Momente şi Sciţe

VaisamarOriginally posted on Vaisamar:

Fiindcă ultima mea postare a atins nervul sensibil al „creştinării” Dobrogei de către Sf. Andrei, subiect despre care am mai scris cu altă ocazie, cred că e acum timpul să vin cu nişte lămuriri suplimentare pe această temă. Probabil că o cercetare de acest fel riscă să devină „extrem de jignitoare”, dar mă simt totuşi dator să dau justa măsură a „exagerării” de care am fost acuzat.

De la Patriarh citire

Pornesc de la o mostră de „discurs” tipic, luat din prefaţa Bibliei sinodale 1988, semnată de Patriarhul Teoctist:
Continue reading “Momente şi Sciţe”

ROMÂNIA MEA: „CUM ESTE TARA MEA…”

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

Manuela BURGHELEA Grupul Scolar Industrial „Stefan Procopiu”, Vaslui

(eleva in clasa a XI-a)

 


ROMÂNIA MEA: „CUM ESTE TARA MEA…”

 

 

Nu este prima data când ti se pune aceasta întrebare – cum este tara ta? Ai mai citit un Noica, un Cioran, un Draghicescu, ba poate si ceva Ovidiu, te-au câstigat si ti-au format convingeri sau, alteori, ti-au provocat dezaprobari profunde. Dar niciodata nimeni nu te-a întrebat, atât de direct, ce este cu tara ta, si iata ca ramâi geniu pustiu în fata foii goale.

 

Dupa amar de vreme de chibzuinta si lectura, îti vine în minte ca România ta este o cutie neagra. Nu ca asa i-ar fi sufletul, negru si gaunos, si nici c-ar fi ca în povestea aceea a Pandorei, de s-au îngramadit în ea toate pacatele lumii; ar putea fi, mai curând, cutia neagra a unui avion, în care s-ar gasi informatia esentiala ce te-ar ajuta sa întelegi cum de a razbit atâta vreme prin furtuni tara ta. Cert este ca înca nu ai cheia si, poate, nici n-o vei avea vreodata. Poate esti prea tânar, poate nu ti-ai luat ragazul sa o privesti în fata sau poate ca, pâna acum, ai încercat sa crezi ca îti este indiferenta.

Mai mult, sa-ti definesti tara înseamna sa o limitezi, sa o închizi în niste tipare, pe care ea le refuza si peste care sare ca o caprioara, râzând de nesocotinta ta. Nu încerca s-o întelegi; România nu poate fi înteleasa, ea trebuie doar simtita si traita, asa, ca o poezie. Nu este loc sa te complici sa îi cauti o filozofie, cât timp sufletul românesc este atât de simplu si atât de putin predispus la problematizare. Ia totul cu seninatate si vezi în tot ce te înconjoara simple aparitii ale firii; sa faci altfel ar fi curata blasfemie.

Când spui ca îti este imposibil sa îti limitezi tara, te gândesti, cumva, ca România este în tine, oricât de în afara granitelor ei te-ai duce. Te ascunzi tu în vreo gaura de sarpe, îti mai cauti adapost în bârlog, cu ursul, dar sa nu crezi ca sentimentul acela românesc al fiintei nu vadetecum!

Nu stii altii cum sunt – (ba poate ca stii, dar nu despre ei este vorba aici), dar tu chiar te complaci în românire. Tu îti duci zilele aici de când cei doi batrâni buni înca mai umblau prin lume… Ar fi trebuit ca pâna acum sa românesti la fel cu toti ai tai, dar unii sunt mai români decât altii si, acum sincer, n-ai putea spune ca toti românii românesc în acelasi chip. Tu, de exemplu, moldovenesti în tihna, fiindca te-ai nascut pe meleaguri vasluiene. Tu nu accepti sa-ti spuna nimeni ca tinutul acesta al Vasluiului, care nu este nici la munte, nici la ses si care se împartaseste de o neasemuita frumusete, nu este barem un picior de Paris.

Românul este, fara îndoiala, mioritic pâna-n maduva oaselor. Dimensiunea aceasta mioritica este ampla, ea înglobeaza fatalismul existentei, resemnarea, împacarea, fiind sintetizata de expresii precum? „lasa ca merge asa”, „se putea si mai rau”, „înca e bine”, „ce-o fi, o fi”. Românismul este patrimoniul tau stilistic, un ansamblu conturat mai mult din latente decât din realizari. Poporul românesc este ancorat în posibil, în latenta; el nu traieste plenitudinea în istorie, a carei framântare o considera irosire si pierdere oarba de energii. Aceleiasi fibre românesti îi datorezi dragostea de pitoresc, simtul masurii si al întregului, simtul nuantei si al discretiei, cumpaneala gândului si un necesar scepticism. Te afli aici într-un câmp nuantat, aproape inefabil, calator sub zodii dulci-amare, refacând în tine o infinita pendulare între ursita si har divin. Nu te lasi coplesit nici de fatalism iremediabil, dar nici nu te încrezi definitiv sortii, pentru ca stii ca poate sa îti fie si potrivnica.

