…DURERILE BATRÂNETII!
Când te dor toate oasele de lucru sau de batrânete,
Gândeste-te la pacatele ce le-ai facut in tinerete…
Ca judecata ta a si-nceput de mult,
Sau te-ai crezut cumva perfect?…ori ce-ai crezut? Continue reading “PACATELE TINERETII…”
Elena BUICA
„Eheiii! Pe vremea mea, tinerii nu ridicau glas în fata parintilor. Ce ziceau ei, era sfânt. Ei hotarau soarta copiilor, chiar când si cu cine sa se casatoreasca. Nici dupa aceea tinerii nu ieseau din voia parintilor, îndeosebi nora trebuia sa fie supusa fara crâcnire. Nepotii erau smirna în fata bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.”
Asa îi mai auzi si astazi pe unii batrâni ai satelor, chiar daca în acea supusenie mocneau revolte neputincioase si dureri sugrumate în lacrimi. Dar generatia care a fost „supusa” atunci, devenind parinti si apoi bunici, a tinut si ea strânse haturile cât a putut, desi multe nu mai erau ca pe vremea lor si câte un vânt al schimbarii venea sa mai primeneasca lumea si atunci deplângeau si ei vremurile trecute. Si tot asa de la generatie, la generatie.
În frageda tinerete, am rugat-o pe bunica sa îmi faca un costum de baie ca sa merg la mare. Desi bunica era o femeie cu orizonturi mai largi, s-a îngrozit la auzul acesei rugaminti. Cum adica? Pe vremea ei, doamnele care mergeau la mare foloseau rochii speciale pentru plajâ si baie, si eu sa ma expun mai mult goala? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câtiva ani, mama, spre marea mirare a bunicii, se balacea si ea la mare în costum la fel de „golas” ca al meu, iar eu mergeam la nudism. La statiunea „2 Mai” era si nudism comun despre care îmi relatau prietene si eu ascultam cu urechile sfârâind de curiozitate, dar n-am gasit în mine puterea de a învinge pudoarea si sa ma duc în acel loc „rusinos”. Astazi costumele de baie sunt atât de sumare, încât, mai nu sunt si persoanele de seama mea murmura a nemultumire, iar nudismul îl poti vedea prea adesea la televizor, în reviste, în presa cotidiana, mai peste tot în România.
Ma aflam în comuna mea natala ca sa culeg date pentru monografia comunei. Mai multe persoane ma îndreptau spre un batrân care se apropia de 90 de ani, dar era înca „verde” si avea înca o buna memorie. Avusese mai multe „functii de conducere” în sat si era foarte înformat în multe aspecte ale vietii satului, ca o adevarata cronica vie. Înainte de a ajunge la el, oamenii îmi prezentau faptele si întâmplarile mai semnificative care îi conturau personalitatea. Asa este la sat. Când se vorbeste despre un om, i se face si o prezentare scurta, asa cum este perceput de fiecare. Este un fel de cimitirul vesel din Sapânta în editie orala, dar pentru toti oamenii – vii sau morti. De la unul-altul am aflat ca acest om a fost extrem de neînduplecat si drastic cu cei din jur, fie ai casei, fie ai satului. Nu admitea sa iasa nimeni din cuvântul lui. Sotia devenise un fel de sclava. Cu baiatul a avut conflicte care l-au determinat sa rupa relatiile în asa masura, încât, când acesta, neasteptat a trecut la cele vesnice, tata nu s-a dus sa-l vada, sa-i dea iertarea si sa îl duca pe ultimul drum. Acum, totul s-a schimbat. „Degeaba s-a tinut el tare si batos toata viata, dar uite ca acum n-are nici o putere asupra nepoatei care i-a schimbat traiul de pana acum, pe care l-a tocmit el cum a vrut”, mai adaugau satenii.
Cu inima cam îndoita, m-am dus la curtea omului mânata de nevoia documentarii. De departe, am auzit la început niste bubuituri. Am deslusit apoi ca tocmai la casa la care mergeam erau în functiune niste boxe care emiteau muzica încât vibra aerul pâna la distante mari. Când am ajuns acolo, am strigat la poarta, dar nu era posibil sa fiu auzita. Din întâmplare a iesit din casa o tânara, cred ca era sub 18 ani. Era îmbracata ca pentru plaja, cu pantecele gol, cu o bluza gen sutien sumar si cu o fusta doar de câtiva centimetri. Parul cret, latos si îmbâcsit, si fel de fel de zorzoane care subliniau farduri grele pe fata si unghii colorate mai mult în negru, iar în picioare niste pantofi cu vârfuri lungi, aproape înca odata cât pantoful. S-a apropiat de poarta cu importanta si cu miscari odulatorii ale corpului si m-a întrebat ce doresc. Dupa ce i-am spus, îmi lasa impresia ca nu a înteles. Era atenta la un grup de baieti de seama ei adunati în fata portii de peste drum cu care comunica din privire. Într-un târziu a înteles si si-a chemat bunicul. A aparut din fundul curtii, de la treaba, ca într-un tablou al taranului de altadata. Descult, cu picioarele prafuite si crapate, cu un strat de pamânt sub unghii si îmbracat în straiele din timpul sau. L-a început nu s-a aratat prea încântat de întâlnirea cu mine. Am intrat în curte numai la rugamintea mea si dupa un timp mi-a dat un scaun sa stau. Au scazut si decibelii muzicii. Treptat-treptat i s-a dezlegat limba si a început sa arate interes din ce în ce mai mult. Se desprindea vioiciunea mintii, capacitatea de a întelege faptele de viata si de a le înmagazina. Din spusele lui, din gesturi si din aerul ce-l afisa, iesa în evidenta portretul omului strasnic pe care îl descriau satenii. Încercam atunci sa strabat cu ochii mintii, cum a fost posibil ca încercarile satenilor, ale sotiei, ale baiatului sa nu poata clinti nimic din ordinea si vrerea stabilita de el, iar aceasta nepoata impusese sub ochii lui o lume atât de diferitî, o lume din care el nu a mai putut clinti nimic. Am înteles ca în spatele nepoatei mai stateau înca multe alte schimbari în scena vietii lui. Mi se parea ca citesc în ochii lui regretul de a renunta la ceea ce-si dorise din totdeauna, acea viata linistita pe care o dau lucrurile hotarâte odata pentru totdeauna, renuntarea la viata taranilor de demult care inspira stabilitate, echilibru si luarea lucrurilor în serios, cu reguli de buna purtare care formeaza un cod de simplificare a vietii si de la care nu sunt îngaduite abateri. Ciocnirea dintre ordinea familiei asa cum o impusese el si cea care plutea în aer impusa de nepoata si de noutatile timpului prezent, lui i se parea prea dureroasa si prea nedreapta.
Totusi, nepoata asta nastrusnica, l-a învatat ceva. L-a învatat lectia blândetii rabdatoare. L-a facut sa înteleaga mai usor ca, mai ales în ultima vreme, s-a produs o adevarata avarie sociala, care încetul cu încetul a distrus un întreg mecanism, înlocuindu-l cu ceea ce el acum deslusea pe îndelete. L-a învatat sa renunte la „asa am pomenit”, cuvinte în care emanciparea se zbatea osândita pe veci la neîmplinire.
Acum batrânul reevalueaza fapte si gânduri din trecut cu oarecare naduf – caci accesul spre sine însuti nu este întotdeauna lesnicios – ramând adesea cu ochii atintiti în adancimea timpului în care oameni, fapte si obiecte renasc într-un alt chip.
La urmatoarea vizita în comuna am aflat ca nepoata s-a maritat si ca a devenit o familista asezata în noile rosturi de viata, iar bunicul reaseaza si acum parerile despre lume dupa alte rânduieli mai noi, desi traieste puternic nostalgia vremurilor de altaadata, murmurând pentru sine: „eh, pe vremea mea, era altfel”.
Elena BUICA
Toronto, Canada
20 februarie 2012
George Danciu
Isus a zis ucenicilor: „Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”
Marcu, 14.11-12
ACUM ÎNTELEG DE CE NU ÎNTELEG!
Învatatura Domnului Isus este radicala, divina, exacta. Nu e una tranzitorie, care poate fi ignorata, e tocmai aceea de care are omul nevoie. Învatatura sa nu poate fi ocolita, cuvintele sale sunt duh si viata. Nu e cu lumini si umbre, ci doar lumina!
El a propovaduit despre doua cai. Una lata, pe care merg multi, spre pieire, si una îngusta, care duce în sus, la Cer, la Domnul
. Calea îngusta, putini sunt cei care o afla, ea nu e la îndemâna oricui, ea nu poate fi gasita numai de cei care o cauta din toata inima. Calea aceasta are si o usa, pe Isus. El a zis: Eu sunt usa. Usa e joasa sa poata intra oricine. E joasa în asa fel încât sa nu poata intra prin ea cineva care e prea înalt în ochii lui si prea mândru. Nimeni mândru nu poate trece pe aceasta usa. Celor smeriti Dumnezeu le da harul de care au nevoie sa poata intra pe calea îngusta. Acestia vin la Domnul sa capete iertarea de care au nevoie, caci pacatul e un zid de despartire între om si Dumnezeu, zid care nu poate fi surpat decât prin credinta si iertare.
***
„ … ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”
BUCURIA UCENICIEI
Unde se afla Isus e bucurie, pace si mângâiere. Când a predicat Isus la peste 5.000 de oameni, El le-a dat si mâncarea de care aveau nevoie pentru trup, înmultind acele doua pâini si cei cinci pesti. Unde se afla El, nu mai sunt alte nevoi, Isus împlinind toate nevoile omului.
Cine crede în El nu va mai înseta spre alte izvoare, El satisfacând pe deplin setea si foamea, fizica si spirituala a omului, oricare ar fi.
***
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte bogat în semnificatii, iar pentru a-l putea întelege, facem doua observatii:
Oamenii care nu sunt ucenicii lui Isus nu pot întelege voia Sa
Întelegerea tine de misiunea pentru care a venit El în lume si a murit: sa caute si sa mântuiasca pe cel pierdut
Oamenii se împart în doua categorii mari:
a) Cei care L-au primit ca Domn al vietii lor, care sunt copiii lui Dumnezeu;
b) Cei care nu-L primesc, care îl refuza, care nu-L pretuiesc si umbla în întunerec, cei care savârsesc pacate si traiesc în imoralitate si minciuna;
Întrebare: De ce le vorbea oamenilor în pilde? „… ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”
Deci ca nu care cumva sa se întoarca unii care nu-l iubesc, la Dumnezeu, si sa li se ierte pacatele!
Asta înseamna o Judecata, dar si o Speranta. Judecata e evidenta, ca cei pacatosi, care nu-si marturisesc Domnului pacatul, nu vor fi iertati. Speranta, însa, mai este si pentru acestia, mica, dar totusi exista.
Voua, ucenicilor (crestinilor autentici), vi s-a dat însa sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu.
Bucuria partasiei ucenicilor cu Domnul Dumnezeu, e asigurata, „dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”
Pentru ceilalti – judecata e data – nu vor întelege Cuvântul e vestit multimilor de oameni! Unii, înteleg si devin ucenici, apoi ramân cu El, în partasie, cu bucurie. Iar unii n-au crezut, ceil multi – judecata e trasata: primesc o orbire, si nu înteleg tainele Împaratiei lui Dumnezeu, pentru ei e o nebunie!
Asa se face ca sunt unii care la un moment dat exclama: Acum înteleg, de ce nu înteleg!
Unii nu înteleg cântarea de lauda, nu înteleg Cuvântul, nu înteleg ce e cu Jertfa lui Isus, cu ieratarea, cu mântuirea, cu viata vesnica, ca raiul, cu iadul, ei nu înteleg nimic din tainele duhovnicesti. Pentru ca Dumnezeu i-a lasat în voia pornirii inimii lor necredincioase, firesti, si nu doar ca fac ce fac, dar se si lauda cu acele imoralitati (Romani, 1.18-32)
Multi intra sub incidenta unei consecinte, aceea ca Nu pot amâna la nesfârsit împacarea oferita prin har si credinta!
Trebui sa accept, când mi se ofera acest har, de a fi iertat si a avea: iluminarea, revelatia, vindecrea si deschiderea ochilor si auzului!
La fel mi s-a înrâmplat si mie. Dupa ce am auzit Cuvântul prin mai multe predici si citire personala si studiere, mi-am dat seama ca trebuie sa aleg calea cea îngusta cu Isus, pentru a fi fericit în vesnicii, în Rai, pentru a nu ajunge în iad în chin si dureri. Dar am zis, sa mai amân un timp sa mai pacatuiesc, sa mai ramân un timp în placerile de-o clipa ale pacatului. Însa Domnul, care ne cunoaste mai binedecât noi însine, m-a ajutat si mai mult, mi-a luat dorinta placerii pacatului si am ramas statornic si m-am hotarât pentru Isus, pentru binele meu, in 1992!
E o limita, e o granita dincolo de care pentru noi nu se mai gaseste har – ajutor de la Dumnezeu pentru împacare -, de aceea zice Cuvântul: Cautati pe Domnul câta vreme se poate gasi, chemati-L câta vreme este aproape(Isaia, 55.6) si sa luam, dar, bine seama, ca atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu.
Speranta, subtire, exista totusi în acea sintagma: ca nu cumva, tradus corect de Cornilescu. În limba greaca, în principal, se traduce prin ca nu cumva; iar în secundardaca nu, care introduce speranta la care facem referire. Însa, Evanghelia dupa Matei a fost scrisa în limba vorbita de Matei si de Domnul Isus, în aramaica galileana: la care,întelesul secundar este ca nu cumva,iar cel principal e daca nu. Deci mai este totusi o speranta si pentru cei care sunt acum împietriti, ca le va vini auzul, ca-si vor capata vederea si astfel sa se poata decide pentru Isus si viata vesnica.
