Halloween-ul, o sarbatoare necrestineasca

On October 31, 2011 By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Motto:

Când ai dat peste un adevar, n-ai voie sa-l tii pentru tine. Adevarul e ceva public. Ai datoria sa-l împarti cu toti.(Cugetari, D.I. Suchianu)

Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (…) Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata.(Ioan, 6:37-38; 14:6)

Unul dintre apostolii Domnului Isus marturiseste la începutul scurtei sale epistole, de doar 25 de versete, ca a fost nevoit sa schimbe subiectul pe care ar fi dorit a-l scrie:

Preaiubitilor, pe când cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mântuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va îndemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna. (Iuda, 3)

La semnalul de alarma tras de Laurentiu Dumitru în articolul sau Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie, în ALTERMEDIA.INFO si eu am fost nevoit sa nu trec cu vederea subiectul zilei.

Dumnezeu a dat poruncile Sale ca sa fie învatate si respectate cu sfintenie.

Dumnezeu a scris cu degetul Sau, în piatra, Tablele Legii (Exod, 20):

Sa nu ai alti dumnezei înafara de mine.

Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfatisare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pamânt, sau în apele mai de jos decât pamântul.

Sa nu te închini înaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos (…)

Sa nu iei în desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua în desert Numele Lui.

Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta.Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele în tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.

Sa nu ucizi.

Sa nu preacurvesti.

Sa nu furi.

Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau.

Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.

Cel mai întelept om, Solomon, îsi încheie învatatura lasata urmasilor sai, cu aceste cuvinte:

Sa ascultam, dar, încheierea tuturor învataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau (Eclesiastul, 12:13-14)

Dupa cum întelege orice om cu discernamânt – obisnuit cu ce vrea Dumnezeu sa spuna în Cuvântul Sau – Dumnezeu pretinde ca numai Lui sa i ne închinam si sa-i aducem lauda. Si, omul, trebuie sa traiasca o viata morala, dupa Cuvântul Sau .

Cum ar putea întelege cei care nu respecta aceste principii?

Sa ne venim în fire, sa venim la El cu pocainta si sa-i cerem iertare, în Numele lui Isus, singurul Mijlocitor între om si Dumnezeu. Dumnezeu este credincios si drept ca sa ne ierte, daca incepem sa traim prin credinta si pocainta. (1 Timotei, 2:1-5; 1 Ioan 1: 7-10 si 2.1).

Dumnezeu este Duh si Lui trebuie sa ne închinam în Duh si în Adevar (Ioan, 4:23-24).

Toata închinarea si toata slava (gloria, lauda) i se cuvin doar lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfânt). AMIN!

TOATA INCHINAREA SI TOATA ADORAREA TIE ITI DARUIESC, O, DOMNUL MEU!

*** ***

***

Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie

de Laurentiu Dumitru

CRESTINII NOSTRI mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Ca si in anii precedenti si in acest an (2002 n.n.), la noi s-a promovat aceasta sarbatoare: gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).

Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica.

Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli.

Calea adevarului

On October 21, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, MiraclesLeave a comment

Isus a spus: „Eu sunt calea si adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine”

Evanghelia lui Ioan, 14:6

Legenda spune ca apostolul Andrei ar fi adus Evanghelia in România, in zona Dobrogei, ceea ce este foarte posibil. Evanghelia contine in esenta vestea buna a rascumpararii omului din starea de pacat, prin credinta in Jertfa Mielului fara cusur, Isus Cristos din Nazaret, evreul, Om si Dumnezeu.

Insa, lucrarea apostolica de necontestat, scrisa prin inspiratia Duhului Sfânt, aceea care prezinta adevarul biblic lasat de Insusi Dumnezeu pentru informarea poporului Domnului, se regaseste numai in cartile canonice ale Bibliei. In cazul lui Andrei, in Evanghelii (pentru perioada traita impreuna cu Isus), respectiv in cartea Faptele apostolilor pentru timpul pe care l-a trait dupa inaltarea la Cer a Domnului Isus si a indeplinit, ca si ceilalti apostoli, porunca Mântuitorlui Isus de a merge in toata lumea si de a face ucenici (discipoli).

[pullquote]

“Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului.” Amin.

Matei, 28:19-20

[/pullquote]

Nimeni cu o minima ratiune si intelepciune duhovniceasca n-ar putea crede ca se pot face ucenici (discipoli) ai lui Isus doar botezându-i, ne mai punând la socoteala ca trebuie sa aiba si vârsta de a intelege, de a crede, de a discerne, de a-L putea urma ca un discipol pe Marele Invatator si Mântuitor!

„Invatatura” – mai exact, „ratacirea”- promovata de ierarhii ortodoxiei din România si din strainatate, despre moaste si traditia „lor” „sfânta”, e cu totul lipsita de sens crestinesc, deoarece nu este cristica si nici biblica.

In JURNALUL NATIONAL sub titlul de-o schiopa „Capul Sfântului Apostol Andrei va fi adus pentru prima oara la Bucuresti” putem citi despre aberatiile raspândite de inaltii ierarhi ortodocsi de-a lungul multor secole de intunerec spiritual care le bântuie constiinta rigida.

Apostolul Pavel a atras atentia, ca de altfel Insusi Domnul Isus, sa ne tinem de adevarata invatatura.

Iata câteva invataturi biblice de atentionare sa ne ferim de astfel de surse:

Coloseni 2:8 „Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa învataturile începatoare ale lumii, si nu dupa Hristos”

Matei, 15:1-9 „ Atunci niste farisei si niste carturari din Ierusalim au venit la Isus si I-au zis: „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batrânilor? Caci nu-si spala mâinile când manânca.” Drept raspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Caci Dumnezeu a zis: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” si: „Cine va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie pedepsit negresit cu moartea.” Dar voi ziceti: „Cine va zice tatalui sau sau mamei sale: „Ori cu ce te-as putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este tinut sa cinsteasca pe tatal sau sau pe mama sa. Si ati desfiintat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, învatând ca învataturi niste porunci omenesti.”

Psalmul 72.18 „Binecuvântat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!”

Acesti invatatori „orbi” incalca grav Cuvântul si poruncile lui Dumnezeu:

Luca, 4:7-8 „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a aratat într-o clipa toate împaratiile pamântului si I-a zis: „Tie Îti voi da toata stapânirea si slava acestor împaratii; caci mie îmi este data si o dau oricui voiesc. Daca, dar, Te vei închina înaintea mea, toata va fi a Ta.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Sa te închini Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti.”