Situati pe un pamânt de cumpana, românii au stat aninati de munti si au demonstrat o extraordinara forta de rezistenta la mereu „aceste cumplite vremi de amu’ ’’, cum ar fi spus Costin. Geografia a orientat istoria. Consideratia este agravata extrem de Cioran, care afirma ca România este geografie, nu este istorie, ca mai mult a îndurat istoria, decât a facut-o. Totusi, tu nu poti sa te dezici de unele rabufniri ale trecutului si, în apostazia ta, sa te consideri curat ca un ghiocel, pentru ca stii ca, din dulapul tau de acasa, te-ar privi mustrator scheletele stramosilor. Tu porti în tine ecoul faptelor de arme glorioase ale unui Fane Babanu sau ale unui Mihai Viteazul si ale Pestilor Buzati, pe care, pentru posteritate, ar fi bine sa nu le renegi.

Câteodata, constati si tu, cu bucurie, gând la gând cu Noica, faptul ca poporul acesta, care, într-un document din trecut, în „Unio Trium Nationum”, Universitatea ungurilor, sasilor si secuilor din Transilvania, cu câteva sute de ani în urma lor fata de cele câteva milenii de dainuire româneasca, aproape ca nu era mentionat si nu avea niciun drept, el, poporul acesta, anonim în istorie, se va ruga la Judecata de Apoi pentru mântuirea celor trei natiuni care l-au nesocotit – unguri, sasi, secui -, asa cum, la fel de bine, se va ruga pentru mântuirea pâna si a turcilor, care l-au stapânit, jefuit si abatut de la viata în veac, sau cum se va ruga, deopotriva, pentru mântuirea slavilor, care au amenintat sa-l înghita, cu valul lor urias. Poporul român a rabdat toate acestea în istorie, ca o simpla maicuta de mânastire, si a ramas pe aceste plaiuri, ca popor cu obiceiuri slave si cu constiinta de romani.

– Cu bucurie, spuneai, îti gândesti tara.

– Cu bucurie, pentru ca ce alta zabava poate fi mai de folos românului si mai cumplita razbunare decât iertarea dusmanilor?…?!

– Arrêtez-vous, Belle Infidèle, vous faites dire à Noica des choses qu’il n’a jamais dites!!!

Alteori, te uiti la voi, cât sunteti de mici, si simti enorm si vezi monstruos, si mai ca-ti vine sa-l întelegi pe Caragiale, de ce va uraste. Alta data, citesti, ca si Cioran, în formula costiniana „nu este vremea sub om, ci bietul om sub vremi’’ (preferata de Xenopol ca motto la „Istoria Românilor’’), formula fatalismului national si, într-un glas cu cronicarul moldovean, îti deplângi tara-ti înlacrimata si pe bietii locuitori. Îti dai seama ca poporul tau este bun facator de planuri, admirator de straini si suspinator dupa caractere, dispretuitor al urmarilor faptelor sale (ce-o fi o fi!).

În asemenea conditii, ar fi de mirare sa-i ajunga cuiva o viata de om sa înteleaga de ce esti multumit, de ce nu te revolti si de ce nu darâmi România aceasta din temelii, ca pe ruinele ei sa recladesti una nou-nouta. Tu chiar te încapatânezi sa simti pentru aceasta tara si pentru biocenoza ei, dincolo de un interes stiintific bine justificat, tandrete, chiar duiosie, asemenea unui naturalist fascinat de o colonie de bacterii pulsând în ritm si în contraritm pe lama de microscop.

 

Filozofând si poetizând, observi în tara aceasta a ta un „spiritus loci”, un ce indicibil, criteriu intuitiv de recunoastere a spiritului românesc. Matricea pamântului de aici este indefinit ondulata, ti-ar spune Blaga, si ea te determina sa te consumi într-o simpatie masiva fata de alternanta ritmica deal-vale, în solidaritate cu orizontul tau spatial.

România este ombilicul lumii, punctul de sprijin în jurul caruia se învârte universul tau si la care raportezi orice alt spatiu, iar pentru tine oamenii se împart în români si în non-români. Ia, însa, aminte, sa nu-i vorbesti unui non-român despre aceasta, ca nu te-ar întelege, si pastreza-ti convingerea, chiar daca s-ar putea ca desteptii sa încerce sa-ti contracareze acest adevar cu argumente care se topesc la prima raza de luna. Nimeni nu poate spune mai autentic decât tine cât este dulceata si cât este amar în conditia de român.

 

Tu ai constiinta ca memoria colectiva uita ce ai scris, dar retine tâlcul. Înca mai cauti neodihnit cuvântul sa exprime România ta si îl gasesti, dupa o furtuna feroce în creier? oh! oh! oh! si vai! vai! vai! di tara. Si trec anii cu roata si tu vezi, prin spuma marii si prin fum, matca neamului si plaiul verde cel neadormit, si nu mai este dulce afara si nici în bârlog, pentru ca cineva a uitat cutia deschisa si te-a razbit dorul…

 

Manuela BURGHELEA

Grupul Scolar Industrial „Stefan Procopiu”, Vaslui

30 mai 2011

 

DESCOPERIND FARMECUL PREFECTURII FUKUSHIMA

Am ezitat mult timp înainte de a începe sa scriu despre un subiect atât de fierbinte cum este cel legat de prezenta criza din Japonia cauzata de explozia circuitelor de racire ale reactoarelor nucleare de la Fukushima. Fiindca informatiile despre ceea ce se întâmpla acolo ne vin într-o cadenta ce ne împiedica sa mai întelegem cu adevarat situatia reala, am preferat sa ma orientez catre anumite aspecte ce vor fi cu siguranta ignorate de catre presa internationala.