***
Prof. dr. Ioan Brie poveste cum în Biserica din Sibiu, unde slujeste ca pastor, avea o doamna asezata la balcon care dupa cca doi ani l-a oprit si i-a aratat Biblia ei în avea multe pe marginea foilor notari cu creionul, urmate de semnul întrebarii ? deoarece i se parereau prea de tot Cuvântul si nu-L întelegea sau nu era de acord cu ce e scris, dar cu timpul semnul ?s-a schimbat în semnul de exclamare !. si, dna (Maria Popa) a cerut botezul.
Dumnezeu ne pune în fata noastra masa întelepciunii Cuvântului Lui – Doamne, fereste-ma de mândrie, sa ma cred mai întelept decât Tine! Amin.
Doamne, ajuta-ma sa te aleg pe Tine, la prima ocazie pe care mi-o vei oferi si, apoi, totdeauna! Amin.
(Text inspirat de Cuvântul lui Ioan Brie – Biserica Penticostala din Sibiu, profesor la Institutul Teologic Penticostal Bucuresti)
George Danciu
„Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea si Viata. Cine crede în Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede în Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?”
Evanghelia lui Ioan, 11.25-26
.
Izvorul tamaduirii!
.
În fiecare domeniu ai înaintea ta oameni care sunt deschizatori de drum. Daca ne-am uita putin la aparitia genurilor literare am vedea cât de timid au evoluat în Tarile Romîne, poate si comparativ cu alte popoare. Primii mari cronicari români Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce (sec.XVI-XVIII), de care vorbeste istoria, din preajma carora s-a ridicat ca domn si carturar prolificul Dimitrie Cantemir, membru al Academiei din Berlin (1714) care scrie opera filozofica „Divanul sau Gâlceava înteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul” Iasi, 1698).
Sunt nu putini, chiar si dintre profesori, care nu cunosc nimic înafara titlului acestei opere exceptionale, ca ea cuprinde meditatii profunde ale lui Cantemir la Proverbele lui Solomon – Cuvântul Sfintei Scripturi (Biblia de la Bucuresti, 1688 sau „Biblia lui Serban Cantacuzino”).
Omul cult are doua mari posibilitati. Sa fie pe urmele precursorilor, înodând firul acelora care s-au straduit sa tina legatura neîntrerupta cu izvoarele de cultura si întelepciune ale marilor nostri înaintasi sau sa merarga direct la Marele Izvor sa ia apa rece si cristalina, nealterata de imperfectiunea vaselor care le-au purtat pâna la noi în sec.XXI, din care, sa ia fara sfiala si sa-si astâmpere cât mai bine setea.
Nimeni nu cunoaste mai bine decât Dumnezeu, Creatorul a toate, raspunsurile la întrebarile pe care si le pune omul de-a lungul unei vieti.
Isus a spus tuturor:
„Daca înseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie, cum zice Scriptura.” Ioan, 7.37-38
Informatiile, oricare ar fi ele, simple si elementare sau adânci si profunde de filozofice si stiinta, ne vin, practic, din doua surse de emitere: divine sau alterate, îmbibate de învatatura satanica.
Aurul îl scoatem din mina de aur, fie din filonul pur, fie din minereu împreuna cu balastul si impuritatile cu care s-au sedentat în timp. Filonul de aur este Isus Hristos, care nu are nici un el de impuritati sau alteratii. El e calea, adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin El.
El a venit în lumea noastra: ca sa ne ia pacatele si sa ne redea viata vesnica pierduta de catre Adam si Eva, prin amagirea de catre Sarpele cel vechi, diavolul.
Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. – o spune apostolul Ioan. (1 Ioan, 3.8). Tot apostolul Ioan, în Evanghelie consemnezaza ceea ce a spus însusi Isus:
„Toti cei ce au venit înainte de Mine sunt hoti si tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra si va iesi si va gasi pasune. Hotul nu vine decât sa fure, sa înjunghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug. Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun Îsi da viata pentru oi.” (Ioan, 10)
Alegoric, El e Pastorul cel bun, iar oile sunt cei care-L urmeaza. Unde te vezi? Unde îl vezi pe El? Sub acest scenariu poti sa te încadrezi pe tine si chiar pe altii, un ucenic, un crestin autentic, daca nu cumva sunt sau esti un hot! Hotii, cei care nu fac decât sa fure si sa prapadeasca, fac voia Celui rau, ei sunt copiii diavolului. Iar Isus a venit sa ne ajute: sa ne dea iertarea, sa ne împace cu Tatal, sa restabileasca relatia de iubire între noi, unii cu altii si cu Dumnezeu, sa ne aduca Pacea si bucuria în viata. El ne-a adus Cuvântul, în care gasim tot ce trebuie sa stim despre Dumnezeu si oameni. Si cum trebuie sa traim si sa umblam în lumina si în adevar.
Tot ce avem nevoie – pozitiv si moral -, gasim prin credinta în Dumnezeu si Isus, Mijlocitorul între om si Dumnezeu. Prin credinta în El, în jertfa lui primim iertarea de care avem nevoie.
***
CE ADUCE MÂNTUIREA
Dar Isus i-a zis: „Fiica, credinta ta te-a mântuit; du-te în pace si fii tamaduita de boala ta.”
„Isus a plecat împreuna cu el. Si dupa El mergea mult norod si-L îmbulzea. Si era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la multi doctori; cheltuise tot ce avea, si nu simtise nicio usurare; ba înca îi era mai rau. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin multime si s-a atins de haina Lui.
Caci îsi zicea ea: „Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui.” Si îndata a secat izvorul sângelui ei. Si a simtit în tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala. Isus a cunoscut îndata ca o putere iesise din El; si, întorcându-Se spre multime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” Ucenicii I-au zis: „Vezi ca multimea Te îmbulzeste si mai zici: „Cine s-a atins de Mine?” El Se uita de jur împrejur sa vada pe cea care facuse lucrul acesta. Femeia, înfricosata si tremurând, caci stia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui si I-a spus tot adevarul.
Dar Isus i-a zis: „Fiica, credinta ta te-a mântuit; du-te în pace si fii tamaduita de boala ta.” (Marcu, 5.24-34)
Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.
E foarte importanta atitudinea cu care te înfatisezi înaintea Lui Isus. Fariseilor si preotilor care cunosteau Legea, dar care erau mândri si fatarnici, El i-a respins numindu-i morminte varuite (aratau bine si curati înafara, dar înauntrul lor erau niste lupi rapitori).
El îi primea pe cei care veneau la El cu sinceritate, cu smerenie si umilinta, cu o nevoie acuta de El.
Bunatatea Sa se manifesta spre cei aflati în nevoie si suferinta, spre cei cu inima zdrobita si deznadajduita:
1. Nu te mai autocompatimi si vino la El
Aceasta femeie, din pilda de mai sus, suferise mult 12 ani. Având o scurgere de sânge, era considerata necurata. Se afla la marginea societatii, bolnava, izolata, în depresie, deznadajduita. Dar, într-o zi, auzise de Isus, dupa ce cheltuise tot pentru vindecarea ei, dar în zadar. Auzise ca la El toate sunt cu putinta, pentru El nimic nu e imposibil si îsi zicea ea:
„Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui.” Si îndata a secat izvorul sângelui ei. Si a simtit în tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala.”
La Dumnezeu totul îsi poate avea rezolvarea. Ea a crezut va va ajunge doar sa se atinga de haina Lui si se poate vindeca: si s-a vindecat! Domnul Isus a simtit ca din El a iesit o putere. Se uita împrejur sa vada cine e acea persoana. Multi, acolo toti se atingeau de Învatatorul Isus, dar El cauta sa vada cine s-a atins de El, cu credinta! Când te atingi de El cum credinta, altfel esti.
„Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.”(1 Ioan, 1.9)
Nu te poate ierta, daca nu-ti marturisesti pacatele.
Nu te poate vindeca daca nu vii, la Isus, cu credinta.
„Crednita vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani, 10.17).
Nu poti avea credinta daca nu asculti Cuvântul lui. A avea credinta înseamna sa te încrezi în lucrurile de care vorbeste Isus, în promisiunile Lui. Credinta e o relatie pe care trebuie s-o ai cu Domnul Isus. Sa-L cunosti, sa te apropii tot mai mult de El, sa-L iubesti si sa-L pretuiesti.
2. Nu te teme, crede numai!
Dar Isus i-a zis: „Fiica, credinta ta te-a mântuit; du-te în pace si fii tamaduita de boala ta.”
Femeia care fusese o necunoscuta saraca, bolnava si deznadajduita si în depresie, fara pace sufleteasca, acum poate merge eliberata, în pace, tamaduita de boala ei. Nimeni nu poate vindeca ca si Isus. Si El o ridica la rangul de „Fiica”Prin credinta, femeia a fost vindecata si mântuita de pacatele ei, a intrat în rândul copiilor lui Dumnezeu. Glorie Domnului!
„În timpul acestei întâmplari „a venit unul din fruntasii sinagogii, numit Iair. Cum L-a vazut, fruntasul s-a aruncat la picioarele Lui si I-a facut urmatoarea rugaminte staruitoare: „Fetita mea trage sa moara; rogu-Te, vino de-Ti pune mâinile peste ea, ca sa se faca sanatoasa si sa traiasca.”
Dar pâna sa ajunga acolo“iata ca vin niste oameni de la fruntasul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învatatorul?” Dar Isus, fara sa tina seama de cuvintele acestea, a zis fruntasului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” Si n-a îngaduit nimanui sa-L însoteasca, afara de Petru, Iacov si Ioan, fratele lui Iacov.
Au ajuns la casa fruntasului sinagogii. Acolo Isus a vazut o zarva, si pe unii care plângeau si se tânguiau mult. A intrat înauntru si le-a zis: „Pentru ce faceti atâta zarva si pentru ce plângeti? Copila n-a murit, ci doarme.”
Ei îsi bateau joc de El. Atunci, dupa ce i-a scos afara pe toti, a luat cu El pe tatal copilei, pe mama ei si pe cei ce-L însotisera si a intrat acolo unde zacea copila.
A apucat-o de mâna si i-a zis: „Talita, cumi”, care talmacit înseamna: „Fetito, scoala-te îti zic!” Îndata fetita s-a sculat si a început sa umble; caci era de doisprezece ani.” (Marcu, 5)
Sa observam ca pe cei batjocoritori El i-a scos afara. Aceea n-au deloc parte cu Isus. Ei nu vor avea parte de mântuirea si iertarea ce o primesc cei care se pocaiesc si vin la Isus zicând Ai mila de mine, pacatosul.
Mântuirea aduce sanatate fizica si spirituala, iertarea de pacate si, în final, viata vesnica cu Dumnezeu, în Raiul ceresc.
Nu te teme – aceasta îmbarbatare a Domnului, e scrisa în Biblie de 366 de ori, una pentru fiecare zi a anului.
Nu te teme, vino la Isus, si vei fi iertat, vindecat si mântuit de neputintele tale. Glorie Domnului! Amin.
***
(Text inspirat de Cuvântul lui Gabi Codrut – Biserica Betel din Oradea) http://beteloradea.wordpress.com/
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU E VIU ȘI LUCRĂTOR!
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Evrei, 4.12
Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Evrei, 13.8
Odata un predicator din Anglia a predicat într-un sat. Seara, în drum spre casă a fost atacat într-un loc întunecos de un hoț care i-a pus un pistol în piept și i-a cerut toți banii. Fără împotrivire, predicatorul i-a dat ceasul și portmoneul, iar hoțul l-a căutat în buzunare. În buzunarul de la piept a găsit niște hârtii pe care le luă în speranța că sunt hârtii de valoare. Continue reading “Atitudinea ta față de crucea lui Isus”
.
…la început – când ne nastem
Dumnezeu ne da – fiecaruia – la pachet
Viata si o Matriosa (…un papusoi
din acela mare – din care se scot – una
din alta – papusi tot mai mici…)
…si – de la-nceput
ne simtim si aratam strafulgerator de
eroici – orbiti unici de atâta
preajma de aer încins si soare fierbinte – înfruntam si
ne batem – în delir – cu
balauri – cu umbre enorme de
hrapareti vulturi – cu – mai ales
mori de vânt – tot mai multe
mori de vânt…
…spre sfârsit – la
apus – când
Matriosele noastre au ajuns istovite – jalnic
chircite – de cât s-au tot scos – una din
alta – Matriosele noastre – acum
punctiforme (dar tot zvâcnind
ambitios colorate iluzii – pâna la punctul
final…!) – Dumnezeu aduna toate
punctele astea
matriosarde – care înca tipa de triumful
delirant al culorii – le aduna Bunul Gospodar
Dumnezeu – ca pe flori le aduna – aranjând
plantând punctele astea – pe fiecare în
parte – vizionar – cu o
precizie dumnezeiasca – exact în pozitia
necesara – pentru a realiza desenul unei explozii
dulci-amare – într-un anumit
strat cu crizanteme celeste – …cu un suspin
cald – apoi – le sterge de praful efortului vizionar – sufla
blând peste desenul de puncte … – …si iata
catifelat gata – un nou paradis pastelat
înstelat – din care
pornesc – din nou – tantose
pline de avânt si
nesabuinta – cu surle si tobe în
frunte – noi Vieti si noi
Matriose – la
pachet…
***
Adrian Botez
prof. dr. Adrian Botez
..Auzim, nu de azi, nu de ieri, ci de câtiva ani încoace: „Si sindicatele astea…Ce dracu’ fac ele, pentru bietul om? NIMIC! Ar trebui desfiintate – n-are rost sa platim cotizatie, DEGEABA!!!”
…Stim de ce si de unde vin aceste fraze. Stim si cât de mult adevar (aparent/instigat sau nu) contin ele.
