Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA și POLITICA (20) – Immanuel Kant

 

 „Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutățile, trei lucruri: speranța, visul și zâmbetul…” – Immanuel Kant

   

      Filozoful german Immanuel Kant (1724–1804) s-a născut la Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, în Federația Rusă). Este considerat unul dintre cei mai influenți gânditori occidentali din ultimele trei veacuri. Întreaga sa activitate pedagogică și scriitoricească este legată de orașul natal, ale cărui hotare rareori le-a părăsit. Fiul unui modest meseriaș, a studiat la Colegiul și Universitatea din Königsberg. În timpul colegiului, a studiat pentru o perioadă scurtă clasicii, iar la universitate, fizica și matematica. După ce i-a murit tatăl, a fost nevoit să-și abandoneze studiile pentru a-și câștiga existența din meditații. Fire studioasă fiind și aplecată spre Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA și POLITICA (20) – Immanuel Kant”

Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz

„Dacă un lucru nu este, unu este încă/ și cu el toată lumea”./ Toate în Unul și El  peste toate!/ Dumnezeul inimii mele!/ „Minus doi a b de înmulțit cu trei a”,/ unu operația algebrică inteligibilă făcând,/ înțeles Universului dând./ Dumnezeul minții mele, Dumnezeule algebric,/ Dumnezeule al absolutului,/ Unu-le care ai pus în mișcare orologiul cosmic/ ce bate secunda pentru univers,/ ca timpul să curgă într-un singur sens./ Ți-a plăcut atât de mult ordinea, Doamne?/ Ai cunoscut vreodată regretul?”

(Poemul „Demiurgos” din volumul „O mie și una de poeme”, ed. 2016)

Am scris în eseurile anterioare despre marile sisteme filozofice din epoca modernă care a succedat epocii evului mediu, adică sistemele lui Descartes, Spinoza și urma să mai scriu despre cel al lui Leibniz , toți trei – promotori ai încrederii în puterea rațiunii. Fraza rostită de Leibniz: „Ia ceea ce trebuie și fă așa cum trebuie, și vei avea ceea ce dorești”, certifică crezul lui. Continue reading “Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz”

Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu

Scriitorul Mihail Neamțu  face o recenzie substanțială la recenta carte ISUS AL MEU de Gabriel Liiceanu (296 de pagini, apărută la Editura Humanitas).

În debutul expunerii sale, Neamțu îi aduce un laudațio profesorului Liiceanu pentru prodigioasă sa activitate, binecunoscută de românii iubitori de carte și cultură, apreciindu-i foarte mult opera filozofului Liiceanu care e “un moralist exemplar, de tip francez, care  nu iartă și nu uită, mai ales când vine vorba de nevrednicia omului în viața  publică.”

Dar, în continuare, Mihail Neamțu nu se sfiește să arate și dintre marile minusuri ale acestei cărți în care “lipsește tocmai ceea ce te-ai aștepta în principal să găsești, să nu lipsească de pe paginile cărții, acum când autorul se apropie, în doi ani, de venerabila vârstă de 80 de ani”.

Citițiși

Mihail Neamțu critică dur ultima carte a lui Gabriel Liiceanu, pentru „ereziile teologice, erorile istorice și minusurile bibliografice”. Teologul spune că patronul Humanitas nu înțelege că viața începe acolo unde poți să spui „mulțumesc.” 

Continue reading “Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu”

Vavila Popovici: DESPRE CAUZĂ ȘI EFECT

„Fii sincer față de tine însuți… și atunci nu mai poți fi fals față de cineva.” – William Shakespeare

 

   Comunicarea este o componentă esențială a vieții. Comunicarea include: Cauză, distanță, efect, combinate cu intenție, atenție și reproducere/duplicare/copiere, înțelegere.

   Pentru a exista o comunicare este necesar ca în „A” să existe o intenție care se va transforma în „B” în atenție, și este necesar să apară o copiere a ceea ce s-a întâmplat în „A”. Deci, între „A” – cauza – și „B” – efectul – trebuie să existe o înțelegere. Odată realizată duplicarea, s-a înfăptuit comunicarea, fără efecte negative. Dacă însă, copierea nu se realizează corect, fie în „A”, fie în „B”, ciclul comunicării nu este închis și se așteaptă răspunsuri; atenția și intenția fiind perturbate. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE CAUZĂ ȘI EFECT”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (17) – Baruck Spinoza

„Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăști, ci doar să înțelegi.” – Baruch Spinoza