Mai întâi vreau sa îmi declar respectul si admiratia pentru cultura japoneza, precum si pentru aceasta natiune care a stiut sa se adapteze atât de bine circumstantelor fluctuante ale istoriei. De aceea, sunt sigur ca poporul japonez va învata lectii utile si din acest incident nedorit, care este posibil sa schimbe definitiv cursul actual al societatii nipone.

În primul rând, pot spune ca numele Fukushima nu îmi spunea nimic înainte de acest incident, la fel cum nici Cernobal nu era stiut înainte de catastrofa nucleara din timpul Uniunii Sovietice. Din acest punct de vedere, am constatat ca pe Wikipedia dupa un scurt paragraf ce descrie amplasarea orasului Fukushima, urmeaza o multime de relatari despre tragedia nucleara din regiune. Este trist ca un loc de pe planeta sa devina cunoscut doar dupa un eveniment nedorit, dar asa se scrie istoria, mai ales când te afli în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Curios fiind de acest loc, am început sa citesc materiale care sa îmi spuna ceva despre specificul locului, istoria sa, oamenii din regiune si cultura lor. Cred ca orice demers jurnalistic serios ar trebui ca atunci când exploreaza evenimentelor dintr-o anumita zona de interes, sa prezinte deopotriva câte ceva si din specificul locului. Bineînteles ca nu ma refer la acel jurnalism de senzatie si „creator de evenimente” care sa tina prima pagina a ziarelor sau destinat sa atinga cele mai mari cote de audienta. Mai precis ma refer la menirea comunicarii jurnalistice de a ne oferi informatii corecte, pline de miez, obiective si mai ales în context.

Vizionam o multime de emisiuni despre acest eveniment din Fukushima, dar nu ne întrebam de exemplu: Cine sunt acesti oameni? Care este istoria lor? Ce fel de cultura au? Cum gândesc? Cum se bucura? Cum se întristeaza? Ne postam în fata televizoarelor în timp ce se arunca în mod haotic în noi cu informatii trunchiate pe care le receptam într-un mod barbar, primitiv, în nuantele de gri ale temerii, îngrijorarii si senzationalului. Iar dupa ce „show-ul” mediatic s-a încheiat, aruncam la cos toata chestiunea pentru a trece la un alt subiect „fierbinte”, din care marile trusturi media îsi culeg profituri deloc lipsite de importanta.

Sa uitam acum aceste lucruri si de aceea va voi propune câteva date sintetice despre prefectura Fukushima, culese din mai multe surse de pe Internet. Mai jos voi indica si câteva link-uri pentru cei interesati sa extinda orizontul pe care l-am creionat în câteva cuvinte.

Mai întâi, Fukushima înseamna „insula bunului destin” (“good-fortune island”) si este capitala prefecturii cu acelasi nume din regiunea Tohoku a Japoniei. Orasul se afla la 250 km nord de Tokyo si la 80 km sud de Sendai. Desi orasul este localizat în interiorul insulei, prefectura are mai multe porturi la oceanul Pacific, câteva dintre ele numindu-se Onahama si Soma. La nivelul anului 2003, populatia orasului era estimata la 290.866 de locuitori la o suprafata de 746 km patrat rezultând o densitate de 390 de oameni / km patrat.

Fukushima City este înconjurata de o multime de izvoare termale si are nenumarate resurse naturale în regiune, fiind una dintre cele mai mari zone turistice din Tohoku. Plasarea orasului permite accesul catre multe alte regiuni ale Japoniei prin intermediul unui sistem de transport bine pus la punct. În numai o ora si jumatate poti ajunge în Tokio folosind caile ferate, iar aeroportul orasului, deschis din anul 1993, permite turistilor sa viziteze orasul venind nu numai din zonele metropolitane ale regiunii, dar chiar si din celelalte insule ale arhipelagului nipon.

Prefectura Fukushima este bogata în festivaluri unice ce se desfasoara în fiecare anotimp de-a lungul întregului an, având o semnificatie profund religioasa îmbinata cu practici agricole specific japoneze, reflectând istoria locala si diferitele traditii culturale. Astfel, marele festival Ryozen celebreaza perioada turbulenta Nanbokucho (1336 – 1392), când conflictul dintre doua curti imperiale rivale au divizat natiunea. Sau festivalul Soma – Noomaoi, ce dateaza de peste 1000 de ani, se desfasoara pe fostele proprietati ale clanului Soma si recreeaza atmosfera din perioada Statelor Razboinice (1467 – 1568). În jur de 500 de calareti costumati în samurai purtând steaguri medievale specifice ofera un spectacol de lupta deosebit în sunetul si lumina focurilor de artificii, fiind unul dintre cele mai reprezentative astfel de festivaluri din Japonia.

Lista poate continua, dar ma opresc aici fara a uita faptul ca pot fi întâlnite o multime de mestesuguri specifice locului. Astfel, lemnul de buna calitate se gaseste în calitati abundente în Fukushima fapt ce permite realizarea de obiecte artizanale de exceptie. De asemenea, o multime de obiecte din lut ars pot fi procurate reflectând cultura locala a regiunii.