Aceste fraze provin:
1-pe de o parte, dintr-o realitate si dintr-o experienta adevarata si teribil de amara: sindicatele (mai ales cele din învatamânt!) TRADEAZA (în majoritatea lor!), pe toti cei care nu doar ca „platesc cotizatie”, ci investesc, în sindicat, ÎNCREDERE ! Încrederea ca liderul de sindicat va lua apararea bietului angajat, în fata vulpilor si vulturilor din patronat – dar si a dictatorilor violent-abuzivi, din zona bugetarilor /sectorul „de stat”. Multi lideri sindicali s-au îmbogatit malonest, peste orice masura si rusine (prin frauda clara, fizica si morala!), au intrat în politica, s-au aliat cu dusmanul, ajungând prim-ministri si uitând (ca de moarte!) de „originea” lor sindicala etc. – pe spinarea si împotriva înselatului om al muncii. Încrederea este foarte greu de capatat…daramite de…re-capatat, când omul, bietul om care munceste cinstit si vrea, NUMAI, sa nu fie pacalit si batjocorit si distrus („pentru un om mort, asteapta, la poarta uzinei, 300 de oamenii care vor sa traiasca”!), ajunge sa „sufle si-n iaurt” si nu mai vrea sa auda de „lupta sindicala”: ori cade la „mica întelegere” cu patronul sau cu „seful” de la „stat” (mituind, lingusind, tradând… – …si el, dupa modelul liderului, nu?…), ori începe o lupta surda si periculoasa, anarhica, de „vigilantes” sau de „franctiror” – ceea ce poate duce pâna la crima si anarhie sociala. Si nici macar „serviciile” (secrete, se-ntelege!) nu sunt în stare sa monitorizeze astfel de nemultumiri aleatorii, dispersive, browniene…
Sindicatele, cu tot cu liderii lor compromisi, parca au cazut „în adormire”, ca masonii… – numai ca masonii „adormiti” sunt ca agentii secreti: când se trezesc, au capatat puteri proaspete, pentru misiuni letale!;
2-pe de alta parte, dintr-o dorinta diabolica a presedintelui Basescu, de a compromite si, deci, distruge – definitiv si irevocabil! – influenta sindicala, prin care se realizeaza cea mai temuta arma, pentru capitalistii „cimpanzeici” (de fapt, niste mârlani cu mamaliga-ntre dinti, acum ajunsi, prin jaf naucitor, „stapâni” de vile, elicoptere si de pipite si de …„jakuzzi”, niste ciocoi ordinari, cu aere de…”internationalisti” mafioti!) si pentru conducatorii (de institutii de stat) cu apucaturi tiranic-totalitariste: SOLIDARITATEA UMANA!
…Dar nici patronii, nici directorii, nici presedintele (dublu!) ales, Traian Basescu – nu-si dau seama ca…”danseaza peste vulcani”: „lupta sindicala” este singura care ordoneaza fortele nemultumirii umane muncitor-profesionale, singura care poate produce previzibilitate, în desfasurarea luptei! Deci, se evita atât anarhia, cât si, chiar, instabilitatea politica (loviturile de stat…a se vedea, în acest sens, cazul Armatei – iar cazul locotenentului Alexandru Gheorghe este simptomatic, pentru ceea ce dezvoltam noi, aici: daca nu se vor „democratiza”, nu „stil C.A.D.A.”, neaparat – dar, macar, cât de cât, structurile întepenite ale Armatei – se risca intrarea „în vrie” periculoasa: tot mai multi militari, nemultumiti de taierea pensiilor, dar si de ramânerea în tiparele „executiei oarbe” a actului militar, se vor razvrati împotriva acestei situatii de tolerare, vetusta, a statutului de „faptura decerebrata”, de marioneta, de „unealta distructiva”/”terminator”/zombi”, al militarului…ceea ce produce efecte negative grave, cu reverberatii chiar la „vârf”: a se vedea multiplele cazuri de implicare a Armatei, în diversele lovituri de stat, din lumea a treia, respectiv aparitia formelor de conducere statala prin „junta militara”…dar si cazuri multiple de tentative de preluare a puterii de stat, în SUA…aliante contra firii, între Armata si Mafie, precum în cazurile J.F.K. sau George Bush junior, din 11 septembrie 2001… – …si nu numai!).
…Astazi, situatia miscarii sindicale, ca necesitate de SOLIDARITATE si de SECURITATE (colectiva si personala!), s-a complicat infinit, fata de veacul trecut, ba chiar si fata de timpul ante-1989: fiinta umana nu doar ca se dovedeste mult mai vulnerabila si mai friabila (teribil de nesigura pe sansa continuitatii existentei terestre, nu doar din punct de vedere religios, ci si…biologic, prin generatii ulterioare!), dar si mai…isterica/isterizata! De „rezonanta Schumann”, de zvonistica apocaliptica (cu „dovezi”/”argumente irefutabile”, în cutremure, inundatii, radiatii solare etc. etc.! – …evident, si Biserica Crestina – în primul rând EA! – are partea ei de vina, pentru acest proces accelerat de „parasire de sine – spre vidarea de sine”, de „uscaciune” întru egoism si degenerescenta spirituala, de „deraiere” de pe traiectul existentialo-spiritual corect, a umanitatii terestre!), de alimentatia tot mai periculoasa, de boli tot mai multe, diverse si ciudate (se arata, cu degetul – deocamdata! – …tot mai mult, spre laboratoarele „savantilor dementi”, dar si la/spre „complotul planetar”, de reducere a populatiei terestre, de la 7 miliarde la …260 de milioane!), de somaj (razboiul economic!), dar si de amenintarile, tot mai brutale, ale razboiului clasic-conventional (a se vedea cazurile Iraq, Afghanistan, acum si Iranul blocheaza strâmtoarea Ormuz, exasperat de embargou si de pretentiile hegemonice ale Israelului, cu „lacheu”-SUA!)…Ba, acum s-a creat si alta situatie aberanta, mult mai alarmant-isterizanta chiar decât…A.C.T.A.: „terorismul la domiciliu” – dreptul SUA de a declara (si aresta, PE LOC!), drept „terorist”, în orice punct de pe glob, pe…”ORICE SUSPECT”!!! Deci, se întrevede cea mai severa (din istoria moderna!) restrângere a intimitatii umane, a „drepturilor omului”, atât de clamate, în timpul revolutiilor „illuminati”, din veacul al XVIII-lea…!!!
Cum raspunde societatea, omului acestuia ajuns în faza ultima a isteriei/isterizarii, aproape…”cu clabuci la gura”? În niciun fel, deocamdata – sau, mai rau: prin desfiintarea miscarii sindicale – ultimul refugiu (laic!) al omului singur si isterizat de socio-existenta.
Cu toate ca, azi ca si ieri, pericolele disparitiei, prin „comploturile dementei terestre”, sunt nu doar uriase, neschimbate – ci si mult mai evidente si probabile.
„În 1989 s-a prabusit nu doar statul redistributiv al „bunastarii“ – ocarît sub numele de „socialism de stat“, dar fiind de fapt capitalism de stat –, ci si statul social-democrat occidental al „bunastarii“, bazat pe capitalul privat-corporatist. S-a prabusit atît dictatura „bunastarii“, cît si democratia „bunastarii“. S-a terminat cu lumea calduta a pacii de clasa obtinute prin forta si compromis. S-a terminat si cu lumea revoltei domesticite prin tinerea în frîu a inegalitatii si prin cooptarea graduala. Miscarea grevista înabusita a muncitorilor polonezi a împins Solidaritatea spre compromis, iar reprimarea miscarii greviste a minerilor britanici a facut acelasi lucru cu Partidul Laburist. O data cu neoconservatorismul/neoliberalismul a fost suprimata pîna si alternativa reformista, iar moartea politica a blocului sovietic a deschis posibilitatea ca, prin slabirea statului, marele capital sa preia nemijlocit puterea. S-a înfaptuit astfel globalizarea capitalista, care – trecînd pe deasupra granitelor statelor-natiune social-democrate ale bunastarii – a raspîndit, de data asta fara interventia de trupe colonizatoare, capitalismul liberal si, de asemenea, revolutia telecomunicarii, a industriei spectacolului si a informaticii ultramoderne (…).
Se pare însa ca altceva arata indexul nivelului de dezvoltare (human development index) întocmit de Programul de Dezvoltare al ONU (PNUD), care, în afara de încasarile în bani gheata, mai masoara si lucruri precum mortalitatea infantila, alfabetizarea, egalitatea dintre sexe etc. (La asta se adauga ca, între 1989 si 2000, în fostul bloc estic a scazut chiar si nivelul de trai masurat în mod traditional, iar salariul real al muncitorilor din industrie, transporturi si comerts-a diminuat pîna si în Statele Unite.) Centre For Economic and Policy Research [Centrul de Cercetari Economice si Strategice] de la Washington a demonstrat pe baza indexului PNUD ca dezvoltarea a scazut în perioada 1980–2000 a globalizarii. Se pare ca, înainte de 1980, scaderea mortalitatii infantile si raspîndirea scolarizarii în tarile mediu dezvoltate si în cele sarace au fost mai rapide (Jonathan Steele, The Guardian, 3 august 2001). Astfel de date pot fi citate si pentru alte periodizari, vasazica nu e de gasit nicaieri utopia care, cica, ar face inutile organizatiile muncitoresti bazate pe lupta de clasa. În acelasi timp însa, nu sînt de gasit nici instrumentele institutionale care sa echilibreze, macar în cadrul sistemului însusi, pendularile si crizele ciclice ale economiei mondiale.
Prabusirea „socialismului real si existent“ (a capitalismului de stat însotit de dictatura) („the collapse of communism“) si constituirea hegemoniei neoliberale au avut consecinte neprevazute a caror analiza, în esenta, se lasa înca asteptata (desi exista exceptii)”- cf. G. M. Tamas, Chestiunea sindicala în secolul al XXI-lea, în CRITICATAC, din 2 mai 2011 – traducere de Al. Polgár.
Cei care, printr-o obtuzitate si mancurtizare cu „indice crescut”, mai dondanesc, si azi, despre pericolul „comunismului”, prin lecturarea batrânului evreu Karl Marx (confundând „izvorul” socialist, cu monstrul/”mutantul genetic” bolsevic!) – nu sunt decât niste sfertodocti, care n-au vazut, în viata lor, „Das Kapital” – ori traiesc…în nori! Pericolele „brutarilor undersellers”, care „vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare” – se traduc, azi, prin e-urile cancerigene si modificarile genetice ale alimentelor (de origine vegetala si animala) „generalizate”! Pentru ca noi, cei lipsiti de aparare, „turma umana”, suntem, azi, nu doar ¾ din populatia afectata negativ…ci 99% !!! – iar „ei”, adica „stapânii dementi ai Terrei”, sunt mai putin de 1%, sunt singurii care-si rezerva dreptul la o hrana „hranitoare si de sanatoasa”! …sa zicem: pentru ca, în definitiv, într-o lume unde crima s-a mondializat/generalizat, si hrana a fost otravita înca „de la surse/izvoare”! Nu poate disparea Terra, iar „stapânii” sa „pluteasca”, lejer si fara griji, în spatiul interstelar…!!!
„La Londra (n.n.: secol al XIX-lea!) exista doua feluri de brutari, anume <<full princed>>, cei care vând pâinea la valoarea ei integrala, si <<undersellers>>, cei care o vând sub aceasta valoare. Ultima categorie formeaza mai mult de ¾ din numarul total al brutarilor (…). Acesti <<undersellers>> vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare, tot atât de placute, de hranitoare si de sanatoase (…). Este notoriu ca pâinea fabricata cu aceste amestecuri SE FACE SPECIAL PENTRU ACEST SOI DE CLIENTI!” – cf. Karl Marx, Das Kapital, Ed. pentru Literatura Politica, 1953, vol. I, p. 203.
Da, „soiul” fraieritilor si batjocoritilor (de catre pseudo-elitele terestro-luciferice!), pentru ca sunt…SINGURII NE-PARAZITI, SINGURII CREATORI DE VALOARE AUTENTICA, AI TERREI!!!
…În definitiv, nu avem dreptul la uitare si incorectitudine: SOCIALISMUL (iar nu …”comunismo-bolsevismul”!) are, si el, martirii sai, care ne-au adus, prin lupta si sângele lor jertfelnic, drepturi de care azi ne bucuram, dar uitam (premeditat ori ba!) cui suntem datori, moral! De pilda, lupta lor/socialistilor, pentru a înlocui abrutizantele 16 ore de munca pe zi – cu cele 8 ore de munca productiva (rezonabile!)! – …iar în învatamânt, trebuie sa ne strângem, umar lânga umar, cu înversunare, pentru a ne apara norma de 16 ore (pe saptamâna), în fata atacului turbat al „mossadistului” premier…”raz(va)nit” – care vrea sa-i tina pe profesori, în scoala, ca pe câmp, 8 ore… – …ori ca au ce munci (ca ore cu elevii), ori ca nu au!!!
„În anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 maiZiua Internationala a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 mai a devenit sarbatoarea muncii în majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatând amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera (…). Reducerea normei orare zilnice de lucru sta la originea semnificatiei zilei de 1 mai, de sarbatoare internationala a lucratorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucratori din New York, majoritatea din industria constructiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima data, în legatura cu întrunirea, din anul 1886, a Federatiei Sindicatelor din Statele Unite si Canadei (precursoarea Federatiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor si Tâmplarilor a initiat introducerea unei rezolutii care stipula ca: „8 ore sa constituie ziua legala de munca de la, si dupa 1 mai 1886”, sugerându-se organizatiilor muncitoresti respectarea acesteia.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însa, cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau în greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câstigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscuta pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajatilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Politia a intervenit, 4 protestatari au fost împuscati si multi altii au fost raniti” – cf. wikipedia.
…Cu siguranta, SOCIALISMUL NU ESTE SIGURA CALE DE A NEUTRALIZA BRUTALITATEA TROGLODITA A CAPITALISMULUI!!!
