sa il citeasca – despre viata –
Incolonati, par ca nu-s singuri,
Par chiar un cor de moda veche,
Sperand pomana unei linguri
De vorba buna nepereche –
Langa toneta de jurnale,
Tacand compacti, cand timpul bate
Satui imi par de tot, si toate,
Si-asa flamanzi de sanatate/ de vorbe goale –
Dar iata vine si masina
Cu Adevarul – si ei pleaca,
Citindu-si fiecare vina
De-a fi ramas mai singuri, parca…
Jianu Liviu-Florian
E coada la anafura-n Biserici;
Si cei flamanzi o pun grabit in punga –
Si iau atat cat foamea le alunga –
Nu bucatica pusa-n vas, de clerici –
Se striga chiar, din spate: “luati doar una!
Sa-ajunga painea pentru toata coada!”
Ies miei din rand, verificand gramada –
“Tu ai mai luat! Afara, si ia mana!”
Se scoala mieii dis de dimineata –
Sa ia – nu carne, lapte, sau smantana –
Ci painea care-i tine inca-n viata –
Slujita de-n flamand de-o saptamana –
Si nu se-ajunge! pleaca restul lumii
Intr-un alt veac, sa prinda alta coada,
Unii mai iau un scaunel in noada,
Altii, grabiti, mananca painea humii –
Asa mi se parea de dimineata,
Cand am vazut un tanar doar, cu foame
Punand in punga, painea pentru viata –
Din care-a prins si Hrist, cateva grame…
26 noiembrie 2010
Jianu Liviu-Florian,
Nu as putea sa nu mananc?
Nu as putea sa nu respir?
Si ca un crin, doar, din potir,
Lumina Ta s-o beau, adanc?
Zdrobiti de teascul ei flamand,
Nu am putea sa nu fim carne?
In bezna, sa ne fii in gand,
Si ochilor inchisi, lucarne?
Nu am putea sa fim eter,
Un fel de suflete, purtand
Un fel de ingeri de prin cer?
Revino, Doamne, mai curand –
Jianu Liviu-Florian
Revista ARMONIA - Saltmin Media 