EL RÂDE…

Am aflat (era o după-amiază stupefiantă), într-o carte a straniului scriitor vizionar italian Dino Buzzati, un text conţinând un autodenunţ, asupra unei infracţiuni halucinante – plagiatul (textul era conceput sub forma unei scrisori, şi se intitula “Domnului director, strict personal”):

“(…) Ileano Bissàt se obliga să scrie pentru mine tot ceea ce aş fi dorit, lăsându-mi dreptul să semnez; să mă urmeze şi să mă ajute în timpul călătoriilor şi în activităţile gazetăreşti; să păstreze cel mai desăvârşit secret; să nu scrie nimic pe cont propriu, sau pentru o terţă persoană. Eu, în schimb, trebuia să-i cedez optzeci la sută din câştig”. Continue reading “Adrian Botez: EL RÂDE…” →