Nu pot sa mai adaug decât ca pe masura ce exploram aceste informatii am uitat în cele din urma de isteria mediatica si fara sa vreau am înteles gestul acelor muncitori eroi, care au preferat sa îsi dea viata pentru a salva o tara, o natiune si un patrimoniu de exceptie. Am înteles de fapt ca ei aveau pentru ce sa moara, aveau ce sa apere si într-un fel am gasit o explicatie pentru spiritul de sacrificiu al japonezilor.

Oare noi ca români am avea ce apara sau mai bine zis, am putea proceda la fel daca destinul ar cere un astfel de sacrificiu?
…………………………………………………………………..

Referinte:
1. Wikipedia, Fukushima:
http://en.wikipedia.org/wiki/Fukushima,_Fukushima

2. Pagina prefecturii Fukushima:
http://www.pref.fukushima.jp/kokusai/IADwebsite/aboutfuku/aboutfuku7History.htm

3. Pagina orasului Fukushima:
http://www.city.fukushima.fukushima.jp/english/about/index.html

4. Privelisti în Fukuhsima:
http://fuku-tabi.jp/en/sightseeing/2010/03/000059.html

Octavian LUPU
18 martie 2011
Bucuresti

Constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara

Metodologia de identificare si selectare a resurselor umane in viziunea japoneza, ori despre identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le ofera activitatea turistica in zona muntilor Himalaya. Acestea au fost doar doua dintre cele mai interesante comunicari prezentate de cadre didactice universitare din strainatate, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures in cadrul unui Simpozion stiintific international, organizat de catre aceasta institutie, in parteneriat cu ISJ Mures. Manifestarea a avut loc in perioada 29-30 octombrie a.c. si a fost sustinuta in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice. Un loc aparte in cadrul Simpozionului l-au oferit insa comunicarile prezentate la sectiunea istorie si diplomatie, de patru distinsi fosti diplomati romani, un ambasador si trei ministri consilieri, oameni cu o impresionanta experienta diplomatica si expertiza pe spatiile geografice pe care le-au acoperit. Cotidianul Zi de Zi, cel care a organizat la sfarsitul acestei saptamani si o conferinta de presa cu acesti diplomati romani, a inclus in paginile sale, in fiecare zi a saptamanii trecute, un Profil de diplomat, articol in cadrul caruia a fost prezentat fiecare din cei patru invitati.
 
O manifestare de inalta tinuta intelectuala
Dupa ce a castigat doua proiecte cofinantate din FONDUL SOCIAL EUROPEAN, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures s-a prezentat in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice cu o noua activitate de exceptie, un Simpozion stiintific international onorat de peste 150 de invitati. in cadrul comunicarilor in plen, profesorul japonez Keisei Tanahasi a prezentat o interesanta comunicare despre metodologia de identificare si selectare a resurselor umane si despre modul cum acestea sunt apoi pregatite in diverse domenii, mai ales in cel economic, pentru a putea face fata cu succes provocarilor cu care se confrunta pe parcursul activitatii specifice. Interesanta si atractiva a fost si comunicarea profesorului indian Shiu Kumar Gupta, o comunicare care a avut in vedere identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le pot oferi activitatile turistice in zona Muntilor Himalaya pentru statele din jurul acestora, tinand seama de istoria si cultura acestei zone. Se cuvine mentionat faptul ca pe langa participantii romani, japonezi si indieni, s-au numarat si cadre didactice din Portugalia, Turcia, Spania, Croatia si Africa de Sud. Remarcabil este si faptul ca dincolo de efortul financiar pe care l-a presupus pentru institutia organizatoare sustinerea unei manifestari de asemenea amploare, a existat si o implicare deosebita din partea studentilor si a unor cadre didactice din universitate, coordonati fiind de conf. univ. dr. Doina David si conf. univ. dr. Calin Florea. Profesorul Gabriel Grozav, inspector de specialitate in cadrul ISJ Mures a remarcat dealtfel acest lucru aratand ca Universitatea „Dimitrie Cantemir” a organizat totul „in mod ireprosabil, dovedindu-se o gazda de exceptie pentru o manifestare de inalta tinuta intelectuala.”

Despre constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara
Sectiunea istorie si diplomatie a fost moderata de profesorul si publicistul Nicolae
Balint, la ea participand foarte multe cadre didactice din invatamantul preuniversitar. in
opinia  profesorului Balint, „comunicarile prezentate au adus un necesar plus de cunoastere,
de la sursa, intrucat nimic din ceea ce se petrece in lume nu este pur si simplu 
intamplator asa cum probabil am fi uneori tentati sa credem sau suntem manipulati ori lasati
sa credem„. in cuprinsul comunicarilor lor, fostii diplomati romani, s-au referit la problemele
spatiilor geografice unde s-au aflat la post, de la cele de ordin politic, pana la cele de ordin
economic si cultural, precum si evolutiile viitoare ce se prefigureaza in unele dintre acestea.
Toata aceasta problematica a fost surprinsa cu multa finete si acuitate. Spre exemplu,
Romulus Ioan Budura, fost ambasador al Romaniei in China, a prezentat o incitanta
comunicare referitoare la statul roman intr-o lume multipolara, dar s-a referit si la rolul politic
pe care China – un stat cu un potential economic extraordinar – il are in prezent si foarte
probabil in viitor. Marcat de exploatare si saracie extrema, spatiul Americii Latine – in opinia
distinsului fost ministru consilier la Havana, George Apostoiu -, ar putea, „avea in viitor
evolutii inca greu previzibile in acest moment, avand in vedere ca acolo, pe acest fond de
instabilitate social-economica, renaste spiritul de manifestare a constiintei si demnitatii
nationale.” Despre stadiul relatiilor romano-ruse si oportunitatile economice oferite Romaniei
de spatiul Federatiei Ruse, a prezentat o documentata comunicare, fostul ministru consilier
Vasile Buga, care a aratat ca in prezent relatiile Romaniei cu acest stat sunt marcate de o
anume „raceala diplomatica, determinata de persistenta unor prejudecati istorice”. Nu mai
putin interesanta a fost comunicarea stiintifica prezentata de ministrul consilier Traian Plesca,
comunicare intitulata „European versus national. O falsa si pericuoasa problema„
 