Tot ce nu este Dumnezeu, este din partea Diavolului. Dumnezeu este Duh. Lui trebuie sa ne inchinam in duh si in adevar. De aceea, starea de rugaciune, normala, e cu ochii inchisi, pentru a intrerupe legatura cu ceea ce ne inconjoara, a putea face abstactie de multe alte lucruri, a crea o punte de legatura cat mai buna cu Creatorul nostru. (Ioan, 4:24)

Trebuie sa avem o inchinare constienta, in duh, unui Dumnezeu nevazut si in adevar, in concordanta cu adevarul vesnic si cu ceea ce suntem in fapt. E nevoie de o inchinare prin credinta si pocainta. In frica de Dumnezeu, adica prin departare de tot ceea ce este rau inaintea lui Dumnezeu.

Proverbe, 8:13 “Frica de Domnul este urârea raului; trufia si mândria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu.”

Ioan, 4:23-24 „Dar vine ceasul, si acum a si venit, când închinatorii adevarati se vor închina Tatalui în duh si în adevar; fiindca astfel de închinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se închina Lui trebuie sa I se închine în duh si în adevar.”

Mijlocitor, indreptatit de insusi Sangele Sau cel Sfant, scurs pe lemnul Crucii de la Golgota, este unul singur, Isus Cristos:

1 Timotei, 2:1-5 „Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita, si propovaduitorul si apostolul Lui am fost pus eu – spun adevarul în Hristos, nu mint – ca sa învat pe Neamuri credinta si adevarul.”

Domnul Isus a spus ca El este si calea si adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decat prin Mine (Ioan, 14.6)

Isus insusi ne cheama pe toti la El, deoarece numai El ne poate ajuta si mântui (salva) de viata pacatoasa in care este omul cazut. Iar in continuare, celor care se pocaiesc de viata lor rea, le va da vindecarea si viata vesnica.

Matei, 11: 25-28 „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul si a zis: „Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamântului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei întelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. (…) Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna.”

Nu exista nici o invatatura biblica care sa indreptateasca cumva traditia ortodoxa care amageste poporul prin traditii saracacioase (omenesti, firesti si dracesti), care-l tin rob puterilor intunerecului acestui veac (Diavolului).

Asa cum ziaristii au scris in vara folosind titluri de forma Traditie si Circ sau Credinta si circ, asta vedem si in zilele de la Iasi cu privire la Racla Paraschivei. La fel va fi si cu Racla sf. Andrei. Minciuna si circ. Nimic altceva. Totusi, se implineste ce zice Biblia: Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta!

Solo Scriptura! Numai Scriptura! Si Numai Harul lui Dumnezeu aduce mantuirea omului pacatos. Harul si adevarul au venit prin Isus (Ioan, 1.17). GLORIE LUI!

Totul avem deplin prin El, dupa cum scrie apostolul Pavel in epistolele sale, ca invatatura sfânta pentru credinciosi.

Isus este Calea vie pe care trebuie s-o urmam, El e si Mijlocitorul, El e atotsuficient (dar si si necesar) pentru noi!

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin. (Epistola catre Romani, 11:36)

Andrei CIOBANU

Alegeti astazi calea

On October 1, 2011 By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Perspectiva alegerii

George Danciu

Viata necercetata nu merita traita! (Platon)

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine. (Evanghelia Ioan, 14:6)

A aparut o noua generatie de crestini care cred ca il poti primi pe Cristos, insa fara a renunta la lume. (A.W.Tozer)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)

Sa patrundem cât mai adânc in textul ales ca hrana cereasca din Cartea Proverbelor in drumul nostru de descifrare a mesajului Creatorului pentru noi! [pullquote]

Ia pestele acesta si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut. Louis Agassiz

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.

BIBLIA, Iosua, 1:8

[/pullquote]

Dupa o cercetare aprofundata a textului am observat ca lumina ne vine prin versetul 2:

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Cu o dorinta acuta de cercetare si seriozitate am experimentat timp de o saptamâna metoda privirii insistente la „peste” – textul din Proverbe, 25:1-10 – , eliberat de orice superstitie sau idee preconceputa , pâna când am intrezarit o cheie de interpretare, o lumina care deschidea o perspectiva de a vedea si intelege mesajul.

Pentru teologi si profesori experimentati, care traiesc prin credinta, dotati cu metode de investigare clasice, e posibil ca lumina interpretarii sa-i gaseasca mai repede, insa in cartile de specialitate n-am regasit aceasta portita. Am vazut ceea ce se poate constata de catre fiecare, faptul ca firul rosu al mesajului din acest text este un cuvânt care se repeta: imparat!

Scena este lumea plina de oameni si imparati cu problemele lor de tot felul, dar cu totii se situeaza sub flacara permanenta a cercetarii Imparatului Ceresc.

Broasca incalzita la foc mic!

Citisem de curând despre acesta inteleapta expresie, dar am si auzit-o din gura unor prieteni cu care ma aflam sus la munte intr-un loc mirific pregatit de Dumnezeu pentru om, dar – cum spune intr-unul din Psalmi – vârfurile muntilor sunt ai Lui, iar noi urcasem pe unul din vârfurile muntilor Lui, si ne-am inchinat, laudandu-L!

Ad hoc, cu totii intr-un singur gând, sus pe vârful muntelui, am cântat o minunata Cântare de lauda:

O, Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tau Cuvânt,

Si fiintele ce-mpodobesc natura

Cum le-ntretii cu bratul Tau cel Sfânt:

(:Atunci îti cânt, Maret Stapânitor,

Ce mare esti!

Ce mare esti!:)

Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împarat mare mai presus de toti dumnezeii. El tine în mâna adâncimile pamântului, si vârfurile muntilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a facut-o, si mâinile Lui au întocmit uscatul: veniti sa ne închinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul înaintea Domnului, Facatorului nostru! (Psalm, 95: 3-7)

Ce bagi in cap aia si iese!

Prietenul nostru folosise inca o proptea cu tâlc in spusesle sale: Ce inveti aia si scoti!

Ce vedem, privind la scena deschisa de text? Vedem scena intinsa a lumii cu personajele amintite, imparati si oameni, cu viata lor socio-politica si, deasupta tuturora, Impratul Ceresc, Creatorul Universului.

Dar sa intram si sa vedem ce gândesc personajele noastre:

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

La inceputul creatiei Universului Dumnezeu era aproape de om, de Adam si de Eva; vorbea cu ei, erau intr-o relatie de comunicare, de partasie si prietenie.

Dar deindata ce ei au tradat prietenia Domnului Dumnezeu, si au ascultat de Sarpe (diavol), Dumnezeu s-a indepartat, Si-a ascuns fata.

Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam si sa ne întoarcem la Domnul. Sa ne înaltam inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: „Am pacatuit, am fost îndaratnici, si nu ne-ai iertat! În mânia Ta, Te-ai ascuns si ne-ai urmarit, ai ucis fara mila. Te-ai învaluit într-un nor, ca sa nu strabata la Tine rugaciunea noastra.(Plangerile lui Ieremia, 3:40-44)

Sa revenim la Proverbe 25.2:

(1) Slava, gloria, cinstea, maretia lui Dumnezeu, sta in ascunderea lucrurilor.