SOCIALISMUL NU ESTE “A TREIA CALE” (DE DEPARTE, NU ESTE NIMIC IDEAL, SOTERIOLOGIC SI MESIANIC, ÎN MISCAREA SOCIALISTA!) – SI NU POATE DEVENI, NICICÂND, O RELIGIE CU POTENTE SOTERIOLOGICE!!!
…DAR, CEL PUTIN, SOCIALISMUL OFERA, PRIN MISCAREA SINDICALA, CAI PRACTICE DE EVADARE DIN “MENGHINA” MANCURTIZANTA, EXTREM DE PERNICIOASA SI DISTRUCTIV-ANEANTIZATOARE (MORAL-SPIRITUAL SI FIZIC!), A CAPITALIMULUI CELUI “SUFOCANT DE DUH” AL VIETII – BIOLOGICE SI SPIRITUALE!!!
…Evident ca, daca ne vom complacea în stadiul de azi al miscarii sindicale (din învatamânt sau din oricare alt sector de activitate, de stat sau privat!), daca nu vom sti sa ne alegem liderii care sa fie alaturi de noi, iar nu alaturi de inamicii nostri sociali (crestinismul nu a reusit, deocamdata, sa amelioreze prea multe, în ce priveste realitatea “luptei de clasa”, între cei ce au prea mult si cei ce n-au de nici unele, între cei care huzuresc, nu pentru ca au merite de exceptie si produc ceva deosebit de folositor oamenilor, ci pentru ca stiu sa ne manevreze iluziile si buna-credinta ori naivitatea…) – atunci, însasi planeta Terra este în pericol!
… Iata ce zic (si nu sunt decât doua dintre cele mai cunoscute voci masonice mondiale!) aceste pseudo-elite luciferice (de care vorbeam mai sus): …“În scopul de a stabiliza populatia lumii, TREBUIE SA ELIMINAM 350.000 DE OAMENI PE ZI. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa îl spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun ” – cf. J. Y. Cousteau, 1991 – explorator si reprezentant UNESCO. Sau: -“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control al reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta!” – zice însusi … BILL GATES !).
…Si sunt sute de astfel de voci „elitisto-terestro-luciferice”!
…Solutii pentru apararea noastra, în fata dementei „stiintifice”, din „Balamucul Mamonei”?!
Tot sociologul si politologul G. M. Tamas pare ca încearca a ne lumina ( fireste ca…relativ, pentru ca…”criza-i mare, Marine!”) – trecând prin „istoria tradarilor si esecurilor socio-democratiei” si…depasind-o, într-un registru extrem de lucid si de realist (pastrându-si, însa, scepticismul de rigoare!):
„Oricum ar sta lucrurile, social-democratia a esuat, iar partidele sale de odinioara (mai ales în Germania si Anglia) impun obligativitatea capitalista a muncii prin mijloacele statului politienesc, prin suprimarea alocatiilor, prin programele de munca publica recompensate cu salarii ale foamei ce nu asigura nici macar minimul de trai si prin celelalte tehnici deja binecunoscute. Idolul lor, Clinton, cu balivernele lui „social-democrate“, a fost executorul, mai necrutator chiar decît Reagan sau Mrs. Thatcher, al contrarevolutiei neoconservatoare/neoliberale silentioase a „demantelarii“. Dupa cum stim din cercetarile lui Loren Goldner, din 1973 nivelul de trai al clasei muncitoare americane a scazut cu 20%, iar saptamîna de munca s-a prelungit cu 10–20%. Între 1989 si 1993, venitul mediu pe familie a scazut cu 2.737 de dolari pe an (The Guardian, 20 februarie 1995). Cînd Clinton si-a preluat mandatul, 14,1 milioane de oameni beneficiau de alocatii; spre finele presedintiei sale au ramas doar 7,3 milioane (The Times, 4 august 1999). Cresterea productivitatii nu se datoreaza inovatiilor tehnologice, ci prelungirii zilei de munca, concediilor mai scurte si sarcinilor de munca din ce în ce mai dificile. (Despre întreaga problematica vezi: „The Retreat of Social Democracy: Re-imposition of Work…“ [Reculul democratiei sociale: reimpunerea muncii], Aufheben, nr. 8, toamna 1999.) În tot acest timp, doua milioane de americani stau la racoare (vezi Loic Wacquant: Les prisons de la misère [Închisorile mizeriei], Paris, Ed. Raisons d’Agir, 1999). Iar în Anglia si alte locuri, salariul minim functioneaza ca prag de salarizare indirect. (…) Partidele odinioara social-democrate, devenite ale celei de „a treia cai“ si ale „noului centru“, atîta la sovinism, rasism si xenofobie împotriva imigrantilor si a refugiatilor (mai ales în Anglia lui „Tory“ Blair). Ele concediaza – în perfecta armonie cu colegii lor de dreapta – garantiile statului de drept (habeas corpus fiind deja ceva de domeniul trecutului), mîndria burgheziei liberale (inviolabilitatea vietii si a afacerilor private, toleranta, pluralismul, rezerva fata de cruzime; fara a mai vorbi de virtutile de odinioara ale burgheziei liberale, ironia si autoironia).
Logica ocnei e cea care domneste. În tara-model a lui „Tory“ Blair – care a pastrat toate legile, ordinele si masurile antisindicale, antimuncitoresti si antisociale ale Mrs. Thatcher – exigenta „înrolarii tuturor în cîmpul muncii“ înseamna ca nu se mai doreste ca din impozitele cetatenilor sau din veniturile suplimentare sa se finanteze supravietuirea supusilor ce se afla în imposibilitatea de a-si purta singuri de grija, ca nu se vrea asigurarea libertatii si demnitatii întretinutilor, ca nu se tolereaza revoltele somerilor, ca toti sînt ferecati în obada muncii de sclav de rangul cel mai inferior, iar alocatiile se acorda doar cu conditia supravegherii permanente si a hartuirii neîncetate. Iar cei împinsi astfel în bratele razvratirii fara forma si tinta (delincventa, drog, huliganism, distrugeri fara sens, societatea bandelor si razboirea dintre acestea, neonazism si integrism/fundamentalism ascetic) sînt asteptati de puscarii – din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai moderne si din ce în ce mai ucigatoare. Se desfiinteaza pîna si pomana aruncata din cînd în cînd radicalismului de stînga si apararii drepturilor minoritatilor, pîna acum tolerate undeva la marginea social-democratiei. O data cu industrializarea învatamîntului superior s-a terminat si cu sansele subculturilor, care, de bine, de rau, mai scoteau capul din cusca logicii muncii salariate. Integrarea peste tot în lume a sindicatelor în programele de îmbunatatire a calitatii produselor si de intensificare a productiei de marfuri transforma asociatiile înfiintate pentru a apara interesele muncitorilor în complicii sporirii intensitatii muncii (a se întelege: ai intensificarii exploatarii). Extinderea ideologica asupra proletariatului a asa-numitei etici „protestante“ a muncii (vezi Orbán: „ordine, munca, învatatura“ sau maresalul Pétain: „familie, munca, patrie“, famille, travail, patrie) demonstreaza, chiar lasînd la o parte folosul imediat si evident al burgheziei si stabilitatea statului burghez bazat pe clase, dominatia crescînda a muncii alienate asupra vietii vii a oamenilor. Constatarea elementara conform careia cresterea intensitatii si a timpului muncii executate în folosul capitalului nu e spre folosul poporului pare ca e din ce în ce mai uitata de asa-numita „stînga moderata“ – de fostele partide social-democrate sau „comuniste“. În treacat fie spus, cultul bezmetic al muncii goleste de continut pîna si privilegiile existente ale burgheziei. ?i sa nu uitam ca, într-o societate bazata pe clase, timpul liber al clasei dominante este temeiul si primul garant al culturii” – dupa care tot el, G. M. Tamas, afirma, cu ochii strâns mijiti, într-o privire deosebit de îngrijorata:
“Pîna acum, o viata demna de om era posibila numai în bresele capitalismului (sau, folosind expresia epicureilor, în intermundiile sale). Aceste brese se îngusteaza însa din ce în ce mai mult. Lichidarea contraputerii si a contraculturii miscarii muncitoresti social-democrate, desfiintarea statului social redistributiv-planificator („al bunastarii“) astupa bresele. Dispare si umanismul cetatenesc ce viza întreaga societate, iar locul lui e luat de îngrozitul egoism de clasa burghez, agresiv si regresiv. Cuvîntul de ordine al burgheziei nu mai este „unificarea intereselor“, „extinderea dreptului“ si „purtarea în comun a poverilor publice“, cum se întîmpla înca în cazul precursorilor lor liberali din secolul al XIX-lea, si nici „razboiul împotriva saraciei“ (war on want), cum se spunea în penultimul sfert al secolului XX, ci lupta împotriva „dependentei de alocatii“ (benefit dependency), împotriva „traiului pe degeaba“, deci nu împotriva saraciei, ci împotriva saracilor. Control institutional (politienesc, graniceresc, militar, fiscal, ministerial, epidemiologic, de igiena mentala sau tinînd de serviciile secrete) al noului proletariat în loc de emancipare cetateneasca. De la institutiile de plasare a copiilor, semanînd mai degraba cu niste centre de reeducare, si pîna la televiziunea comerciala si industria divertismentului, de la superstitiile de epoca de piatra si xenofobia raspîndite de revistele de senzatii (tabloids) subuman de primitive si pîna la sutele de mii de portaluri-internet manipulate si muzica pop de proasta calitate revarsîndu-se de peste tot, imbecilizarea josnica a poporului este deja un atentat la viata personala suverana si la bucuria de a trai”.
Iar dupa aceste constatari ale “fascizarii societatii terestre” – G.M. Tamas trece la analiza, cu ambii ochi deschisi spre lumea REALA, nu spre cea a propagandei, infinit de gretoase (…mai ales pentru noi, cei mai în vârsta, care ascultam, paralizati, în anii ’80, Europa libera si Vocea Americii, la radiouri puse pe calorifer…!), a statului capitalist vampiric, prin permanenta trimitere la dimensiunile valabile si functionale ale “vechii contraculturi socialiste”:
“Vechea contraputere si vechea contracultura socialiste au protejat, întrucîtva, muncitorimea organizata, de potopul de gunoaie de doi bani, pe care afaceristii culturii de masa le produceau, déjà, din secolul al XVIII-lea, pentru plebe. (Evident, ele n-au putut s-o protejeze de propriile tradari si compromisuri. De altfel, extinderea culturii înalte la scara întregii societati – desi neorganica si temporara, dar totusi reala – este una dintre putinele realizari efectiv emancipatoare ale „socialismului real si existent“, pe lînga accelerarea mobilitatii verticale si pe lînga egalizarea antifeudala, îndreptata împotriva spiritului de casta.)”.
(…)Miscarea sindicala occidentala, împletita cu fosta social-democratie si cu fostele partide „comuniste“, precum si cea est-europeana, renascuta dupa 1989, fiind însa imediat atacata si marginalizata, divizata si atomizata, se afla astazi în fata unor sarcini gigantice, abia realizabile – dilemele seculare sînt înca nerezolvate, iar numarul celor noi este în crestere. A scrie despre aceste dileme e greu si pentru ca – desi în Occident stînga intelectuala si politica e pe cale de a renaste întru totul independent de partidele muncitoresti de odinioara, dar nu si de miscarea generala a noului proletariat (asta ar fi numit Marx „socialism“) – în Est însa, din motive istorice de înteles, aceasta turnura se mai lasa asteptata, aici fiind numite „de stînga“ formatiuni de diverse nuante si caziere, dar în primul rînd acelea care, ca personal, tineau de regimul de dinainte de 1989, formatiuni ce, la fel ca social-democratia occidentala, reprezinta versiuni cu constiinta încarcata ale liberalismului burghez. În Est, teoria sociala si vocabularul conceptual de stînga au fost uitate, desi primele semne ale iesirii din aceasta situatie sînt deja vizibile, asta însemnînd inclusiv o noua receptare a marxismului. În Europa de Est, unde „marxism-leninismul“ se preda la zeci de milioane de oameni, despre învataturile lui Marx se pot spune – fara contradictie – lucruri ce chiar si în 1860 ar fi dat dovada de o incultura rusinoasa. Proasta întelegere este deci inevitabila.
Asa cum demonstreaza clar întreaga istorie a miscarii muncitoresti, iar în ce priveste Occidentul, mai ales ultimele patru decenii, existenta alternativei politice la capitalism e o conditie necesara, desi nu suficienta pîna si a luptei ce se da aparent numai pentru protejarea intereselor [muncitoresti]. Continuarea luptei sisifice a clasei muncitoare împotriva economiei capitaliste care o nenoroceste si împotriva statului burghez bazat pe clase si înarmat pîna în dinti tocmai pentru a se apara de clasa muncitoare, continuarea acestei lupte numai pentru a obtine avantaje provizorii si temporare (sau mai precis pentru a contrabalansa niste handicapuri) pentru care va trebui sa se lupte apoi din nou, fara a se putea spera succese de durata, ar fi o pura imposibilitate psihologica”.
…Ce-i de facut, în aceasta situatie exasperant de complicata (prin însasi natura relatiilor sociale tot mai slab definite, hibridate si versatile-“grizonate”, de propaganda capitalist-masonica!) si fara iesire…decât spre un …NEO-FASCISM (“Partide si guverne ce-au fost cîndva social-democrate/„eurocomuniste“ conduc – chiar cu elan militant si lipsa de scrupule – ultimul asalt împotriva noului proletariat, împotriva minoritatilor rasiale si etnice, împotriva inutilizabililor, împotriva celor ce nu pot fi angajati si împotriva celor ce se afla în imposibilitatea de a se integra. Pseudo-stînga „social-liberala“ edifica statul-politienesc digital al versiunii postmoderne a Marelui Frate, în timp ce dreapta traditionala ramasa fara sponsori, program si alegatori se fascizeaza în tacere”) …?!