   Unii spun că în secolul XVI-lea, filozofii sau oamenii de știință trebuiau să fie atenți la ideile lor, pentru a nu supăra autoritatea statală și nici pe cea religioasă, ceea ce au și făcut mulți dintre ei. Adevărul este că prin progresele astronomiei de la începuturile timpurilor moderne, cu Copernic, Galilei și Newton, concepțiile religiilor preistorice și istorice nu au putut să nu fie zdruncinate de știință. Marile sisteme filozofice din epoca modernă – cea care a succedat epocii evului mediu, adică sistemele lui Descartes, Spinoza sau Leibniz – au promovat încrederea în puterea rațiunii. Spre exemplu: Dacă Pascal credea în Dumnezeul descris în Biblie, Spinoza avea o concepție diferită despre divinitate, ceea ce i-a făcut pe unii să-l considere un ateu disimulat. Aceeași întrebare putea să le pună românul Petre Țuțea celor care gândeau întocmai despre Descartes: Cum poate fi considerat Spinoza (de data aceasta) materialist când îl invocă pe Dumnezeu pentru a avea certitudine în gândirea lui? Apoi, majoritatea religiilor spuneau că Dumnezeu există undeva în afara lumii, Spinoza gândea că Dumnezeu este lumea: „Dumnezeu este natura și natura este Dumnezeu”. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (17) – Baruck Spinoza”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (13) – Galileo Galilei

„Când toate simțurile ne trădează, rațiunea trebuie să-și facă simțită prezența.”

 – Galileo Galilei

   Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai lumii, fizician,matematician, astronom și filozof italian, care a jucat un rol important în Revoluția Științifică și care, prin descoperirile sale cu privire la spațiul cosmic, a schimbat percepția despre locul planetei Pământ în univers. A fost un veșnic mișcător, în dorința dobândirii de cunoștințe noi, pe care să împărtășească lumii, în spiritul dreptății și al binelui. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (13) – Galileo Galilei”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, STIINTA SI POLITICA (11) – Nicolaus Copernic

„Numai matematica permite spiritului uman să atingă certitudinea.” – Nicolaus Copernic

   Am afirmat în eseul anterior, în care am vorbit despre Renaștere, că Triada Nicolaus Copernic – Giordano Bruno – Galileo Galilei a reprezentat simbolul gânditorilor persecutați de Biserica Catolică pentru teoriile pe care au îndrăznit să le promoveze. Încerc acum să redau sumarul vieții și activității acestor remarcabili filozofi și oameni de știință ai acelei perioade, începând cu Copernic. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, STIINTA SI POLITICA (11) – Nicolaus Copernic”

Vavila POPOVICI: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (9) – THOMA de AQUINO

„Sufletul se face cunoscut prin faptele sale” – Toma de Aquino

THOMA de AQUINO a fost un teolog și filosof care a realizat o vastă sinteză între aristotelism și creștinism. Este, poate, cea mai mare figură a filozofiei scolastice în perioada ei de înflorire a secolului 13, scolastica fiind perioada filozofiei creștine care nu se mai mulțumește cu apologia dogmei – așa cum o făcea filozofia părinților bisericii – ci vrea să fondeze sistematic, rațional, doctrina bisericii. Speculația filozofică, capătă, față de dogma teologică, o independență mai mare, un conținut propriu. Scolastica este un ordin cavaleresc al spiritului care trebuie să cucerească țara sfântă a misterelor dumnezeiești având, ca scut, credința, și ca sabie, rațiunea speculativă. Numele de scolastică vine de la școlarii școlilor mănăstirești în care se predau pe lângă „artele liberale”, științele, dar în special filozofia și teologia. În ce privește teologia, universitățile din Paris, Köln, Oxford au jucat în secolul 13, un rol însemnat. Scolastica este caracterizată prin influența predominantă a aristotelismului, asupra filozofiei creștine. Aristotel fusese mai înainte condamnat de biserică, iar în sec 13 doctrina lui este aceea cu ajutorul căreia se formulează dogma bisericii. Aristotel era de acum bine cunoscut, în special prin intermediul filozofiei arabe, prin comentariile savante ale lui Avicenna și Averroes. Nimeni nu a făcut mai mult pentru fixarea doctrinei bisericii prin aristotelism decât Albert cel Mare și elevul său Toma. Continue reading “Vavila POPOVICI: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (9) – THOMA de AQUINO”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și politica (8) – FERICITUL AUGUSTIN