(2) dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor

Slava Lui S-a ascuns in copilasul Isus sosit in lume, intr-o familie modesta, smerita, curata si ascultatoare, si a poposit in ieslele animalelor!

Toate calitatile si caracterul Lui Dumnezeu ne sunt descoperite in Pruncul si apoi Omul Isus (Epistola catre Evrei, 1:1-4): „la sfârsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile. El este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte, ajungând atât mai sus de ingeri, cu cât a mostenit un Nume mult mai minunat decât al lor.”

Slava imparatilor sta in cercetarea lucrurilor

Intr-un loc din Biblie , generic, oamenilor li se adreseaza cu„sunteti dumnezei”, adica imparati, cu totii. Cel putin fiecare isi e propriul stapân-imparat, „eul” pe care-l inaltam neingaduit de mult!

Isus le-a raspuns: „Nu este scris în Legea voastra: „Eu am zis: sunteti dumnezei”? (Ioan, 10:34)

Nu este doar slava imparatului, ci si a omului in general, dar in acelasi timp este si o datorie intrinseca de a cerceta lucrurile, de la un capat la altul, de a descoperi de unde vine si incotro se indreapta, dar si care trebuie sa-i fie tinta finala!

Sunt cunoscute ipotezele care circula privind geneza omului si universului:

– teoria big-bangului, universul fiind „creat” din haos, la un bing-bang, initial, care a declansat totul!

– teoria evolutionista a naturalistului englez Charles Darwin (1809 – 1882), conform careia omul se „trage” din maimuta!

– teoria creationista (Biblia), omul si Universul sunt creati de Dumnezeu.

Marii nostri carturari, Nicolae Iorga si Lucian Blaga, fiecare la vremea sa, au spus asa: Nu discuta evidenta, lasa-i s-o afle pe seama tagaduirii lor!

Nu voi aborda nici eu evidenta, informatii care ne sunt la-ndemâna, venite, spre inima celui dornic de adevar, pe nenumarate cai, in diverse chipuri, care asteapta parca a fi doar primite.

Dar, lucru curios, nu se prea trâmbiteaza faptul sa insusi Darwin, spre sfârsitul carierei stiintifice, s-a dezis de teoria sa, gasind-o inacceptabila, cum si e in fapt.

Cercetând Cuvântul trimis de Creator pentru om aflam care e scopul omului: Sa-L glorifice pe Dumnezeu aici si acum, apoi sa se bucure de El si cu El in vesnicie!

In predica de pe munte, Matei, 6.33, Isus a spus ucenicilor: Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Imparatia lui Dumnezeu este un tarâm nevazut, pe când neprihanirea (dreptatea) lui Dumnezeu este ceva cât se poate de vizibil. Neprihanirea Sa e data de caracterul Sau moral desavârsit

Scopul omului e acela de a-i da lui Dumnezeu slava si cinstea reclamata de Numele Sau, mai presus de orice nume.

Dar majoritatea oamenilor au ca scop o viata frumoasa si fara riduri, care sa-i implineasca mai intai aspiratiile firesti, carnale. Adica o viata implinita materialiceste care sa le asigure totul din belsug, pentru ei insisi, si sa fie cât mai sanatosi si fara … riduri. Traiesc dupa mersul lumii prezentat in mass-media, de unde isi iau nu numai doctrina, dar si modelele (idolii).

Cunoasteti cum e cu broasca incalzita la foc mic? Se pune broasca in apa la temperatura la care e ea obisnuita. Apoi se tot incalzeste apa, incet, incet; temperatura tot creste …. ; ea nu simte „nimic”, deoarece este incalzita la „foc mic”.

Societatea secolului XX , apoi cea a sec. XXI, dar si celelalte anterioare, nu au luat seama ca, practic, sunt incalziti permanent. Insa, e adevarat, nu se intâmpla dintr-oadata , ci schimbarea de doctrina, de atitudine, de morala, s-a facut la … foc mic!

In secolele anterioare, poporul („prostimea”, talpa mare a masei de oameni) stia ce e aia morala, adevar, dreptate, libertate!

Dar treptat s-a ajuns in situatia curioasa in care Minciuna sta cu regele la masa (regele fiind eul omului), cum gasim aceste cuvinte intr-o fabula a lui Grigore Alexandrescu.

De la doua valori saracite, Linistea personala si Belsugul, s-a trecut la a treia: Crestinismul cultural (când conceptia seculara depsre viata – omul sta in centrul tuturor evenimentelor, pe care el insusi le determina – se impleteste cu conceptia crestina, situatie in care nici una nu rezista!)

Pe scurt, conceptia crestina e aceea in care Dumnezeu e in centrul existentei noastre, El este Creatorul si este suveran si implicat in viata noastra de zi cu zi.

Pe de alta parte, umanismul secular afirma ca omul este intrinsec bun, ca el e stapânul propriei sorti, ca el singur isi stabileste limitele realizarilor si ale cunoasterii, nu poate fi constrâns de nici un standard moral, decât cel ales de el.

Poti alege pe ce cale vrei sa mergi, dar nu poti alege consecintele!

In 1961, in USA s-a scos ca ilegala Rugaciunea in scoli!

In 1973, in USA s-a legalizat Avortul!

Apoi, in deceniile care au urmat imoralitatea s-a diversificat tot mai mult:

– s-a legalizat Homosexualitatea!

– s-a legalizat prostitutia!

– s-a admis preoti homosexuali!

– s-a introdus pe scara larga pornografia!

– s-a legalizat casatoria intre homosexuali!

– s-a „discutat” ca e benefica pedofilia si pentru cel abuziv, dar si pentru abuzat!!!!!

Ce vreau sa spun: Ati simtit cumva „focul mic” la care s-a supraincalzit global de imoralitate mediul in care traim?

NU! Daca pe vremuri, taranul, chiar si muncitorul, nu incepeau munca la câmp fara o Rugaciune, la fel, elevul si profesorul, la scoala, s-a ajuns ca Azi sa para prea de tot aceste bune obiceiuri de altadata.

In 1976 Chuck Colson, directorul de cabinet al presedintelui Richard Nixon, a fost anchetat si inchis pentru minciuna si coruptie. Situatia a ramas in istorie drept Scandalul Watergate.

Credea si Colson ca e crestin autentic, dar nu era decat unul cultural, secular, la gramada! Generatiile de crestini ai zilelor noastre credca il pot primi pe Cristos, chiar si fara a renunta la lume!

Chuck Colson ajuns in inchisoare, isi schimba valorile, prioritatile, viata, si credinta, cu 180 de grade. Scrie cartea „Born Again”-Nascut din Nou. Avea dreptate Platon sa gandeasca asa: O viata necercetata, nu merita traita!