…Navigând printre ruine, falii, “ravene” si “morene” socio-economice de tot felul, lasate în urma de succesivele esecuri ale diverselor ideologii experimentate pe spinarea omenirii, de trei veacuri încoace, G.M. Tamas concluzioneaza:
“Sindicatele vor trebui sa decida daca vor accepta sa conlucreze cu grupurile de stînga ce încearca sa scape din ruina definitiva a social-democratiei si a „eurocomunismului“, daca vor accepta si daca vor fi în stare sa se asocieze cu curentele antiglobaliste-anticapitaliste, cu miscarile feministe, cu ecologistii care s-au rupt de coruptia partidelor verzi, cu reprezentantii apararii minoritatilor, ai drepturilor omului, ai consumatorului si ai antirasismului/antifascismului, sau daca vor încerca, dimpotriva, sa ajunga la o pace separata cu capitalul. (…) Întrebarea cea mai dificila este însa de natura politica. De un secol si jumatate, sindicatele au ramas pentru prima oara fara reprezentare si protectie politica (nemaivorbind de raspîndita ideologie media, care neaga chiar si simpla existenta a claselor si a luptei de clasa, vorbindu-ne numai de „culturi de grup“, de „lumi de valori“ etc.). Miscarea sindicala va deveni fie subdirectoratul capitalului în ce priveste organizarea muncii si dezvoltarea salarizarii, un „politist bun“ al pacii de clasa, al cooperarii, al stabilitatii, al resemnarii si al lipsei de speranta (unde „politistul rau“ este aparatul birocratic si represiv al statului), fie noul punct în care se focalizeaza politica anticapitalista, de data aceasta definitiv si fara iluzii în afara parlamentului.
În Europa de Est, rezistenta are pe alocuri o traditie vie (ca în Polonia, România, Serbia, Bulgaria, Albania, Grecia), în alte parti (ca în Ungaria) ea nu dispune de asa ceva, lucru ce influenteaza ceea ce se gîndeste în mod rational despre politica populara sau, exprimat în mod traditional, despre politica de clasa a proletariatului. Din partea politicii burgheze „oficiale“, ocupîndu-se mai degraba de statisticile de popularitate, de scandalurile mediatice si de clientelism, nu putem spera nimic, desi împotriva pericolului dictaturii – cu o farîma de colaborare între clase, dar, iarasi, fara iluzii – va trebui sa aparam ramasitele lamentabile ale democratiei burgheze. Autoapararea generala democratica, politica defensiva a frontului popular nu poate înlocui însa stînga ce exista în Europa de Est doar prin cîteva urme ale sale. În perioada ce vine, stînga fie va consta în sindicate, fie va disparea”.
…În prezent, nu exista o categorie sociala mai singura/însingurata, mai expusa la iluzionari de tot felul si mai predispusa la cedari infinite, ale moralitatii si ale profesionalismului, decât profesoratul…! Nu ne referim la “belferii” din mediul universitar, care si-au aranjat, prin intermediari parlamentari ori ministeriali (tip Ecaterina Andronescu!), “apele” – ci, evident, la profesorii din liceele României/învatamântul preuniversitar. Daca acestia nu vor întelege ca singura scapare (atât în plan existential, moral, economic – cât, mai cu seama, în planul demnitatii profesionale!) este SOLIDARITATEA (iar SOLIDARITATEA nu poate dainui si reconstrui bazele sanatoase ale învatamântului românesc, prin acte dezlânate, sovaielnice si tranzitorii/tranzactioniste – ci NUMAI prin structuri ferme, rezistente fata de factorul timp – nu…37 de “reforme” ale învatamântului, în 22 de ani!!! – …înalt-profesionalizate si, mai ales, coerente, responsabilizate – LA SUPERLATIV! – …si chiar vizionare!) , în fata celor care doresc, din tot sufletul, imbecilizarea populatiei terestre (în primul rând, a celei tinere, pentru ca este mai usor de manipulat si fanatizat sinucigas!), spre a dobândi mâna de lucru nu doar foarte ieftina, ci chiar…gratuita (ceea ce va produce, în timp, dar peste generatii, nu peste câtiva ani…! – efecte dezastruos-apocaliptice si ireversibil-entropice, în toata biosfera si noosfera terestra!) – atunci scoala, ca forma spiritual-superioara de initiere umano-divina, în mediul terestru…pur si simplu, VA DISPAREA!!!
…Si nu va fi înlocuita CU NIMIC! Teoriile imbecile, legate de “Internetul-Dascal”, ramân niste deliruri periculoase, ale unui capitalism nazist si agonic…si atât! Niciodata SCOALA – de la Academia Platoniciana(circa 387î.e.n. – într-o gradina din apropierea Atenei, care ar fi apartinut eroului mitologic Akademos) – si pâna la învatamântul veacului XX – n-a însemnat nici roboti, nici robotizare – CI INVESTITIE MAJORA DE SUFLET/AFECTE!!! Nu poti cere unei masinarii (fie ea si Internetul!) sa-ti explice notiuni precum Sublimul, Maretia, Eroismul, Altruismul, Autosacrificiul pentru o Cauza Nobila — Onoarea, Demnitatea…Patria-Patriotismul, Neamul, Duhul si DUMNEZEIREA!!!
…Cel mult, sa te învete, prin imagini “movie”, cum sa manânci fara sa clefaiesti…dar si asta s-ar putea dovedi ca este o cerinta maximala (sau chiar…o proba de netrecut!), pentru o masina, oricât ar fi ea de…”siliconata”!
Omul nu poate ramâne om decât prin dialog, nu prin autoreflectare narcisiaca autofaga sau dispersie a personalitatii, în mediul virtual….pâna la vidarea deplina a personalitatii!
…Astfel, filosofia sindicala, pentru a deveni utila/functionala, trebuie sa recapituleze experimentele sufletului si intelectului uman, de-a lungul întregii lor manifestari terestre. Într-o istorie care, daca este studiata cu buna-credinta, se va dovedi vital de utila!
Se va vedea, atunci, ca nu poate exista “ruptura între generatii”, decât prin comploturi criminale (…cu “izvoare” în schizofrenia/paranoia îmbatrânitei rase umane) ori/si sinucigase!
…Omul este o fiinta sociala. Ca sa ramâna astfel, trebuie sa nu-si paraseasca altruismul si vizionarismul. …Deci, SOLIDARITATEA altruista si… vizionara –…pentru ca nu-ti foloseste tie, om singur/”fiara însingurata”, sa afli ce te asteapta, ca individ egotist/egocentrist/plezirist/narcisiac – ci NUMAI ca Teleologie Cosmica – de Neam, sau de Specie Adamica!
Rodica Botan
Ca angajat, te afli doar în treaba, implinind voia ta –
sau asculti credincios de Stapân, facând voia Sa?
.
Articol preluat din PE GÂNDURI
.
Nu stiu cum vi se intâmpla voua dar mie toata lumea îmi da lectii; ba ma trezesc mereu ca si lucrurile din jur, întâmplarile prin care trec …si în general aproape orice îmi poate da o lectie de viata, ma poate “învata minte” sau ma poate lumina în vreo privinta; si nu rareori m-apuca de-a dreptul rusinea …dupa ce bineînteles ma simt la inceput indignata foc!
Însa m-am mângâiat cu gândul ca Biblia ne spune clar ca daca noi nu vom vorbi, pietrele o sa ne tina conferinte – si acum imi mai amintesc ca intr-o anumita situatie o magarita a devenit atât de frustrata de stapânul ei încât s-a apucat sa-l traga la rost pe acesta…si deci nu mi se întâmpla numai mie. Asa ca luând în considerare aceste amanunte extraordinare m-am mai linistit – ca doar nimic din ce ni se întâmpla nu este chiar intimplator…nu-i asa?
Cum lucrez mult si cum nu prea am timp sa-mi intretin gosdpodaria, din când în când mai angajez pe câte cineva sa-mi faca treaba prin casa si pe lânga casa. Unii sunt oameni constiinciosi si harnici…si fac treaba buna; asta daca nu iei in considerare ca fac treaba unde nu i-ai rugat si ignora lucrurile pe care le doresti facute. Vine vremea sa-i platesti si sa iei in primire lucrarea facuta – si te scarpini in cap ca nu stii cum sa le multumesti pentru ceva ce nu i-ai rugat sa faca.
Acu’ un an, omul care mi-a curatat pomii…mi i-a curatat aproape de tot de coroana…Un pomegranate (pomul care face rodii) a ramas asa de ciuntit ca n-a mai ramas decât cu doua crengute sarmanul…Cred ca si alea ramasesera din gresala netaiate…Nu poti sa nu te gândesti …”oare cum le functioneaza unora creierul sau daca…?” Bineînteles ca pe omul respectiv nu l-am mai chemat la lucru si anul asta – astept sa-si revina pomul sa aiba ce taia!
Anul asta am însa aceeasi problema cu altcineva. Eu zic una, persoana angajata face alta, si e si foarte mândra de lucrarea facuta. Ma tot mir…”Ce-o fi dom’le in capul astora? “ Nu-i oare clar ca cel care angajeaza are un plan si planul lui trebuie dus la indeplinire? Cum dar oamenii astia, angajati de tine, se trezesc luând decizii în locul tau? Îi angajezi sa curate înauntru- ei fac curatenie înafara. Le spui sa curate o camera, ei schimba mobila prin casa sau lucrurile de prin sertare si cabineti de nu mai gasesti nimic…
Si astazi, cum stam eu asa în mirare si pe gânduri si ma umflam în pene de una singura – plina de indignare bineinteles, gândul mi-a zburat la un alt Stapân si la alti lucratori. Eu fiind chiar unul dintre ei, unul neînsemnat, dar…hei fratii mei…sunt si eu în vie la lucru – asa ca puteti comenta cum si cât vreti. Stapânul face angajarile…
Dar sa-mi continui pretioasa mea lectie de astazi. Daca-i Stapân si daca ne-a angajat – înseamna ca are un plan asa cum am si eu un plan când angajez pe cineva. Si planul asta este atât de important pentru El, ca L-a stabilit înca inainte de a ne intocmi pe noi…lucratorii (ca si noi eram in acest plan). Si planul lucrarii a fost stabilit pe vremea când nu eram decât un plod fara chip si nu ma vedea nimeni decit ochii Lui…Cum dar imi permit sa imi fac de cap prin via Lui? Ca asta facem noi (si va includ si pe voi ceilalti ca sa nu-mi fie urât, în clasa scolii, de una singura). Ca sa va ilustez si mai bine gândul asta nu trebuie decât sa va amintesc de prorocul Iona. Nu ca el facea ceva rau, domnul Iona, nu, dar planurile lui nu se potriveau cu planurile Domnului. Asa si noi, El ne trimite într-un loc, noi ne ducem într-altul. El zice stai jos si asculta, noi ne ridicam sa vorbim. El zice asteapta cu rabdare raspunsul, noi cautam si ne dam noi un raspuns ca de la El. El zice în lume veti avea necazuri, noi umblam dupa fericiri. El zice “cautati mai intii imparatia cerurilor”, noi vrem celelalte lucruri pe care le manânca moliile si le strica rugina si sunt trecatoare…
Si mai am un gând…Stapânul vorbeste când intr-un fel, când intr-altul. Dar ca sa stim ce spune trebuie sa cautam mai întâi voia Lui, si când am auzit-o si am ascultat-o, s-o si înfaptuim. Altfel…suntem ca cei ce mi-au mutat sertarul cu tacâmuri si nu-mi mai gasesc furculitele…
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
16 februarie 2012
DREPTUL OMULUI LA VIATA
Cu saptamâni in urma am scris despre “dreptul” câinelui la viata, facând aluzie la decizia Curtii Constitutionale de a anula legea eutanasierii câinilor in România. Am facut-o sa atragem atentia asupra faptului ca, se pare, in Romania, câinii au “dreptul” la viata dar copiii nenascuti nu. Aberatia asta e nu doar ilogica dar si extrem de greu de reconciliat sau justificat.
Cine acorda unui câine “dreptul” la viata? Fiintele umane. De ce nu acorda acelasi drept si fiintelor umane nenascute? Adica celor care prin natura lucrurilor perpetueaza specia umana. Oare ce spune lucrul acesta despre noi ca societate?
In 1948 umanitatea a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Atunci tocmai iesita din cel mai tragic cataclism cu care s-a confruntat in istoria ei, umanitatea a adoptat un document cind atrocitatile celui de al Doilea Razboi Mondial inca ii erau proaspete in minte si cind ranile lui inca erau vizibile in intreaga Europa. In Declaratie a re-enuntat fundamentele morale ale societatii postbelice care fusesera incalcate cu atita salbaticie in vremea razboiului. Declaratia are doar 30 de Articole. Articolul 3 enunta dreptul omului la viata, un drept re-afirmat in alte instrumente internationale, in constitutiile tarilor, si in conventiile internationale privind drepturile omului. Dreptul copiilor nenascuti la viata insa nu este nici afirmat nici recunoscut in nici una din ele. Incredibil.
Saptamâna trecuta am scris despre iarna demografica a Romaniei, intrebând, ce-i de facut, si facând diferite sugestii. Astazi revenim la unul din lucrurile care trebuie sa le facem daca dorim ca dreptul nostru la viata sa fie respectat.
Reamintim ca sanctitatea vietii deja e erodata si ca ne aflam pe o panta alunecoasa. Am inceput cu avortul si continuam in directia legalizarii sinuciderii, a sinuciderii asistate, si a eutanesiei, la inceput voluntara iar apoi coercitiva. Daca avortam copiii nenascuti pentru cele mai triviale motive (sunt o povara), cum ne vom apara in viitor dreptul nostru la viata? Cind se va spune ca batrinii care nu se mai pot ingriji singuri, sunt bolnavi, sufera de boli incurabile si ingrijirea lor medicala costa sume enrome, trebuie sa fie eutanasiati chiar impotriva vointei lor. Adica transformam dreptul la viata intr-un drept cu aplicatie limitata in timp si de context in functie de sanatatea omului si cit de mare o “povara” este el pentru societate. Poate nu stiti, dar deja a fost nascocita o “obligatie de a muri,” un slogan intilnit foarte des in blogurile care promoveaza eutanasia sub numele de “a duty to die.” De aceea devine tot mai clar ca protejarea vietii copiilor nenascuti e esentiala pentru protejarea si pastrarea dreptului la viata a celor vii, adica a celor care citesc aceste rinduri.