La Conferinta de presa – sub tirul intrebarilor mai mult sau mai putin directe
Organizata de cotidianul muresean Zi de Zi, Conferinta de presa de la Clubul presei din Targu Mures, din data de 29 octombrie 2010, ora 18,30, a dat ocazia celor din media locala, prezenti la acest moment, sa puna intrebari mai mult sau mai putin directe, chiar cu o nota de o anume subtilitate am putea spune, la care insa au primit raspunsuri cat se poate de edificatoare. Nu au lipsit intrebari precum cele referitoare la stadiul relatiilor romano-ruse, stadiul relatiilor romano-chineze, baza de selectie trecuta, dar si cea actuala a cadrelor recrutate pentru a lucra in diplomatia romana, sau care ar fi – in opinia fostilor diplomati – profilul unui adevarat diplomat de cariera. Un raspuns succint, dar in acelasi timp cuprinzator la aceasta ultima intrebare,  a fost cel lui Traian Plesca, fost ministru consilier. ”Am considerat ca definitoriu pentru conditia fundamentala a unui diplomat, spunea Plesca – testata dur de schimbarea din 1989 – este apararea demnitatii si intereselor natiunii mele, deasupra oricaror alte considerente, si am actionat ca atare. in activitatea din centrala MAE si din cadrul oficiilor diplomatice unde am fost trimis, am considerat ca fac parte dintr-o echipa ale carei rezultate depind insa decisiv de performantele individuale. Totusi, ideea de cariera, de regula asociata unui orgoliu exacerbat si nu aspiratiei firesti de implinire profesionala, intr-o activitate atat de intim dedicata natiunii careia ii apartii si-i datorezi totul, mi s-a parut intotdeauna o ambitie meschina, o adevarata impietate. Am crezut in sansa de a putea servi onest tara, indiferent de etapele istorice pe care le parcurge, pe un front atat de sensibil si direct implicat in modelarea destinului acesteia.” Pentru cei care am avut sansa sa ne aflam in preajma domniilor lor dincolo de cadrul protocolar, a fost o ocazie extraordinara de a veni in contact direct cu momente de istorie mai putin cunoscute. Depozitari ai unor informatii de prima mana – adevarate arhive vii – domniile lor inteleg ca pe parcursul timpului, in vremuri de normalitate si de necesara demnitate nationala pe care ni le dorim atat ca romani, cat si ca natiune, toate cele traite si vazute de ei, trebuie sa se regaseasca in volume de memorii personale care vor aduce un plus de cunoastere si intelegere a istoriei. A istoriei din spatele istoriei.     
 