 „Târziu Te-am iubit Frumusețe atât de veche și atât de nouă, târziu Te-am iubit.
Tu erai înlăuntrul meu și eu eram în afară și acolo Te căutam și mă aruncam eu – cel ce și-a pierdut frumusețea – asupra acestor lucruri frumoase pe care Tu le -ai făcut.
Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine. Mă țineau departe de Tine frumoasele lucruri care, dacă nu ar fi în Tine, nu ar exista. 
M-ai chemat – și m-ai strigat și ai rupt surzenia mea. Ai strălucit Şi ai alungat iubirea mea. Ai răspândit o mireasmă și am respirat-o și acum suspin după Tine. Te-am gustat şi mi-e foame și sete. M-ai atins şi am luat foc, arzând după pacea Ta.”

Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII

   Farmecul filozofiei este de a se întoarce în permanență la propriul trecut, reevaluându-l, acordându-i un nivel superior de înțelegere. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și politica (8) – FERICITUL AUGUSTIN”

Petre Ţuţea – Apologetul creştin, filozoful magistral şi gânditorul autentic – între Dumnezeu şi neamul său…

Din seria „Pro Memoria – Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”

Petre Ţuţea – Apologetul creştin, filozoful magistral şi gânditorul autentic – între Dumnezeu şi neamul său…

La 6 octombrie anul 1902, în satul Boteni, Muscel, judeţul Argeş, s-a născut Petre Ţuţea. Întâi oficial şi diplomat la Ministerul Economiei Naţionale, mediatorul celui dintâi tratat economic între Romania şi URSS. Prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Pandrea; filosof creştin, membru activ al Mişcării Legionare, deţinut politic în regimul comunist, personalitate vestită şi renumită pentru ascuţimea şi acurateţea spiritului şi cuvântului său Continue reading “Petre Ţuţea – Apologetul creştin, filozoful magistral şi gânditorul autentic – între Dumnezeu şi neamul său…”

Tăcerile lui CMI

Pompiliu Alexandruby Pompiliu Alexandru

Înainte de a vorbi despre Corneliu Mihai Ionescu, mai precis ce a însemnat el pentru formarea mea şi pentru întreaga generaţie din care fac parte, mă voi referi mai întâi la „atmosfera” în care l-am cunoscut.

Am avut privilegiul, spun astăzi, în timp ce asist şi prin participare de voie, de nevoie, la prăbuşirea educaţiei în România, să intru la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, în 1994. Continue reading “Tăcerile lui CMI”

un unic secret şi o unică ruşine

L Blagaca student la filozofie nimic nou. dimpotrivă. aveam deja consolidată propria mea filozofie pe care o vrusem să se ia la trântă cu marile sisteme, o vrusem ruinată, umilită, desfiinţată de kantianism sau de metafizică, noţiuni ambigue de care ştiam doar aproximativ. poate spectacolul acestei lapidări, poate gustul de revelaţie sau poate inconştienta dorinţă şi încredere că totuşi ceea în ce crezusem până atunci va supravieţui bătăliei cu filozofii adevăraţi, platonici şi nitzchiani. şi dacă da, atunci asta ducea la confirmarea şi autorizarea propriilor mele sisteme, propriilor mele fanatisme, nihilisme şi anarhisme, propriilor mele mesianisme, propriei mele religii. Continue reading “un unic secret şi o unică ruşine”

FILOZOFUL MIRCEA FLONTA: Religia în școala românească

flontaReligia poate avea un efect pozitiv în viaţa copiilor, cu o condiţie: accentul să cadă pe valori fundamentale, ca dreptate, solidaritate, compasiune, toleranţă

by Andrea Ofițeru

Gândul: Sunt două curente în societatea românescă, unul care spune că religia ar trebui să se predea în şcoli, altul care susţine ca religia ar trebui scoasă din şcoli. Dumneavostră ce credeţi?

Mircea Flonta: Eu am un punct de vedere clar în privinţa asta. Există practici diferite în ţări civilizate şi democratice. În America, de pildă, religia nu se predă în şcoli de stat, în învăţământul public, pentru că se consideră că religiile au un caracter confesional. Cu alte cuvinte, religiile îi despart pe oameni. În şcoli se predau numai lucruri care au o valoare universală, o recunoaştere universală:  ştiinţele, informaţiile istorice, culturale s.a.m. d. Continue reading “FILOZOFUL MIRCEA FLONTA: Religia în școala românească”