Vedem unde ne-a adus trairea unor viati necercetate, o viata traita la „focul mic” al imoralitatii, al cretinismului secular, al umanismului cultural, intretinut si sustinut de mass-media.

Prabusirea moralitatii si indepartarii de Dumnezeu a dus in cele din urma la prabusirea societatii americane, care, dintr-o tara fanion, cu un nivel ridicat de prosperitate, a ajuns sa fie falimentara pe toate planurile!

Slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor

Sa ne cercetam viata, sa vedem ca trebuie sa venim la invatatura primita prin Cuvantul Creatorului nostru:

8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. –

9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau …

Suntem cu totii sub privirile lui Dumnezeu (Psalm, 139). Si sa fim constienti ca nu suntem cu nimic mai buni decât apostolul Pavel care a zis: „Stiu, în adevar, ca nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca...” (Romani, 7.18)

„O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintâi sunt eu.” 1 Timotei, 1.15)

Sa ne cercetam viata in lumina Cuvântului lui Dumnezeu si sa ne-o punem in rânduiala, in ordine, ca sa capatam har la vreme de nevoie! Amin!

Glorie Domnului Dumnezeu!

Alege cu grija calea

On September 30, 2011 By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Uita-te la Peste!

George Danciu

Motto:

Asculta, fiule, învatatura tatalui tau si nu lepada îndrumarile mamei tale! (Proverbe, 1:8)

Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai în caile mele. (Proverbe 23:26)

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 3:16-17)

„Poti alege pe ce cale sa mergi, dar nu poti alege consecintele” (Patrick Morley)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

Cartea Proverbelor ne indruma pe calea intelepciunii. Inca de la inceput aflam motivele principale ale cartii: „pentru cunoasterea întelepciunii si învataturii, pentru întelegerea cuvintelor mintii; pentru capatarea învataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire; ca sa dea celor neîncercati agerime de minte, tânarului cunostinta si chibzuinta –; sa asculte însa si înteleptul, si îsi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta –; pentru prinderea întelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, întelesul cuvintelor înteleptilor si al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul stiintei; dar nebunii nesocotesc întelepciunea si învatatura. ” (Proverbe, 1.3-7)

Louis Agassiz (1807, Elvetia- 1873, SUA), dupa o pregatire temeinica la Laussane, Zurich, Heidelberg si Munich, accepta postul de profesor naturalist la Universitatea Harvard. Prestigiosul sau student Scudder, devenit nu doar discipol, ci si un mare profesor, povesteste cum, atunci când l-a intâlnit prima data pe marele profesor in Laborator, a fost intrebat când era dispus studentul sa inceapa. „Acum”, a venit raspunsul. „Prea bine!” a spus Agassiz si s-a intins de a luat un borcan urias din care a scos un specimen plutind in alcool galben.

„Ia pestele acesta – a zis el – si uitat-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.”

Studentul si-a dat cu parerea ca in zece minute a vazut tot ce era de vazut. Insa, intâmplarea a facut ca a trebuit sa-l „studieze” mai mult, deoarece Agassiz nu a revenit prea curând, apoi a fost el plecat la masa, timp in care profesorul fusese iarasi in Laborator …

Asa se face ca l-a desenat, l-a mai studiat, i-a numarat solzii….

Cu timpul i s-a dus vestea profesorului Agassiz pentru metoda sa pedagocica, formand generatii la rand de profesori de renume.

Sunt unii care nici nu citesc textul, altii care nu sunt atenti la continutul lui si nu putini care nu cauta sa se edifice cat mai bine asupra celor scrise.

Având insa timp din belsug la dispozitia sa, studentul nostru a privit indelung pestele, desenând si notând, iar intr-un final s-a apropiat mult de epuizarea „subiectului”.

Dar acum ne propunem sa privim si sa citim si sa analizam cât mai deplin textul din Proverbe 25:1-10, si sa vedem care e invatatura ce se poate lua pentru viata noastra.

La prima citire observam unele aspecte demne de luat in seama: despre ce se vorbeste si cateva indemnuri care se pot lua de noi pentru viata. Insa, recitind si iarasi recitind (privind indelung „pestele” nostru), zabovind cu ochii si mintea si inima peste fiecare cuvant si vers, primim si alte invataturi, nesperate.

Sa privim acum la versetul 4.

(4) Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales.

[pullquote]

Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Epistola, 1 Ioan, 1:7-10; 2.1-2

[/pullquote]

Cele dintâi mine de argint au aparut mai inainte de anul 3000 i.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizatiile antice, insa spre deosebire de aur, este foarte rar gasit in stare naturala, lucru care explica faptul ca daca ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a aparut prima oara in Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.

Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul anului 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta va oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasând doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit.

Iar Argintarul, din acel argint curatit de zgura – un material maleabil –, va face un vas ales, dupa cum prefera sau are comanda (sfesnice, cupe, pahare, farfurii, ligurite, polonice, vaze, diferite bratari si inele. Sau poate fi utilizat in industria electronica, in medicina si stomatomalogie deoarece materialul e antisepltic.

Apostolul Pavel, un adevarat invatat, scrie in epistola sa catre Timotei urmatoarele cuvinte:Într-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamânt. Unele sunt pentru o întrebuintare de cinste, iar altele pentru o întrebuintare de ocara. Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapânului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 2:20-21)

Ce putem invata? Ilustratiile biblice cu privire la argint, din Proverbe si din Epistola catre Timotei, sunt scrise pentru noi daca citim si daca dorim sa invatam!

“Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.”- scrie apostolul Pavel.

[pullquote]

„Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. (…) Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte sa fie, prin credinta în sângele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, în vremea îndelungii rabdari a lui Dumnezeu;pentru ca, în vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui în asa fel, încât sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede în Isus.”

Epistola catre Romani, 3:10-12; 23-26

[/pullquote]

Cine vrea sa fie folositor pentru o întrebuintare de cinste si nu pentru una de ocara, atunci trebuie sa se curateasca astfel incât sa fie un vas de cinste, folositor Stapânului, destoinic pentru orice lucrare buna.

Curatirea omului, de orice zgura, de orice pacat, se va face numai prin credinta in sângele scump al Domnului Isus, care S-a dat pentru vina noastra si si a curs pe lemnul Crucii de la Golgota ( Epistola intaia a lui Ioan- 1 Ioan, 1.7- 2.2).

Sunt destule cazuri când curatirea e imperios necesara a se face la temperaturi foarte inalte. Am citit despre unele cazuri, iar altele le-am si intâlnit in viata unor oameni apropiati.

