Evanghelia dupa Luca – Revista ARMONIA

Sfânta Evanghelie după Luca cap.16, vers. 19 – 31

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Meditație de dr. Stelian Gomboș

Îndepărtându-mă de această parabolă aşi spune că parcă viaţa noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta şi nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea şi el cerul ca pe un uriaş cristal care închide universul nostru aici, aşa încât nu putem şti ce este dincolo. Continue reading “STELIAN GOMBOȘ: Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr” →

George Danciu

“Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..” Deuteronom, 7.9

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.” Luca, 10.41-42

ESTE UN SINGUR DUMNEZEU

E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!

Omul îsi primeste învatatura pe multe canale si prin si mai multi oameni. Diversificata, însa e oscilanta si schimbatoare de la o zi la alta.

Acesti învatatori, nu numai ca nu sunt desavârsiti, nu sunt nici cel putin mereu la fel, aceeasi, ei sunt schimbatori si inegali cu ei însisi. Ei sunt purtati încolo si încoace de orice val de învatatura pe care o primesc la rândul lor.

Doar Unul singur, Dumnezeu, e mereu acelasi, azi, si ieri si în veci. Dumnezeu nu se schimba, El ramâne mereu egal cu El însusi în ceea ce face. El este unic.

Daca primim de la oameni, învatatura si pretentii, ele se modifica mereu si niciodata nu reusim sa ne multumim unii pe altii.

Daca însa ne raportam la Dumnezeu, care ne da o învatatura clara si care are aceleasi pretentii, dintotdeauna, atunci nimic nu ne va surprinde.

El spune adesea ca ne cere doar un singur lucru, El nu doreste sa ne încarce carul sau sa ne încurce în drumul nostru spre Viata eterna.

***

Luca, 10

Pentru a ne edifica, putem lua multe exemple, fie de o parte, fie de alta.

Însa, acum sa privim în capitolul 10 din Evanghelia dupa Luca unde gasim câteva subtexte.

(a) Primul e Trimiterea celor 70 de ucenici. Sa luam doar o singura învatatura, cerinta a Domnului pentru crestini!

„Dupa aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetatile si în toate locurile pe unde avea sa treaca El.

Cine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta; si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste; iar cine Ma nesocoteste pe Mine nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Sunt împuterniciti si trimisi de Domnul, multi, Luca ne spune de trmiterea a saptezeci, dar în zilele noastre numarul e mare, fara de numar, însa El e Acelasi, Unul, cu aceeasi învatatura neschimbatoare.

Trebuie sa-L întrezarim cu totii pe El, Unicul, în zugravirea slaba si saracaciasa pe care doar asa reusim, palid, sa-L prezentam pe Cel Nevazut, Creatorul a toate.

Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Luca, 10.22).

Ni se cere doar un singur lucru: sa fim Ambasadorii Lui! E mult, e putin, e dificil… acesta e mandatul nostru.

(b) Al doilea e Pilda Samariteanului

Un învatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citesti în ea?” El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Un învatator al Legii s-a ridicat sa-L ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Si acestui om, Domnul i-a cerut un singur lucru, pe care, implinindu-l, va avea satisfactie, va mosteni viata vesnica.

Ce i-a cerut? Sa fie plin de iubire; fata de Dumnezeu si fata de aproapele sau.

„Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Oamenilor nesinceri le vine greu sa fie simpli în întelegere si judecata. Nici acest învatator al legii n-a putut întelege care-i e aproapele deoarece nu voia sa asculte de învatatura lui Dumnezeu.

Aproapele nostru e cel întâlnit în calatoria vietii noastre si care se afla într-o nevoie oarecare, iar noi trebuie sa fim sensibili si sa ne dam toate silintele sa-l ajutam, dupa puterile noastre (dintr-o inima plina de iubire).

„Pe când era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat într-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o sora numita Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Marta e personajul principal, negativ, iar Maria, din planul secund e laudata pentru purtarea ei!

Marta lucra de zor, agitata, gândind ca asa îi va fi mai de folos musafirului si-L va onora mai mult prin munca ei neostoita.

Însa Maria, la sosirea Mântuitorului, nu înceteaza a-L soarbe cu toata fiinta si inima pe Domnul!

Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Domnul e cel ce trage concluzia finala. Dumnezeu ne cere un singur lucru: sa avem o atitudine de închinare înaintea Lui!

Când avem o stare de închinare înaintea Creatorului si Stapânului nostru toate celelalte decurg dupa voia Sa:

traim în ascultare de El;
mergem ca ambasadori, înaintea Lui;
lucram cu iubire pentru aproapele nostru aflat în nevoi;
Îl onoram pe Dumnezeu prin închinarea noastra, din toata inima, prin ascultare si credinta!

Glorie Domnului! Amin.