Corneliu CODRESCU

CASETA 1
Romulus Ioan Budura s-a nascut in 1931, in comuna Ortiteag, judetul Bihor. Ca bursier al statului roman, a absolvit Cursul special de limba chineza de la Universitatea Qinghua si Facultatea de Limba si Literatura Chineza a Universitatii Beijing – China. in anul 1954 a fost angajat in Ministerul Afacerilor Externe. A avansat potrivit examenelor si concursurilor ocupand, intre altele, functiile de director adjunct in Centrala MAE, consul general al Romaniei la Sydney, Australia (1969-1972) si ambasador al Romaniei la Beijing (1990-1995). in anii 1981-1989, conform indicatiilor politice ale PCR, a fost “rotit” la Redactia Publicatiilor pentru Strainatate. in perioada decembrie 1989 – mai 1990, a functionat in calitate de consilier al Presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale. impreuna cu un colectiv de specialisti, a editat culegerile de documente “Relatiile Romano-Chineze, 1880-1974”, lucrare premiata de Academia de stiinte a Romaniei, precum si lucrarea “Politica independenta a Romaniei si relatiile romano-chineze, 1954-1975”. A elaborat studii si articole publicate in reviste de specialitate, dar a desfasurat si activitate didactica in diverse institutii de invatamant superior din tara. Cunoaste limbile chineza, engleza, rusa si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 2
Traian Plesca este nascut in 1942, in localitatea Vecerd, judetul Sibiu. in 1965 a absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti. Timp de un an a activat ca profesor, iar apoi, a urmat doi ani un curs postuniversitar de Relatii Internationale, studii desavarsite la Viena, unde, in perioada 1971-1973 a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. in 1968 a fost angajat in Ministerul de Externe, ca atasat la Directia Europa Occidentala, referent pentru Austria. A functionat atat in cadrul Centralei MAE, cat si in cadrul Ambasadelor Romaniei. Reprezentative sunt in acest sens functiile indeplinte la Berlin, Bonn, Viena si Praga. Astfel, in intervalul de timp 1974 – 1980, a functionat in cadrul Ambasadei Romaniei la Berlin, iar in intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada Romaniei din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului. Din 1993 si pina in 1998, a indeplinit mai multe functii in cadrul Ambasadei Romaniei la Viena (consilier pe probleme de presa si politica; insarcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al atasatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). intre anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului Romaniei la Praga. Preocupari sale stiintifice s-au materializat in mai multe traduceri din limba germana, in limba romana, precum: socul pietei, de E. Matzner, Am vrut unitatea Germaniei, de Helmuth Kohl, Capcana globalizarii de H.P.Martin si H.Schumann si lucrarea Nationalul, de Kurt Hübner. Este doctor in economie cu teza Parteneriatul economico-social. Studiu asupra experientei austriece. Cunoaste limbile germana, engleza si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 3
George Apostoiu este licentiat al Universitatii Bucuresti – Facultatea de Filologie, din anul 1963, dar si bursier UNESCO, la Paris, in 1969. A functionat in MAE roman, din anul 1963 si pana in 2008, indeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO si Uniunea Latina), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. Este totodata si membru al Asociatiei ambasadorilor si diplomatilor de cariera din Romania, al Fundatiei Europene Titulescu si al Funda?iei Romania in Lume. A publicat mai multe articole, studii si comunicari, precum si lucrari de mare cuprindere intelectuala, dintre care se cuvine sa enumeram: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie”, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, ,,Eminescu. Pour le monde latin”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2001, ,,Buongiorno, Italia”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2002, ,,Un Talleyrand pentru Romania. Trecut imperfect Prezent obsedant”, Editura Romania in lume, 2006, ,,Neamul si Babilonia. Spiritul public in cultura romana”, Editura Romania in lume, 2009. Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, si traduceri din literatura franceza si francofona, precum ,,Iesirea din moarte” (titlul original ,,L’Hotel Saint-Pol”) de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, ,,Dragoste si ura”  de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, precum si traduceri din poezia contemporana franceza, belgiana si africana.
CASETA 4
Vasile Buga este nascut pe data de 19 decembrie 1938, in comuna Sara?eanca, jude?ul Buzau, Vasile Buga este din anul 1962, licen?iat in litere (limba si literatura rusa – limba si literatura romana). Patru ani, respectiv intre 1962-1966, a fost preparator la facultatea de limbi si literaturi slave, din cadrul Universita?ii Bucuresti, iar ulterior, din 1966, timp de 23 de ani, pana in 1989, a fost  referent la Sec?ia Rela?ii Externe si Cooperare Economica Interna?ionala a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 si pana in 2002, a indeplinit diverse func?ii diplomatice (1990-1993, secretar I, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova; 1996-2000, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Praga; 2000 – 2002, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova, persoana de contact in timpul preseden?iei Romaniei la O.S.C.E.). Ulterior, a activat ca profesor asociat la Facultatea de istorie a Universita?ii Bucuresti, colaborator extern la ziarul Adevarul, si apoi cercetator stiin?ific la Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului. A sprijinit crearea Comisiilor de istorie romano-rusa si romano-ceha, precum si activitatea cercetatorilor romani in arhivele din Federa?ia Rusa. in prezent, Vasile Buga este vicepresedinte al par?ii romane in Comisia bilaterala a istoricilor din Romania si Rusia, precum si coordonator al Centrului de Studii Ruse si  Sovietice din cadrul Institutului Na?ional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane. Doctor in istorie, domnia sa este  si autor al unor interesante articole de politica interna si externa, publicate in prestigioase reviste din ?ara si din strainatate, precum si autor (coordonator) al unor lucrari de referin?a, precum “Putere si societate. Lagarul comunist sub impactul destalinizarii. 1956”, INST, Bucuresti, 2006 (Coordonator impreuna cu istoricul Dan Catanus) si “Apusul unui imperiu. URSS in epoca Gorbaciov. 1985-991”, INST, Bucuresti, 2007.

CONŞTIINŢA LUCRULUI BINE FĂCUT – Interviu cu Rodica Danciu, director la Şcoala "Avram Iancu" din Dej, judetul Cluj

scoala-avram-iancu-dejRODICA DANCIU –  directoare la Şcoala „Avram Iancu”  din Dej, judetul Cluj – s-a lăsat călăuzită de un gând al lui Nicolae Iorga:

Nu spune niciodată “nu se poate”, ci incepe cu “să vedem”.

Gândul l-a tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fă. Ceea ce trebuie să faci, să si faci.

Acest principiu l-a aplicat totdeauna, oriunde s-a aflat. Atunci când a predat la catedra de geografia,  dar şi atunci când a ocupat postul de director.

A indrumat  generatii de elevi cu personalitati diferite, insă avea  mereu in minte si in suflet principiul lucrului bine făcut. Pentru ea, satisfactiile au venit in mod firesc, dar nu usor, in timp, ca o rasplată pentru munca, dragostea si seriozitatea cu care a ştiut să-şi desfasoare activitatea de educator si director.

Performanta şcolară a discipolilor ei inseamna pentru Rodica Danciu o si mai mare implinire. Nu putini sunt cei care au optat pentru  geografie, ca  obiect de examen la bacalaureat, iar altii au ales geografia pentru  viitorul lor in pregatirea universitară.