Ceva e de facut, trebuie facut, si se poate face. Astazi va aratam ce fac crestinii din America pentru protejarea vietii. Nu stau pe ginduri si nu sunt indiferenti. Drepturile noastre pot fi protejate doar prin actiune si implicare, nu prin pasivitate. Crestinii Americii au fost socati in 1973 cind Tribunalul Suprem a dezincriminalizat avortul in America, declarind legile impotriva avortului neconstitutionale. In ianuarie 1973 a inceput razboiul pentru viata al Americii. Un razboi pe care crestinii americani sunt pe cale de a-l câstiga. Despre asta scriem astazi. Un razboi, o strategie, o implicare, o perseverenta, o acumulare de experienta foarte impresionanta din care putem si noi sa ne inspiram si pe care o putem aplica si in Romania. Daca vrem. Experienta americana deja e repetata in multe tari, si in ultimii ani chiar si in Europa, mai ales in Spania si Franta, chiar in Belgia. Recent, crestinii Rusiei, preocupati si ei de iarna demografica care se intinde asupra Rusiei, au inceput sa foloseasca aceleasi metode pentru incetinirea avortului in Rusia.
Romania are nevoie de o miscare proviata. Miscarea proviata din Romania e anemica. Nu pentru ca nu exista oameni interesati. Pentru ca sunt. Bine dotati intelectual si academic pentru promovarea acestei miscari, bine informati, bine conectati la nivel national si international, versati in argumentele pro-vita, motivati si perseverenti. Astfel de oameni, femei si barbati, sunt, in toata tara. Mereu ne scrieti, mai ales tineri si tinere, ca va preocupa soarta demografica a Romaniei si problema avortului. Din decembrie 1989 incoace nu a fost data nici o lege in Romania privind avortul, decit dezincriminalizarea lui. Clasa politica din Romania nu se sesizeaza privind avortul, ori ramine indiferenta cind i se atrage atentia. De aceea este nevoie de o miscare nationala pro-viata in Romania. O miscare autentica care implica iesirea in strada, participarea la marsuri pentru viata, declansarea de zile de post si rugaciune prin biserici si parohii pentru incetarea avortului la romani. Asa au facut, fac, si vor continua sa faca crestinii Americii.
Punctul de turnura pentru crestinii americani a fost noiembrie 2010 cind au votat in parlamentele de stat un numar record de parlamentari crestini, parlamentari cu o viziune pentru viata, familie, si valori. Efectele acestui eveniment extraordinar deja se simt si sunt vizibile. De atunci incoace peste 200 de legi au fost adopatate la nivel de stat in SUA care limiteaza avortul. Ca rezultat, in multe state clinicile de avort nu mai sunt finantate din fonduri publice, multe au fost inchise, si numarul copiilor avortati a inceput sa scada. Din 1973 incoace peste 54 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in America. Puneti numarul acesta in contrast cu numarul avorturilor in ultimii 60 de ani in Romania – 22 de milioane.
Lupta pentru viata a crestinilor americani nu a fost usoara. Dar prin perseverenta si tenacitatea lor au surmontat multe obstacole. Bisericile din toate denominatiile si-au unit fortele, mobilizand enoriasii sa iasa in strada. La rindul lor, enoriasii si-au scos copiii in strada pentru a pleda si ei cauza copiilor nenascuti. Consecintele sunt de netagaduit – astazi copiii crestinilor americani sunt, intr-o majoritate covarsitoare, pro-viata. Copiii nenascuti au un viitor in America. Liderii miscarii provita din America sunt tineri, atit femei cit si barbati. In contrast, liderii miscarii pro-avort sunt feministe imbatrinite care lupta din rasputeri sa convinga generatia tinara ca copiilor nenascuti nu merita sa li se acorde un drept la viata.
In noiembrie 2011 The Weekly Standard a publicat un articol despre succesul crestinilor americani in lupta impotriva avortului. El descrie inceputul acestei miscari, stragetiile folosite, si succesele scontate. Miscarea provita si toti crestinii pro-viata din Romania se pot inspira din aceasta experienta. Articolul a fost abreviat si prelucrat pentru noi de Ionita Radu, voluntar AFR. Ii multumim. Articolul in forma originala in engleza poate fi citit aici: http://www.weeklystandard.com/articles/hidden-persuaders_604174.html
TENACII PROMOTORI AI VIETII
Celor care se opun avortului rar li se iau interviuri la televizor. Probabil ca massmedia este incapabila de a acoperi simultan mai multe subiecte. Pe moment se pare ca numai casatoriile homosexuale si rolul homosexualilor in armata monopolizeaza atentia massmedia, de la televizor pana la ziare si reviste. Avortul ramane doar un gand uitat, nebagat in seama.
Este totusi un plus pentru miscarile pro-viata ca sunt neglijate de media. Cei care se opun homosexualilor sunt catalogati de presa ca luptand razboiul cel rau, facind analogie cu cei care cu ani in urma se opuneau razboiului din Vietnam. Pe de alta parte, cei care promoveaza avortul sunt portretizati ca luptand razboiul cel bun, asemenea celor care au luptat in al Doilea Razboi Mondial. Din nefericire pentru massmedia, au pierdut cel mai important subiect – inceputul luptei pentru avort si renasterea cruciadei pro-viata. La subiectul acesta presa de elita a fost batuta de articolele aparute pe aceasta tema in publicatiile mai mici, cum ar fi “Crestinatatea Astazi” (“Christianity Today”) sau “Presa Baptista‘’ (“Baptist Press”). Ca miscarea pro-viata este o miscare mare se stie. Este de asemenea mai tanara, antreprenoriala, mult mai strategica in gandire, mai bine organizata, mai dura in tratarea cu aliatii si inamicii deopotriva, aproape intr-un mod salbatic de ambitioasa si mai neobosita ca niciodata.
Cu toate astea presa de elita este depasita de o schimbare chiar si mai mare pe care nu o intelege si nu o discuta. Miscarea pro-viata a capturat terenul moral al dezbaterilor privind avortul in special datorita progreselor in tehnologia sonogramelor. O data incerte, acum sonogramele ofera o imagine de inalta rezolutie a copilului nenascut, in uter. Prin sonograme, copiii nenascuti au devenit, in fapt, copii. Cei care promoveaza avortul au fost, de fapt, printre primii care au inteles acest lucru si ca sonogramele au modificat balanta argumentelor. Doi lideri ai miscarii pro-avort, Kate Michelman si Frances Kissling, au recunoscut acum 3 ani ca fortele pro-viata au castigat un avantaj semnificativ.
Spre deosebire de promotorii avortului, cei pro-vita s-au acomodat repede noilor circumstante oferite de tehnologie si au inceput sa aibe succes. Doar in 2011, 24 de state au adoptat 52 de noi restrictii legislative cu privire la avort. Cinci dintre ele impun o ecografie cu ultrasunete inainte de avort, iar doua insista ca ecranul sa fie vazut si de catre mama. Patru state au interzis avortul in intregime dupa 20 de saptamani pe motivul ca dupa aceasta perioada copilul e capabil sa simta durere. Opt state au renuntat la ObamaCare [NOTA AFR: asigurare medicala oferita printr-o reforma a presedintelui Obama]. Cinci state au oprit avortarea prin webcam, o procedura prin care doctorul, neprezent fizic langa pacienta, indica mamei prin videoconferinta ce pilule sa ia pentru a induce avortul. Sase state au oprit finantarea din fondurile publice a operatiunilor lui Planned Parenthood (Planificarea Familiei), cel mai mare furnizor de planuri si indicatii pentru avort. Statul Texas a fost virful de lance al aceastei lupte cu o diminuare a finantarii anuale de 64 de milioane de dolari.
Valul acesta de actiuni ale statelor nu ar trebui sa surprinda. Republicanii au castigat controlul a 26 de legislaturi in alegerile din 2010. Cu ani in urma li se sugerase de expertii in politica sa nu se opuna avortului pentru ca vor suferi un declin electroal. Dimpotriva, nu au scazut ci au devenit un partid pro-viata. In congresul federal, 2 legi pro-viata au fost deja aprobate, una care interzice constringerea cetatenilor de a cumpara polite de asigurare care sa acopere avortul, iar cealalta insituind o iderdictie totala de a mai contribui cu banii publici la finantarea avorturilor. Ambele masuri, insa, au fost blocate de Senatul controlat de Democrati.
Trei Tendinte
Trei tendinte pro-viata s-au reliefat in 2011. Prima este cresterea opozitiei fata de avort in randul tinerilor. Tinerii sub 30 de ani erau cei mai pro-avort segment al populatiei in anii 1970, scazand usor in anii 1980 si 1990. Acum, ei sunt cei mai pro-viata segment al populatiei dupa categorii de varsta. In mod evident, ceva s-a schimbat cu privire la atitudinile legate de avort ale noii generatii. Americanii acestei grupe de varsta nu s-au facut mai religiosi, mai conservatori din punct de vedere politic, sau mai ostili privind drepturile homosexualilor. Nici nu si-au schimbat modul de votare a candidatilor pro-viata. Ei doar tind sa observe ca avortul este o incalcare a drepturilor omului. Daca societatea e generaosa in acordarea de drepturi, de ce nu si copiilor nenascuti. Astfel, opozitia contra avortului creste treptat.
Puteti vedea schimbarea asta de atitudini in marsul pro-viata din Washington pe 22 ianuarie al fiecarui an. De ani de zile la mars au participat initial numai catolici, apoi protestanti batrani. In ultimii ani, marsul a fost dominat de tineri cu varsta in jur de 20 de ani, unii venind si cu copii mici in brate.
Al doilea trend este cresterea foarte mare a numarului centrelor de adapost pentru femeile insarcinate ori necasatorite. Aceste case speciale au diferite nume: Centrul Femeilor Insarcinate in Criza, Centrul de Íngrijire a Sarcinii, Centrul de Resurse al Sarcinii, Centrul de Sanatate a Sarcinii, sau, simplu, Centrul de Sarcina. In statul Virginia de Nord, Jim Wright, fost patron de centre imobiliare, a facut un centru numit Mame care Nasc. Toate fac acelasi lucru, consilieaza femeile singure in timpul sarcinii si le recomanda sa nu avorteze. Rezultatele sunt complesitoare, 80-90% dintre femeile care au avut o sonograma la aceste centre au ales sa pastreze copilasul. Astazi sunt aproape de 3 ori mai multe astfel de centre (2300) decat clinici de avort (800 – 850). Unul din motivele pentru care clinicile de avort se inchid este ca viitoarele mame prefera sa stea in centrele pro-viata mai mult decat in centrele de avort. Reteaua de ingrijire arata cresterea: de la 550 de centre in 1999 la 1130 astazi.
Trendul numarul trei: reintinerirea vechilor grupari pro-viata si aparitia altora noi. In 2006 Kristan Hawkins a fost numita director executiv al organizatiei Studentii pentru Viata. Atunci grupul activa de 2 decenii cu un personal minim si avea in jur de 300 de filiale. Astazi are 637 de filiale, un staf permanent de 10 oameni, si o duzina de coordonatori locali. Printre filiale sunt Studentii Negrii pentru Viata, Studentii in Medicina pentru Viata, Studentii din domeniul de business pentru viata si tot asa. Scopul coordonatorilor este de a crea cate 10 noi grupuri pro-viata in fiecare semestru universitar si cite 20 pe an. Asa, organizatia Studentii pentru Viata a fost revitalizata.
Un Erou: David Breit
David Bereit era angajatul unei companii farmaceutice cand Planned Parenthood [Nota AFR: conglomeratul ceil mai mare de clinici avortiste din SUA] a deschis o clinica de avort in orasul sau natal, College Station din Texas. [Nota AFR: College Station este un oras universitar in Texas] A organizat un protest. Dar asta a fost doar inceputul. In 2004, a demarat o initiativa de post si rugaciune numita ‘’40 de Zile pentru Viata’’care promoveaza zile de privegheri si rugaciuni la intrarea in clinicile de avort. A inceput cu o singura rugaciune in centrul orasului College Station. Bereit spune ca numarul de avorturi in localitatea lui a scazut cu 28% anul acela. De atunci, initiativa s-a extins la 400 000 de mii de persoane care au participat la sute de rugaciuni si privegheri in aproape 400 de orase. Cand a inceput initiativa ‘’40 de Zile’’, spune el, ‘’entuziasmul gruparilor pro-viata era foarte scazut’’. “Acum insa observ mai mult entuziasm si speranta, cum nu am vazut de ani de zile. Vantul bate impotriva celor de la Planned Parenthood si a asociatilor lor”.
In cazul Planificarii Parentale (PP) asta este o realitate. Eliminarea subventiilor publice pentru PP a fost mereu o prioritate pentru asociatilor pro-viata. In 2009 s-au facut 1,2 milioane de avorturi in SUA, din care PP a facut 332.278. Aproape o treime din bugetul ei anual de 1 miliard de dolari a fost subventionat de guvernul federal si contracte federale.
O Eroina: Lila Rose
Pana cind Lila Rose a intrat in actiune, PP s-a dovedit a fi o tinta evaziva. PP afirma ca niciun dolar din subventiile publice nu a fost folosit pentru avort, o remarca de necrezut. Niciunul din cei pro-viata nu credeau asta. La urma urmelor banii nu pot fi detectati dupa cum sunt folositi.
