Au fost odată doi lăutari.

Alb si Negru, îi chema.

Alb a scris o poezie minunată, pe care a pus-o pe muzică.

Si Negru a auzit poezia, si a pus-o si el, pe altă melodie.

De ce ai luat poezia mea, si ai pus-o pe muzică? L-a intrebat Alb.

Care poezie? E poezia mea, sa stii si tu. Tu mi-ai furat poezia, hotule!

Si certandu-se ei, a cui e poezia, au ajuns la Imparat, cu pricina.

– Ia să ascult si eu poezia! A cerut împăratul. Continue reading “Povestea unei poezii furate” →