Şcoala condusă de ea a prosperat atât pe linia performantei elevilor, la clase, dar si  la diferitele olimpiade, dar mai ales printr-o pregătire omogenă, de foarte bună calitate a majoritatii lor. Şcoala „Avram Iancu” Dej, străluceste nu numai de curătenie si de-o atmosferă prielnică unui invătămant sănătos, dar si prin implinirea aspiratiilor dascălilor la catedra. Pentru ei, nimic nu e mai inăltător decat să vadă că munca si  dăruirea  lor a dat rezultate excelente.

Rodica Danciu s-a nascut pe 10 februarie 1951 in Cotuşca, in judetul Botoşani. Işi aduce aminte cu mare plăcere de primele clase unde invătătoare i-a fost sora mamei, tanti Tincuta.

După absolvirea cursurilor preuniversitare in Botoşani, Liceul „Mihai Eminescu”, dorea să facă Medicina, dar mama a indrumat-o spre Geografie, absolvind Institutul din Suceava in 1973.
Imediat imbrătişează cariera pedagogică. După ce a profesat in satul Podriga (Botosani) sau Tarlişua, satul unde s-a născut Liviu Rebreanu, primeşte postul de profesor titular la Şcoala „Mihai Eminescu” din  Dej, dar si la Şcoala „Avram Iancu”-Dej.
Rodica Danciu locuieste in prezent in Dej,  este căsătorită cu ing. Gheorghe Danciu  si  impreuna au o fiică, Adina, dar şi patru nepoti (doua fete si doi baieti gemeni) care, impreună cu ginerele, Nelu, trăiesc in SUA –  in NC, Hickory, din 2004.

Cum şi de ce ati ales invatamantul?
– Doream sa fac medicina, dar viata grea de atunci, a facut ca mama sa ma determine sa optez pentru geografie.  Am simtit ca mi se potriveste. Iubesc mult natura, drumetiile şi trebuia sa stiu  totul in amanunt, dar şi sa impartaşesc cu ceilalti ceea ce stiu, ceea ce vad, ceea ce iubesc.  Asa se face ca pasul de a fi profesoara a venit de la sine. Nu cred ca aş fi putut lucra la fel de bine intr-un birou.  Nu suport stereotipia, simt nevoia sa ies mereu din cotidianul anost, şi cum altfel decat inconjurata de copii!  Imi place şi stiu sa iau decizii. Nu trec indiferenta pe unde merg. Observ, constat si vad ce trebuie facut. Cu elevii am avut intotdeauna o relatie buna, calda. Am facut impreuna numeroase excursii in care ne-am cunoscut mai bine tara şi pe noi insine…

Cum ati ajuns pentru prima data directoare de şcoala?
– Dupa 1989, s-a introdus pentru un timp regula  ca directorul sa fie ales de colectivul de profesori-invatatori.  Nu aspiram la asa ceva, dar colegii m-au ales. Am avut, la inceput, emotii mari. Ma intrebam,  cum voi putea sa ma achit cu bine de sarcini intr-o scoala nou infiintata?  Şcoala generala nr. 5, cu oameni noi, profesori si elevi  (circa 45 dascali si peste 700 elevi). Dar am luat-o pas cu pas.
Pricipiul care m-a calauzit a fost dupa o vorba a lui Nicolae  Iorga (botosanean ca si mine): Nu spune niciodata “nu se poate”, ci incepe cu “sa vedem”. Gand  pe care l-am tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci.  Acest principiu l-am aplicat totdeaunat. Cand am predat la catedra    geografia,   dar  si in cei  16 ani de ani de directorat.

Dar director la Şcoala  „Avram Iancu”, cum ati devenit?
Banuiesc ca, deoarece   activitatea mea de director era bine cunoscuta la Inspectoratul Judetean Cluj, postul mi s-a propus ca o alternativa normala.  Şcoala „Avram Iancu” urma sa treaca prin schimbari de innoire. Asa se face ca trebuia sa vina si un nou manager. Aici activeaza peste  65 de cadre didactice si nedidactice si invata 850 elevi. Dar, noua etapa a impus sustinerea unui  concurs  de ocuparea postului, atat in 2002, cat  si  in 2006. Odata la patru ani.

Cum arata o zi obisnuita la scoala?
La ora 7.30 sunt in scoala. Imi deschid agenda in care am trecute probemele in curs de rezolvare si de perspectiva. Notez obiectivele si sarcinile pentru  ziua respectiva. Fixez prioritatile si intalnirile  care urmeaza sa le am.  Ma consult cu directorul adjunct in organizarea, coordonarea si controlul activitatilor din scoala. Dau dispozi?iile necesare directorului adjunct si serviciilor ( secretariat, contabilitate  etc.).  La baza este planul manageral al scolii,  care se intocmeste la inceputul fiecarui an. Insa apar si multe situatii  neprevazute, intalniri cu parinti pentru diverse probleme, elevi cu indisciplina, probleme medicale ale profesorilor-elevilor,  intalniri cu reprezentanti din Comunitatea locala (primaria, politia,  biserica etc.) si altele. Exista si cazuri cand trebuie  sa particip la diferite  activitati din cadrul  Primariei, aniversari locale, deplasari la  Inspectoratul scolar.  Fiecare zi e unica. Se incheie dupa ora 16.00. Dar ai si satisfactia lucrului bine facut.

