cu reflexe de topaz,
soarele discret răsare
şi-o sarută în extaz.
.
Marea-n valuri lin tresare
oglindindu-l cu ardoare
şi-i răspunde visătoare,
în întreaga ei splendoare.
.
Dintre nori, palida lună
îi privea înfrigurată
şi gândea că mândrul soare
o iubise altădată.
.
Gelozia o cuprinde
şi dispare iar în nori,
pregătită să-i surprindă
facând amor până-n zori.
.
Trena-i – mantie cu stele,
tot argintul prins în păr,
raze-n platină o-mbracă,
o regină-ntradevăr. Continue reading “Gelozie – Mariana Cârdei”