Un caz apropiat a fost acela al unui tânar, Viorel, politist, care avea o viata „libera” vis a vis de morala crestina. Facea ceeea ce-i placea firii, adica traia dupa mersul lumii acesteia. O viata imbelsugata, fara Dumnezeu! Nu a ascultat de sfatul parintilor care-l sfatuiau sa nu-si cumpere motocicleta. Asta se intampla acum cca 10 ani. Intr-o zi, circulând cu dezinvoltura vârstei, in viteza, vrând sa evite la un moment dat impactul cu o persoana care i-a aparut din scurt in fata, in plin trafic, a avut un accident grav de motocicleta. A intrat in coma un timp indelungat. Nu se stia care-i va fi soarta. Din neglijenta nu a fost miscat prea mult in spital, ca pozitie, poate si acasa, cert e ca i s-au atrofiat muschii de la solduri si de la picioare, ramânând doar piele si os. Pierduse muschii si carnea, dar, Dumnezeu S-a indurat si S-a lasat gasit! Si-a predat viata in Mâna Sa, si-a recunoscut pacatele si viata desarta in care traise, iar Dumnezeu i-a dat o viata spirituala noua, ba chiar o creatie noua, nascut din nou prin Duhul Sfant care i-a schimbat calea, gandirii si trairii (Evanghelia dupa Ioan 3:1-16 si Ep lui Pavel- 2 Corinteni 5.11-21).

Apostolul Pavel spunea: Traiesc, dar nu mai traiesc “eu” ci Cristos traieste in mine!

Si viata, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine. (Galateni, 2.20)

Dupa mai bine de un an de la accident, Viorel si-a revenit, dar ramasese pe mai departe fara muschi si fara carne in zona soldurilor si se ajuta la mers de o cârja. Insa, de fiecare data cand are prilejul s-o faca, marturiseste ce har de la Dumnezeu, pentru care-i este vesnic multumitor si recunoscator, ca desi este cum este, important este ca L-a cunoscut prin acest accident pe Dumnezeu, dragostea lui Jertfitoare. Ca mai mult face o viata impreuna cu Isus, iertat, chiar daca e inca invalid fizic.

Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2 Cor. 5.17)

Glorie Domnului Isus care face toate lucrurile spirituale noi, ba chiar un om nou si ne asigura o viata eterna cu El, in Cer, tuturor celor ce se incred in El si cauta sa-L urmeze din toata inima!

Socotit nevinovat

On September 21, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, MantuireLeave a comment

Am citit ca un predicator facuse intr-o zi o vizita unei batrane sarace cu gandul s-o ajute cu niste bani. Batu la usa, dar nu primi nici un raspuns. Crezand ca nu e acasa, pleca.

Dupa cateva zile o intalni la biserica si-i spuse: „Am fost pe la dv.; am batut la usa, dar, crezand ca nu sunteti acasa, am plecat. Voiam sa va dau un ajutor.” Batrana intreaba: „ Cam la ce ora?”. „Pe la amiaza”. „O, imi pare rau, v-am auzit, dar am crezut ca e proprietarul si vine sa-mi ceara chiria.”

Unii cred ca avem ganduri ascunse. Nu venim sa cerem chiria. Dorim sa gasiti mantuirea, viata vesnica pentru suflet. Totul e prin har, adica in dar, gratis. Vine de la Dumnezeu prin bunavointa Sa, dar numai prin credinta!

„Viata sufletului sta in credinta. Sanatatea sufletului sta in dragoste” (Ch.H.Spurgeon)

Din anii ’90 incoace, crestini americani, fara numar, vin la noi in tara sa-L propovaduiasca pe Cristos. Romanii isi ziceau ca fara nici o indoiala, pe undeva, urmaresc ei ceva. Ca nu e nevoie de ei sau de alti straini, deoarece suntem crestini de …. 2000 de ani! Ca doar nu au descoperit ei „ceva” in crestinism care la noi nu a ajuns. Prezenta lor misionara, deranjeaza pe multi, noi considerandu-ne increstinati de Sf. ap.Andrei !

In 1992 eram la o biserica evanghelica cand s-a primit vizita misionara a unui COR de studenti din USA condusi de un profesor-dirijor. Au cantat cateva cantari crestine, apoi ni s-a dat textul cu cantarea de mai jos: „Am fost mantuiti, doar prin Isus”. Cum ei au invatat-o si in romaneste, dirijorul american ne indemna sa cantam impreuna, ridicati in picioare. A fost repetata de mai multe ori pana am prins melodia si mesajul cuvintelor. Dar s-a intamplat ca muzicalitatea notelor, dublata de „Ne-a spus” (al Domnului Isus): „Fara bani, fara bani , ati fost iertati” sa-mi sensibilizeze simtirea, iar ochii sa lacrimeze in voie afland cum iertarea ne este oferita in dar si ca „Fara bani vestea s-o dati!” / „Mergeti si spuneti pe-ntregul pamant / C-am inviat din mormant!”

“Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Cristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.” Epistola catre Romani, 3.20-26 Continue reading “Socotit nevinovat” →

Parastase pentru un loc vesnic cu verdeata

On August 10, 2011 By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 4

In acest episod fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a primit treptat intelepciune de la Dumnezeu, si intelegerea biblica privind traditia omeneasca a parastaselor. Vom vedea daca „asigura” sau nu pot asigura pe cei morti de locuri vesnice cu verdeata!

NECHITA IOAN: … Acum, intram in planul doi de slujire, liturgical.

Vedeam adesea venind la oficiul parohial oameni cerniti, cu sufletul plin de durere, impovarati, cu fetele intristate, mimica fetei ii trada ca poarta o durere in sufletul lor, imbracati in acele haine de doliu.

[pullquote] Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om.

Paisie Olaru [/pullquote]

– Ce s-a intamplat?

– Parinte, x, y, cel mai drag sufletului nostru ne-a parasit!

Cautam sa le aduc o raza de speranta, o raza de lumina, sa le incalzesc sufletul.

– N-am venit in aceasta lume toti deodata, si nici nu vom pleca toti deodata. Mai devreme sau mai trâziu, toti vom pleca, la rândul cetei noastre. Dar si raspunsul lor venea imediat:

-Parinte, problema este tragica si ne framânta. A plecat. Stim ca vom pleca toti. Dar durerea care este si ne framânta este asta: el a murit nespovedit, neimpartasit si fara de lumânare. El va avea parte de lumina invierii lui Christos?

[pullquote] Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Oscar Wilde [/pullquote]

– Desigur!, le dadeam eu incredintarea:

“Prin aprinderea cât mai multor lumânari, un numar cât mai mare de lumânari, veti aduce lumina in sufletul lui, in viata lui. Apoi, sa pregatiti 6 kg de ceara fara parafina, sa confectionati o lumânare de inaltimea defunctului si in noaptea invierii, acolo, când voi striga pentru prima data „Veniti de luati lumina!”, aprinzând de la mine, pentru prima data, veti aprinde lumina in sufletul lui.”