Ce realizari deosebite aveti?
De la preluarea conducerii acestei scoli gandul meu a fost ca trebuie sa-i schimb imaginea. Fiind o scoala construita in  1964 am trecut imediat la executarea de  proiecte de modernizare. Am realizat  si obtinut aprobarea multor proiecte  pentru inlocuirea  usilor si ferestrelor, modernizarea  sistemului de incalzire prin dotarea cu o centrala proprie cu functionare pe gaz metan, acestea fiind realizate prin accesarea de fonduri europene. Şcoala este zugravita  frumos la interior-exterior si a devenit prezentabila!  Am realizat si  modernizarea  mobilierului cu sprijinul unor organizatii nonguvernamentale, din lipsa fondurilor de la minister. Pe de alta parte, am gasit solutii de dotare cu material didactic,  materiale pentru laboratoarele de chimie, fizica, biologie. Dotarea  cabinetelor de   geografie , istorie si  de  logopedie (care deserveste toate scolile si gradinitele din oras).
Pe de alta parte, pe linie de invatamnat, am cautat sa pun in valoare capacitatea profesionala a fiecarui cadru didactic. Le-am creat cadrul necesar si i-am stimulat,  pe diverse cai,  pentru a da randamentul optim. Elevii nostri au obtinut premii la olimpiade si concursuri locale, judetene si nationale.

Ce activitate metodico-stiintifica aveti?
La nivelul scolii, judetului si la nivel national am participat la activitati diverse in cadrul comisiei metodice a profesorilor de geografie din Dej (pe care o conduc), a cercului pedagogic, realizand lucrari de specialitate prezentate la nivel de municipiu in sesiunile de comunicari. Am participat la conferinte organizate de societatea de geografie din Romania cu diverse lucrari. Am publicat lucrari stiintifice de specialitate in Revista Terra in Studia Universitatis Babes Bolyai Ca exemplu de lucrare, mentionez «  Procese geodinamice in Bazinul Vaii Ilisua ».

Va  rugam sa ne vorbiti despre colaborarea cu colectivul didactic din scoala
Colaborarea este foarte buna. Se bazeaza pe valori si principii morale binecunoscute, pe respect reciproc, pe accentul pus pe deontologia profesionala. Caut intotdeauna sa pun in valoare capacitatea si personalitatea celuilalt. Stiu ca este loc de mai bine.De aceea, initiativele colegilor sunt bine venite daca acestea duc la obtinerea performantelor scolare. Ca urmare,  elevul are numai de castigat, si, totodata, noi ceilalti.

Ce proiecte de parteneriat ati avut ?
Şcoala nostra este parte la numeroase proiecte. Proiectele sunt grupate pe cinci mari teme: [1] Democratia-idealul tuturor (cu 12 proiecte); [2] Sanatatea pentru toti (cu 2 proiecte); [3] Mediul curat- premisa pentru sanatate (cu 4 proiecte); [4] Unitate in diversitate (cu 9 proiecte); [5] Arta pentru frumos (cu 3 proiecte).

Ce finalitate au avut?
Majoritatea au avut finalizare si rezultate.  Scoala si-a consolidat prestigiul bun. A crescut totodata nivelul civic al elevilor si profesorilor.

Mentionati cazul uni proiect?
As mentiona proiectul european „e-Twinning Painea in Europa” care a avut ca scop  dezvoltarea spiritului inovator si antreprenorial al elevilor din scoala noastra si o scoala din Slovacia. Finalitatea s-a concretizat intr-un targ de paine in 23 mai 2009 care a scos in evidenta, cu prisosinta,  obiectivele mentionate.

Va  rugam sa ne dati  o definitie a educatiei.
– Educatia cuprinde un ansamblu de masuri didactice aplicate sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor , avand ca scop buna crestere si pregatire in vederea unui  comportament adecvat in societate.
Educatorii,  avem aceasta dificila responsabilitate, de a forma educatia tinerilor pentru a putea  intra in activitatea sociala.

Ce recomandare ati dori sa le faceti tinerilor care doresc sa aleaga o cariera in invatamant?
Sa iubeasca materia pe care o preda, sa se instruiasca permanent si  sa aiba o mare dragoste fata de copii.

Cum va petreceti timpul liber? Ce hobby-uri aveti?
Imi place sa fiu activa. Dorm putin. Ma trezesc devreme. Beau o cafea si incep sa fac cate ceva. Dar, cum am spus, imi plac excursiile.  In tara si afara. De curand am fost la Viena, Praga si Bratislava. Si am avut ce vedea, varietatea formelor geografice traversate, orasele pline de istorie si cibilizatie. Toate acestea  “vorbesc”  daca stii sa asculti!

Ce ganduri aveti pentru viitor?
Intrucat numai un an ma desparte de …. pensie, nepotii mei  sunt “viitorul” meu. Ei ma umplu de bucurie. Prezentul si viitorul meu sunt ei.  Nu ma vad fara ei!  E posibil ca unul din ei sa-mi calce pe urme, sa urmeze cariera de profesor.

Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
Sa citeasca site-ul dumneavoastra, acest interviu, dar nu numai. Sa ne aducem aminte de inaintasii nostri si sa urmam exemplul lor. Constantin Brancusi spunea undeva ca: “Lucrurile nu sunt greu de facut, greu este sa te pui in starea de-a le face”.