La doar 23 de ani Rose este cea mai bine vazuta activista pro-viata. Rose, unul dintre cei 8 copii dintr-o familie catolica din San Jose, California, a devenit o activista anti-avort la varsta de 14 ani si a continuat sa o faca in anii studentiei la UCLA. La 15 ani, a format Actiunea Directa, in care producea clipuri cu camera ascunsa expunand PP-ul ca oferea avort gratuit fetelor ce erau violate, pentru ca ele sa nu raporteze nimanui incidentul. Rose a reusit sa faca asta, dandu-se pe sine drept o prostituata tanara, adusa de catre ’’pestele’’ ei mult mai in varsta la o clinica PP din New Jersey. Managerul clinicii i-a explicat cum ar putea avorta, ea mintindu-si varsta. Clipul intocmit de ea a facut senzatie pe internet. Mai important, insa, a fost ca a fost vizualizat si de reprezentantul republican Cliff Stearns din Florida, presedintele subcomitetului congresului pentru investigatii.
Stearns a fost ingrozit de ‘’manipularea acestei fete de 15 ani pentru a o indupleca sa avorteze’’. A fost induplecat si de un raport privind PP-ul facut de asociatia Americani Uniti pentru Viata (Americans United for Life). In raport se vorbeste despre opt aspecte de ‘’scandal si abuz’’, inclusiv deturnarea de fonduri federale, ’’esecul de a raporta abuz sexual infantil’’, si ajutarea persoanelor implicate in prostitutie si tratic de persoane. In 5 Septembrie, Stearns a lansat prima proba impotriva lui PP. In scrisoarea sa catre Cecile Richards, presedintele PP, Stearns a spus ca are ‘’nedumeriri despre politicile si actiunile intreprinse’’ de PP si afiliatii ei, manipularea fondurilor publice, precum si incalcarea restrictiilor federale privind finantarea avortului. Stearns a cerut o colectie masiva de audit si documente.
Cum e de asteptat, Rose e entuziasmata de impactul cliplui ei la adresa clinicilor PP. ‘’Nu poti argumenta impotriva imaginilor’’, spune ea.”Ele spun adevarul si sunt indisputabile”. Tinerii ’’incep sa priceapa adevarul despre avort in moduri prin care inainte nu aveau acces. Aceasta este o miscare ce tocmai a inceput si numai poate fi oprita.”
Ce se întâmpla Dincolo?
Uitati-va pe partea opusa a strazii de la etajul cinci al asociatiei Susana B. Anthony (LSBA) din centrul Washingtonului si veti vedea 2 pancarde. Unul scrie “Opriti razboiul contra femeii”, iar celalalt “Nu imi luati radiografiile cancerului”. Acestea sunt raspunsurile lui Planned Parenthood si a aliatilor ei la initiativele miscarii pro-vita. Avort? Nu, nu se mai folosete cuvintul acesta in propaganda ei. PP-ul spune ca face doar teste medicale, avorturile fiind doar pe plan secundar. Cuvantul dureros ce incepe cu ‘’A’’ aproape ca numai este deloc rostit de cei ce au legaturi cu industria avortului, si pretind, dimpotriva, ca doar sustin ‘’dreptul femeii de a alege.’’ Dar sa aleaga ce? Asta ei nu mai o spun. Opozantii lor nu sunt cei ‘’pro-viata’’, ci oricine e ‘’anti-alegere’’. Aceasta gimnastica si euphemism lingvistic arata starea de disparare in care PP se afla. PP si aliatii ei sunt uzati. Nancy Keenan, presedintele asociatiei NARAL PRO-ALEGERE America, a declarat ziarului Newsweek, plina de ingrijorare, ca a urmarit marsul pro viata al anului trecut din Washington. “Mi-am zis, oh Dumnezeule, sunt asa de tineri si asa de multi”! Astazi, zelul, increderea in sine si perseverenta in lupta pentru avort sunt toate indreprate impotriva avortului. “Astazi sunt mai multi activisti pro-viata si sunt mult mai determinati”, spune Carol Tobias, presedintele organizatiei Dreptul National la Viata.
Lobbiul avorturilor si-a gasit propria tinta: centrele mamelor insarcinate. Scopul este sa incerce sa oblige centrele sa posteze pancarde mari spunand ca ele nu ofera avorturi sau alte servicii similare, precum o face PP-ul. Asumtia in spatele acestui efort este ca multe femei care se duc in centre pentru un avort, sunt convinse sa nu-l mai faca.
Aceasta ofensiva a inceput pe un teren destul de anevoios, deoarece avocatii centrelor de avort au reusit in mare parte sa blocheze aceaste reglementari. In Austin, Texas, de exemplu, au reusit sa le elimine, iar in statul Washington au impus ca avertismentul sa fie facut in cinci limbi.
Intelectuali Pro Viata
Michael New, profesor de stiinte politice la Universitatea din Michigan-Dearborn orinteaza ideologic miscarea pro-viata. A studiat restrictiile privind avortul din ultimul deceniu si a constatat ca s-a redus numarul de avorturi. Nu si-a promovat ideile printr-un canal pro-viata normal, ci prin filiera academica intr-un studiu masiv care i-a luat 3 ani, plus inca un an pentru ca concluziile sale sa fie publicate. A testat impactul a trei restrictii: fara finantare publica, implicarea parintilor, si consimtamantul informat. A determinat ca aceste trei restrictii au redus rata avorturilor, mai ales prin participarea parintilor la decizia de a avorta sau de a nu avorta in cazurile minorelor.
Concluziile lui New au fost dezvaluite legislatorilor de stat, incurajandu-i sa impuna restrictii la procedurile de avort. Noile sale studii arata ca implicarea ambilor parinti este mai importanta in luarea unei decizii decat implicarea unui singur parinte, iar ca restrictiile celor pro-viata sunt mai efective. Suna cam de necrezut, dar New a devenit un star al momentului. Promotorii avorturilor nu au un echivalent de anvergura lui Michael New.
Durerea pe care copilul nenascut o simte in cursul avortului este un alt aspect pe care pune accent miscarea pro-viata. Ultrasunetele moderne arata ca la 20 de saptamani nenascutul reactioneaza vizibil la durere. Anul trecut Nebraska a dat prima lege care interzice avortul din momentul cind copilul incepe sa simta durerea. Mary Balch de la organizatia Dreptul la Viata a jucat un rol cheie pentru adoptarea acestei legi in Nebraska. Strategia centrala a celor din grupurile pro-viata se bazeaza pe idea ca legile anti-avort, cu toate ca sunt putine numeric, au un efect cumulativ semnificativ. Legile care accentueaza durerea fatului nenascut sunt puse in opozitie cu dreptul femeii de a alege sa avorteze. Dar cine din lobbiul pro-avort ar indrazni sa dezminta durerea copilului nenascut? Doar un om crud.
Scopul ultim al miscarii pro-viata ramane acelasi ca la inceput: stoparea avortului. Se imbarbateaza reciproc ca sa treaca peste orice obstacol ce le-ar putea iesi in cale pentru a ajunge la acest tel. Organizatia ‘’Americanii Uniti pentru Viata’’ (AUV) s-a specializat in crearea de legi model anti-avort pentru statele americane. Dar au si un plan strategic pentru ele. AUV nu glumeste cand vorbeste despre stoparea avorturilor. Cheia este sa ingreuneze industria avorturilor prin legi si reglementari intrusive. Acest lucru se rezuma la mijloace liberale prin a produce un rezultat conservator. Conditii foarte precise dar greu de indeplinit sunt impuse clinicilor de avort, cum de exemplu a facut statul Virginia anul acesta: noi cerinte pentru siguranta, contabilitate, si intocmirea si tinerea evidentelor si a rapoartelor. Dar asta nu e tot. Va fi nevoie de si mai multe legi care limiteaza avorturile, cum ar fi schimbarea mentalitatii pentru micsorarea cererii de avort.
Intrebarea primordiala pentru miscarea pro-viata este daca a ajuns la un moment crucial in care se poate deja vorbi de o victoria asupra avorturilor. Nu e sigur. Nici cei de la AUV nu sunt. Ei spun celor pro-viata ca inca nu au castigat. New spune ca cultura permisiva americana este un mare impediment in oprirea avorturile. Dar multe limite au fost depasite de catre miscarea pro-viata si multe vieti au fost salvate numai in anul 2011, sa nu mai punem la socoteala si ceilalti ani. Si mai multe lucruri bune for fi castigate prin simplul fapt ca copilasii mici vor fi feriti de cutitele celor care fac avorturi.
Fred Barnes, autorul articolului, este editor executiv la The Weekly Standard. Sursa URL: http://www.weeklystandard.com/articles/hidden-persuaders_604174.html
O PARLAMENTARA PROAVORT
In toiul iernii demografice romane, o parlamentara romana se declara pro-avort si critica pe dna Claudia Boghicevici, Ministrul Muncii, care se declara proviata. E vorba de dna Ravona Plumb (PSD). http://www.culturavietii.ro/2012/02/09/in-clasicul-stil-comunist-rovana-plumb-sare-la-gatul-claudiei-boghicevici-pentru-optiunile-pro-vita-ale-noului-ministru-al-muncii/#.TzWdvIF9lki Scandalizate de acest eveniment, luni, mai multe organizatii pro-vita din Romania au emis un comunicat comun de presa in care condamna atitudinile dnei Ravona Plumb. Dna Plumb va fi pusa in lista neagra a listelor electorale pe care AFR le va recomanda cu prilejul alegerilor parlamentare din anul acesta. Criza demografica a Romaniei impune, mai mult ca oricind, alegerea de parlamentari cu vederi pro-viata.
Comunicat: Rovana Plumb înfiinteaza ministerul Adevarului Publicat de Provita Bucuresti la 13/02/2012
Organizatiile pro-vita din România, care apara viata umana începând de la momentul conceptiei, protesteaza împotriva atacului imund al sefei organizatiei de femei a PSD, eurodeputatul Rovana Plumb, la adresa Claudiei Boghicevici, ministrul Muncii. Rovana Plumb a „pârât-o”, cu o zi înainte de investire, pe Boghicevici premierului Mihai Razvan Ungureanu, pe motiv ca aceasta are optiuni antiavort, lucru considerat de neacceptat. Putem întelege fidelitatea doamnei Plumb fata de o idee împartasita traditional de politicienii de stânga. La fel cum întelegem „contrele” între adversari politici. Inacceptabil este însa atacul mincinos si politicianist, la adresa unei colege femei care îsi promoveaza curajos principiile.
Claudia Boghicevici si-a facut cunoscuta optiunea pentru viata înaintea desemnarii sale ca ministru al Muncii, prin proiectul „Pre?uie?te via?a!”, ini?iat în calitate de deputat de Arad. „Pretuieste viata” este un semnal de alarma privind un fenomen de o gravitate exceptionala în societatea româneasca, avortul, si îsi propune salvarea cât mai multor vieti prin sprijinirea si informarea femeilor si furnizarea de alternative pozitive la avort. Chiar daca nu corespunde întru totul punctului de vedere al organizatiilor pro-vita, apreciem „Pretuieste viata” pentru ca este una din extrem de putinele initiative pornite de la un politician român care încearca sa valorizeze deopotriva femeia si copilul sau nenascut, în loc sa-i antagonizeze, asa cum se procedeaza în România de la legalizarea avortului, în 1958 – sub acelasi regim comunist reclamat de Rovana Plumb.
Ca avortul este o problema majora în România, stau marturie cifrele înfricosatoare ale statisticilor. Nu credeam ca se mai îndoieste cineva de aceasta realitate – cel putin, pâna sa aflam afirmatiile halucinante ale Rovanei Plumb, care acuza ca adversara sa politica ar urmari, prin intermediul unor viitoare masuri guvernamentale, îngradirea avortului si deci revenirea la o stare de „primitivism în domeniul tratarii femeii”, specific epocii comuniste. Pe cât de stranie este o astfel de acuza din partea unei reprezentante de frunte a urmasului ideologic al Partidului Comunist Român, pe atât este de îndepartata de realitate.
Prin perpetuarea aceluiasi neadevar flagrant, ca avortul ar fi un „drept”, un lucru bun pentru femeie si necesar pentru societate, Rovana Plumb distorsioneaza pâna la absurd realitatea dureroasa a traumei avortului si se face exponentul aceleiasi ideologii inumane, a bunului plac al celui mai puternic, a arbitrariului si a ierarhizarii fiintelor umane în functie de presupusa lor utilitate pentru ceilalalti, careia i-au cazut victima 22 de milioane de copii, jumatate în epoca dictaturii comuniste (dupa 1958) si jumatate în „democratia” post-decembrista. Sustinând neconditionat avortul si contracarând, doar din pura ambitie politica, programele precum „Pretuieste viata”, Rovana Plumb împinge femeia, pe care afirma ca o pretuieste, spre o trauma fizica si psihica majora.
Salutam, de principiu, optiunea pentru viata a deputatului si ministrului Claudia Boghicevici si ne exprimam dorinta si speranta de a colabora, în beneficiul real al femeii, al copilului si al unei societati care simte tot mai acut criza demografica si morala. Totodata solicitam d-nei Rovana Plumb sa comunice societatii civile opiniile si propunerile realiste ale PSD si ale organizatiei de femei a PSD privind masurile necesare pentru depasirea crizei demografice evidentiate de Recensamântul populatiei din 2011. Semnatari: Asociatia Pro Vita pentru Nascuti si Nenascuti – Bucuresti – www.provitabucuresti.ro; Asociatia Provita Media (Bucuresti) – www.provita.ro Asociatia Caritas Bucuresti – www.caritasbucuresti.org; Alianta Familiilor din România – www.alianta-familiilor.ro; Asociatia Darul Vietii (Timisoara) – www.darulvietii.ro
CLINICA DE CONSILIERE AVORT
Dupa cum probabil va amintiti, in noiembrie AFR si bisericile romane din South Florida au organizat o duminica de post si rugaciune impotriva avortului la romani. Participantii la eveniment au decis deschiderea in Romania a unei noi clinici de consiliere a tinerelor insarcinate. S-a demarat stringerea de fonduri dar mai avem nevoie de inca aproape jumatate din fondurile necesare pentru deschiderea clinicii. Rugam pe romanii din diaspora, in mod special pe cei din America de Nord, sa contribuie. Donatiile dtre vor fi toate tax deductible. Cei care doriti sa va implicati sau sa donati, sunteti rugati sa contactati prin email pe dl Petre Costea (AFR) la costealaw@yahoo.com.