Dar, dupa aceste indemnuri, iata ca am sesizat ca evanghelistul Ioan vine si prezinta ce spune Isus : „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla in intunerec si va avea lumina vietii.”

Apoi, in cele 3 zile când se indeplineau formele actului de deces, ora plecarii, procesiunea de inhumare, veneau si imi cereau consultanta si asigurarea:

– Parinte, el a dus o viata cam necanonica, cam neortodoxa, i-a placut si paharul si desfrânarea si hotia si a fost si clientul penitenciarelor si Internelor, oare el va avea parte de imparatia lui Dumnezeu? Asta ne intereseaza.

– Desigur, prin moliftele pe care le voi da eu citire la data inhumarii. Si-n una din molifte, se zice asa: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, care ai calcat moartea, pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale…; pâna aici textul era valabil, biblic. Dumnezeu a surpat moartea, a daruit si vrea sa daruiasca viata lumii Lui.

Numai ca de aici textul schimba intelesul biblic: Pe robul Tau, pe roaba Ta, plecata de la noi, ea a cazut sub pacatul lui, sub pacatul mamei ori al tatalui, ori pe un preot a amarât si a luat de la el legatura nedezlegata, eu il dezleg de pacatul trupesc si sufletesc in veacul acesta si in cel ce va sa vie si-l asez in loc de verdeta, in loc de odihna unde nu este durere, chin sau intristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

Ca viata e fara de sfârsit, adica ireversibila, era un adevar. Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, preotul paroh isi saluta enoriasii, el primul, din noaptea invierii, pâna in Duminica Tomii:

[pullquote] Sfântul numeste sufletul constiinta.

Cuviosul Agaton [/pullquote]

– Christos a inviat! Enoriasii raspundeau:

– Adevarat, a inviat!, imediat venea confirmarea.

– Iubiti credinciosi, aveti incredintarea ca aveti parte de lumina invierii lui Christos?

– Nu stim, parinte! Dumnezeu stie!

– Dar nu ati dori sa stiti?

– Parinte, mai are vreun rost sa stim? Pentru ca de când ati venit in Cluj-Napoca d-voastra si altii inaintea d-voastra, slujbasi ai altarelor, mereu aud, indiferent de viata lui, de traire si de rugaciune, de viata lui cu Dumnezeu, de a fost pacatos, de a fost nepacatos, dvs. tot in sânul lui Avraam ii ingramaditi, acolo.

– ?!

– Si când vin enoriasii la dv. si va intreaba: Parinte, va avea el parte de imparatia lui Dumnezeu, dv. ziceti: „- Desigur, pentru ca daca veti savârsi cât mai multe parastase, numarul parastaselor il aseaza pe mort in pozitia cea mai favorabila!

– ?!

– Dar unde e mai potrivit, parinte, in dreapta, ori in stânga lui Avraam? In fata, mai in spate, in centru, unde e locul mai potrivit si va fi mai bine?

– Depinde de dumneavoastra, de numarul de parastase pe care le faceti!

Dar iata ca imputatia si reprosul pe care mi-l aduceau enoriasii, erau indreptatite!

Retragându-ma in biblioteca cancelariei Parohiei, deschizând Sfânta Scriptura, intâlnesc urmatoarele, in Ezechiel: „Tatal, nu raspunde de nelegiurea fiului. Fiul, nu raspunde de nelegiurea tatalui. Sufletul care pacatuieste, negresit va muri.”

Apostolul Pavel vine si enunta in Epistola catre romani: „Plata pacatului este moartea.” Si deodata parca imi dadeam raspunsul. Punându-mi intrebarea, se cerea sa-mi dau si raspunsul.

Deci, tatal, nu raspunde de nelegiuirea fiului, fiul nu raspunde de nelegiuirea tatalui. Din a cui autoritate, din a cui incredintare, din partea cui am primit eu aceasta autoritate, aceasta incredintare de a-i ierta pacatul (unuia, altuia, mortului etc), pentru ca gasim scris in Biblie: ” Ia aminte Israele, Eu iti iert pacatul si-ti indepartez nelegiuirea ca pe un nor.”.

„Eu îti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” – Isaia, 44:22

„ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, când îti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” – Ezechiel, 16.63.

Apoi, ca: in Ceruri s-a deschis o carte de aducere aminte si in ea au fost scrise faptele oamenilor. Fericiti de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza! Cei morti au fost judecati dupa faptele lor.

Apoi, evanghelistul Ioan, in Apocalipsa scrie: nimic spurcat, pacatos, intinat, defectuos, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor auzi si au facut cele bune vor iesi in invierea vietii, cei ce au facut cele rele, in invierea osândei.

Acestea versete enuntate aici, mi-au rascolit atât de puternic inima, incât, sufocat de intrebari, ma vedeam ca sunt intr-o pozitie nebiblica!

Dar totusi imi venea in gând sa decupez aceste versete citate, aceste capitole si versete din Biblie, pentru ca-mi sunt potrivnice! Pentru ca aveam (pâna atunci) incredintatrea, ca, prin punerea mâinilor episcopului, aratându-ma in fata opiniei publice, in fata bisericii, in fata asistentei in serviciile acelea liturgice solemne, ca am incredintarea, puterea de a ierta si de a dezlega pacatul.

Si iata ce am constatat, ca rezolvarea pacatului nu era acolo, prin molifte sau in scaunul de spovedanie, dupa ce audiam neputintele, scadentele celor ce-si marturiseau lacunele din viata lor.

Si unii veneau cu toata sinceritatea, dorind eliberarea, dorind usurarea si deindata le dadeam: „- Te iert si te dezleg de toate pacatele tale! „

Am constatat ca toate acestea, in plan liturgic, si in plan liturgical, nu-si au asezarea biblica, nu-si au temelie scripturistica.

Ca si in celelalte planuri de slujitre in ce priveste cultul sfintilor, cultul icoanelor, sunt atât de potrivnice, ca practica, desi le practicam cu sinceritate si credinciosie, cu toata incredintarea, erau potrivnice Sfintei Scripturi, Bibliei – singura autoritate divina.

Nutream acea incredintare ca sfintii sunt mijlocitori, sfintii sunt cei care ne reprezinta, cei care intervin, ei sunt ca o casa de avocatura in fata lui Dumnezeu. Si ei te reprezinta, daca te rogi lor, ei te absolva de orice penalitate, de orice responsabilitate a pacatului.

Dar iata ca deschid in Faptele apostolilor capitolul 4 cu versetul 12, unde Apostolul Luca relateaza cum atunci cand Petru a fost chemat in fata mai marilor rabini si preoti, incultul si fricosul de altadata, Petru, acum, când li s-a pus in vedere sa nu mai predice mântuirea in Numele lui Isus Christos, el va spune cu mare indraznela si apasat: “In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.!”

