Wurmbrand a devenit „Obiectivul Ashaver“

Articol preluat de pe http://www.richard-wurmbrand.ro/

 

Wurmbrand a parasit România la vârsta de 57 de ani. Toata viata lui, convertirea, închisorile, fratii de suferinta erau aici, în tara subjugata.

„În adâncul inimii mele – marturisea pastorul –, mi-ar placea sa cultiv frumusetea propriei mele vieti si sa nu ma implic într-un razboi urias ca acesta. Mi-ar placea atât de mult sa ma retrag undeva în liniste si sa ma odihnesc. Dar nu este posibil.

Comunismul e la usa. Eu trebuie sa duc acest razboi, desi este foarte periculos pentru mine, personal.“

Dupa marturia din Senatul American, Securitatea (Directia de Informatii Externe) îi deschide în 1967 un nou dosar de urmarire informativa, sub numele de Ashaver. Dosarul contine 9 volume cu 2.232 de file si era destinat contracararii activitatii sale dusmanoase.

De altfel, din tara, Richard Wurmbrand si sotia sa, Sabina, fusesera urmariti informativ, sub diferite nume, fie obiectivul Valter, Vâlcu sau Olteanu, în functie de ce Directie a Securitatii se ocupa de el, fie Sabina, obiectivul Lutherana.

Erau supravegheati operativ, corespondenta le era interceptata, nenumarati agenti erau dirijati pe lânga ei pentru a le stabili legaturile în cadrul dizidentei baptiste si penticostale, la domiciliu aveau instalate I.C.O. cu scopul de a adânci informatiile.

Nume cunoscute azi din sistemul represiv, ca loc. col. Nicolae Plesita sau col. Emil Macri, semneaza aceste masuri si, într-o nota din 30 noiembrie 1964 (la putin timp dupa eliberare), era dispusa arestarea lor prin prindere în flagrant delict, actiune aprobata de catre Ministerul Afacerilor Interne – generalul col. Alexandru Draghici.

Înainte de a pleca din tara, chemat de Securitate, lui Wurmbrand i se pusese în vedere: „Mergi în Vest si predica-L pe Hristos cât de mult vrei. Dar nu te atinge de noi. Sa nu care cumva sa spui un cuvânt împotriva noastra“.

Timp de 3 decenii, Wurmbrand strabate planeta, în turnee misionare, sub deviza: „Aduceti-va aminte de cei ce sunt în lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei!“. Este o voce marturisitoare ca a lui Aleksandr Soljenitîn. În Europa, în Columbia, în Peru, în Bolivia, în India, în Noua Zeelanda, în Australia si în Africa, în tarile nordice, peste tot în lume, prezenta lui pare astazi imposibil de realizat în dimensiunea ei, de-a dreptul halucinanta.

Si totusi, Richard si Sabina duc mesajul lor în marile si micile comunitati crestine. Securitatea, prin UM 0920 – sediul central al DIE – fabrica materiale compromitatoare. Împotriva lor se pregatesc atentate.

În Dosarul Ashaver regasim nenumarate telegrame fulger, agenti pregatiti contrainformativ, zboruri Tarom organizate doar cu scopul de a combate, a compromite, a demasca public misiunea si influenta lui Wurmbrand.

Întreg itinerariul strabatut de pastor este urmarit de mii de agenti ai Securitatii.

Ca sa poti întelege limbajul codificat al documentelor de arhiva ar trebui sa stii ca fiecare tara sau localitate aveau un nume conspirat. Spre exemplu: SUA se numea Galaxia, Africa – Chirnogi, Franta – Ghimes, Santiago de Chile –Sendreni.

Sediile centrale ale DIE erau botezate universitati, ofiterii – cercetatori, ambasadele române – tipografii, iar rezidentele – lectorate.

Într-o telegrama strict secreta – de importanta deosebita – din 28 martie 1977, se mentioneaza: „Consiliul Pastoral din Sendreni, care grupeaza elementele cele mai reactionare din sânul bisericii, a invitat pe R. Wurmbrand sa tina o serie de conferinte despre torturile suferite în perioada cât a fost detinut în Româ­nia (…). În cazul în care exista un plan de demascare a acestuia, rugam sa ne comunicati unele date compromitatoare care ar putea fi facute cunoscute unor relatii din rândul ziaristilor locali“.

„Ceea ce m-a ajutat sa supravietuiesc în închisorile comuniste, unde atâtia mureau în jurul meu, a fost speranta de a fi într-o zi liber, pentru a putea avertiza tarile vestice de pericolul amenintator al comunismului. Acest lucru am încercat sa-l fac în contactele mele cu reprezentanti ai bisericilor vestice. Ceea ce am întâlnit însa au fost dusmanie si indiferenta, chiar complicitate cu comunistii.“

Avertizarile lui Wurmbrand au fost ignorate. A fost privit ca un „tulburator al pacii“. Dar el se simtea dator milioanelor de captivi din închisorile comuniste, din lagarele de munca fortata si din statele comuniste unde atmosfera era înca apasatoare. Se simtea dator sa vorbeasca.