Toți cei care avem nu doar o pudoare normală dar și o decență necesară, constatăm că tocmai lipsa de cultură și de educație induc în comportamentul ființei umane folosirea în public (ca și în intimitate sau locuri restrânse) a cuvintelor  și expresiilor triviale.

Ei fac asta ca o armă pentru a umple vidul unei competențe și a unui rafinament în exprimare exhaustivă (sau nu), manifestat deseori și din dorința de afirmare rapidă a sinelului. Însă, dacă ar urma canonul lui Gabriel Liiceanu, ar putea să se ridice la minimul necesar în exprimare respectuoasă.

Am convingerea că oamenii decenți cu o educație și o cultură solidă, creștinii autentici cu rușine și frică de Dumnezeu, pot și  trebuie să ia atitudine în orice împrejurare pentru ca oamenii să aibă semnale și  repere de comportament corecte. Continue reading “Vorbe de rușine” →