Apoi in 1 Timotei, 2:5, apostolul Pavel vorbeste si mai clar: „ Nu este nici un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu decât Omul Isus Christos.”

Si asa am constatat ca rezolvarea pacatului s-a facut acolo la Golgota, pretul pacatului, nota, s-a achitat pe Crucea de lemn prin rastignirea lui Isus, cel neprihanit. Si, preotia, pe care eu o predicam si o profesam nu avea nici cel putin fundament din punctul de vedere al Vechiului Testament, al preotiei aaronice.

Când Isus a spus pe Cruce „Sfarsitu-s-a”, „Savarsitu-s-a”, Evanghelistul Matei (27.51) arata: „catapeteasma Templului s-a rupt de sus pâna jos. Una din editiile biblice, din vremea diaconului Coresi, a Noului Testament de Balgrad, iesite din teascurile Târgovistei, arata foarte clar (nu stim cum de corectorii sinodali au permis acest fapt): Catapeteasma Bisericii s-a rupt in doua de sus pâna jos, aratând incheierea si caderea preotiei.

Si, despre incheierea acestei preotii o arata atât de clar apostolul Pavel in Epistola catre Evrei, capitolele 7, 8 si 9. Acolo se arata ca preotii erau multi, pentru ca moartea ii impiedeca sa ramâna pururea.

Dar astazi avem un Mare Preot, pe Isus Christos. Pâna atunci era un mare preot pamântesc, care intra odata pe an in Sfinta Sfintelor cu jertfe de sange pentru pacatele sale si ale poporului. Dar, de-acum, odata cu Invierea Domnului Isus, avem un Mare Preot, care S-a adus pe Sine ca Jertfa fara cusur odata pentru totdeauna si care sta la dreapta lui Dumnezeu (fara pacat) si Mijloceste pentru sfinti (oameni) dupa voia Sa. S-a terminat cu acea preotie, acolo si atunci (in Ierusalim, la Cruce). Lucrarea marelui preot din VT directiona spre ce avea sa vina prin Domnulm Cristos, prin Jertfa Lui, il prefigura pe El.

Constatând toate acestea, am inceput sa renunt la o parte din patristica, sa renunt la o parte din sfânta traditie, din randuielile bisericii, la predanii (datina, obicei, traditie) si sa aduc Cuvântul lui Dumnezeu cât mai aproape de enoriasi, eliberat de obiceiurile acestea atât de stufoase, de tenebroase, atât greu de suportat (nebilice fiind), sa-i indrept catre Christos Domnul.

Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul bisericilor evanghelice, sectare…

VA URMA !!!

Puteti vedea: Zorii Ep. 1 Ep.2 Ep. 3 Ep.5

AGRESIVITATEA CA MODEL COMPORTAMENTAL ÎN RELATIILE INTERUMANE

On July 19, 2011 By nelursIn ArticolLeave a comment

Octavian LUPU

Sa vorbesti despre agresivitate nu este simplu, mai ales când îti dai seama ca un astfel de tipar comportamental se regaseste cu prisosinta în propria ta viata. Cu toate acestea, este binevenita explorarea motivatiilor ce te anima atunci când recurgi, constient fiind sau nu, la violenta. Cu siguranta ca acest subiect a facut obiectul unor studii aprofundate de-a lungul timpului din partea celor mai ilustre personalitati. Cu toate acestea, nu s-a putut epuiza bogatia de sensuri ce rezulta din examinarea acestui comportament neobisnuit al naturii umane.

Imagineaza-ti ca ai putea face o calatorie în trecut si ai avea ocazia sa observi evolutia comportamentului uman de-a lungul veacurilor. Ar fi o completare binevenita a informatiilor dobândite în cadrul lectiilor de istorie universala. Ai avea astfel sansa de a percepe fenomenul istoric dincolo de evenimente si date, fiindca ai putea vedea motivatiile interioare ce au condus la anumite situatii consemnate doar la nivel superficial în diferitele surse de documentare.

În ceea ce ma priveste, întotdeauna am considerat ca pentru a întelege o perioada istorica este esential sa întelegi, atât cât îti este cu putinta, oamenii care au trait în acel timp. Însa o astfel de abordare presupune sa îti dai seama ca izvorul întregii suite de evenimente, la care esti martor sau despre care dobândesti cunostinta, se afla în adâncul motivatiilor si dorintelor sufletului omenesc.

În ce priveste agresivitatea, aceasta îsi are originea în spiritul de competitie ce decurge din dorinta de a fi mai presus decât ceilalti, de a demonstra ca ego-ul tau este mai puternic si mai dominant decât al celor din jur. De aceea într-un sens sau altul, atitudinea de înaltare de sine reprezinta cauza principala a recurgerii la agresivitate. Practic, acest lucru se manifesta prin încercarea fie de a-ti mentine “teritoriul”, fie de a-l extinde în favoarea ta. Ceea ce ai învatat despre politica de dominatie între statele lumii are aceleasi cauze cu motivatiile ce te determina “sa ataci sau sa te aperi”, consecinta imediata fiind un simtamânt ce nu îti mai da pace, în termeni moderni numit stres, adica o tensiune sau întindere interioara continua. De aceea, ca argument pentru cele afirmate, voi reda o consemnare din cuprinsul Bibliei si anume istoria celor doi frati cunoscuti sub numele de Cain si Abel.

„Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mâncare din roadele pamântului. Abel a adus si el o jertfa de mâncare din oile întâi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a mâniat foarte tare si i s-a posomorât fata.

Si Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” Însa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sau Abel si l-a omorât.”

Exista mai multe lectii practice pe care poti sa le înveti citind aceasta relatare straveche. Mai întâi, va fi usor sa observi ca spiritul de competitie a devenit vizibil din momentul în care fratele mai mare a considerat ca este nedreptatit si defavorizat în raport cu celalalt frate al sau. Acest lucru parea justificat prin prisma rezultatului imediat al respingerii jertfei pe care a adus-o lui Dumnezeu. Astfel, se poate distinge un triunghi al relatiilor între cele trei personaje amintite: Cain, Abel si nu în ultimul rând, Dumnezeu, autoritatea suprema în materie de judecata si Creatorul întregului univers.

Orice relatie “triunghiulara” are un potential exploziv, fiindca niciodata ego-ul nu permite existenta unor rivali pe pozitia pe care o detine. Cain era fratele mai mare si prin urmare avea întâietate în toate lucrurile. Mentionez faptul ca ordinea în care s-au adus jertfe a urmat aceasta logica: mai întâi Cain si dupa aceea Abel.