MARSURI PENTRU VIATA
Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro
IARNA DEMOGRAFICA A ROMANIEI
Inca socati de rezultatele recensamintului 2011, articole noi continua sa fie scrise privind iarna demografica a Romaniei. Ne-a atras atentia unul publicat ieri de Romanian Global News, si preluat din portalul dlui Dan Tanasa: in Covasna sunt doua sate romanesti cu doar cite 20-25 de oameni in care insa nu se mai preda limba romana la scoala. http://tanasadan.blogspot.com/2012/02/marturii-despre-ultimii-romani-din-aita.html
CONSILIUL EUROPEI PROTEJAZA DREPTUL LA VIATA
Pe 25 ianuarie Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat o Rezolutie (Rezolutia 1859) care protejaza dreptul fiintei umane la viata. In Paragraful 5 denunta in mod explicit eutanasia. (“Euthanasia, in the sense of the intentional killing by act or omission of a dependent human being for his or her alleged benefit, must always be prohibited”) Textul integral al Rezolutiei, disponibil noua doar in engleza, se afla aici: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta12/ERES1859.htm, iar stenograma dezbaterilor, aici: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2012/E/1201251530E.htm
ANUNT – PREGATIRE PROFESIONALA PENTRU TINERE
Buna ziua, Va atasez o prezentare a unui proiect foarte util pentru tinerele interesate de o profesie in domeniul hotelier. Vor fi 3 seminarii (teorie si practica), un weekend in scoala de turism si industrie hoteliera organizatoare a seminarului in Viena si la final 4 dintre participante vor fi selectionate pentru o bursa fie in Austria fie Spania de doi ani (in prezentarea atasata sunt specializarile propuse). Eu zic ca e o sansa extraordinara pentru multe fete de liceu asa ca daca stiti fete de clasa a XI-a si XII-a care ar putea fi interesate va rog sa ma anuntati. Contactati pe Ana Maria Miklos la anamaria_miklos@yahoo.com
ANUNT: RETEAUA MEDICALA.RO
In atentia domnului director Bogdan Mateciuc, Stimate domnule director, Portalul de sanatate ReteauaMedicala.ro a fost lansat in octombrie 2011 si, in scurt timp, a ajuns la un numar mediu de vizitatori unici de 700/ zi. In data de 03 februarie 2012 am lansat sectiunea Grupuri de Suport, disponibila pe prima pagina a site-ului www.reteauamedicala.ro. Dorim sa fim aproape de vizitatorii nostri si prin promovarea actiunilor intreprinse de asociatiile si fundatiile non-profit din Romania (ce ofera suport copiilor, batranilor, bolnavilor sau care militeaza pentru un stil de viata sanatos intr-un mediu sanatos si curat). Prima asociatie inscrisa pe pagina Grupuri de Suport este asociatia Ana si copiii. Pentru vizualizarea paginii, va rugam sa accesati link-ul de mai jos: http://www.reteauamedicala.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1904:asociatia-ana-si-copiii&catid=24:grupuri-de-suport&Itemid=432 Cu stima, Elena Popa (elena.popa@reteauamedicala.ro)
ZIUA INTERNATIONALA A COPIILOR CU CANCER
15 Februarie e Ziua Internationala a Copiilor cu Cancer. Haideti sa ii pretuim si sa ii imbratisam cu dragoste si afectiune. Sunt copiii nostri!
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
Rodica Botan
Ca angajat, te afli doar în treabă împlinind voia ta –
sau asculți credincios de Stapân, făcând voia Sa?
Articol preluat din PE GÂNDURI
Nu stiu cum vi se intâmplă vouă dar mie toată lumea îmi dă lectii; ba mă trezesc mereu că si lucrurile din jur, întâmplarile prin care trec …si în general aproape orice îmi poate da o lectie de viata, ma poate “învata minte” sau mă poate lumina în vreo privinta; si nu rareori m-apucă de-a dreptul rusinea …după ce bineînteles mă simt la inceput indignată foc! Continue reading “LUCRAREA MEA SI A TA!”
George Danciu
“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. (…) De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor Continue reading “Homosexualii și normalizarea!”
Articol preluat din http://ioan8.wordpress.com/ – condus de Paul Dan
Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!
2 Tim. 2:19
Whitney Houston a fost gasita înecata în cada de baie, la hotelul Hilton din Beverly Hills, California, sâmbata trecuta. Continue reading “Moartea lui Whitney Houston este un avertisment pentru biserica contemporana”
Articol preluat din http://ioan8.wordpress.com/ – condus de Paul Dan
.
Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!
2 Tim. 2:19
Whitney Houston a fost gasita înecata în cada de baie, la hotelul Hilton din Beverly Hills, California, sâmbata trecuta. Asa cum multi stiu, cântareata Whitney Houston în adolescenta a facut parte dintr-o biserica baptista din aria orasului Newark. A cântat si in corul bisericii. A avut un talent unic, iar lumea i-a oferit faima si avere, dar i-a luat viata. Cu doua zile inainte de a muri, ea fiind in stare de ebrietate a cântat “Isus ma iubeste”. Ea insa nu l-a iubit pe Domnul Isus. A trait o viata de destrabalare si droguri, care pâna la urma au rapus-o. Sunt tot felul de presupuneri cu privire la moartea ei. Cineva mi-a trimis acest link: http://vigilantcitizen.com/latestnews/what-happened-to-whitney-houston/
O marturie personala
In anii ’70 eram printre putinii care stiau ca puteai sa asculti muzica Pop în casti stereo la biblioteca Americana în Bucuresti. Organizam cu altii, seri de discoteca la liceul unde învatam. Mergeam la discoteci pe litoral. In cartier unde locuiam participam la parties (bairamuri). Stiam formatiile de Pop si Rock din vest.
Domnul s-a îndurat de mine si m-a mântuit in 1976. Dupa ce m-am predat Domnului am terminat-o radical cu muzica Pop si Rock, cât si cu vechiul anturaj.
Am venit in America în ’84 si am fost shocat sa vad ca stilul de muzica Pop si Rock era folosit de crestinii de aici. M-am gândit ca poate eram eu legalist si ca ar trebui sa fiu mai îngaduitor în privinta muzicii crestine din America. Dupa zece ani de America am vazut rezultatele muzicii crestine contemporane in viata tinerilor americani si români. Majoritatea au devenit lumesti, materialisti si pacatosi. Atunci am terminat-o si cu muzica moderna crestina. Si nu îmi pare rau. Dumnezeu ne-a pazit familia de multe pericole.
O foarte scurta istorie a genului de muzica Rock
Termenul “Rock” in jargonul negrilor din America descrie un act de imoralitate. Am tratat în mod documentat subiectul culturii Pop si muzicii Rock in acest articol http://ioan8.wordpress.com/2011/03/04/crestinismul-sub-asediul-neopaganismului/, dar putini l-au citit deoarece majoritatea au preferat sa ramâna ignoranti dar sa nu se desparta de muzica crestina moderna.
O parte din sclavii adusi cu forta in America in secolul XIX au fost din Africa de vest. Ei si-au pastrat stilul de muzica oculta voodoo. O varianta a acestui gen numita “Ragtime music”a devenit muzica de bordel si saloane rau famate din America. Mai tarziu apare jazzul ca o continuare a lui “Ragtime music”. Jazzul a fost muzica destrabalarii in America in deceniul ’20. Tot pe fond de jazz a aparut dansurie sexy: foxtrot, swing, charleston, si blackbottom. Impreuna cu jazzul apare si stilul Blues, iar mai tarziu se dezvolta in Rhythm & Blues. Pe fondul acesta apare muzica Pop, pe urma Rock, urmata de Hard Rock, Metal, Heavy Metal, si Black Metal.
In evolutia muzicala peste decenii, de la Ragtime Music pâna la Black Metal se trece de la lumesc si imoralitate la ocultism si satanism. Astfel muzica oculta voodoo vest Africana a cucerit America, lumea, cât si biserica contemporana.
Stilul “Rock” al secolului I nu a patruns in biserica primara
Profesorul si dirijorul de muzica Daniel Stauceanu sustine în mod corect ca muzica de sinagoga evreiasca a fost genul muzical al bisericii primare. Crestinismul s-a dezvoltat într-un context de cultura greco-romana unde muzica de destrabalare a zilei era muzica dionysiaca. Totusi genul dionysiac nu a patruns în biserica la acea vreme. Zeul Dionysus era patronul destrabalarilor si orgiilor. Aceste manifestari grave erau instigate atât de alcool cât si de o muzica specifica dionysiaca ce agita pana la extaz pe participanti. Biserica a pastrat o muzica reverenta in toata istoria ei, pâna când în America, în timpul revolutiei hippie, Pop si Rock au fost acceptate ca alternative pentru tineret, iar de aici, erezia aceasta s-a intins global.
Experimentari cu muzica Rock in bisericile evanghelice din Romania
Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?
Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.”
De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Cor. 6: 14-18
Eram in misiune in România când Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti a primit cadou un set de tobe din America. Fratii din comitetul Bisericii le-au pus la subsol. Câtiva tineri au vrut tobele in Biserica. Dupa un timp, pentru o perioada limitata, au fost lasati sa aduca tobele sâmbata dupa masa la tineret. Intr-un astfel de timp mergeam la rugaciune cu Biserica Cuvantul Adevarului intr-una din salile din spate ale Bisericii Sfanta Treime. Apropiindu-ne de cladirea bisericii am auzit o muzica infernala de discoteca. Am crezut ca este o petrecere pe la vecinii de pe strada. Când am intrat in curtea bisericii am realizat cu stupoare ca muzica era de la strângerea de tineret. Gânditi-va ce au spus vecinii necredinciosi când au auzit asemenea sunete in biserica. Va intreb, se dau concerte rock in bisericile Ortodoxe? Baiatul care batea tobele cu ardoare la asemenea manifestari lumesti, a ajuns sa faca parte mai târziu din formatia Rock “The Marker”. Priviti si uimiti-va: http://themarkerband.com/
In unele din noptile de rugaciune de la Biserica Baptista Sfânta Treime am lansat un subiect de rugaciune pentru desfintarea unei formatii crestine Rock. Mama unuia din grupul Rock impotriva caruia ne rugam, fiind prezenta, a avut indrazneala sa ni se opuna public. Mai târziu un frate din comitetul bisericii m-a sunat sa imi spuna ca trebuie sa-mi cer scuze fata de unul din copii lui (parte din acel grup) deoarece am indraznit sa ne rugam pentru desfintarea acestui grup Rock. Bineinteles ca nu am facut-o.
Alex si Alina fac parte din biserica Baptista Sfinta Treime din Bucuresti. Ei sunt experti in fenomenul Rock. Au la dispozitie un material video numit “Clopotele iadului” care încrimineaza formatiile Rock, dovedindu-le fie oculte fie sataniste. Cu toate acestea ei sunt ignorati sau ocoliti de multi lideri crestini din Bucuresti care daca ar cauta sfintenia în viata de biserica, ar apela la ajutorul lor.
In prezent, bisericile fara tobe la inchinare ramân din ce in ce mai putine. Chiar si o parte din tineretul de la BER, care este o biserica foarte conservativa, asculta in particular, in mod curent muzica Rock asa zis crestina. Misiunea penticostala Peniel a creat deriva spirituala la nivel national, între tinerii din România si prin muzica practicata. Cultul penticostal a avut curajul sa termine relatia cu ei. Oare pastorii si lucratorii evanghelici, din celelalte denominatiuni, nu pot sa dea afara muzica moderna crestina, indiferent ca este la inchinare sau doar la tineret?
Ca si în cazul lui Whitney Houston, este doar o chestiune de timp pâna moartea spirituala se va instala in Biserici
Multi tineri, cât si parinti de ai lor fara sa-si fi facut lectia in privinta muzicii Rock si a culturii contemporane, indraznesc sa spuna celor documentati si cu experienta in domeniu, ca muzica este neutra, ca tinerii sunt sinceri si vor ramâne neafectati. Le amintesc tuturor sustinatorilor muzicii crestine moderne ca, a fi sincer este necesar dar insuficient. Tinerii si parintii lor pot fi sinceri, dar sincer gresiti.
Mai mult, sustinatorii crestini ai Rock-ului din România nu sunt in necunostinta de falimentul evanghelicilor din America care au îmbratisat genul Rock. Si totusi cei din Romania merg inainte orbeste spre moarte spirituala.
Iata la ce a adus asa zisa muzica crestina Rock in America intre evanghelici: rata de divort mai mare decât la necredinciosi, indecenta in biserici, imoralitate, materialism, si chiar folosirea drogurilor. Evanghelicii din România se apropie rapid de aceste “performante”.
Whitney Houston nu si-a propus sa moara înecata intr-o cada de hotel. Dar acolo duce muzica lumii, la moarte spirituala, si câteodata la un sfârsit tragic.
Este doar o chestiune de timp când in multe biserici din România vor fi divorturi din ce in ce mai multe, imoralitate si abuz de alcool. In prezent, muzica Rock a format crestini materialisti, aroganti si lumesti. Vor aparea si celelante fenomene. Este doar o chestiune de timp pâna când va veni si judecata lui Dumnezeu. Totusi, cei ce sunt sfinti, se vor sfintii mai departe si vor avea satisfactia ca au invins lumea cu sistemul ei de valori pacatoase.
Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.
Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! Apocalipsa 22:11-15
Revista ARMONIA - Saltmin Media 