Însa rezultatele au inversat ordinea initiala, jertfa lui Abel fiind primita, dar cea a lui Cain fiind respinsa. În triunghiul relational creat, Cain a perceput acest lucru ca fiind o pierdere a pozitiei de întâietate, a “teritoriului”, în favoarea fratelui mai mic. Tentatia era mare în a reduce acest triunghi relational prin eliminarea unuia dintre colturi, adica a lui Abel.

Prevazând acest lucru, Creatorul a oferit solutia de iesire corecta prin asigurarea data lui Cain, ca daca va respecta regulile aducerii jertfei, atunci aceasta va fi primita. Practic, Dumnezeu l-a asigurat pe Cain ca nu exista niciun fel de triunghi relational, decât în mintea lui. Aceasta falsa impresie exista doar în mintea lui Cain, dar nu avea legatura cu realitatea. Iar în al doilea rând, lui Cain i s-a dat o instructiune bine definita în a nu lasa ca o astfel de conceptie sa puna stapânire pe mintea lui conducând la dorinta de eliminare a fratelui sau.

Ce legatura are aceasta relatare cu persoana ta? Parerea mea este ca exista o conexiune directa, fiindca natura umana este identica. În primul rând, mecanismul producerii comportamentului agresiv se regaseste în triunghiul relational. Cine pot fi actorii?

Un actor este propriul tau ego, ce fie se simte amenintat, fie doreste sa se extinda, pe care îl voi numi Protagonistul. Al doilea actor este persoana pe care o consideram a fi Rivalul sau Antagonistul, din punctul tau de vedere. Iar al treilea actor este Audienta, care se refera la persoanele ce sunt martore la ceea ce se întâmpla între Protagonist si Antagonist.

Modelul îti va fi usor de înteles daca te vei gândi la un meci de box unde Protagonistul si Antagonistul sunt cei doi luptatori, iar Audienta include pe cei ce vizioneaza competitia. În experienta noastra Audienta este reprezentata de Ceilalti, de acel teribil gând în genul: “Ce vor spune ceilalti? Cum vor reactiona cei cunoscuti? Ce va spune lumea?” si alte impresii în genul acesta.

Solutia consta în a reduce triunghiul la o singura latura, de eliminare a Rivalului de pe ring si de a ramâne singuri în fata Auditoriului, a lumii. Ceea ce ignori într-un astfel de rationament, este tocmai falsitatea atribuirii unor astfel de roluri. În plus, “victoria” eventual câstigata va fi iluzorie, fiindca atentia ce îti va fi acordata de catre Audienta este doar pe durata spectacolului oferit. Dupa ce acesta s-a încheiat, nimeni nu îti mai acorda niciun fel de atentie. Ai devenit banal, chiar comun, neavând ceva special.

Dubla tragedie a agresivitatii consta în lichidarea presupusului Rival, precum si reducerea “triunghiului relational” la un simplu punct. Adica devii singur cu o “comoara” ce nu îsi merita numele, adica cu propriul ego mereu nemultumit si aducator de suferinta. Aici sta de fapt esenta oricarei forme de manifestare a ceea ce se numeste ca fiind “rau”.

Pe vremea când eram elev la un liceu militar, am asistat de mai multe ori la conflicte violente între colegi. Tentatia celor ce nu erau implicati direct era de a deveni imediat Auditoriu. Ne placea spectacolul confruntarii si acest lucru producea adrenalina, ceea ce sporea interesul. De aceea, prima reactie de “turma” era de a face loc Protagonistului si Antagonismului, de a ne pozitiona ca spectatori si de a lasa show-ul sa continue. Nu conta cine avea dreptate, doar spectacolul conta.

Dupa ce se loveau cei doi implicat cu violenta aruncându-si cele mai urâte injurii, mai precis când spectacolul devenea prea intens, iar sângele începea sa curga, Audienta întelegea ca exista o “culpa” colectiva în a fi martor si a nu interveni, fapt ce s-ar fi tradus prin masuri disciplinare împotriva celor prezenti, si de aceea în mod instinctiv interveneau mai multi “arbitrii de ocazie” si îi opreau pe cei doi „luptatori” înainte de a fi prea târziu. Însa spectacolul merita “toti banii”. De fapt, la fel stau lucrurile si în cazul luptelor dintre animale, trecând mai departe la cele dintre oameni atât la nivel individual, cât si la cel colectiv.

Prin urmare, daca doresti sa-ti diminuezi comportamentul agresiv, atunci trebuie sa iesi din cadrul triadei ego-rival-audienta încercând sa dezlipesti eticheta de rival pusa asupra altei persoane. În acest sens, un dialog deschis si direct ar fi binevenit.

Dar daca într-adevar, rivalitatea este autentica si competitia este reala, iar dialogul fie nu este posibil, fie este contaminat de motive ascunse sub aparente înselatoare? În astfel de situatii este bine sa vezi daca merita obiectul disputei, fiindca uneori este mai bine sa suferi o pierdere minora printr-un compromis acceptabil, decât sa pierzi lucruri mult mai importante în genul ruperii definitive a unei relatii cu o persoana de care esti legat prin afectiune sau prin forta împrejurarilor. Acest lucru este în mod deosebit valabil în relatiile de familie. Astfel, parasesti pozitia din triunghiul relational în dreptul tau.

Dar daca în joc sunt lucruri la care nu se poate renunta? Daca nu se poate ajunge la un compromis acceptabil? Abia atunci trebuie sa accepti lupta, fara a merge însa pâna la distrugerea adversarului.

Iar daca observi ca altcineva te considera rival? Daca esti în pozitia lui Abel? Ce poti sa faci? În primul rând ar trebui sa încerci sa iesi din încurcatura prin clarificarea lucrurilor. Însa nu totdeauna este bine sa abordezi o astfel de situatie de unul singur. “Greseala” lui Abel a constat în a nu lua alaturi de el o persoana neutra, care sa medieze situatia aparuta. El a încercat sa rezolve de unul singur un conflict în care era etichetat drept Rival, oferind ocazia neasteptata unei clarificari violente si eliminatorii a situatiei aparute. Desi poate nu vei fi de acord cu mine, cred totusi ca intentia a fost buna, dar metoda aleasa a fost gresita.

Însa indiferent de situatia cu care te confrunti este util sa constientizezi triunghiul relational ego-rival-ceilalti si sa cauti sa iesi din el fara a recurge la agresiune si fara ca vreuna dintre parti, fie ea si persoana proprie, sa fie afectata, lovita sau distrusa. Este dificil, dar aici sta marea arta a vietii traite în armonie cu Marele Autor.

„Daca fratele tau a pacatuit împotriva ta, du-te si mustra-l între tine si el singur. Daca te asculta, ai câstigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori.

Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagân si ca un vames. Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamânt va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pamânt va fi dezlegat în cer.”

Bucuresti

12 mai 2011